Somaţie de plată. Sentința nr. 1521/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1521/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 46013/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1521
Ședința publică din data de 30.04.2013
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: V. E. C.
GREFIER: S. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de emitere somație de plată formulată de creditorul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., în contradictoriu cu debitorul R. AUTONOMĂ REGISTRUL AUTO ROMÂN.
Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publică de la 26.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, creditorul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R. a chemat în judecată pe debitorul R. AUTONOMĂ REGISTRUL AUTO ROMÂN, solicitând obligarea acestuia, pe calea somației de plată, să plătească suma de 19.558.620,04 lei reprezentând contribuție la finanțarea activității creditorului, datorată de debitor, conform art. 3 lit. b) din OG nr. 26/2011 și art. 19 alin. 2 din HG nr. 768/1991 așa cum a fost modificat prin HG nr. 1289/2011.
În motivarea cererii arată că RAR susține că nu datorează sumele prevăzute de textele legale citate pe motiv că are obligația de a ceda o cotă de 20% din activitățile pe care le efectuează ca o consecință directă a operațiunilor de control în trafic desfășurate de ISCTR, în conf. cu prev. art. 2 alin. 1 lit. c) din OG nr. 26/2011.
Atribuțiile ISCTR privesc activitatea de inspecție și control în trafic sau la sediul operatorilor de transport și vizează modul în care sunt respectate reglementările în domeniul transporturilor rutiere, nerealizând prestări de activități pentru care să fie remunerat. Din economia textelor legale rezultă, fără dubiu de interpretare, că procentul de 20%, ca obligație de plată a debitorului, se raportează la cuantumul tarifelor încasate pentru serviciile prestate de RAR și nicidecum ca procent din activitățile RAR care sunt o consecință directă a operațiunilor de control în trafic desfășurată de ISCTR, așa cum susține în mod eronat debitorul.
Creanța pretinsă este certă, creditorul emițând facturi fiscale pentru perioada ianuarie – septembrie 2012, expediate debitorului și pe care acesta refuză să le plătească.
Creanța este lichidă, fiind cunoscută cu exactitate întinderea ei, prin însumarea facturilor fiscale și exigibilă, obligația de plată fiind lunară, conform legii.
Este îndeplinită și condiția emiterii somației de plată care prevede ca obligația de plată să rezulte dintr-un înscris. În speță, ea rezultă din cuprinsul OG nr. 26/2011 și a HG nr. 768/1991, având, deci, izvorul în cuprinsul legii și fiind materializată prin emiterea facturilor de către creditor.
În drept, sunt invocate prev. art. 2 din OG nr. 5/2001.
Prin întâmpinare, debitorul RAR solicită respingerea cererii somației de plată, ca neîntemeiată, arătând că interpretarea dată de creditor prev. art. 3 lit. b) din OG nr. 26/2011 este greșită, iar suma înscrisă în facturile emise de creditor și neacceptată de plată de debitor nu este datorată.
Cererea nu îndeplinește condițiile prev. art. 1 din OG nr. 5/2001, ISCTR nedeținând față de RAR o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Prin sentința civilă nr. 20.129/21.12.2012, T.,B. – Secția a VI-a civilă a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea C. – SCAF, invocând prev. art. 2 alin. 1 din OG nr. 5/2001 și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Părțile au invocat în fața C. – SCAF excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii, excepție respinsă prin încheierea din data de 15.03.2013, Curtea reținând că, în raport de dispoz. art. 2 alin. 1 din OG nr. 5/2001 conform cărora cererea privind somația de plată se depune la instanța competentă pentru soluționarea fondului cauzei în primă instanță și având în vedere că raportul dintre cele două părți invocat în cauza dedusă judecății este un raport de drept public, care vizează finanțarea unei instituții publice – ISCTR, prin virarea unor sume de bani provenite din încasarea unor tarife de către o altă autoritate publică – RA – RAR, instanța competentă pentru judecarea fondului fiind, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel București, acesteia îi revine și competența de a soluționa cererea privind emiterea somației de plată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de somație de plată, Curtea o constată neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, în vigoare la data introducerii cererii, (1) Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Raportat la prevederile legale citate rezultă că pentru a se putea face aplicarea procedurii somației de plată trebuie:
- să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă a creditorului;
- creanța să fie asumată de debitor printr-un contract, ori determinată potrivit unui statut, regulament sau a altui înscris însușit de părți;
- creanța să își aibă izvorul în obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
În cazul cererii de față, aceste condiții necesare emiterii somației de plată nu sunt îndeplinite, întrucât:
- creanța nu este certă, respectiv nu există un înscris care să poată fi asimilat unui act de creanță, unui act emanat de la debitor sau unui act recunoscut de către acesta, facturile fiscale emise de creditor nefiind acceptate la plată de către debitor;
- creanța nu este lichidă, respectiv câtimea creanței nu este determinată printr-un act de creanță, ci este calculată de creditor prin aplicarea procentului de 20% asupra valorii apreciate ca fiind cea a încasărilor pentru serviciile specifice prestate de RAR;
- obligația de plată nu este asumată prin contract ori determinată potrivit unui statut, regulament sau a altui înscris însușit de părți, ci rezultă, conform susținerilor creditorului, din prevederile art. 3 lit. b) din OG nr. 26/2011 și art. 19 alin. 2 din HG nr. 768/1991 așa cum a fost modificat prin HG nr. 1289/2011;
- creanța pretinsă nu își are izvorul în „obligații privind executarea
anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații”, însuși creditorul susținând că suma pretinsă reprezintă contribuție prevăzută de cadrul normativ invocat, pe care RAR o datorează în scopul finanțării activității ISCTR și nicidecum o contravaloare a prestării unor activități de către ISCTR.
În concluzie, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de OG nr. 5/2001 pentru emiterea somației de plată, pretențiile creditorului neputând fi valorificate pe calea acestei proceduri simplificate prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditorul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., în contradictoriu cu debitorul REGISTRUL AUTO ROMÂN - R. AUTONOMĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. E. C. S. I.
Red.VEC/tehnored.SI
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4750/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5287/2013.... → |
|---|
