Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 194/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 194/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 9296/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 194
Ședința publică de la 17 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – judecător B. C.
GREFIER – F. V. M.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul M. T. ȘI INFRASTRUCTURII, având ca obiect suspendare executare act administrativ – Ordin nr. 1640/08.11.2012.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 10.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera, a amânat pronunțarea la 14.01.2013, iar apoi la 17.01.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub dosar nr.9_ la data de 13.12.2012, reclamanta ." S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. T. SI INFRASTRUCTURII, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Ordinului Ministrului T. si Infrastructurii nr. 1640 din 8 noiembrie 2012 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, publicat in Monitorul Oficial nr. 791 din 26.11.2012, până la soluționarea pe fond a plângerii prealabile nr._ din data de 11.12.2012.
În motivare, a arătat partea reclamantă că în data de 11.12.2012 a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, o plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea dispozițiilor cuprinse anexa nr. 2 ce cuprinde criteriile de evaluare ale operatorului de transport, în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic interjudețean, din Ordinul Ministrului T. si Infrastructurii nr. 1640 din 8 noiembrie 2012 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, Ordinul M.T.I. nr. 1640 a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 791 din 26.11.2012.
A mai arătat partea reclamantă că prin plângere a invocat in susținerea cererii de revocare a actului administrativ mai multe motive de nelegalitate, motive ce constau in încălcarea grava a dispozițiilor art. 45 si 53 din Constituția României, art. 1 si 23 al O.G. nr. 27/2011, art. 2 si art. 9 lit. b) din Legea nr. 21/1996, art. 1 si art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, Legea nr. 85/2006.
Apreciază că prezenta cerere de suspendare îndeplinește toate condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004: formularea plângerii prealabile in temeiul dispozițiilor art. 7, existenta cazului bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, prin Ordinul M.T.I. 1640/08.11.2012 s-au adus o . modificări si completări Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011. O parte din aceste modificări si completări vizează criteriile de evaluare ale operatorului de transport, in vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate in trafic interjudetean, criterii ce sunt cuprinse in anexa 2 la Ordinul M.T.I. nr. 1640.
Prin plângerea prealabilă formulata la data de 11.12.2012 si înregistrata sub nr._ de M. T. si Infrastructurii, reclamanta arată că a invocat nelegalitatea dispozițiilor cuprinse in anexa 2, respectiv: pct. 2 teza a-II-a: "Vehiculele deținute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse in programul de transport interjudetean "; pct. 6:,, operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte in cazul in care se afla sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările si completările ulterioare"; pct. 9: "operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor inter județene, in cazul in care înregistrează obligații restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscala".
Opinează reclamanta că dispozițiile mai sus arătate sunt nelegale, întrucât încalcă in mod flagrant principiul echității, principiul legalității, principiile liberei concurențe si al garantării accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier, față de art. 45 si 53 din Constituția României, art. 1 si 23 al OG nr. 27/2011, art. 2 si art. 9 lit. b din Legea nr. 21/1996, art. 1 si art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000, Legea nr. 85/2006.
Astfel, susține că toate cele trei dispoziții au o natura discriminatorie ce creează o inechitate intre operatorii de transport fara o justificare legala, in totala contradicție cu scopul si spiritul legilor mai sus arătate. Prin aceste dispoziții, operatorii de transport aflați in dificultăți financiare, dar care pot oferi aceleași servicii la aceleași standarde de calitate, sunt defavorizați fata de ceilalți operatori de transport.
La punctul 6 din aceste criterii se prevede depunctarea cu un număr de 10 puncte a operatorului care se afla sub incidența Legii nr. 85/2006, respectiv in procedura insolventei.
Potrivit OG nr. 27/2011 accesul la piața transporturilor rutiere de mărfuri și persoane pe teritoriul României, precum și a activităților conexe acestora, se va face in condiții de siguranța și calitate, cu respectarea principiilor liberei concurențe, garantării accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier.
Prin inserarea acestui criteriu se incalca principiul potrivit căruia inițierea, elaborarea, adoptarea si aplicarea actelor normative trebuie armonizata cu prevederile Constituției, cu celelalte acte normative aflate in vigoare si cu principiile ordinii de drept. Potrivit principiului legalității, principiu general al dreptului administrativ, toate actele administrative trebuie emise pe baza si in vederea executării legii. De asemenea, in elaborarea actelor normative, cat si in activitatea de interpretare si aplicare a dreptului de către organele care aplica legea, trebuie respectat principiul echității, principiu ce presupune asigurarea pentru fiecare persoana in parte a satisfacerii drepturilor si intereselor sale legitime. Potrivit art. 45 din Constituția României, „accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera inițiativa si exercitarea acestora in condițiile legii sunt garantate”, restrângerea acestora putând fi făcută numai prin lege in condițiile art. 53 din Constituție.
Luând in considerare toate dispozițiile legale mai sus arătate, pct. 6 al Criteriilor de evaluare restrânge dreptul operatorului aflat in insolventa de a-si mai desfășura activitatea sa economica in condițiile prevăzute de OG nr. 27/2011, fapt ce contravine dispozițiilor art. 45 din Constituție. In acest fel, se incalca in mod flagrant si prevederile art. 53 din Constituția României, care prevăd ca restrângerea unui drept poate fi făcuta doar prin lege, adică printr-un act normativ cu forța superioara celui a ordinului de ministru.
Câtă vreme, in speța de fata, restrângerea dreptului de a desfășura activitatea economica s-a produs printr-un ordin de ministru, ce reprezintă un act normativ inferior, există o situației de natură a crea o îndoială serioasa cu privire la legalitatea Ordinului M.T.I. nr. 1640/08.11.2012.
Pe de alta parte, prin stabilirea unor astfel de condiții discriminatorii pentru agenții economici aflați in stare de insolventa, se încalcă grav dispozițiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 21/1996 și mai ales scopul Legii nr. 21/1996 de a proteja, menține si stimula concurenta si un mediu concurențial normal.
In ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta este pe deplin îndeplinită.
Actualul program de transport interjudetean din care societatea reclamantă deține 20 de trasee, are valabilitate doar pana la data de 30.04.2013. Potrivit dispozițiilor OG nr. 27/2011 și a Normelor metodologice, atribuirea curselor/traseelor cuprinse in programul de transport interjudetean se face de către Autoritatea Rutiera R..
In data de 09.12.2012, Autoritatea Rutiera R. a publicat pe site-ul său calendarele ședințelor de atribuire a noului program de transport interjudețean ce va fi valabil in perioada 01.05._19, stabilind ca prima ședința sa înceapă in data de 15.01.2013.
Criteriile de evaluare a operatorilor de transport ce vor fi avute in vedere la atribuirea licențelor de traseu, sunt cele prevăzute in anexa 2 a Ordinului Ministrului T. si Infrastructurii nr. 1640 din 8 noiembrie 2012.
. SRL este o societate comerciala cu o cifra de afaceri la nivelul anului 2011 de 2.540.999 RON, iar pana la nivelul datei de 29.10.2012 a avut deja o cifra de afaceri de 2.452.712 RON si are ca unica activitate desfășurata - transporturi terestre de calatori. In vederea desfășurării activității sale, societatea noastră deține inca din anul 1992 licențe si autorizații de transport rutier de persoane in trafic internațional, activități conexe transportului rutier. In prezent, societatea deține licența . nr._ ARR pentru transport rutier public de persoane in trafic internațional pentru perioada 24.01._16; licența . nr. 0001773ARR pentru activități conexe transportului rutier - activități desfășurate de autogara pentru perioada 23.06._16; 20 de licențe de traseu pentru curse cuprinse in programul de transport interjudețean a căror valabilitate expira la data de 30.04.2013. Societatea isi desfășoară activitatea pe piața transporturilor de 20 de ani si niciodată nu a săvârșit abateri care sa determine Autorității Rutiere Romane retragerea vreunei licențe sau autorizații. Parcul auto deținut de societate in prezent este de 20 autobuze si microbuze moderne, iar numărul salariaților este de 34.
La data de 04.05.2012, reclamanta arată că a solicitat Tribunalului București sa dispună deschiderea procedurii generale a insolventei cu intenția de reorganizare pe baza unui plan de restructurare a activității.
Prin încheierea pronunțată la data de 09.05.2012 in Camera de Consiliu in dosarul nr._/3/2012 de Tribunalul București - Secția a VII a Civila s-a admis cererea și s-a deschis procedura generala de insolventa. In acest moment dosarul are termen in data de 20.02.2013 si se afla in faza de stabilire a creanțelor creditorilor, urmând sa fie supus la vot un plan de reorganizare. In conformitate cu doctrina si jurisprudența in materie, indiferent de natura masurilor ce urmează a fi luate in perioada de reorganizare judiciara, acestea sunt menite sa permită continuarea activității de către societatea comerciala aflată in insolventa.
Prin restrângerea dreptului de exercitare a activității de transport a operatorului aflat in insolventa, societății i se creează un prejudiciu material, cert si previzibil, întrucât la evaluarea in vederea atribuirii licențelor de traseu va fi atât de mult depunctata încât nu va putea obține in concurs cu alți operatori nicio licența de traseu. Neobținerea licențelor va conduce la imposibilitatea exercitării activității de transport, ceea ce va duce inevitabil la imposibilitatea de achitare a creanțelor creditorilor si implicit .>
Menținerea dispozițiilor Ordinului 1640/2012 si desfășurarea ședințelor de atribuire in baza acestor prevederi vădit nelegale sunt de natura a-i crea un prejudiciu material, cert si previzibil.
A mai arătat partea reclamantă că a sesizat, in ceea ce privește nelegalitatea dispozițiilor Ordinului nr. 1640/2012, atât Consiliul Concurentei, cat si Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru toate aceste motive, a apreciat că în cauza sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 si pe cale de consecința a solicitat admiterea cererii și suspendarea executării Ordinului Ministrului T. si Infrastructurii nr. 1640 din 8 noiembrie 2012, până la soluționarea pe fond a plângerii prealabile nr._/2012.
În drept, nu au fost invocate în mod expres alte dispoziții legale.
Aferent cererii formulate, partea reclamantă a atașat la dosar înscrisuri.
S-a achitat o taxă de timbru în cuantum de 4 lei și s-au atașat timbre judiciare de 0,3 lei.
La termenul din data de 10.01.2012, partea pârâtă M. T. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
În motivare, a arătat că, deoarece actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, neexecutarea lui contravine unei bune ordini juridice și, ca o consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu.
Prin cererea de suspendare reclamanta nu face dovada pagubei iminente și a cazului bine justificat, astfel cum sunt definite în Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care nu se impune suspendarea actului emis.
Astfel, la art.2 alin (1) lit.t) din Legea nr.554/2004 se prevede că prin cazuri bine justificate se înțelege acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului. Altfel spus, condiția „existenței unui caz bine justificat” este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție.
In speța prezentă nu există o asemenea împrejurare, ordinul contestat fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia, în temeiul OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.
In raport de pretențiile reclamantei, învederează partea pârâtă că OMTI nr. 1640/2012 are ca fundamente juridice următoarele articole: 6 alin. (2) lit. e), art. 6 alin. (3) lit. d), art. 24 alin. (5), art. 38, 42, art. 48 alin. (4), art. 57, art. 73 alin. (2) și art. 89 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului T. și Infrastructurii, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor art.3 alin 2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative potrivit cărora normele de tehnică legislativă se aplică în mod corespunzător și la elaborarea și adoptarea proiectelor de ordine, respectându-se totodată și prevederile art.4 alin 3, art.77, 78 și 79 din legea indicată, în sensul că ordinul contestat a fost emis pe baza și în executarea unor acte normative incidente transporturilor rutiere, limitându-se strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără a conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Astfel, în ceea ce privește criteriile de evaluare a operatorului de transport și punctajele care se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudețene, acestea au fost emise în baza și în executarea actului normativ cu forță juridică superioară ordinului contestat, respectiv în temeiul art.6 alin (2) lit.e), art. 6 alin (3) lit.d), art.38, art.42 lit.a), art.57 lit.a) și a art.89 alin (1) din OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, potrivit cărora, M. T., în calitatea sa de organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul transporturilor rutiere a fost abilitat să elaboreze norme care să reglementeze condițiile pentru efectuarea serviciilor de transport rutier de persoane.
Totodată, emiterea ordinului contestat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și a HG nr. 314/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea comisiilor de dialog social în cadrul unor ministere și al prefecturilor, proiectul acestui act fiind agreat de partenerii de dialog social invitați la dezbateri, premergător adoptării lui, aspect ce confirmă pertinența și legalitatea reglementărilor emise de M. T. pe aspectele reclamate prin prezenta acțiune.
Mai mult decât atât, în susținerea pretențiilor, reclamanta nu indică niciun temei de drept incident transporturilor rutiere prevăzut de un act normativ cu forță juridică superioară care să fi fost încălcat prin emiterea ordinului contestat.
Dispozițiile actului normativ în temeiul căruia a fost emis OMTI nr. 1640/2012 constituie cadrul general pentru organizarea și efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri și persoane pe teritoriul României, precum și a activităților conexe acestora, în condiții de siguranță și calitate, cu respectarea principiilor liberei concurențe, garantarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier, protecția mediului înconjurător, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice și pentru satisfacerea necesitaților economiei naționale și a nevoilor de apărare ale țării.
De asemenea, prin emiterea actului normativ care a stat la baza emiterii OMTI nr. 1640/2012 s-a creat cadrul legal general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri și ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, denumite în continuare Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009.
Se poate observa astfel că prin emiterea ordinului a cărui suspendare parțială se solicită pe calea prezentei acțiuni, s-a urmărit ca în toate raporturile generate de transportul rutier și de activitățile conexe acestuia, protecția vieții umane și a mediului înconjurător să fie prioritară, transportul rutier și activitățile conexe acestuia să se desfășoare cu respectarea reglementărilor în vigoare privind condițiile de lucru ale conducătorilor auto, condițiile de exploatare a vehiculelor rutiere și de utilizare a infrastructurii rutiere, precum și condițiile privind siguranța circulației rutiere și calitatea serviciilor prestate.
Or, tocmai scopul în vederea căruia a fost emis OMTI nr. 1640/2012 a condus la stabilirea criteriilor de evaluare a operatorului de transport și punctajele care se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudețene.
Astfel, strict față de criteriile de evaluare contestate, acestea urmăresc ca un prim aspect, continuarea investițiilor în autovehiculele performante, confortabile și mai puțin poluante, adaptate condițiilor existente în România, cu care să se presteze în mod real și continuu servicii de transport pe care și le asumă în urma ședinței de atribuire operatorul de transport declarat câștigător, sens în care s-a eliminat posibilitatea utilizării în cazul transportului de persoane prin servicii regulate a autobuzelor deținute în temeiul unui contract de închiriere.
De asemenea, criteriul de evaluare potrivit căruia operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudețene, în cazul în care înregistrează obligații restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală, urmărește reducerea evaziunii fiscale și a datoriilor pe care operatorii de transport le înregistrează față de bugetul consolidat al statului, sens în care se urmărește creșterea nivelului de capacitate și responsabilitate economică și socială în efectuarea serviciilor de transport și asigurarea unui mediu concurențial sănătos.
In ceea ce privește criteriul potrivit căruia operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidența Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, un astfel de criteriu a fost emis în condițiile în care, începând cu data emiterii ordinului, programul de transport va avea o valabilitate de 74 de luni, valabilitate mult mai mare față de programele anterioare, ceea ce implică o mai mare responsabilitate din partea operatorului în vederea asigurării continuității efectuării serviciului de transport.
In contextul celor anterior expuse, apreciază partea pârâtă că reglementările ce vizează criteriile de evaluare a operatorului de transport și punctajele care se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudețene au fost emise tocmai în vederea menținerii și a stimulării unui mediu concurențial real, fiind aplicabile tuturor operatorilor de transport rutier ce doresc să participe la ședințele de atribuire a noului program de transport interjudețean, și care, pentru a-și putea presta în mod real și continuu serviciile, în situația în care vor fi desemnați câștigători în urma ședinței de atribuire, vor trebui să-și asume aceste condiții.
In considerentele faptului că reglementările contestate se limitează strict la cadrul stabilit prin dispozițiile legale incidente transportului rutier în aplicarea cărora au fost emise și nu conțin prevederi care să contravină acestor norme, respectându-se astfel principiul ierarhiei actelor normative instituit prin Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare, OMTI nr. 1640/2012 îndeplinește toate condițiile de legalitate cerute normelor de interpretare și aplicare, emise în executarea legii.
In ceea ce privește paguba iminentă, Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, o definește la art.2 alin (1) lit.ș) ca fiind un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. În susținere sa, reclamanta motivează îndeplinirea acestei condiții prin prisma restrângerii dreptului de exercitare a activității de transport având în vedere faptul că se află în procedura de insolvență, deschisă în vederea reorganizării pe baza unui plan de restructurare a activității.
Sub acest aspect, criteriile de evaluate și punctajele acordate se aplică în mod cumulativ tuturor operatorilor de transport participanți la ședințele de atribuire a noului program de transport rutier, motiv pentru care, chiar și în situația în care reclamanta nu s-ar fi aflat în procedura insolvenței, acest fapt nu i-ar fi garantat în mod automat adjudecarea traseelor respective, cum în mod greșit aceasta încearcă să sublinieze. Prin urmare, rezultă cu evidență faptul că situația juridică a operatorilor de transport participanți nu reprezintă condiția sine qua non în vederea obținerii licențelor de traseu licitate.
În contextul celor anterior expuse, nu reiese care este dreptul reclamantei recunoscut de lege și vătămat prin emiterea actului contestat de natură a o prejudicia în sensul dispozițiilor legale.
Pentru considerentele anterior expuse, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, nu au fost invocate expres alte dispoziții legale.
Curtea a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar, în cond. art. 167 C.pr.civ., apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Analizând proba cu înscrisurile atașate la dosar și observând în determinarea competenței generale, materiale și teritoriale disp. art.14 alin.1 rap. la art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1640/08.11.2012 s-a procedat la modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011. În acest sens, potrivit art. 56 din Ordin „Anexele 17 – 19 se modifică și se înlocuiesc cu anexele nr. 1 - 3, care fac parte integrantă din prezentul ordin”, cu mențiunea că Anexa nr. 2 (Anexa nr. 18 la normele metodologice) prevede criteriile de evaluare a operatorilor de transport și punctajele ce se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudețene.
Astfel, aceste criterii sunt: „ 1) Vechimea parcului de vehicule: Anul de fabricație (AF) este același cu anul atribuirii (AA) - 20 puncte; AF = AA - 1 - 20 puncte; AF = AA - 2 - 19 puncte; AF = AA - 3 - 18 puncte; AF = AA - 4 - 17 puncte; AF = AA - 5 - 16 puncte; AF = AA - 6 - 15 puncte; AF = AA - 7 - 14 puncte; AF = AA - 8 - 13 puncte; AF = AA - 9 - 12 puncte; AF = AA - 10 - 11 puncte; AF = AA - 11 - 10 puncte; AF = AA - 12 - 9 puncte; AF = AA - 13 - 8 puncte; AF = AA - 14 - 7 puncte; AF = AA - 15 - 5 puncte; AF = AA - 16 - 0 puncte; 2) În funcție de structura parcului de vehicule utilizat pentru executarea acelei curse sau traseu, se acordă 10 puncte pentru fiecare vehicul aflat în proprietate sau deținut cu contract de leasing. Vehiculele deținute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudețean. 3) Gradul de confort al autovehiculelor, clasificate pe categorii: categoria I - 14 puncte; categoria a II-a - 12 puncte; categoria a III-a - 9 puncte; categoria a IV-a - 5 puncte. Vehiculele neclasificate nu pot participa la atribuirea traseelor/curselor cuprinse în programul de transport interjudețean. 4) Vechimea neîntreruptă pe traseu: 8 ani sau mai mult - 12 puncte; 7 ani - 11 puncte; 6 ani - 10 puncte; 5 ani - 8 puncte; 4 ani - 6 puncte;3 ani - 4 puncte; 2 ani - 2 puncte; 1 an, mai mult de 6 luni - 1 punct. 5) Dotarea autobuzului cu instalație de aer condiționat - 5 puncte. 6)Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare. 7) Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 2 puncte pentru fiecare licență de traseu eliberată în vederea efectuării de transport de persoane prin servicii regulate și retrasă în ultimii 5 ani pe traseul respectiv, numai în situația în care măsura de retragere respectivă este definitivă. 8) În cazul în care operatorul de transport rutier a renunțat la licența de traseu pentru o cursă/traseu, este depunctat cu un punct. 9)Operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudețene, în cazul în care înregistrează obligații restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală”.
Prin cererea de față, deși se solicită suspendarea executării Ordinului MTI nr. 1640/2012, în discuție sunt puse în mod efectiv doar criteriile de evaluare de la pct. 2 teza a II-a, pct. 6 și pct. 9 din Anexa nr. 2, astfel cum dispozițiile normative au fost reproduse mai sus.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „(1) În cazuri bine justificateși pentru prevenirea unei pagube iminente, dupăsesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral”.
Mai învederează Curtea că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. (ș) și (t) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentăse înțelegeprejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar prin cazuri bine justificate, legiuitorul a înțeles împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pe cale de consecință, bucurându-se de prezumția de legalitate, întemeiată pe prezumțiile autenticității și veridicității, actul administrativ este susceptibil de a-i fi suspendată executarea doar ca o situație de excepție, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, implicând, astfel, coexistența cumulativă a unui caz bine justificatși a necesității prevenirii unei pagube iminente coroborat cu aflarea în curs a procedurii plângerii prealabile prin care se solicită autorității publice revocarea actului administrativ litigios în tot sau în parte.
Chiar dacă soluționarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ unilateral nu implică o analiză specifică fondului, adică afirmarea unui caz concret de nelegalitatea a actului litigios, totuși configurarea îndoielii asupra legalității acestuia, cu atât mai mult cu cât îndoiala trebuie să fie serioasă, presupune ca instanța învestită cu cererea de suspendare să „pipăie fondul cauzei”, apreciind în favoarea căreia dintre părți este aparența dreptului afirmat, în lipsa căreia soluția nu ar putea fi decât susceptibilă de arbitrar. Deci, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării unui astfel de act administrativ trebuie să verifice dacă la emiterea actului s-a creat în realitatea juridică o aparență de legalitate, care să dea forța juridică a executării imediate și din oficiu, iar pentru aceasta trebuie să se raporteze și la aspecte de fond ale cauzei, fără însă a-l antama în totalitate.
Astfel, Curtea arată că la data de 11.12.2012 s-a înregistrat sub nr._ la M. T. și Infrastructurii plângerea prealabilă prin care partea reclamantă . SRL a solicitat revocarea Ordinului MTI nr. 1640/2012 în sensul « de a revoca și/sau modifica dispozițiile cuprinse în anexa nr. 2 ce cuprinde criteriile de evaluare ale operatorului de transport, în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean. Respectiv: pct. 2 teza a II-a (…); pct. 6 (…); pct. 9 (…) » (filele 10 și urm. dosar).
În acest context, Curtea constată că este îndeplinită condiția sesizării prealabile a autorității publice pârâte cu plângerea prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, Curtea arată că, fiind învestită cu o cerere de suspendare executare act administrativ întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, condiționată de existența unei plângeri prealabile formulate potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat pretins nu poate fi decât în legătură cu motivele de nelegalitate invocate de partea interesată în respectiva plângere, altfel spus, nu se poate solicita în mod valabil suspendarea de executare pentru alte motive decât cele deduse autorității publice în vederea determinării acesteia de a proceda la revocarea propriului act emis.
Pe cale de consecință, Curtea va proceda la analiza condiției cazului bine justificat exclusiv prin prisma acelor motive care se regăsesc și în plângerea prealabilă.
Relativ la această cerință, constată Curtea că, în esență, partea reclamantă a afirmat că dispozițiile contestate contravin disp. art. 45 și 43 din Constituția României, art. 1 și 23 din O.G. nr. 27/2011, art. 2 și 9 lit. b) din Legea nr. 21/1996, art. 1 și 2 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, Legea nr. 85/2006, invocând încălcarea principiului echității, principiului legalității, principiilor concurenței și garantării accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier.
Într-adevăr, reține Curtea că potrivit art. 23 din O.G. nr. 27/2011 „Accesul la piața transportului rutier contra cost de mărfuri și persoane se face liber și nediscriminatoriu, cu respectarea principiilor liberei concurențe, calitatea serviciilor de transport, interesul publicului călător și siguranța rutieră fiind prioritare”. În același sens sunt și disp. art. 1 alin. 1 din același act normativ, text potrivit căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe constituie cadrul general pentru organizarea și efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri și persoane pe teritoriul României, precum și a activităților conexe acestora, în condiții de siguranță și calitate, cu respectarea principiilor liberei concurențe, garantarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier, protecția mediului înconjurător, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice și pentru satisfacerea necesităților economiei naționale și a nevoilor de apărare ale țării”.
Totodată, potrivit art. 9 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 21/1996 „Sunt interzise orice acțiuni sau inacțiuni ale autorităților și instituțiilor administrației publice centrale ori locale și ale entităților către care acestea își deleagă atribuțiile, care restrâng, împiedică sau denaturează concurența, precum: b) stabilirea de condiții discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor”.
Față de aceste dispoziții legale apreciază Curtea că argumentele susținute de partea reclamantă sunt aparent valabile în a critica legalitatea criteriilor de evaluare a operatorilor de transport și punctajele ce se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudețene, astfel cum au fost ele instituite de ministrul transporturilor și infrastructurii la pct. 2 teza a doua - „Vehiculele deținute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudețean” și pct. 6 „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare” din Anexa nr. 2 a Ordinului MTI nr. 1640/2012.
Astfel, Curtea apreciază că în această etapă procesuală a suspendării de executare nu rezultă o motivație rezonabilă în mod obiectiv pentru care vehiculele deținute de operator pe baza unui contract de închiriere să nu poată participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudețean. Acesta se impune cu atât mai mult cu cât autoritatea publică a permis participarea vehiculelor deținute cu contract de leasing; or, din punctul de vedere al naturii juridice și al efectelor, contractul de leasing se aseamănă într-o anumită măsură unui contract de locațiune, utilizatorul beneficiind de un drept de folosință asupra bunului respectiv, care are natura juridică a unui drept de creanță, iar nu de un drept real asimilabil dreptului de proprietate.
Desigur, revine Ministerului T. și Infrastructuri dreptul de a emite norme metodologice corespunzătoare O.G. nr. 27/2011, dar acest drept se impune a fi exercitat în acord cu dispozițiile legii a cărei executare sau organizare a executării se urmărește.
În justificarea marjei de apreciere recunoscute, partea pârâtă susține prin întâmpinare că s-a urmărit « ca un prim aspect, continuarea investițiilor în autovehiculele performante, confortabile și mai puțin poluante, adaptate condițiilor existente în România, cu care să se presteze în mod real și continuu servicii de transport pe care și le asumă în urma ședinței de atribuire operatorul de transport declarat câștigător, sens în care s-a eliminat posibilitatea utilizării în cazul transportului de persoane prin servicii regulate a autobuzelor deținute în temeiul unui contract de închiriere ».
Însă, Curtea observă că au fost reglementate în mod distinct alte criterii ce pot asigura prin ele însele atingerea acestui scop, precum cele de la pct. 1 (vechimea parcului de vehicule), pct. 3 (gradul de confort al vehiculelor prin prisma clasificării) și pct. 5 (dotarea cu aer condiționat). În plus, nu rezultă rațiunea pentru care acest scop ar fi mai bine atins prin acceptarea în competiție a unui vehicul, aflat într-adevăr în proprietatea operatorului, dar având o vechime de 15 ani (a se vedea primul criteriu, penultima liniuță), însă nu ar putea fi atins și prin utilizarea unui vehicul închiriat, dar nou. Totodată, analiza îndeplinirii condițiilor intervine la data evaluării operatorului de transport în vederea și anterior atribuirii traseelor, astfel că relevanță apare a avea starea vehiculului la acel moment.
În final, Curtea subliniază că O.G. nr. 27/2011 definește în mod expres la art. 3 pct. 10 contractul de închiriere de vehicule rutiere, ca fiind acel contract încheiat în formă autentică, prin care un locator, persoană fizică sau juridică, transmite, contra cost, dreptul de folosință pe perioadă determinată a unuia sau mai multor vehicule, fără conducător auto, către o altă persoană fizică sau juridică, numită locatar, iar din ansamblul ordonanței nu rezultă că legiuitorul a intenționat să îl privească defavorabil în raport cu un titlu de proprietate sau un contract de leasing.
Totodată, apreciază Curtea că există o îndoială serioasă de legalitate și în privința criteriului de la pct. 6, care permite depunctarea cu 10 puncte a acelui operator aflat sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În fapt, această îndoială este dată de faptul că formularea textului apare a fi prea largă prin prisma faptului că se trimite generic la incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și nu se va face o delimitare între procedura falimentului și cea a reorganizării judiciare.
Astfel, art. 3 pct. 23 din Legea nr. 85/2006 definește procedura falimentului ca fiind procedura de insolvență concursuală colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat; pe de altă parte, art. 3 pct. 20 definește reorganizarea judiciarăca fiind procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor și presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat: a) restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului; b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social; c) restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului. În plus, pct. 24 al aceluiași articol arată că procedura generală reprezintă procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, prin care un debitor care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), fără a le îndeplini simultan și pe cele de la art. 1 alin. (2), intră, după perioada de observație, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară și în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului.
Mai reține Curtea și disp. art. 94 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 – „Planul [de reorganizare] va putea să prevadă fie restructurarea și continuarea activității debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinație a celor două variante de reorganizare”, dar și pe cele ale art. 103 alin. 1, reglementat în Secțiunea a 6-a intitulată Reorganizarea, potrivit căruia „În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul își va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar și în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenței și luarea tuturor măsurilor pentru reinserția debitorului în activitatea comercială, fie încetarea reorganizării și trecerea la faliment, în condițiile art. 107 și următoarele”.
În acest context apreciază Curtea că există o aparență de nelegalitate a criteriului de la pct. 6 din Anexa nr. 2, căci, câtă vreme reorganizarea judiciară permite în cond. Legii nr. 85/2006 continuarea activității debitorului, astfel că aceasta ar fi trebuit să fie delimitată, cel puțin în această formă, de restul procedurilor și, îndeosebi, de cea a falimentului. Pe cale de consecință, impunerea unei astfel de depunctări unei societăți comerciale aflate în reorganizare judiciară, având însă permisiunea de a-și continua activitatea, poate fi de natură a afecta libera concurență, respectiv accesul liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier.
Curtea mai recurge și la o normă asemănătoare edictată în materia contractelor de achiziție publică, respectiv art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, legiuitorul prevăzând dreptul autorității contractante de a exclude din procedura de atribuire a unui astfel de contract un ofertant/candidat care a intrat în faliment ca urmare a hotărârii pronunțate de judecătorul sindic, fără ca o asemenea interdicție să fi fost impusă prin lege și în cazul celui aflat în reorganizare judiciară. Or, câtă vreme o societate comercială aflată în reorganizare judiciară nu este afectată în participarea la o procedură vizând contracte de achiziție publică având ca obiect inclusiv prestarea de servicii, nu rezultă în mod rezonabil de ce ar trebui să fie afectată în caz de participare la o procedură de atribuire a unor trasee de transport rutier de persoane, în scop de a asigura tot prestarea unui serviciu în beneficiul publicului.
Curtea concluzionează deci că aceste criterii reglementate la pct. 2 teza finală și pct. 6 din Anexa nr. 2 la Ordinul MTI nr. 1640/2012 apar a nu fi conforme cerințelor liberei concurențe, respectiv garantării accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier, configurându-se ca și cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme există o îndoială serioasă în privința legalității acestor mențiuni ale actului administrativ litigios.
Cu toate acestea, Curtea nu poate concluziona în același sens și cu privire la criteriul de la pct. 9 - Operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudețene, în cazul în care înregistrează obligații restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală.
Apreciază Curtea că un asemenea impediment nu este de natură a afecta libera concurență sau accesul liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier, ci dimpotrivă promovează astfel de principii, împiedicând participarea acelor agenți economici care ar putea sau ar încerca să își creeze avantaje tehnice sau de altă natură, prin neplata obligațiilor ce le incumbă către bugetul centralizat al statului, în defavoarea concurenților, care fiind de bună – credință, își îndeplinesc astfel de obligații la termen și cu respectarea dispozițiilor în materie, motiv pentru care nu mai au la dispoziție aceleași resurse ca și competitorii lor din prima categorie spre a-și asigura aceleași avantaje. În plus, o asemenea restricție este în interes general, asigurând plata taxelor, impozitelor, contribuțiilor etc. la bugetul general consolidat.
Recurgând din nou la reglementarea unor chestiuni asemănătoare astfel cum se regăsesc în O.U.G. nr. 34/2006, Curtea constată că art. 181 alin. 1 lit. c) permite excluderea din procedura de atribuire a contractului de achiziție publică a acelui ofertant/candidat care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în țara în care este stabilit.
Or, câtă vreme astfel de dispoziții edictate în materia contractelor de achiziție publică nu sunt văzute de legiuitor ca fiind contrare principiilor de promovare a concurenței între operatorii economici și de garantare a tratamentului egal și nediscriminatoriu al acestora, principii afirmate de art. 2 alin. 1 din același act normativ, Curtea nu poate judeca în sensul că ar exista o îndoială serioasă de legalitate nici în ipoteza unei situații cu suficiente elemente de asemănare, respectiv aceea a atribuirii traseelor/curselor interjudețene de transport. Astfel, câtă vreme premisele care le fundamentează sunt similare, concluzia nu poate fi diametral opusă.
În ce privește hotărârile pronunțate de Curtea de Apel G. – Secția contencios administrativ și fiscal, respectiv Curtea de Apel Pitești (filele 72 – 73 dosar), instanța observă că acestea privesc un alt ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii, respectiv cel cu nr. 1614/2012. Pe de altă parte, Curtea subliniază că potrivit art. 124 alin. 3 din Constituția României „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”, incumbându-le obligația de a urma, ca izvoare de drept, în ce privește hotărârile judecătorești, deciziile Curții Constituționale în cond. art.147 alin. 4 din Constituție, respectiv deciziile pronunțate în interesul legii în cond. art. 3307 alin. 3 C.pr.civ., precum și hotărârile pronunțate de instanțele de recurs în caz de casare în cond. art. 315 alin. 1 C.pr.civ. Astfel, Curtea constată că hotărârile judecătorești la care a făcut trimitere partea reclamantă nu se încadrează în vreuna dintre cele trei categorii menționate mai sus, fiind sentințe pronunțate în cazuri de speță, motiv pentru care nu au caracter obligatoriu pentru instanța de față în raport de dispozițiile legale indicate.
În final, consideră Curtea că, în legătură cu cele două ipoteze în care a apreciat că există cazuri bine justificate, respectiv pct. 2 teza a doua și pct. 6 ale Anexei nr. 2 la Ordinul nr. 1640/2012, este îndeplinită și condiția pagubei iminente instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În acest din urmă sens, Curtea observă că prin Încheierea din 09.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă (fila 23 dosar), împotriva părții reclamante a fost deschisă procedura generală de insolvență, fiind numit un administrator judiciar, iar prin adresa nr. 166/08.06.2012 a administratorului judiciar (fila 65 dosar) acesta a arătat că « prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenței nu a fost ridicat dreptul de administrare al societății, aceasta desfășurându-și activitatea curentă de transport rutier de persoane prin servicii regulate fără niciun impediment cauzat de deschiderea acestei proceduri (…) societatea dorește să-și reorganizeze activitatea pe baza unui plan de reorganizare (…) ».
Totodată, observă Curtea că licențele de traseu emise de Autoritatea Rutieră Română – ARR în beneficiul părții reclamante (filele 76 și urm. dosar) au valabilitate până la data de 30.04.2013, în timp ce ARR a publicat un calendar al ședințelor de atribuire a noului program de transport interjudețean, cu date de declanșare la 15.01.2013 și 04.03.2013, făcând referire la Normele metodologice privind aplicarea OG nr. 27/2011 aprobate prin O.M.T.I. nr. 980/2011 cu modificările și completările ulterioare (fila 22 dosar); or, modificări și completări s-au adus și prin O.M.T.I. nr. 1640/2012.
În aceste condiții, se poate previziona un prejudiciu material viitor și previzibil rezultat din aplicarea normelor litigioase în cazul părții reclamante, căci participarea acesteia la procedura de atribuire s-ar face în condițiile defavorabile instituite de norme în privința cărora există o îndoială serioasă de legalitate, putând fi dezavantajată în raporturile cu ceilalți competitori. Desigur, după cum afirmă partea pârâtă, nu doar aceste criterii sunt avute în vedere la evaluare și stabilire punctaje, însă incidența lor este de natură a crea dezavantaje ce se pot traduce în cele din urmă, în caz de egalitate prin prisma celorlalte criterii, la clasarea părții reclamante pe o poziție care să nu îi mai asigure atribuirea licenței de traseu, cu consecința previzibilă a pierderii veniturilor obținute din exploatarea obiectului său de activitate, adică transportul rutier de persoane.
Fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite în parte cererea și va suspenda executarea pct. 2 teza a doua - „Vehiculele deținute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudețean” și pct. 6 „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare” din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 1640/2012 emis de Ministrul T. și Infrastructurii, până la pronunțarea instanței de fond.
Totodată, Curtea va respinge cererea pentru rest ca nefondată, pe de o parte, fiindcă nu s-au invocat sau învederat motive în legătură cu Ordinul MTI nr. 1640/2012 în ansamblul sau integralitatea sa, atât cauzele invocate în plângerea prealabilă, cât și cele din cererea scrisă de suspendare limitându-se la pct. 2 teza a doua, 6 și 9 din Anexa 2 la ordinul litigios, iar, pe de altă parte, câtă vreme nu a rezultat un caz bine justificat, ca și condiție cumulativă, cu privire la pct. 9 din Anexa nr. 2; mai reține Curtea că nu se poate aprecia că pct. 2 teza a doua și pct. 6 din Anexa nr. 2 ar constitui esența Ordinului nr. 1640/2012 pentru ca îndoiala serioasă asupra legalității lor să atragă suspendarea în întregime a ordinului menționat, motiv pentru care aceasta se acordă exclusiv în limita celor două dispoziții anume menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în București, ., ., ., cu sediul ales la C.Av. „G. Amzar” în București, .. 31, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul M. T. ȘI INFRASTRUCTURII (M. T.), cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Dispune suspendarea executării pct. 2 teza a doua - „Vehiculele deținute cu contract de închiriere nu pot participa la atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport interjudețean” și pct. 6 „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare” din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 1640/2012 emis de Ministrul T. și Infrastructurii, până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge cererea pentru rest ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. F. V. M.
Red.tehnored.jud.BC/4ex./febr.2013
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3183/2013.... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
