Despăgubire. Decizia nr. 4750/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4750/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 2401/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 4750
Ședința publică de la 4.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursurile formulate de recurentele-pârâte C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și P. M. BUCUREȘTI – C. DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001, împotriva sentinței civile nr. 6440/13.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante M. S. LIUDMILA și S.C. R. G. INVEST S.A., având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere solicitarea recurentelor-pârâte de judecare a cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra fondului recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamanții M. S. LIUDMILA și . SA au chemat în judecată pârâții S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și P. M. București solicitând obligarea pârâtei la transmiterea către pârâta CCSD a dosarului ce conține Dispoziția nr._/20.08.2009 emisă de Primarul M. București, obligarea pârâtei să înregistreze dosarul ce conținea Dispoziția nr._/20.08.2009 emisă de Primarul M. București, obligarea pârâtei CCSD a efectuarea controlului privind legalitatea respingerii cererii de restituire a imobilului revendicat pentru care s-au propus măsuri reparatorii; obligarea pârâtei CCSD în funcție de rezultatul controlului cu privire la legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, după caz fie: să transmită dosarul către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului revendicat pentru care s-au propus măsuri reparatorii, fie să emită decizia motivată de restituire în natură a imobilului revendicat; obligarea pârâtei CCSD la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr.6440/13.11.2012, Curtea de Apel București a admis acțiunea; a obligat pârâta P. M. București să transmită către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul aferent Dispoziției nr._/20.08.2009 a Primăriei M. București în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; a obligat pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la înregistrarea dosarului, efectuarea analizei privind legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și în funcție de rezultatul controlului să transmită dosarul la evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și ulterior finalizării acestuia la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire sau la emiterea deciziei de restituire în natură a imobilului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, examinând cu prioritate dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod proc. civilă excepția prematurității invocat de pârâta CCSD, că argumentele expuse în susținerea acesteia vizează fondul cererii reclamantelor, aceasta fiind avută în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea a reținut că, urmare a Notificării înregistrată sub nr. 2687/10.08.2001 la executorul judecătoresc la data de 20.08.2009 Primarul M. București a emis Dispoziția nr._/20.08.2009 prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în diferența dintre suma încasată și valoarea de piață actualizată pentru apartamentul nr. 4 în suprafață utilă de 92,90 mp și suprafață construit desfășurată de 125,96 mp. și pentru cota indiviză de teren în suprafață de 89,00 mp situate în București, .,sector 1 imposibil de restituit persoanei îndreptățită M. S. LIUDMILA.
Conform actului de cesiune autentificat sub nr. 2337/14.11.2011 (fila 11 dosar reclamanta M. S. LIUDMIL a transmis către cesionarul . SA București cota-parte de 25% din drepturile la măsurile reparatorii prin echivalent.
Dosarul de despăgubire aferent Dispoziției nr._/20.08.2009 emisă de Primarul M. București a fost avizat de legalitate în condițiile art. 16 alin. 21 Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, așa cum rezultă din adresa nr. VB/1285/SP1/21.02.2011 (fila 25 dosar) emisă de Instituția Prefectului M. București.
Conform susținerilor pârâtei CCSD dosarul de despăgubire prin care i s-au acordat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sector 1, a fost restituit Prefecturii M. București prin procesul-verbal nr. 6214/14.11.2011 cu solicitarea de a se comunica motivul restituirii în natură raportat la prevederile art. 10.4 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologie de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. mai arată pârâta că procedura administrativă specială de evaluare a despăgubirilor nu se poate finaliza prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în lipsa transmiterii de către entitatea investită cu soluționarea notificării a dosarului de despăgubire completat cu cele solicitate, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Curtea a apreciat că nu poate reține apărarea pârâtei CCSD, în sensul că procedura administrativă a fost întârziată din motive obiective, respectiv din cauza restituirii dosarului la Prefectul M. București pentru a fi comunicat motivul nerestituirii în natură a terenului solicitat. Un astfel de demers este contrar dispozițiilor legale, respectiv art. 16 alin. 4 și alin. 5, Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, conform art. 16 alin. 4 pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor procedează la analizarea dosarelor în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură. A.. 5 al art. 16 prevede că Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. 1 și alin. 2 în care în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Astfel în raport de durata perioadei cuprinse între data la care a fost emisă Decizi reprezentând titlu de despăgubire -2008-2009 și data formulării acțiunii 22.03.2012, perioada în care nu s-a realizat nici înregistrarea dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acesta fiind restituit administrativ de către autoritatea pârâtă, Instituției Prefectului M. București, care la rândul său l-a restituit Primarului M. București, Curtea a apreciat că acțiunea reclamante este întemeiată.
A dispus Curtea ca, în temeiul dispozițiilor art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Dispoziția nr. 1208/20.08.2009 a Primarului M. București însoțită de dosarul de despăgubire aferent să fie predat pe bază de proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
A constatat Curtea că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 4 și alin. 5 Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează să procedeze la înregistrarea și verificarea, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-au propus acordarea de despăgubiri, legalității respingerii cererii de restituire în natură, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Curtea a apreciat că, în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la data emiterii Dispoziției Primarului M. București, perioadă în care nu s-a realizat nici înregistrarea dosarului la Secretariatul Comisei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor suntem în prezența unei încălcări evidente a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, termenul rezonabil urmând a fi apreciat atât în raport cu durata procedurilor preliminare, administrative, cât și în raport cu timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația organizării funcționării puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe pentru ca persoana să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 din Convenție.
Așa fiind, a fost admisă acțiunea, în temeiul art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 Republicată, fiind obligată CCSD să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire ulterior finalizării raportului de evaluare.
În situația în care, ulterior executării controlului privind legalitatea respingerii cererii de restituire în natură se constată că în mod greșit s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul revendicat, Curtea a dispus ca P. M. București să fie obligată la emiterea deciziei de restituire în natură a acestuia.
Împotriva sentinței civile nr. 6440/13.11.2012 au formulat recurs pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și P. M. BUCUREȘTI – C. DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001.
În motivarea cererii sale de recurs P. M. BUCUREȘTI – C. DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001 a arătat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6440/13.11.2012, Curtea de Apel București, secția A VIII A C. Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâta P. M. București - C. de aplicare a Legii nr. 10/2001 să transmită pârâtei C.C.S.D dosarul care conține dispoziția nr._/20.08.2009 emisă de Primarul M. București în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
A învederat instanței că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Consideră că în mod eronat instanța de fond a obligat P. M. București - C. de Aplicare a Legii nr. 10/2001 să înainteze dosarul care conține dispoziția nr._/20.09.2009 către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât, art.24 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, prevede că: „Procesele-verbale încheiate de prefect prin care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubiri vor fi reanalizate și în situația în care potrivit Legii nr. 10/2001....dosarul întocmit va fi înaintat Secretariatului Comisiei Centrale, însoțit de situația juridică actuală a imobilului și de Ordinul Prefectului, acesta conținând propunerea motivată a prefectului de acordare de despăgubiri.
In consecință, rezultă că, instituția, după emiterea dispoziției prin care a soluționat notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, înaintează întreg dosarul către Prefectul M. București, în vederea întocmiri ordinului, conform art. 16 alin. 2 indice 1 din O.U.G NR .81/2007 ce prevede că: "Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect câtre Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizuL4e_legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.."
Având în vedere cele de mai sus, a solicitat instanței să observe că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, ce contravine dispozițiilor legale precizate și care nu poate fi pusă în executare.
În consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In drept, și-a întemeiat recursul pe prev. art. 304 pct.9 și art. 304 indice 1, cod pr. civ.
În motivarea cererii sale de recurs C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a învederat următoarele:
În temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 3 si 3041 Cod de procedură civilă, consideră Sentința civilă nr. 6440/13.11.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, ca fiind netemeinică si neleqală pentru următoarele considerente:
Apreciem că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a obligat P. Municipiul București în mod direct la înaintarea dosarului aferent Dispoziției nr._/20.08.2009 către C. Centrală
Art. 16 alin. 21 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, prevede ca „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe iudete la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către aceste."
Dispozițiile legale anterior citate prevăd atât faptul că entitatea notificată are obligația legală de a emite o dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001 precum și faptul că dosarele de despăgubire aferente dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie să fie centralizate la Prefecturi, unde se va acorda avizul de legalitate privind dispozițiile emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
Obligă pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la înregistrarea dosarului, efectuarea analizei privind legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și în funcție de rezultatul controlului să transmită dosarul la evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și ulterior finalizării acestuia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire sau la emiterea deciziei de restituire în natură a imobilului.
Apreciează că instanța de fond nu a înțeles interdependența dintre obligațiile ce revin Comisii Centrale, și cele ale entității învestite cu soluționarea notificării, în speță Municipiul București.
De asemenea, faptul că Curtea de Apel București a obligat Municipiul București la transmiterea directă a dosarului de despăgubire la C. Centrală, chiar în lipsa unui aviz de legalitate al dispoziției privind acordarea de măsuri reparatorii, denotă un exces de zel din partea instanței de fond, care nu poate fi calificat decât ca fiind o critică adusă variantei găsite de legiuitor pentru despăgubirea celor, ale căror imobile au fost preluate abuziv.
Or, instanța de fond nu poate să invalideze un act normativ emis de Parlamentul României în temeiul atribuțiilor sale constituționale, ne referim aici la Titlului VII din Legea nr.247/2005, și nici nu poate pretinde să devină un legiuitor pozitiv.
A mai învederat instanței faptul că în practica judiciară s-a conturat opinia constantă în sensul respectării etapelor administrative prevăzute în mod expres de lege, „neexistând nici un motiv pentru care condiția avizului de legalitate să nu fie respectată în procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005".
De altfel, în practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".(A se vedea cauza Broniowski contra Poloniei).
În drept și-a întemeiat cererea pe prev. Legii nr. 10/2001, republicată, Legii nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, art. 299 din Codul de Procedura Civilă.
Deși legal citate, intimatele-reclamante nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În temeiul prev. art. 17 din Legea nr. 165/2013, calitatea procesuală a recurentei-pârâte s-a transmis Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, Curtea luând act de această transmitere legală a calității procesuale.
Prin concluzii scrise formulate în raport cu incidența prevederilor Legii nr. 165/2013, intimata-reclamantă invocă neretroactivitatea legii noi, arătând că este inadmisibilă susținerea recurentei conform căreia cererea introductivă a fost aptă să producă efecte în raport cu momentul introducerii cererii, dar nu mai este aptă să producă astfel de efecte în prezent, față de prevederile Legii nr. 165/2013. Procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 165/2013 nu poate să suspende sau să împiedice accesul liber la justiție. Noua lege nu împiedică cu nimic emiterea titlului de despăgubire, neaducând cerințe sau elemente noi pentru soluționarea dosarelor, ci modificând numai termenele de soluționare. Trebuie să se țină seama și că dosarul reclamantei a fost deja repartizat și analizat, iar hotărârea instanței de fond este definitivă și executorie, așa încât nu există niciun impediment pentru ca recurenta să o ducă la îndeplinire.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Pe fondul recursului curtea reține că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamantei prin care s-a invocat refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri administrative, respectiv refuzul de derulare a procedurii administrative care se finalizează prin emiterea titlului de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente .
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, se instituie regula imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond, când s-a pronunțat în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013 (art. 21 și urm.).
Însă, . Legii nr. 165/2013 constituie un motiv nou de recurs, de ordine publică, care privește temeinicia cererii și care trebuie analizat cu prioritate.
Acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa de către prima instanță întrucât nu mai există cadrul legal pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, respectiv evaluarea imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a M. București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ:
„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor reclamantei, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantei cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, pe de o parte pentru că nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamantă, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte pentru că, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Aceste argumente conduc, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., la admiterea recursului și la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în integralitate a cererii, făcând de prisos analizarea celorlalte motive de recurs.
Având în vedere situația de fapt și de drept menționată anterior, curtea va admite și recursul declarat de recurenta-părâtă P. M. BUCUREȘTI – C. DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001, va modifica sentința civilă recurată și va dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentele-pârâte C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și P. M. BUCUREȘTI – C. DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001, împotriva sentinței civile nr. 6440/13.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante M. S. LIUDMILA și S.C. R. G. INVEST S.A..
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red. OS/ 2 ex.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 2422/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 1521/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
