Conflict de competenţă. Sentința nr. 3234/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3234/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 31917/299/2013
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3234
Ședința din Camera de Consiliu de la 23 octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte C. P.
Grefier C. M.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu (prin sentința civilă nr. 3788/17.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ ) și Judecătoria Sectorului 1 București ( prin sentința civilă nr._/13.08.2013 pronunțată în dosarul nr._ ) în soluționarea cauzei privind pe petentul M. O. și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A..
Prezentul conflict se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă,
CURTEA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 9.05.2012 sub nr._, petentul M. O. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2012, prin care s-a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OUG nr. 15/2002, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.
Prin sentinta civila nr. 3788/17.05.2013 Judecătoria Cornetu a admis exceptia necompetentei materiale a instantei si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
A retinut ca la 15.02.2013 a intrat in vigoare Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.89 din 12.02.2013.
A mai aratat că, în raport de noile prevederi înscrise în actul normativ enunțat, respectiv cele ale art. III din cuprinsul Secțiunii 2 - Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal -, coroborate cu cele ale art. XXIII alin.(1) din Capitolul III – Dispoziții tranzitorii și finale, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât domiciliul petentului din cauza dedusă judecății se afla in Bucuresti sectorul 1, acesta fiind în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București.
S-a mai sustinut ca o interpretare contrară a prevederilor anterioare, interpretare ce poate deriva din distincția înscrisă în Secțiunea 2 a Legii nr.2/2013 - Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, potrivit căreia materia contravențională nu este inclusă în sfera contenciosului administrativ și fiscal, nu ar fi în concordanță cu scopul avut în vedere de legiuitor.
Astfel, în cazul dat, sunt incidente dispozițiile art. XXIII alin.(1) din Legea nr.2/2013, întrucât, prin interpretarea literală a textului normativ, se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, iar, pe de altă parte, la „căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, ambele teze conformându-se, însă, regulii potrivit căreia ele „se judecă de instanțele devenite competente să le judece”, legiuitorul dorind astfel să asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de judecată atât pe orizontală, cât și, implicit, pe verticală. În acest sens, instanța apreciază că legiuitorul, în vederea realizării dezideratului propus, respectiv echilibrarea încărcăturii instanțelor în materie contravențională prin dispersarea la nivel național a plângerilor contravenționale având ca obiect plata tarifului de utilizare a rețelei drumurilor naționale din România(a se vedea mențiunile de la pct. 2.1. al Expunerii de motive la Legea nr.2/2013), a urmărit, prin folosirea sintagmei cu caracter general „procesele în primă instanță”, să circumscrie acestei noțiuni, alături de materia contenciosului administrativ și fiscal, inclusiv materia contravențională.
Judecatoria Cornetu a mai apreciat că dacă s-ar putea vorbi de o limitare a aplicării dispozițiilor art. XXIII alin.(1) din Legea 2/2013, în raport de distincția materie contravențională / materia contencios administrativ și fiscal, această limitare se poate referi exclusiv la teza a II-a a art. XXIII alin.(1) („ ,precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, „), în sensul că doar instanțele, astfel învestite, ce judecă în materia contenciosului administrativ și fiscal, și nu și cele care judecă, în căile de atac, în materie contravențională, pot dispune potrivit art. XXIII alin.(4) din Legea nr.2/2013. Însă, și sub acest aspect, instanța apreciază că dispozițiile art. 34 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt lămuritoare.
Prin sentinta civila nr._/13.08.2013, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a plangrii cotnrventionale in favoarea Judecatoriei Cornetu.
Totodata a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a inaintat cauza la Curtea de Apel Bucuresti in vederea solutionarii acestui conflict.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională formulată de petentul M. O. in contradictoriu cu intimata CNADNR, este Judecătoria Cornetu.
Astfel, art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește, ca regulă de drept comun, o competență teritorială absolută/exclusivă de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin art. III alin. 2, a adus o completare OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introducând art. 101, potrivit căruia „prin derogare de la dispozițiile OG nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.
Această normă de competență teritorială absolută, derogatorie de la dispozițiile de drept comun ale OG nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de “Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”,legiuitorul înțelegând așadar, prin reglementarea respectivă și în vederea aplicării corecte a acesteia, să facă distincție între cele două materii.
O astfel de distincție este, de altfel, firească, întrucât procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție este cea prevăzută de OG nr. 2/2001, iar nu cea prevăzută de Legea nr. 554/2004. În acest sens, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede un fine de neprimire pentru instanțele de contencios administrativ, în sensul art. 2 alin. 1 lit. f din lege, determinat de existența unui recurs paralel, legiuitorul prevăzând expres că “nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora legea prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Reținând distincția dintre materia contravențională și cea a contenciosului administrativ-fiscal sub aspectul regulilor de procedură aplicabile, Curtea constată în continuare că, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. l din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul “Dispoziții tranzitorii și finale”, „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi." A.. 2 și 3 din art. XXIII precizează în mod expres la ce instanțe și la ce tipuri de cauze se referă alin. 1: „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel", iar „procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate, la data intrării în vigoare a prezentei legi, pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
Analizând sistematic aceste dispoziții legale, Curtea constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Prin urmare, din moment ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă procesul-verbal de contravenție este tot un act administrativ, supus însă unui recurs paralel, motiv pentru care controlul legalității sale nu este în competența instanțelor de contencios administrativ, ci a judecătoriei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior completării OG nr. 15/2002 prin art. III din Legea nr. 2/2013, Curtea constată că sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, iar nu cele art. 10¹ din OG nr. 15/2002.
Așadar, având în vedere că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost A2 km 12+450m, Glina, județul Ilfov, zonă situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu, Curtea constată că această instanță este competentă să soluționeze plângerea, potrivit art. 32 alin. l din OG nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Față de aceste considerente, în baza art. 22 alin. 5 din codul de procedură civilă cu referire la art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, Curtea stabilește că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul M. O. și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A., în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.10.2013.
PREȘEDINTE,
C. P. GREFIER,
C. M.
Red. C.P. 4 ex.
8.11.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5659/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 1114/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
