Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2906/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2906/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 25414/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2906
Ședința publică de la 20.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - L. C. - N.
JUDECĂTOR - F. ȘURCULESCU
JUDECĂTOR - A. J.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul reclamant B. D. și de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 6 București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr.687/08.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și intimata chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul reclamant prin avocat I. C., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 2, lipsind recurenta pârâtă, intimata pârâtă și intimata chemată în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Recurentul reclamant, prin avocat, arată că nu are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea celor două recursuri.
Recurentul reclamant, prin avocat solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii pronunțată de instanța de fond în ce privește capătul de cerere privind dobânzile solicitate. Invocat ca practică judiciară cazul „M. contra Ministerul Finanțelor Publice”. În ce privește recursul formulat de pârâtă solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2012, sub nr._, reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, a solicitat anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare, restituirea taxei pe poluare în cuantum de 9397 lei, plus dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism marca Volkswagen, înmatriculat pentru prima dată în Germania în anul 2005, pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 9397 lei. Reclamantul a precizat că taxa prevăzută de OUG nr. 50/2008 contravine art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne. Reclamantul a mai susținut că, față de dispozițiile art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare dreptului comunitar.
În drept, reclamantul a invocat prevederile TFUE și art. 148 din Constituție.
În dovedire, a depus la dosar un set de acte.
Pârâta AFP sector 6 a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că taxa pe poluare a fost percepută în mod legal, fiind respectate și dispozițiile comunitare incidente. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a solicitat obligarea Administrației F. pentru Mediu la plata sumei de 9397 lei cu motivarea că taxa pe poluare încasată se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se administrează de AFM.
În drept, a invocat prevederile art. 115-118 C..
Instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive, ca neîntemeiată și a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.687/08.02.2013, Tribunalul Bucuresti a admis în parte actiunea, a anulat decizia de calcul al taxei pe poluare nr._/18.01.2010, a obligat pârâta AFP Sector 6 să restituie reclamantului suma de 9397 lei reprezentând taxă pe poluare, a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, ca neîntemeiată, a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 43,3 lei, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă, a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu si a obligat chematul în garanție la plata către pârâtă a sumelor pe care aceasta a fost obligată să le plătească reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
„Reclamantul a achiziționat achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism marca Volkswagen, înmatriculat pentru prima dată în Germania în anul 2005, pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 9397 lei, astfel cum rezultă conform deciziei de calcul al taxei pe poluare nr._/18.01.2010 și conform chitanței . nr._/28.01.2010.
Potrivit art. 3 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 211/2003.
Conform art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul legal să facă distincție nici între autoturismele produse în România și cele în afară, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Tribunalul reține că, în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008, depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, este de remarcat faptul că s-a dorit ca taxa pe poluare (al cărei scop este în principiu corect-“poluatorul plătește”) să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, conform cu art. 110 din TFUE, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste dispoziții comunitare au prioritate față de dreptul național, atât în baza art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție („ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”), cât și în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
În aceste condiții, este evident că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Astfel, analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România.
Având acest efect specific, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei de a restitui taxa pe poluare, este nejustificat, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Cu privire la cererea reclamantului de acordare a dobânzii legale, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată, întrucât, potrivit OG nr. 13/2011, aceasta se aplică în raporturile civile și comerciale, nu și în materie fiscală, unde, potrivit art. 124 CPF, pentru sumele de restituit de la bugetul se stat se acordă dobânda fiscală, care nu a fost solicitată până în acest moment”.
Asupra cererii de chemare în garanție, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6 este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și va dispune obligarea acesteia la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 6 Bucuresti a sumelor pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantului”.
RECURSUL
Reclamantul B. D. a declarat recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca in ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale, in mod greșit, instanța de fond a respins acest capăt de cerere, apreciind ca acestea au fost cerute in baza O.G. 13/2011, insa acest capăt de cerere nu a fost motivat in drept si nicăieri in cererea de chemare in judecata nu se face vorbire despre dispozițiile O.G. 13/2011.
Recurentul a afirmat ca a solicitat doar dobânzile legale, referirea fiind la dobânzile fiscale datorate in urma incasarii taxei de poluare in mod nelegal.
Dobânda civila, reglementata de OG. 13/2011 sau dobânda fiscala, reglementata de Codul de Procedura Fiscala, este inainte de toate, o dobânda legale.
Este evident ca acest capăt de cerere viza dobânzile fiscale, intrucat creanța deținuta impotriva debitoarei, era una de natura fiscala, raporturile dintre parti nefiind civile sau contractuale.
In drept, recurentul a invocat art. 304 ind. 1 C. Proc. Civ., precum si celelalte articole invocate in dezvoltarea motivelor de recurs.
Parata A. Finanțelor Publice Sector 6 a declarat recurs, impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogandu-se art.214A1- 214A3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Coaw fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Recurenta a afirmat ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Incidența in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, este inexistenta intrucat taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România si la repunerea în circulație a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodată, in speța de fata, reclamantul nu se incadreaza nici in situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata. Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, menționează că, potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri".
Parata a mentionat ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având in vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, a precizat ca principiul "poluatorul plătește ", pe care se bazează si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decât atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare, pârâta a arătat că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare. Or, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit.a) – h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Referitor la obligarea pârâtei la plata sumei actualizate cu dobânda legală, autoritatea fiscală a arătat că, potrivit OG nr. 13/2011 dobânda legală se aplică în raporturile civile și comerciale nu și în materie fiscală, potrivit art. 124 C.proc.fiscală pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acordă dobânda fiscală. Astfel, față de textul legal invocat, în speță, nu este îndeplinită condiția prevăzută pentru acordarea acesteia.
In drept, recurenta a invocat art. 304. pct. 9 Cod Procedura Civila.
CURTEA
Autovehiculul achizitionat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 18.11.2005.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamantul a fost nevoit sa plateasca taxa de poluare prevazuta de OUG nr.50/2008, in cuantum de 9.397 lei, astfel cum a fost stabilita de parata prin decizia din data de 18.01.2010.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de OUG nr.50/2008 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantului trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 18.11.2005 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantului si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 18.01.2010.
Or, in data de 18.11.2005, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 18.01.2010, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantului (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 18.11.2005-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 18.11.2005, este evident mai mica decat taxa de 9.397 lei platita de reclamantq, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamant a sumei de 9.397 lei achitata cu titlu de taxa.
Ca urmare a admiterii actiunii principale, se constata, ca in mod legal, prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 C.pr.civila, obligand parata la plata cheltuielilor de judecata.
In ceea ce priveste dobanzile, instanta retine ca prin actiunea principala, reclamantul a solicitat acordarea dobanzilor legale, fara a mentiona daca se refera la cele civile sau la cele fiscale.
Or, in lipsa unei circumstantieri, rezulta ca s-au avut in vedere dobanzile prevazute de legea aplicabila spetei, adica de legea fiscala.
In consecinta, in cauza se impunea obligarea paratei la plata către reclamant a dobânzilor prevăzute de art.124 C.pr.fiscală, aferente sumei de 9.397 lei, calculate de la data de 28.01.2010 până la data restituirii efective.
F. de aceste motive, instanta va admite recursul reclamantului B. D. si va respinge recursul introdus de parata A. F. Publice sector 6 Bucuresti ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 6 București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca nefondat.
Admite recursul introdus de recurentul reclamant B. D. împotriva sentinței civile nr.687/08.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și intimata chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în parte sentința în sensul că:
Obligă Administrația Financiară a sectorului 6 București la plata către reclamant a dobânzilor prevăzute de art.124 C.pr.fiscală, aferente sumei de 9.397 lei, calculate de la data de 28.01.2010 până la data restituirii efective.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. C. - N. F. Șurculescu A. J.
GREFIER
C. A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2656/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2410/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
