Pretentii. Decizia nr. 965/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 965/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 78423/3/2011
Dosar nr._ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 965
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. C.
Judecător V. H.
Judecător C. M. F.
Grefier F. L. V.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursurile formulate de recurentele – pârâte A. F. PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr. 1737/25.04.2012 în contradictoriu cu intimatul reclamant . SRL, . SRL PRIN ADMINISTRATOR N. A., intimata – pârâtă A. F. PENTRU MEDIU, intimata – chemata în garanție A. F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, pricina se află la primul termen, iar în cauză se solicită judecarea în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată îndeplinite condițiile art. 150 Cod procedură civilă și reține cererea de recurs în pronunțare.
CURTEA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 30.12.2011 la Tribunalul București – Secția a IX-a, sub nr._ /CA/2011, reclamanta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Administrația F. pentru Mediu pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 22.079 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, actualizată cu indicele inflației și dobânda fiscală de la data plății – 19.11.2008 - până la data restituirii efective și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a cumpărat din străinătate, în anul 2008, un autovehicul folosit, marca Setra S 228 DT, înmatriculat pentru prima dată în anul 2008 într-o țară a Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării acestui automobil în România, i s-a comunicat că are de achitat o taxă de poluare stabilită potrivit dispozițiilor OUG nr.50/2008, prin Decizia nr._/18.11.2008 emisă de AFP Sector 2, în sumă de 22.079 lei, sumă pe care a achitat-o.
Reclamanta consideră că această taxă este nelegal aplicată, în condițiile în care dispozițiile OUG nr.50/2008 contravin legislației comunitare, respectiv art.90 paragraf I din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene cât și în raport cu jurisprudența Curții Europene de Justiție și a Constituției României, astfel că taxa trebuie restituită, cu atât mai mult cu cât aceasta a condiționat înmatricularea autoturismului în România.
În ceea ce privește legislația aplicabilă situației de față, reclamanta arată că, pentru a interpreta corect dispozițiile OUG nr.50/2008, trebuie analizată intenția legiuitorului la data adoptării actelor normative, iar această intenție, așa cum rezultă din expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 ar fi, invocându-se principiul „poluatorul plătește”, de a diminua introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru
În ceea ce privește reglementările comunitare, reclamanta arată că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform acestui articol din Tratatul de instituire a Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală intre produsele naționale și produsele importate, având natura similară.
Se observă că prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind așadar taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzelor C./Enel(1964) și Simmenthal (1976), potrivit căreia judecătorul național are obligația de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Atâta timp cat în România nu se percepea la data respectivă nici o taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate în tara, ci doar pentru cele înmatriculate în alte state și reînmatriculate in România, după aducerea lor în țară, reclamanta apreciază că s-a creat astfel un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse din Comunitatea Europeană și care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru România legislația comunitară este obligatorie, se aplică in mod direct și are prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, potrivit art. 148 din Constituția Românei, având in vedere că de la data de 1.01.2007 este membru al Uniunii Europene.
De asemenea, consideră că există o dublă discriminare, între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane, iar discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de înmatriculare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit protecția mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”, sens în care se solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
S-au invocat în drept dispozițiile art.218 din Codul de Procedură Fiscală – OG nr.92/2003, Codului de Procedură Civilă, ale OUG nr.50/2008, art. 90 alin. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 148 din Constituția Românie și Lg. nr.554/2004 și s-au atașat acțiunii înscrisuri în legătură cu aspectele menționate în cererea de chemare în judecată: copie carte de circulație din Germania, declarație de vânzare tradusă din limba germană, copie a cărții de identitate a autovehiculului.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
De asemenea, pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție, arătând că, în situația în care se va respinge această excepție, solicită obligarea chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata sumei pretinsă de către reclamantă pentru că, în conformitate cu prevederile art.1 și 5 alin.4 din OUG nr.50/2008, privind taxa de poluare și ale HG nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont deschis la unitățile Trezorerie Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, această taxă fiind transferată în contul intitulat „Disponibil al fondului pentru mediu”, gestionat de Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, în condițiile în care nu este vorba de un exces de putere, refuzul fiind motivat prin aplicarea actelor normative interne în vigoare, în speță OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare, modificată, iar în ceea ce privește concordanța dreptului intern cu cel comunitar, nu autoritatea publică are competența constatării acestei stări de fapt.
Chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
S-a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, cele deja depuse la dosarul cauzei.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 2 invocată de către pârâtă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța va admite acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.
Pentru a dispune astfel, instanța ia act că reclamanta a achiziționat la data de 16.08.2008, din Germania, adică o țară membră a Uniunii Europene, un autovehicul folosit, înmatriculat anterior în această țară, marca Setra S 228 DT, achitând cu prilejul înmatriculării suma de 22.079 lei, taxă de poluare ce a fost stabilită în temeiul art.1 din OUG nr.50/2008 prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/18.11.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București.
Instanța apreciază că reclamanta trebuie să fie exonerat de plata acestei taxe, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Instanța reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform acestui articol din Tratatul de instituire a Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală intre produsele naționale și produsele importate, având natura similară.
Se observă că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind așadar taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dellostato/Simmenthal, nr.c106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co- Frutta Srl c. Administrazione delle finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate din Italia și fructele cultivate în Italia).
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior.
Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul OUG nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor OUG nr.50/2008, modificată, prin obligarea reclamantei la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-ar încălca prevederile art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, astfel că, instanța, în virtutea obligației stabilite prin art.148 alin.4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite acțiunea reclamantei și, pe cale de consecință, și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și, făcând aplicare art.117 alin.1 lit.d din Codul de Procedură Fiscală, cu consecința obligării pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București și Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei de 22.079 lei admițând și cererea de chemare în garanție formulată de către Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 București cu privire la Administrația F. pentru Mediu, urmând să fie obligată și aceasta, alături de pârâtă la restituirea sumei achitată de către reclamantă cu titlu de taxă de poluare.
Prin urmare, tribunalul a pronuntat urmatoarea solutie: „Admite acțiunea formulată de reclamanta . SRL prin administrator N. A., cu sediul în București, sector 4, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, . nr. 39, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, .. 13 și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 294, corp A și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU. Admite cererea de chemare în garanție. Obligă pârâta și chemata în garanție la restituirea către reclamantă a sumei de 22.079 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală de la data plății taxei - 19.11.2008 până la data restituirii efective”.
Impotriva sentintei mai sus indicate au formulat recurs DGFPMB si AFP Sector 2 prin reprezentant DGFPMB.
In motivarea recursului DGFPMB, in esenta, s-au invocat: exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a DGFPMB cu motivarea ca taxa se achita . deschis la A. F. pentru Mediu, iar in speta nu se realizeaza identitatea intre cel care sta in judecata in calitate de parat si cel ce poate fi obligat in raportul juridic dedus judecatii, chitanta pentru incasarea taxei pe poluare fiind emisa de Trezorereia sectorului 2 Bucuresti. Apoi, recurenta invoca inadmisibilitatea in ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea la dobanda legal aferenta sumei solicitate, fata de dispozitiile art. 124 Cod procedura fiscala. Pe fond, motiveaza ca in mod nelegal instanta de fond a dispus admiterea actiunii si restituirea taxei in cuantum de_ lei.
In motivarea recursului AFP Sector 2 prin reprezentant DGFPMB, in esenta, s-au invocat: in mod nelegal instanta fondului a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a AFP Sector 2, față de art. 1, art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008. Pe fond, arata ca in mod nelegal s-a dispus restituirea taxei pe poluare intrucat normele interne nu contravin celor comunitare in materie. Referitor la dobanzi arata ca temeiul legal il reprezinta dispozitiile art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003, insa niciuna din conditiile textului legal nu este indeplinita, solicitarea de dobanzi pe calea actiunii fiind inadmisibila.
Asupra recursurile formulate, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
In prealabil, având in vedere motivele de recurs invocate, Curtea va analiza cele doua recursuri in mod cumulat.
1. Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a DGFPMB, Curtea constata ca aceasta este intemeiată și o va admite, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că: va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI că fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Astfel, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2008 prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru auto vehicule, denumită in continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. " De asemenea, dispozițiile art. 5 alin. (4) din același act normativ au următorul conținut: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu. "
Calitatea procesuala presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecații si, pe de alta parte, existenta unei identități intre persoana paratului si cel obligat in același raport juridic.
In procesele in materia contenciosului administrativ, chiar dispozițiile art. 1 al Legii nr. 554/2004 fixează cadrul procesual, in sensul ca litigiul se poarta intre persoana care se considera vătămata . interes legitim printr-un act administrativ al unei autorități publice sau datorita refuzului nejustificat de a i se răspunde, si autoritatea publica in cauza, eventual impreuna cu beneficiarul actului administrativ emis de autoritatea publica.
Pornind de la acest concept si prin raportare la acțiunea dedusa judecații, este evident ca in speta nu se realizează identitatea ceruta de lege intre cel care sta in judecata in calitate de parat (D. G. a F. Publice) si cel care poate fi obligat in raportul juridic dedus judecatii.
Astfel, in cauza, raporturile juridice nu s-au creat intre reclamant si D. G. a F. Publice, conform art. 1 si 8 din Legea nr 554/2004. De asemenea, DGFP nu a emis nici un act a cărui anulare sa se solicite, iar contravaloarea taxei nu a fost incasata de aceasta autoritate a administrației publice centrale, pentru ca ea sa poată sta in prezentul litigiu.
Mai trebuie reținute, in cauza, prevederile din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, care, la Capitolul 3 din Anexa 1 stabilesc autoritatea competenta pentru calculul taxei.
Astfel, art. 3 alin. (1) are următorul conținut: "Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care reprezintă: În cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe; În cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal. "
Așa dupa cum rezulta din inscrisurile anexate cererii de chemare in judecata, chitanta pentru incasarea taxei a fost emisa de către Trezoreria sectorului 2 Bucuresti.
Prin urmare, exceptia lispei calitatii procesuale pasive invocata de DGFP Mun. Bucuresti va fi admisa, in baza art. 312 C. va fi modificata în parte sentința civilă recurată în sensul că: se va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest parat ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Așa fiind, Curtea constata ca nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs invocate de acest recurent, avand in vedere solutia dispusa.
2. Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a AFP Sector 2, Curtea constata ca in mod corect prima instanta a dispus respingerea acesteia, dat fiind faptul ca raportul juridic ca urmare a achitarii taxei de poluare s-a nascut intre debitorul taxei si creditorul care a incasat-o, acesta din urma fiind obligat la restituire, imprejurarea ca taxa incasata s-a facut venit la bugetul Administratiei F. pentru Mediu tine de un raport juridic ulterior intre A. Finanțelor Publice si Administrația F. pentru Mediu, deci de calitatea procesuala pasiva a chematului in garantie.
3. În ceea ce priveste debitul principal, Curtea constata ca acesta este legal datorat de recurenta.
Curtea reține că, în mod corect prima instanta a admis actiunea reclamantului, aplicand cu prioritate dispozitiile dreptului comunitar incidente in spetă (art. 90 din Tratat, actualmente art. 110 din TFUE) cu referire la art. 148 din Constitutia Romaniei. Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, in mod corect a constatat tribunalul că refuzul intimatei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
In fine, Curtea remarca faptul ca pe parcursul procesului a intrat in vigoare Legea nr. 9/2012 (la data de 13.01.2012). Chiar daca art. 12 din Legea nr. 9/2012 prevede ca in cazul in care taxa pe poluare achitata de contribuabili incepand cu 01.07.2008 pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 9/2012 este mai mare decat taxa rezultata din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (...) se pot restitui sumele reprezentand diferenta de taxa platita (...), Curtea reține că în speță situația de discriminare a existat și a produs efecte vătămătoare chiar la data achitarii taxei de poluare, iar discriminarea nu poate fi înlăturata decât prin restituirea taxei.
Acest raționament rezultă din însuși cuprinsul cauzei T. c. României (Cauza C‑402/09).
Astfel, Curtea Europeana de Justiție a reținut, în mod expres faptul că articolul 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente. Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, în cauza C‑263/10 N. c. României, Curtea Europeană de Justiție a reținut, între altele că (...) toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Altfel spus, considerentele Curții Europene de Justiție consacra ideea ca taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Aceasta situație de discriminare a existat încă de la data achitarii taxei pe poluare de catre reclamant iar efectele sale nu pot fi anihilate decât prin restituirea taxei, astfel dupa cum a dispus prima instanta.
4. În ceea ce priveste dobanda fiscala, in mod eronat tribunalul a dispus acordarea acesteia de catre parata reclamantului incepand cu data platii.
Aceasta întrucat materia in care instanta a pronuntat solutia este cea fiscală. Or, în materie fiscală, prin „dobânda legală” se înțelege acea dobândă prevăzută de Codul de procedură fiscală (iar nu de Codul civil). Astfel, din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 124 Cod proc fiscala și art. 70 Cod proc. fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii având ca obiect restituire taxa pe poluare, cerere depusa de intimatul reclamant la recurenta parata. Astfel, avand in vedere data depunerii cererii, dobânda fiscala se acorda fie de la expirarea celor 45 de zile de la inregistrarea cererii, fie anterior expirării acestui termen, de la data soluționării cererii de către organul fiscal, în interiorul celor 45 de zile.
Așa fiind, Curtea va dispune că dobânda prevăzută de Codul de Procedură Fiscala se acorda începând cu data de 20.12.2011 (data solutionarii cererii prin adresa nr. A_, fila 12 dosar) și până la dată plății efective.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea: va admite recursurile formulate de recurentele – pârâte A. F. PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr. 1737/25.04.2012 în contradictoriu cu intimatul reclamant . SRL, . SRL PRIN ADMINISTRATOR N. A., intimata – pârâtă A. F. PENTRU MEDIU, intimata – chemata în garanție A. F. PENTRU MEDIU.
Va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI.
Va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI că fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Va dispune că dobânda prevăzută de Codul de Procedură Fiscala se acorda începând cu dată de 20.12.2011 și până la dată plății efective. Va menține în rest sentința recurata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurentele – pârâte A. F. PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr. 1737/25.04.2012 în contradictoriu cu intimatul reclamant . SRL, . SRL PRIN ADMINISTRATOR N. A., intimata – pârâtă A. F. PENTRU MEDIU, intimata – chemata în garanție A. F. PENTRU MEDIU.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI.
Modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI că fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Dispune că dobânda prevăzută de Codul de Procedură Fiscala se acorda începând cu data de 20.12.2011 și până la dată plății efective.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2013
Președinte, B. C. | Judecător, V. H. | Judecător, C. M. F. |
Grefier, F. L. V. |
Red. FCM
F.V. 12 Martie 2013
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Pretentii. Decizia nr. 2287/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
