Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1309/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1309/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 9665/2/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 1309
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: judecător B. C.
GREFIER: F. L. V.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul M. I., având ca obiect „constatarea calității de lucrător/colaborator al securității (OUG nr.24/2008)”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din dată de 04.04.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integranta din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la dată de 11.04.2013.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.12.2012 pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, sub dosarul nr._, partea reclamantă C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M. I..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P3340/08/01.10.2008, adresată C.N.S.A.S. de către domnul Berwanger Harald, se solicita verificarea sub aspectul calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I210847 (cotă C.N.S.A.S.). În acest dosar, pârâtul figurează în volumul 2, filele 35 și 36. De asemenea, prin cererea P1162/01/23.11.2010 adresată de către M. T. T. se solicită verificarea sub aspectul calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I259078 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează la fila 81v. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. 7 și 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererile formulate sunt legale.
Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/1561/26.06.2012, precum și al înscrisurilor atașate, pârâtul M. I., având gradul de maior și funcția de șef al Serviciului 3 din cadrul ISJ A., a participat la supravegherea informativă prioritară a numitului MTT. Această formă de urmărire a fost motivată de faptul că respectiva persoană avea doi frați care doreau să se stabilească în străinătate, iar familia acestuia face parte din „secta baptistă”. Astfel, măsurile pe care organele de Securitate le-au executat pe parcursul urmăririi aveau ca scop să stabilească dacă MTT face parte din secta baptistă, dacă este influența de frații săi. Ca urmare, Serviciul 3 din cadrul ISJ A. a demarat investigații asupra membrilor familiei urmăritului, iar pârâtul M. comunică rezultatul anchetei, informând că MD, sora pârâtului, „face parte dintr-o familie de baptiști”, MTO, fratele urmăritului, „a fost semnalat cu manifestări dușmănoase și cu intenții de evaziune”, având depusă cerere de plecare definitivă din țară, iar MIS, celălalt frate, „nu a renunțat la intenția de plecare definitivă din țară”. Susține reclamantul că era de notorietate faptul că tentativa de trecere a frontierei, în afara de natura sa infracțională, era privită cu suspiciune de organele în drept, pe motiv că cei ajunși în străinătate puteau oferi informații despre situația economică și socială a României, iar urmărirea persoanelor care frecventau un anumit cult avea în vedere că aceste persoane erau privite a priori ca oponenți ai regimului comunist, din cauza antagonismului dintre religie și ideologia radicală comunistă.
Susține reclamantul că din toate documentele se poate observa implicarea ofițerului în obținerea informațiilor respective, iar simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora, și pentru motive ce nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.
De asemenea, legiuitorul nu cere existența mai multor acte de încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, fiind suficient și un singur astfel de caz pentru reținerea calității de lucrător al Securității.
Față de cele expuse anterior, se face următoarea precizare: definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau
Astfel, activitatea domnului M. I. se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv a îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art.17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
Pentru argumentele prezentate anterior, consideră reclamantul că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității”. Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată:
(1) Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece, așa cum s-a mai precizat, domnul M. I. a avut gradul de maior și funcția de șef al Serviciului 3 din cadrul Inspectoratului de Securitate A..
(2) În calitatea menționată la punctul 1, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi șl libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată prin acțiunile expuse pe larg anterior, care au presupus încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale.
În drept, se invocă art. 1 alin. 7 și 8, art. 2 lit. a, art. 8 lit. a, art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. 1 și 5, art. 35 alin. 5 lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.. nr. 2/2008, precum și art. 112 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, s-a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv Nota de Constatare nr. Dl/1/1561/26.06.2012, Cererea nr. P 3340/08/01.10.2008, Cererea nr. P1162/01/23.11.2010, Dosar nr. I259078 (cotă C.N.S.A.S.), f. 5-7, 81, Dosar nr. I210847 (cotă C.N.S.A.S.), vol. 2, f. 35-36.
La data de 18.03.2013, a fost atașată la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul M. I., prin care a solicit respingerea acțiunii în constatare promovată de C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat pârâtul că Nota de constatare, ce a stat la baza aprobării în vederea promovării acțiuni de față, nu conține elementele necesare tragerii unei concluzii de genul celei pentru care s-a promovat cererea, respectiv nu se arată prin ce fel de acțiuni persoana cercetată a încălcat dreptul la viață privată al persoanelor urmărite informațional.
Adresele depuse la dosar nu aduc atingere în niciun fel dreptului la viață privată.
Arată pârâtul că în baza cererii UM01913 București – Secția Contrainformații s-a solicitat Serviciului Județean de Informații A., date în legătură cu un ofițer de informații, care avea 2 rude, frați, cu intenție de evaziune – emigrare în străinătate, lucru ce ar fi adus atingere probității acestuia prin periclitarea situației sale profesionale în sensul expunerii la presiuni și acțiuni provocatoare ale unor servicii de informații, dat fiind că frații acestuia reprezentau o posibilitate de șantaj extrem, cât și compromiterea acestuia prin cooptarea lui în cultul baptist, cult pe care activitatea operațională și de culegere de informații naționale o aveau în vizor prin descoperirea unor agenți provocatori ori de informații din cadrul acesteia.
Verificarea s-a făcut la cererea expresă a serviciului de contraspionaj, fiind o lucrare de „cadre” pentru verificarea și completarea dosarului ofițerului.
Faptul că s-au adunat informații culese de la surse arată că nu s-a desfășurat o acțiune de supraveghere ori de urmărire operativă a acestuia sau a rudelor acestuia care să îi fi pus într-o situație de neliniște sau nesiguranță. O simplă strângere de informații, indiferent de natura acestora, nu aduce atingere vieții private.
Nici în nota de constatare și nici în acțiunea în constatare nu se detaliază de ce afirmațiile făcute de pârât în adresa de răspuns ar fi în contradicție cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Pârâtul arată că nu a propus măsuri, nu a aprobat operațiuni de urmărire, nu a interceptat fără aprobare convorbiri sau corespondență, ci pur și simplu a dat răspuns unei cereri din partea altei unități militare care a solicitat informații despre petent, care nu a fost supravegheat informațional, nedeținând dosar de urmărire în cadrul SJS A..
Mai arată pârâtul că activitatea de culegere de informații, atât sub Decretul lege nr. 295/1968 completat prin Instrucțiunile D-_/1987, cât și prin Legea nr. 51/1991, se desfășurau prin aceleași metode, culegerea de informații de la colaboratori, de la locul de muncă al persoanei vizate, de la cunoștințe, fără a atrage atenția persoanei cercetate sau a familiei acesteia, pentru a evita punerea în stare de alertă sau a nu fi compromis față de public.
Invocând art. 17 din Pact și art. 8 din CEDO, pârâtul susține că activitatea sa de a culege informații respectă dispozițiile legale în vigoare, dar și dispozițiile textelor amintite.
Afirmă pârâtul că dispozițiile legale în vigoare la acea dată, care dădeau dreptul de culegere a informațiilor și erau obligatorii pentru cadrele militare angajate în cadrul structurilor militare de Securitate, nu încălcau dreptul la viață privată, așa cum nu este încălcat nici acum.
Se impune a fi făcută o diferență între imixtiunea cu consecința îngrădirii și suprimării drepturilor recunoscute de convenție și pact, respectiv adunarea de informații despre o persoană.
În concret, infracțiunile care vizau la acea dată siguranța națională erau printre altele și cele prevăzute de art. 245 CP, trecerea frauduloasă a frontierei, și de art. 253 CP, refuzul înapoierii în țară, în prezent abrogate, motiv pentru care manifestarea publică a intenției de trecere frauduloasă a frontierei și refuzul înapoierii în țară erau infracțiuni prevăzute de Codul penal, iar organele de securitate trebuiau să sprijine evitarea acestor situații.
Din studiul cererii informative se observă că ambii frați ai persoanei vizate, care mai era și ofițer, aveau tentative și manifestări evidente de trecere a frontierei, afectând situația ofițerului prin presiunile ce se puteau pune asupra acestuia de organizațiile de informații străine, mai ales dacă aceste persoane reușeau să ajungă în străinătate, existând posibilitatea de a fi racolat de agenturile străine.
Cele de mai sus constituie explicația culegerii acestor informații privind persoana vizată.
Mai subliniază pârâtul că serviciul în care activa nu a lucrat cazul, iar informațiile au fost doar comunicate la București de serviciul 3 A., informații care au fost puse la dispoziție de serviciul 1 județean A., care avea atribuții de contraspionaj, deci rolul pârâtului a fost doar acela de a trimite mai departe informațiile comunicate de serviciul 1.
Din documente pârâtul susține că se observă că acțiunea de verificare nu era sub supravegherea sa, ci a unui alt ofițer, care se individualizează ca fiind Mr. C. M.
În plus, imixtiunea cerută de lege nu este îndeplinită, neaducându-se niciun fel de prejudiciu material sau moral, informațiile culese existând și putând fi culese fără întrebuințarea unor operațiuni nelegale.
Mai susține pârâtul că art. 17 din Pact nu poate fi încălcat de persoanele fizice, ci doar de statele semnatare, doar norma internă putând fi încălcată de persoana fizică. Dacă Statul român prin emiterea unui anumit act normativ a depășit condițiile asumate prin acte internaționale, acesta răspunde în fața forurilor internaționale și naționale, iar nu persoana care respectă acele norme interne în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Concluzionează pârâtul că reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale cercetarea unei persoane care a respectat legea emisă de stat.
Nici în legătură cu numitul Berwanger N. nu se poate reține că ar fi existat o imixtiune în viața privată a acestuia.
A mai apreciat pârâtul că cererea este inadmisibilă atât timp cât nu se arată prin ce anume ofițerul de informații a încălcat drepturile garantate de Normele interne și internaționale.
Indicând sensul cuvintelor „suprima” și „îngrădi”, pârâtul afirmă că niciuna din activitățile de mai sus nu a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ori condus la aceasta.
În drept, nu au fost invocate în mod expres alte dispoziții legale.
În dovedire, a fost ulterior solicitată administrarea probei cu înscrisuri, depunându-se la dosar decizia nr. 5361/11.11.2011 a ICCJ – SCAF, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Instrucțiuni Departamentului Securității Statului nr. D-_/1987.
Curtea a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar, în cond. art. 167 C.pr.civ., apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Constatându-și competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei în cond. art. 11 alin. 1 din OUG nr. 24/2008, respectiv art. 3 pct. 4 C.pr.civ., Curtea reține următoarele cu privire la cererea de față:
În fapt, pârâtul M. I. a activat ca ofițer, având gradul de maior și funcția de șef al Serviciului 3 din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate A. la data de 18.02.1980, aspect rezultat cu evidență din înscrisurile existente la filele 26 – 27; încadrarea pârâtului ca ofițer de Securitate este confirmată și de înscrisul aflat la fila 29 din dosar.
În drept, art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 24/2008 definește noțiunea de lucrător al Securității, ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.
Totodată, se impune a se menționa și preambulul OUG nr. 24/2008, cu valoare de scurtă expunere de motive, legiuitorul arătând că „În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității”.
Astfel, în lămurirea noțiunii de « lucrător al Securității » trebuie avute în vedere atât «litera» normei juridice, dar și «spiritul» acesteia, care se regăsește în primul rând în scurta expunere de motive cuprinsă în preambulul OUG nr. 24/2008, de unde rezultă că rațiunea reglementării deconspirării Securității se regăsește în „permanenta teroare [exercitată de puterea comunistă, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice] împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale”.
Pe cale de consecință, din interpretarea textelor rezultă că, pentru a se constata în privința unei persoane calitate de lucrător al Securității, este necesară întrunirea a două condiții cumulative, respectiv (1) să fi fost ofițer sau de subofițeral Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989 și (2) să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În ceea ce îl privește pe pârâtul M. I. îndeplinirea primei condiții este evidentă, după cum s-a arătat mai sus acesta fiind la nivelul anului 1980 maior și deținând funcția de șef al Serviciului 3 din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate A..
Apreciază Curtea că este îndeplinită și cea de-a doua condiție prin prisma activităților pe care pârâtul le-a desfășurat și a consecințelor acestora.
Preliminar, Curtea arată că înscrisurile din dosarul nr. I210847 (cota CNSAS) vol.2 nu sunt de natură a conduce la calificarea părții pârâte în sensul art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, în condițiile în care prin acțiunea formulată reclamantul CNSAS nu a indicat motivele pentru care adresa nr._/1976 și nota informativă aferentă (filele 29 și 30 din dosarul Curții) ar fi constituit o atingere a dreptului la viață privată al persoanelor vizate.
În schimb, Curtea observă că în dosarul fond informativ nr. I259078 cota CNSAS (file 26 - 27 din dosarul Curții), în legătură cu care a fost formulată de dl. M. T. T. cererea de verificare (fila 17 din dosarul Curții), figurează o adresă de răspuns întocmită la data de 18.02.1980 și semnată de pârâtul M. I. cu privire la terțe persoane – M.D., M.T.O. și M.I.S., frați ai petentului M. T. T. - în conținutul căreia sunt consemnate informații referitoare la domiciliul, starea civilă, ocupația acelor persoane, dar și informații referitoare la unele trăsături ale personalității, religie, conduita în relațiile cu autoritățile, verificări privind deplasări în străinătate.
Astfel, despre M.D. se arată, între altele: « (…) Din verificările întreprinse pe teren rezultă că cea în cauză provine dintr-o familie de baptiști (nu rezultă ca ea să facă parte din această sectă). Cei doi frați ai ei fac parte din această sectă. La locul de muncă este caracterizată ca o persoană muncitoare, serioasă, apreciată profesional, nu are acces la documente secrete. Nu a fost semnalată cu relații în rândul cetățenilor străini. În anul 1978 a efectuat o vizită turistică în RPU unde a stat 10 zile.».
Despre M.T.O., respectiv M.I.S. se arată, între altele, că «(…) [M.T.O.] Apare în evidențele de securitate cu FI nr._, fost lucrat în baza de lucru în perioada anilor 1970 – 1972 pentru faptul că a fost semnalat cu manifestări dușmănoase la adresa orânduirii de stat din Românie și cu intenții de evaziune, fapt pentru care a fost avertizat. Este un element neserios, îngâmfat și cosmopolit (…)», respectiv că «(…) [M.I.S.] se află în atenția IJ A. al MI Serv. I (…) pentru faptul că în cursul anului 1979 a fost prins în tentativă de trecere a frontierei de stat în RDF Iugoslavia (zona Drobeta Turnu Severin) cu care ocazie a fost cercetat în stare de arest timp de 5 zile. Pentru acest motiv a fost avertizat de către noi, măsură ce nu și-a atins scopul întrucât cel în cauză nu a renunțat la intenția de plecare definitivă din țară. Este un element fanatic, aventurier și neserios».
Or, prin prisma unei astfel de activități a intervenit o atingere a vieții private, drept garantat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ratificat de C. de Stat al Republicii Socialiste România prin Decretul nr. 212/1974. Astfel, respectarea vieții private este menită să asigure dezvoltarea, fără interferențe exterioare, a personalității fiecărui individ, inclusiv în relație cu alte ființe umane, existând o zonă de interacțiune a persoanei cu ceilalți, chiar și într-un spațiu public, care poate intra în aria vieții private; or, cunoașterea relațiilor și conduitei persoanei respective, îndeosebi în ceea ce o privește pe M.D., privea tocmai această zonă de interacțiune într-un spațiu care intra în zona vieții private.
Nu poate fi primită apărarea pârâtului în sensul că prin acele activități și-a îndeplinit sarcinile profesionale, legale la acea dată, căci dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 24/2008 nu exclud de sub incidența sa situațiile în care lucrătorul Securității acționa în limitele „fișei postului”. Altfel spus, voința legiuitorului este de a se constata că este lucrător al Securității nu doar acel ofițer/subofițer care a acționat cu nerespectarea drepturilor conferite cetățenilor de normele legale recunoscute de statul comunist, ci și acela care acționând în limitele și cu respectarea atribuțiilor ce îi reveneau în epocă a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În plus, față de formularea art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 24/2008, era suficient ca prin respectivele activități să se producă doar o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.
În cauza de față, activitatea expusă prin adresa existentă la filele 26 - 27 din dosarul Curții, astfel cum emană de la partea pârâtă M. I., tocmai acest aspect de fapt îl conturează, anume îngrădirea dreptului la viață privată al unui cetățean, prin verificarea mai multor aspecte ale acesteia – mediul familial, relațiile la locul de muncă, religie, exercitarea libertății de mișcare.
Cât despre susținerile pârâtului că astfel de activități se desfășoară și în prezent, Curtea subliniază că acesta ignoră pe de o parte contextul diferit, iar pe de altă parte că, în ipoteza în care astfel de activități s-ar desfășura, ele pot fi justificate în prezent în măsura în care sunt orientate spre apărarea securității naționale, văzută ca bine colectiv al tuturor cetățenilor, spre deosebire de perioada regimului comunist, când Securitatea, după cum arată și legiuitorul în preambulul OUG nr. 24/2008, constituia un instrument de permanentă teroare exercitată împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale; în acest context, incumba părții pârâte să probeze că activitatea în discuție era în mod obiectiv justificată de rațiuni de securitate națională, câtă vreme lectura rezultatului activității sale nu oferă sub nicio formă vreun indiciu de fapt că acest lucru s-ar fi urmărit.
În acest din urmă sens, se observă că rațiunea verificărilor efectuate în raport de petentul M. T. T. se identifică, astfel cum rezultă din Raportul întocmit de UM_ București – Contrainformații (fila 20 din dosarul Curții), în următoarele scopuri: prevenirea atragerii sale la activități dușmănoase; stabilire dacă face parte din secta baptistă și desfășoară activități cultic – religioase; cunoașterea naturii și conținutului legăturilor ce le are cu frații săi, influențarea lui de a-și determina aceste rude să renunțe la intențiile de evaziune – emigrare. Or, simpla lectură a acestor obiective nu confirmă aspectul pretins de partea pârâtă referitor la posibila influență exercitată asupra dlui. M. de alte servicii de informații prin prisma fraților acestuia, ci, dimpotrivă, intenția organelor de securitate de orientare a acestuia spre influențarea conduitei rudelor, cu atât mai mult cu cât aceia nu părăsiseră teritoriul României.
Nici apărările privitoare la persoanele care au procedat efectiv la strângerea informațiilor și metodele folosite nu prezintă relevanță, dat fiind că prioritare în analiză sunt conținutul acelor informații și apoi faptul că pârâtul M. I., în calitate de superior ierarhic – șef serviciu, a acceptat acele verificări și a valorificat prin transmitere către solicitantul UM_/I București informațiile obținute, având potențial de atingere a dreptului la viață privată, prin îngrădirea acestuia ca efect al culegerii, centralizării, comunicării și valorificării ulterioare.
În ce privește apărările părții pârâte cum că răspunderea pentru nerespectarea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice ar aparține Statului român, Curtea arată că prin Decretul nr. 212/1974, Republica Socialistă România a ratificat acest tratat internațional. Or, partea pârâtă în calitate de exponent al autorității Statului român prin funcția de ofițer de Securitate, acționa ca agent al acestuia, iar nu de simplu particular, revenindu-i astfel sarcina de a asigura respectarea obligațiilor rezultate din tratatul internațional prin care se recunoștea expres dreptul la viață privată. În plus, printr-o asemenea apărare pârâtul contestă implicit textul legal de la art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 24/2008, fără însă ca acesta să fi fost declarat neconstituțional ori abrogat.
Față de cele arătate în precedent, Curtea urmează a admite acțiunea și a constata calitatea pârâtului M. I. de lucrător al Securității potrivit art.2 alin.1 lit.a) din O.U.G.nr.24/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în București, sector 3, ..55-57, în contradictoriu cu pârâtul M. I., cu domiciliul în A., .-10, jud. A..
Constată calitatea pârâtului M. I. de lucrător al Securității potrivit art.2 alin.1 lit.a) din O.U.G.nr.24/2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. B. F. L. V.
Red.tehnored.jud.BC/4ex./ 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2140/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 2422/2013.... → |
|---|
