Conflict de competenţă. Sentința nr. 3298/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3298/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 14238/299/2013
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3298
Ședința din camera de consiliu de la 29 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria G. și Judecătoria Sectorului 1 București în soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul C. P. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.
Conflictul de competență se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține cauza în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 08.06.2012 sub nr._, petentul C. P. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) S.A., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/02.05.2012.
Prin sentința civilă nr. 2015 din 21.02.2013, Judecătoria G. a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
În acest sens, instanța a constatat că, urmare a intrării în vigoare, la data de 15.02.2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în raport de prevederile art. III coroborate cu cele ale art. XXIII alin. 1 din acest act normativ, Judecătoria G. nu mai este competentă a judeca pricina, întrucât domiciliul petentului se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București.
Procedând la interpretarea art. XXIII din Legea 2/2013, instanța a reținut că legiuitorul nu a înțeles să stabilească instanța competentă să judece procesele în curs de soluționare la data schimbării competenței numai cu privire la procesele în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ, întrucât la alin 3 al art. XXIII această categorie de litigii a fost tratată distinct, astfel că sintagma „procesele în primă instanță” utilizată la alin. 1 acoperă toate litigiile, indiferent de natura lor, civilă, contravențională, administrativă sau penală, cu privire la care s-au modificat dispozițiile legale referitoare la instanța competentă să le judece.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 București la data de 22.03.2013 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/11.09.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei G.. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria G. și Judecătoria Sectorului 1 București, a înaintat dosarul Curții de Apel București, în vederea soluționării acestuia.
În motivare, Judecătoria Sectorului 1 București a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, în speță localitatea Călugăreni, jud. G., competența de soluționare a cauzei revenind așadar Judecătoriei G..
A reținut totodată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. III Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, plângerea contravențională fiind formulată înainte de data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, și nici prevederile art. XXIII alin. 1 și 4 din lege, normă specială și derogatorie, prin urmare de strictă interpretare, care se referă exclusiv la procesele în materia contenciosului administrativ, legiuitorul operând în mod expres o distincție între această materie și cea contravențională, așa cum rezultă din art. III al Secțiunii a 2-a.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22.10.2013.
Analizând prevederile legale incidente și considerentele prezentate de instanțele aflate în conflict negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Interpretarea dată de Judecătoria G. dispozițiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 este eronată, întrucât aceste dispoziții au caracter special, derogatoriu de la regula generală prevăzută de art. 725 alin. 2 C.pr.civ. potrivit căreia „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe”.
Prin urmare, dispozițiile art. XXIII trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.
Or, în alin. 1 al art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, determinarea referitoare la materie referindu-se la cauzele aflate în curs de judecată la data schimbării competenței potrivit prevederilor acestei legi, indiferent de stadiul procesual al soluționării lor.
Pe cale de consecință, regula derogatorie prevăzută de acest articol se aplică doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese din denumirea Secțiunii a 2-a a legii, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.
De asemenea, Curtea reține că dispozițiile alin. 1-4 ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 trebuie interpretate corelat, între prevederile celor patru alineate existând o strânsă legătură, iar în urma unei astfel de interpretări rezultă că noile norme de competență se aplică de îndată doar litigiilor în curs de judecată din materia contenciosului administrativ și fiscal aflate în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție sau în fond la curțile de apel, trimiterea dosarelor realizându-se pe cale administrativă.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza OG nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data schimbării competenței, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției, care în cazul de față este Judecătoria G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul C. P., cu domiciliul în București, sector 1, .. 18, .. 49, și cu domiciliul ales la C.. Av. “Tamasanu C. G.”, cu domiciliul în Mogoșoaia, .. 81, jud. Ilfov, și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în sector 6, București, .. 401A., în favoarea Judecătoriei G..
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red./Tehnored.
jud.MB/4ex/ 07.11.2013
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
