Obligaţia de a face. Decizia nr. 238/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 73046/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 238
Ședința publică de la 21.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 2, împotriva sentinței civile nr. 1159/20.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. V., având ca obiect „obligația de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru azi, 21.01.2013.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.11.2011 sub nr._ CA/2011, pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, reclamantul P. S. V. a solicitat în calitate de ocrotitor legal al minorei P. S. A. M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 2 BUCUREȘTI obligarea pârâtei la acordarea drepturilor cuvenite sub forma indemnizației lunare, potrivit art.42 alin.(4), precum și a drepturilor prevăzute de art.58 alin.(5) din Legea nr.448/2006, aferente perioadei august-noiembrie 2011.
Prin sentința civilă nr. 1159/20.03.2012 a Tribunalului București, s-a respins excepția prematurității, invocată de pârâtă; a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată privind pe reclamant; a obligat pârâta la plata către reclamant a indemnizației lunare prevăzute de art. 43 alin.(1) raportat la art. 42 alin.(4) din Legea nr. 448/2006, precum și a bugetului personal complementar lunar prevăzut de art. 58 alin.(4) lit. b raportat la art. 58 alin.(5) din Legea nr.448/2006, aferente perioadei 01.08._11.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, analizând actele și lucrările dosarului, conform art. 137 alin.(1) Cod pr. civ., cu prioritate asupra excepției prematurității, invocate de pârâtă, că aceasta este susținută de argumentul lipsei procedurii prealabile administrative, invocându-se art.7 din Legea nr. 554/2004.
Obiectul acțiunii pendinte se încadrează în dispozițiile art.2 alin.(1) lit.i și art. 2 alin.(2) din Legea nr. 554/2004, ce asimilează actului administrativ unilateral refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, definit de lege ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, în referire la un drept sau la un interes legitim, situație în care devine incidentă excepția prevăzută de art.7 alin.(5) din Legea nr.554/2004, nu este obligatorie plângerea prealabilă.
În plus, din analiza înscrisurilor de la dosar, tribunalul a reținut că reclamantul a formulat în perioada 08.07._11 cereri succesive adresate pârâtei în legătură cu acordarea drepturilor prevăzute de art.42 alin.(4), precum și a drepturilor prevăzute de art.58 alin.(5) din Legea nr.448/2006 pentru minora P. S. A.-M. (f. 56-59), precum și către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Direcția Generală Protecția Persoanelor cu handicap (f. 54), autoritatea publică ierarhic superioară pârâtei, în vederea repunerii minorei în drepturile prevăzute de lege, considerente pentru care excepția va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, a reținut prima instanță că reclamantul a înregistrat la pârâtă cererea nr._/08.07.2011, prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 448/2006 pentru fiica sa minoră P. S. A.-M., persoană cu handicap grav.
Prin adresa nr._/05.08.2011, pârâta a comunicat reclamantului că la nivelul Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 2 se va analiza situația minorei, iar în urma eliberării unui nou certificat de încadrare în grad de handicap, drepturile bănești ce se cuvin acesteia le va obține reclamantul în calitate de reprezentant legal, în urma unei cereri pe care să o adreseze Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6, în raza căreia are domiciliul.
În drept, a invocat pârâta dispozițiile art. 31 alin.(2) și (3), raportat la art.58 alin.(5) din Legea nr.448/2006, arătând că reprezentantul legal este părintele căruia i s-a încredințat minora beneficiară a certificatului de handicap (f. 58).
La data de 11.08.2011, Comisia pentru Protecția Copilului Sector 2 București a emis Hotărârea nr.536/11.08.2011 prin care a fost admisă cererea reclamantului și a stabilit încadrarea minorei P. S. A.-M. în gradul de handicap grav pentru o perioadă de 12 luni și a fost emis pe numele minorei certificatul de încadrare în gradul de handicap grav (cod 9), cu drept la asistent personal (f. 7, 9).
Ulterior, prin adresa nr._,_/02.09.2011 (f. 17), răspunzând cererilor nr._/19.08.2011 adresate pârâtei și nr._/19.08.2011 adresate Primăriei Sectorului 2 și trimise pârâtei, având același obiect vizând acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 448/2006, pârâta a comunicat reclamantului că la data de 05.08.2011 i s-a adus acestuia la cunoștință că potrivit art.31 alin.(2) și (3) din lege, cererea se înregistrează la autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap, iar potrivit art.58 alin.(5), beneficiază de prestații sociale și familia sau reprezentantul legal al copilului cu handicap pe perioada în care îl are în îngrijire, supraveghere și întreținere.
Prin urmare, s-a apreciat că cererile reclamantului nu pot fi soluționate favorabil, drepturile bănești ce se cuvin minorei urmând a fi obținute de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6, având în vedere că domiciliul său în calitate de reprezentant legal, se află pe raza administrativă a Sectorului 6, numai după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței prin care minora îi este încredințată spre creștere și educare. Până la această dată, s-a arătat că calitatea de reprezentant legal o deține mama minorei, iar drepturile bănești cuvenite minorei pot fi solicitate numai de aceasta.
Din înscrisurile solicitate de prima instanță pârâtei, s-a mai reținut că urmare cererii nr._/29.09.2011 adresate de mama minorei, O. P., având același obiect, pârâta i-a comunicat acesteia cu adresa nr._/18.10.2011, că nu poate fi soluționată favorabil, având în vedere că aceasta are domiciliul stabilit în . începând cu data de 12.09.2011, situație în care minora nu se mai află în îngrijirea și întreținerea sa (f.71).
Raportând cererea reclamantului la dispozițiile legale incidente și la probele administrate, constatarea vreunei vătămări din cele pretinse în cauza pendinte este circumscrisă analizării de către tribunal a caracterului justificat sau nejustificat al conduitei pârâtului, raportat la respectarea dispozițiilor legale privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 448/2006, sens în care tribunalul a analizat modul de exercitare de către pârâtă a dreptului de apreciere cu privire la cererea reclamantului, prin raportare la limitele competențelor, astfel cum sunt prevăzute de lege, stabilind așadar dacă refuzul explicit de a admite cererea reclamantului se încadrează în sfera excesului de putere definit de art. 2 alin.(1) lit. n din Legea nr.554/2004.
Tribunalul a constatat că pârâta și-a fundamentat refuzul de soluționare favorabilă a cererii pe teza neîndeplinirii condițiilor privind competența sa teritorială și privind calitatea de reprezentant legal pentru minora în favoarea căreia s-au solicitate drepturile prevăzute de Legea nr.448/2006.
În conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, „(1) Dreptul la asistență socială sub formă de servicii sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condițiile prevăzute de lege.
(2) Cererea pentru acordarea dreptului la servicii sociale se înregistrează la autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
(3) Cererea și actele doveditoare se depun spre înregistrare de persoana cu handicap, familia sa, reprezentantul legal, asistentul personal, asistentul personal profesionist sau organizația neguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap.” (subl. n.).
Potrivit art. 42 alin.(4) din Legea nr.448/2006, „Părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare”, iar potrivit art. 43 din Lege, „(1) Indemnizația lunară prevăzută la art. 42 alin. (4) este în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi. (2) Plata indemnizației lunare se asigură de primăriile în a căror rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap grav. (3) Plata indemnizației se face pe perioada valabilității certificatului de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de protecție a copiilor sau de comisiile de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, după caz [...]” (subl. n.).
În conformitate cu art.58 „(1) Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip ./S., beneficiază de alocație de stat în condițiile și în cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 100%. […]
(4) Adultul cu handicap beneficiază, în condițiile prezentei legi, de următoarele prestații sociale:
a) indemnizație lunară, indiferent de venituri:
1. în cuantum de 202 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. în cuantum de 166 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
1. în cuantum de 91 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. în cuantum de 68 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
3. în cuantum de 33,5 lei, pentru adultul cu handicap mediu.
(5) Beneficiază de prestația socială prevăzută la alin. (4) lit. b) și familia sau reprezentantul legal al copilului cu handicap grav, accentuat ori mediu pe perioada în care îl are în îngrijire, supraveghere și întreținere.[…]
(10) Sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. (1)-(5) și cheltuielilor de administrare se vor asigura prin bugetele proprii ale județelor/sectoarelor municipiului București din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute cu această destinație în bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
(11) Plata drepturilor prevăzute la alin. (1)-(5) se realizează prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București.” (subl. n.).
Reclamantul justifică, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a din Legea nr. 554/2004, calitatea de persoană vătămată, deoarece i se îngrădește exercițiul dreptului la indemnizația lunară prevăzută de art. 43 alin.(1) raportat la art. 42 alin.(4) din Legea nr. 448/2006, precum și la bugetul personal complementar lunar prevăzut de art. 58 alin.(4) lit. b raportat la art. 58 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, întrucât acesta în mod corect a adresat cererea autorității publice pârâte, având în vedere că minora cu handicap grav, în favoarea căreia sunt instituite prestațiile sociale solicitate, are domiciliul în sectorul 2 al municipiului București. În acest sens, este lipsit de relevanță domiciliul reclamantului, care a invocat în formularea cererii calitatea de reprezentant legal, deoarece textul art. 31 alin.(2) din Legea nr. 448/2006 – citat și de pârâtă, de altfel – este expres în sensul stabilirii competenței autorității publice de la domiciliul persoanei cu handicap, nicidecum al reprezentantului legal al acesteia.
Totodată, în ce privește motivarea refuzului de soluționare pe neîndeplinirea calității de reprezentant legal, tribunalul a reținut caracterul nejustificat la atitudinii pârâtei, față de sensul evident al dispozițiilor alin.(3) al art. 31 din lege, în raport cu care cererea și actele doveditoare se pot depune alternativ spre înregistrare de către familia persoanei cu handicap, reprezentantul legal, asistentul personal sau organizația neguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap. Astfel, din interpretarea logică a textului legal, esențială este calitatea beneficiarului prestațiilor sociale pretinse, formalitatea depunerii cererii fiind lăsată de legiuitor la dispoziția oricăreia din persoanele fizice sau juridice care poate reprezenta interesele persoanei cu handicap, fără a se avea în vedere ca o condiție imperativă calitatea de reprezentant legal al persoanei ce formulează cererea, astfel cum este definită de art. 5 pct.26 din lege, ca fiind părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile față de persoana cu handicap.
În aceste condiții, pe de o parte argumentul lipsei de competență teritorială în soluționarea cererii, iar pe de altă parte condiționarea soluționării cererii de calitatea reclamantului de reprezentant legal al minorei cu handicap, constituie în mod evident exces de putere în sensul art. 2 alin.(1) pct. n din Legea nr.554/2004 și a fundamentat refuzul nejustificat al pârâtei de a emite actul administrativ ce revine competenței sale.
Prin urmare, conform examinării de mai sus, tribunalul a reținut că motivele refuzului autorității publice pârâte de a emite reclamantului actul administrativ de acordare a indemnizației lunare prevăzute de art. 43 alin.(1) raportat la art. 42 alin.(4) din Legea nr. 448/2006, precum și a bugetului personal complementar lunar prevăzut de art. 58 alin.(4) lit. b raportat la art. 58 alin.(5) din Legea nr.448/2006, aferente perioadei 01.08._11, nu se verifică și deci refuzul este unul nejustificat, astfel că în baza art.18 alin.(1) raportat la art.8 alin.(1) teza a II-a din Legea nr.554/2004, prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamant a acestei indemnizații lunare prevăzute de art. 43 alin.(1) raportat la art. 42 alin.(4) din Legea nr. 448/2006, precum și a bugetului personal complementar lunar prevăzut de art. 58 alin.(4) lit. b raportat la art. 58 alin.(5) din Legea nr.448/2006, aferente perioadei solicitate prin cererea precizatoare.
Împotriva sentinței civile nr. 1159/0.03.2012, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 2, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, respingerea acțiunii.
În motivarea cererii de recurs recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentința lipsita de temei legal, făcând o aplicare greșita a legii, aceasta rezultând din modul cum a fost redactată hotărârea.
Din motivele indicate de instanța de fond nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată.
In aceste condiții, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie cu nesocotirea,de regulă, a unei norme de drept substanțial, fie cu interpretarea eronată a normei juridice aplicabile.
Conform principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție.
C. procesual, atât sub aspectul obiectului cât și al pârtilor între care se derulează litigiul, este cel fixat de părți.
Astfel din debutul deliberărilor, instanța de fond retine doar faptul ca reclamantul a „adresat o . cereri către pârâtă ", dar a fost îndrumat către DGASPC Sector 6, pe raza căruia domiciliază in fapt in calitate de reprezentant legal al copilului cu handicap Pătrascu S. A..
Este enunțat art. 31 din Legea 448/2006, doar sub aspectul prevăzut de alin.l in condițiile in care alin. (3) spune: ..."Cererea și actele doveditoare se depun spre înregistrare de persoana cu handicap, familia sa, reprezentantul legal..."
Instanța nu tine cont de faptul ca familia ori reprezentantul legal constituie principalul factor de decizie în opțiunile pe care legea le oferă.
Chiar daca beneficiara certificatului de handicap este minora care avea un domiciliu trecut in actul de identitate, calitatea de reprezentant legal este întrunită de către părinții acesteia, ținându-se seama, după caz, si de hotărârea de încredințare a acesteia.
Acest aspect este si mai relevant in lumina art. 42(4) si art. 58(5) temeiuri in baza cărora sunt alocate sumele cu titlul de prestații sociale, cu atât mai mult cu cat art. 58 alin. 10 face precizarea clara cu privire la proveniența sumelor aferente drepturilor prevăzute la alin 1-5 din același articol, iar art. 11 identifica cine face plata acestor drepturi.
Instanța de fond face interpretări cu privire la texul de lege etichetând răspunsurile date de instituția noastră reclamantului ca fiind exces de putere si refuz nejustificat in aplicarea art. 31 alin 3 din legea 448/2006, motivând ca...." din interpretarea logica a textului legal esențiala este calitatea beneficiarului prestațiilor, formalitatea depunerii cererii fiind lăsata de legiuitor la dispoziția oricăreia din persoanele fizic sau juridice care poate reprezenta interesele persoanei cu handicap, fără a se avea in vedere calitatea de reprezentant legal a persoanei care formulează cererea, ..." chiar daca existenta acestei condiții este definita de art. 5 pct.26 din legea speciala, adică ,părintele sau persoana desemnata potrivit legii sa exercite drepturile si să îndeplinescă obligațiile fata de persoana cu handicap".
In final pronunța o hotărâre prin care retine, dând câstig de cauza reclamantului, ca motivele invocate de instituția noastră au fost doar un refuz nejustificat de acordare a sumelor de bani aferente perioadei 01.08._11, in condițiile in care minora Pătrascu S. A., persona cu handicap, a fost reintegrată in familia tatălui, care are domiciliul înscris in cartea de identitate in sectorul 6, a locuit efectiv fără forme legale in sectorul 1, a fost încredințata mamei in Județul Ilfov pana la pronunțarea sentinței civile 2400/21.06.2011, a Judecătoriei Cometu, J. Ilfov, a avut domiciliul înscris in cartea de identitate pe raza Sectorului 2.
Deși legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs referitor la faptul că intimatul-reclamant nu are domiciliul pe raza teritorială a sectorului 2 al Municipiului București curtea reține că acesta este nefondat ,urmând a fi respins ca atare, având în vedere prevederile legale care stabilesc competența materială a cererilor având ca obiect acordarea drepturilor de care beneficiază persoanele cu handicap.
Astfel,potrivit art 31 ,alin 1,2și 3 din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap:
(1) Dreptul la asistență socială sub formă de servicii sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condițiile prevăzute de lege.
(2) Cererea pentru acordarea dreptului la servicii sociale se înregistrează la autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
(3) Cererea și actele doveditoare se depun spre înregistrare de persoana cu handicap, familia sa, reprezentantul legal, asistentul personal, asistentul personal profesionist sau organizația neguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap.
Potrivit art 57 din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap :
(1) Dreptul la asistență socială sub formă de prestații sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condițiile prevăzute de lege.
(2) Cererea pentru plata prestațiilor sociale se înregistrează la autoritatea administrației publice locale competente în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
(3) Cererea și actele doveditoare pot fi depuse în condițiile prevăzute la art. 31 alin. (3).
(4) Plata prestației sociale se face începând cu luna următoare depunerii cererii și încetează cu luna următoare încetării dreptului la prestația socială respectivă.
Astfel cum rezultă din copia cărții de identitate a minorei P. S.-A.-M. aflată la fila 12 din dosarul instanței de fond, aceasta din urmă are domiciliul situat în Municipiul București, .,. .
Raportând prevederile legale menționate anterior la situația de fapt din prezenta cauză curtea reține că este irelevant domiciliul reprezentantului legal atâta vreme cât prevederile legale menționate anterior stabilesc competența funcțională de soluționare a cererii având ca obiect plata prestațiilor sociale în favoarea autorității administrației publice locale în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
Motivul de recurs referitor la calitatea de reprezentant legal al minorei P. S.-A.-M. este nefondat ,urmând a fi respins ca atare.
În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că interpretarea corectă a dispozițiilor alin.(3) al art. 31 din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este în sensul că cererea și actele doveditoare se pot depune alternativ spre înregistrare de către familia persoanei cu handicap, reprezentantul legal, asistentul personal sau organizația neguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap.
Astfel,în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că interpretarea logică a prevederilor art 31 alin 3 din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap converge către ideea că esențială este calitatea beneficiarului prestațiilor sociale pretinse, formalitatea depunerii cererii fiind lăsată de legiuitor la dispoziția oricăreia din persoanele fizice sau juridice care poate reprezenta interesele persoanei cu handicap, fără a se avea în vedere ca o condiție imperativă calitatea de reprezentant legal al persoanei ce formulează cererea, astfel cum este definită de art. 5 pct.26 din lege, ca fiind părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile față de persoana cu handicap.
În esență curtea reține că refuzul recurentei-pârâte de soluționare a cererii depusă de către intimatul –reclamant este unul nejustificat ,fiind emis cu exces de putere în accepțiunea prevederilor art 2 punctul 1 litera c,i și n din Legea 554/2004, la soluționarea cererii cu care a fost învestită DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 2 a încălcat prevederile legale referitoare la competență teritorială de soluționare a acesteia .
Totodată, refuzul recurentei-pârâte de soluționare a cererii depusă de către intimatul –reclamant este unul nejustificat ,fiind emis cu exces de putere în accepțiunea prevederilor art 2 punctul 1 litera c,i și n din Legea 554/2004 întrucât în mod nelegal autoritatea publică pârâtă a condiționat soluționării cererii de calitatea reclamantului de reprezentant legal al minorei cu handicap .
Având în vedere situația de fapt și de drept menționată anterior în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că refuzului nejustificat al autorității publice pârâte de a emite reclamantului actul administrativ de acordare a indemnizației lunare prevăzute de art. 43 alin.(1) raportat la art. 42 alin.(4) din Legea nr. 448/2006, precum și a bugetului personal complementar lunar prevăzut de art. 58 alin.(4) lit. b raportat la art. 58 alin.(5) din Legea nr.448/2006, aferente perioadei 01.08._11, motiv pentru care instanța de fond, în baza art.18 alin.(1) raportat la art.8 alin.(1) teza a II-a din Legea nr.554/2004, a obligat pârâta la plata către reclamant a acestei indemnizații lunare prevăzute de art. 43 alin.(1) raportat la art. 42 alin.(4) din Legea nr. 448/2006, precum și a bugetului personal complementar lunar prevăzut de art. 58 alin.(4) lit. b raportat la art. 58 alin.(5) din Legea nr.448/2006, aferente perioadei solicitate prin cererea precizatoare.
Pentru aceste motive instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 2, împotriva sentinței civile nr. 1159/20.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red,dact Judecător O. S.
Tribunalul București ,Judecător L. M. B.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2170/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1804/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
