Obligaţia de a face. Decizia nr. 5086/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5086/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 5982/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.5086
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.11.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR I. F.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A VEHICULELOR împotriva sentinței civile nr.205/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatul reclamant C. B. având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimatul a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs. De asemenea se precizează că din partea recurentei pârâte s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbru judiciar, iar la data de 18.11.2013 intimatul reclamant a depus concluzii scrise. Totodată se arată că se solicită judecata în lipsă, conform disp.art. 242 pct 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2012 sub nr._, reclamantul C. F. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. județului Teleorman – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului Instituția P. județului Teleorman -SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR să înmatriculeze autoturismul marca CITROEN, tip C 5, categoria M 1, nr de identificare WF7DERHZB76455608, înmatriculat în Spania, fără plata taxei de poluare .
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut:
A achiziționat autoturismul marca CITROEN, tip C 5, categoria M 1, nr de identificare WF7DERHZB76455608, înmatriculat în Spania.
Reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat pârâtei Instituția P. județului Teleorman - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A. înmatricularea acestui autoturism în România, însă pârâta i-a răspuns, prin actul administrativ nr.P 48 din 09.10.2012, că în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule, autoturismul nu poate fi înmatriculat fără achitarea taxei pentru emisiile poluante.
A susținut că dispozițiile în baza cărora a fost obligat să achite taxa de poluare contravin prevederilor art. 90 din TCE care interzice statelor membre să aplice direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, în condițiile în care pentru mașinile achiziționate din România, chiar și la mâna a doua, nu se percepe nici-un fel de taxă dacă sunt deja înmatriculate.
De asemenea, a arătat că în astfel de situații, conform jurisprudenței CJCE, judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, obligație care rezultă și din dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României precum și din Legea nr. 157/2006 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la U.E., prin care statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității Europene înainte de aderare .
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că articolul 110 TFUE vizează garantarea neutralitații depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (hotarârile din 29.04.2004, Weigel, C-387/01).
Din jurisprudența curții rezultă c ă un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art 110 TFUE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz, efecte discriminatorii.
Prin urmare, reclamantul a concluzionat că taxa de poluare pentru reînmatricularea în România a autoturismului încalcă prevederile art. 90 alin. 1 din TCE, OUG nr. 50/2008 fiind destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare .
La fel, a precizat reclamantul că regimul juridic instituit pentru autovehiculele importate și înmatriculate în România din Comunitatea Europeană este discriminatoriu de vreme ce acestea au fost deja înmatriculate în țările membre .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 110 DIN Tratatul de Funcționare al U E, jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europene, Decizia nr. 24/2011, art 274 Cod proc civ.
În dovedirea cererii formulate a depus la dosar înscrisuri.
La data de 17.12.2012, pârâta, Instituția P. județului Teleorman-Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
A motivat că prevederile legislației sunt exprese, OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule precizează în preambulul ei că, scopul acesteia este acela de a institui norme care vizează interesul public și a căror reglementare se face în scopul asigurării protecției mediului public.
A mai motivat că în cauză nu este vorba despre o taxă de primă înmatriculare și nici de vreo taxă vamală sau taxă cu efect echivalent pentru a se putea spune că sunt încălcate reglementările internaționale, respectiv art. 90 TCE, din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene, rezultând că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, perceperea ei nefiind determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară în România (pct. 23 – 25 Hotărârea din 18.01.2007 Brezezinski), iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
Opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește” ceea ce s-a concretizat în emiterea OUG nr. 50/2008 prin care se instituie taxa de poluare.
A concluzionat, că în ceea ce privește obligarea serviciului din cadrul Instituției P. să înmatriculeze autoturismul, fără a exista o prealabilă constatare că taxa de poluare nu este datorată soluția ar fi incorectă și nemotivată.
Instanța nu se poate substitui în atribuții funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art 16 și art 148 din Constituția României, art 25, 28, coroborat cu art 3 alin 3 din Directiva 92/12 și art 110 din Tratatul de funcționare al Uniunii Europene.
Soluționând cauza pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, tribunalul a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată.
Pentru a pronunța această soluție s-au avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat din Germania marca CITROEN, tip C 5, categoria M 1, nr de identificare WF7DERHZB76455608, înmatriculat în Spania
Reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat pârâtei Instituția P. județului Teleorman - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A. înmatricularea acestui autoturism în România, însă pârâta i-a răspuns, prin actul administrativ nr. P 48 din 09.10.2012, că în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule, autoturismul nu poate fi înmatriculat fără achitarea taxei pentru emisiile poluante.
Obiectul cererii, așa cum reiese din petit, îl reprezintă refuzul pârâtei, Instituția P. județului Teleorman – Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A. de a înmatricula autoturismul marca CITROEN, tip C 5, categoria M 1, nr de identificare WF7DERHZB76455608, înmatriculat în Spania
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008.
Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanta a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurispudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul national este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România .
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu ), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Ori, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa ce ar urma să fie achitată de către reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
În raport de cele expuse, Tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Pe cale de consecință, s-a admis acțiunea formulată de reclamant, a fost obligat pârâta să înmatriculeze autoturismul marca CITROEN TIP C 5, categoria M 1, nr.de identificare VF7DERHZB76455608, înmatriculat pentru prima dată în Spania, fără plata taxei de poluare, dar cu respectarea dispozițiilor legale și cu achitarea celorlalte taxe prevăzute de lege.
În temeiul dispozițiilor art 274 Cod proc civ, Tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în suma de 4, 30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, achitate în cursul procesului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A VEHICULELOR prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea în întregime a sentinței civile recurate și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulată de reclamantul C. B..
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că printr-o corectă și insuficientă apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
Solicită a se reține că legislația în vigoare, din domeniu, stabilește în mod clar că la înmatricularea autoturismelor este necesară printre altele și dovada achitării taxei de poluare, prevăzută de lege.
Mai mult, opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește” ceea ce s-a concretizat în emiterea Legii 9/2013 prin care se instituie taxa de poluare.
Astfel, având în vedere faptul că taxa de poluare este o taxă instituită cu respectarea prevederilor internaționale, având în vedere faptul că Legii 9/2013 instituie introducerea taxei de poluare, că OUG 218/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare, stabilește în art. III alin 2 faptul că „Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2”
Mai arată recurenta pârâtă că refuzul autorității pârâte de a înmatricula autoturismul marca Citroen proprietatea reclamantului, fără achitarea taxei de poluare, nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat în sensul că în care această sintagmă este definită de legea contenciosului administrativ.
Astfel, refuzul apare ca fiind nejustificat doar în ipoteza în care este emis cu exces de putere, ilegal, în mod subiectiv, prin raportare la drepturi ale persoanelor fizice și juridice, iar forma de manifestare a refuzului este una manifestă și nemotivată..
Ori, în cauză autoritatea pârâtă în procedura prealabilă a procedat la justificarea refuzului prin invocarea dispozițiilor legale a căror încălcare s-ar realiza în ipoteza în care autoritatea s-ar conforma pretențiilor cetățeanului.
Este de observat, că răspunsul comunicat reclamantului, în sensul precizării documentelor ce trebuie prezentate, pentru înmatricularea unui autoturism în România, sunt acte de informare și nu un refuz cu exprimarea explicită, prin exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Astfel, se constată că sumele respectiv nu se fac venit la bugetul acestei autorități pârâte, iar o eventuală scutire de plată poate fi dispusă decât de organele fiscale care au atribuții legale în acest sens.
După achitarea taxei de poluare, reclamantul poate contesta, fie existența ei, fie modalitatea de calcul la organul administrativ fiscal, respectând procedura prevăzută de art. 205-209 din Codul de procedură fiscală, iar ulterior, poate ataca decizia emisă în soluționarea contestației, la instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 218 din același cod și numai într-un astfel de litigiu s-ar putea examina și compatibilitatea normelor dintre dreptul intern cu cele comunitare, așa încât, într-un litigiu având ca obiect „obligația de a face”, nu există nici un motiv pentru a se impune serviciului de înmatriculării conduita reclamată.
Concluzionând solicită a se respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, întrucât instituția nu are culpă în ceea ce privește refuzul de înmatriculare a autoturismului în cauză.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că reclamantul achiziționat autoturismul marca CITROEN, tip C 5, categoria M 1, nr de identificare WF7DERHZB76455608, înmatriculat în Spania. Reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat pârâtei Instituția P. județului Teleorman - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A. înmatricularea acestui autoturism în România, însă pârâta i-a răspuns, prin actul administrativ nr.P 48 din 09.10.2012, că în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule, autoturismul nu poate fi înmatriculat fără achitarea taxei pentru emisiile poluante.
Curtea reține că la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în Cauza I. T. c. statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la data de 18 iunie 2009, formulată astfel:
"Contravin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, dispozițiilor articolului 90 CE? Se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?"
Interpretând întrebarea prin prisma art. 267 din Tratatul de instituire a Comunității Europene așa încât răspunsul să fie util pentru instanța din România, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat astfel:
"Articolul 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 CE - n.n.) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."
Dintre argumentele Curții de Justiție a Uniunii Europene se detașează prin importanța lor cele expuse la paragrafele 52-60 din hotărâre, în care se răspunde la apărările Guvernului Român referitoare la autonomia fiscală, precum și la scopul declarat al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011: protecția mediului înconjurător:
(52) "În schimb, din Hotărârea Nadasdi și N. menționată nu rezultă în niciun fel că competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe este nelimitată. Dimpotrivă, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
(53) Astfel, art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, 30 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene și 34 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(54) În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent".
(58) "Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre".
(60) "În plus, trebuie să se constate, astfel cum a subliniat în mod corect domnul T., că obiectivul protecției mediului, menționat de Guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește."
Curtea a reținut, astfel, că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 au menținut un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în procedura reglementată de art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene consacră, între altele, interpretări ale normelor de drept european, lămurind înțelesul și întinderea acestora, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar fiind opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Statului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară și autoritățile fiscale sau prefecții, ca reprezentanți ai puterii executive în teritoriu.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util, ceea ce prima instanță a și făcut, recunoscând caracterul discriminatoriu al taxei instituite și solicitate de către reclamant și admițând cererea acestuia de înmatriculare fără plata taxei de poluare.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a stabilit că taxa de poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Cât privește sfera subiecților care sunt ținuți la a respecta dreptul european, potrivit considerentelor citate din Hotărârea V. Gend en Loos, aceștia nu pot fi decât toți resortisanții statului național și, evident, autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului.
La aceeași concluzie se ajunge și indirect, din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), ceea ce înseamnă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
În fine, în privința prefectului, reprezentantul Guvernului pe plan local, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, și coordonator al activităților din teritoriu ale Ministerului Administrației și Internelor, conform art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt incidente și dispozițiile art. 148 alin. (4) din Constituție, el fiind chiar garant al ducerii la îndeplinire a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu.
D. urmare, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculelor, Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatricularea autovehiculelor, care funcționează sub coordonarea instituției prefectului, care nu poate invoca art. 4 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 și, cu atât mai puțin, art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501/2006, cu completările ulterioare, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Pentru aceste motive, in temeiul art.312-315 cpciv., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A VEHICULELOR împotriva sentinței civile nr.205/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatul reclamant C. B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. I. F. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. Tribunalul Teleorman
I. T.
The.red.M.C.I/Dact D.Ș/2 ex
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5174/2013. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 2498/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
