Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1001/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1001/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 1817/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1001
Ședința publică din 14.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: I. C. D.
****************
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat legal de doamna procuror B. M..
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI în contradictoriu cu pârâtul S. T., având ca obiect „prelungire custodie publică”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, prin consilier juridic C. Ț., care depune delegație la dosar, și pârâtul S. T., personal și asistat de avocat R. L. S., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar – fila 27 din dosar.
Se prezintă d-nul traducător de limbă arabă Dalati Bassam, care depune la dosar autorizația nr. 3622/18.09.2000.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, în cadrul procedurii administrative, la data de 12.03.2013, pârâtul a transmis la dosar prin fax întâmpinare, în 3 exemplare, ce a fost comunicată reclamantului la data de 13.03.2013, iar la 14.03.2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin fax, în 3 exemplare, după care,
Pârâtul S. T., prin avocat, depune la dosar un set de înscrisuri în cadrul probei cu înscrisuri, comunicându-le reprezentanților reclamantului și al Ministerului Public câte un exemplar. La interpelarea instanței, învederează că a luat cunoștință de conținutul răspunsului la întâmpinare formulat de reclamant de la dosarul cauzei.
Reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, prin consilier juridic, precizează instanței faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a produs o eroare materială cu privire la numele și data la care expiră durata de luare în custodie publică a pârâtului menționată pe verso-ul acesteia, urmând a depune la dosar precizări și în scris cu privire la acest aspect până la sfârșitul ședinței de judecată. Astfel, precizează faptul că durata de luare în custodie publică a pârâtului expiră la data de 15.03.2013.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul pe probe.
Având cuvântul, reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisurile de la dosar cu privire la care menționează că reprezintă întreaga documentație care a stat la baza măsurii de luare a pârâtului în custodie publică.
Pârâtul S. T., prin avocat, solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse în ședință publică reprezentând plângerea formulată împotriva cererii de respingere acordare azil, documentația aferentă și demersurile efectuate în acest sens.
Având cuvântul asupra probei cu înscrisuri solicitată de către pârât, reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, prin consilier juridic, solicită încuviințarea acesteia.
La rândul său, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de încuviințare a probei cu înscrisuri în favoarea ambelor părți.
Curtea, deliberând, încuviințează în favoarea ambelor părți proba cu înscrisuri și procedează la administrarea înscrisurilor depuse în ședință publică de către pârât, luând act că înscrisurile solicitate de reclamant sunt depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de prelungire custodie publică.
Având cuvântul, reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii și prelungirea duratei de luare în custodie publică pe o perioadă de 5 luni începând cu data de 15.03.2013, arătând că împotriva pârâtului s-a luat măsura de îndepărtare de pe teritoriul României sub escortă ca urmare a faptului că a fost depistat trecând ilegal frontiera de stat, existând riscul sustragerii. Astfel, arată că acesta nu a putut fi îndepărtat în termenul de 30 de zile întrucât nu deține asupra sa documente de identificare și, pe cale de consecință, se impune admiterea cererii și prelungirea duratei de luare în custodie publică. Solicită înlăturarea susținerilor pârâtului din întâmpinare întrucât raportat la obiectul cauzei nu sunt relevante, iar faptul că are permisiunea de a rămâne pe teritoriul României până la pronunțarea instanței cu privire la acordarea sau neacordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României până la judecarea contestației, nu conduce la înlăturarea celorlalte cauze de luare în custodie publică a cetățeanului străin.
La rândul său, pârâtul S. T., prin avocat, solicită respingerea cererii pentru motivele arătate prin întâmpinare, arătând că a făcut demersuri în vederea rămânerii în România, fiind înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești o cerere de acordare a azilului politic. Solicită respingerea cererii de prelungire a duratei de luare în custodie publică și aplicarea dispozițiilor Legii speciale a azilului, având posibilitatea de a se întreține.
În replică, reclamantul învederează că reținerea pârâtului în centrul de cazare nu împiedică desfășurarea procedurii de azil.
Reprezentantul Ministerului Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București solicită admiterea cererii de prelungire a custodiei publice, fiind îndeplinite condițiile pentru care asupra cetățeanului străin a fost luată această măsură. Inițial împotriva pârâtului s-a luat măsura de îndepărtare de pe teritoriul României, decizie ce nu a fost contestată. Ulterior deciziei de îndepărtare s-a pronunțat de către P. de pe lângă Curtea de Apel București rezoluția de luare a cetățeanului străin în custodie publică. Faptul că s-a început o nouă procedură de azil nu are relevanță în cauză și instanța nu poate aplica prevederile Legii nr. 122/2006. Apărările pârâtului sunt nefondate față de cadrul procedural, acestea fiind cu siguranță prezentate instituțiilor abilitate la momentul formulării cererii de acordare a statutului de refugiat.
Reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, prin consilier juridic, depune precizarea în scris a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată oral.
Pârâtul S. T., prin avocat, solicită instanței să i se comunice un exemplar al răspunsului la întâmpinare formulat de reclamant.
Curtea, față de solicitarea pârâtului și având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă rep., răspunsul reclamantului la întâmpinare nu se comunică, pune în vedere reprezentantului reclamantului să pună la dispoziția pârâtului un exemplar al acestuia.
Curtea, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă rep., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul I. G. pentru Imigrări a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. T., fiul lui Awdeh și Soaad, născut la 16.11.1976 în Gaza - Teritoriile Ocupate Palestiniene, aflat în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică Otopeni, prelungirea duratei măsurii de luare în custodie publică.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la data de 14.02.2013, cetățeanul palestinian a fost depistat fără drept de ședere de către cadrele Serviciului Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor București.
Din verificări s-a stabilit că străinul nu se identifică în evidențele traficului de călători la frontiera română ca fiind intrat/ieșit în/din România, acesta declarând că a intrat ilegal în țară la data de 09.04.2012, prin zona de vest a frontierei. La aceeași dată, susnumitul a solicitat acordarea statutului de refugiat. Cererea străinului privind acordarea statutului de refugiat a fost analizată și respinsă de către Direcția Azil și Integrare din cadrul Inspectoratului G. pentru Imigrări, prin Hotărârea nr._ din data de 09.05.2012. Împotriva hotărârii menționate străinul a formulat plângere, respinsă definitiv și irevocabil de către Judecătoria G. prin sentința civilă nr. 1039/31.01.2013, drept pentru care, în conformitate cu art. 17 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 17 alin. 7 din Legea nr. 122/2006, privind azilul în România, celui în cauză i-a încetat dreptul de a rămâne pe teritoriul țării.
Având în vedere faptul că străinul nu poseda documente de călătorie și nici mijloace financiare necesare îndepărtării de pe teritoriul României în 24 de ore, I. G. pentru Imigrări a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin referatul nr._/DM/S3/CS din data de 14.02.2013, măsura luării în custodie publică a cetățeanului palestinian, procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dispunând prin Rezoluția nr. 308/II/-5/2013, luarea în custodie publică a străinului pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 14.02.2013 până la data de 15.03.2013.
În vederea obținerii unui document de călătorie, necesar punerii în aplicare a măsurii de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României a celui în cauză, I. G. pentru Imigrări, prin Nota verbală nr._/DM/S3/VA din 18.02.2013, a întreprins demersurile necesare pe lângă Ambasada Statului Palestina la București.
Până în prezent, Ambasada Statului Palestina la București nu a comunicat Inspectoratului G. pentru Imigrări dacă a fost identificat în țara de origine sau data la care va elibera documentul de călătorie solicitat astfel încât, autoritățile române să poată pune în aplicare măsura de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României a cetățeanului palestinian S. T..
Întrucât cele 30 de zile dispuse de P. de pe lângă Curtea de Apel București expiră la data de 15.03.2013, reclamantul a solicitat prelungirea duratei luării în custodie publică a pârâtului pentru o perioadă de 5 luni urmând ca, în momentul obținerii unui document de călătorie, străinul să fie îndepărtat de pe teritoriul României.
Cererea reclamantului a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 97 alin. 4 și 5 din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar înscrisuri în copie (filele 3-14).
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea propunerii de prelungire a măsurii de luare in custodie publică. Pârâtul a arătat, în esență, că la data de 05.03.2013, a solicitat accesul la o nouă procedură de azil, având la bază dispozițiile art. 88 din legea azilului in România, cerere ce i-a fost respinsă de către I. G. pentru Imigrări - Direcția Azil si Integrare, iar împotriva acestei hotărâri a formulat plângere. În prezent, a solicitat pe lângă acordarea accesului la o noua procedură si retrimiterea cauzei către IGl spre soluționare in procedură ordinară si permisiunea de rămânere pe teritoriul României până la soluționarea capătului principal de cerere. IGl - DAI i-a acordat permisiunea de rămânere pe teritoriul României in baza art. 89, pentru o perioadă de 5 zile, constatându-se că cererea de acces la o nouă procedură nu s-a făcut in mod abuziv. În acest moment, are un drept de ședere reglementat printr-o lege specială, legea azilului, astfel că practic, îndepărtarea acestuia de pe teritoriu este imposibilă - cu respectarea normelor in vigoare.
Pârâtul consideră a fi incidente, in speța de față, dispozițiile art. 92. lit. e din O.U.G nr.194/2002 și susține că propunerea IGl cu privire la îndepărtarea sub escortă in baza art. 87 alin. 1 lit. b., încalcă in mod flagrant art. 92 lit. e si toate reglementările naționale si internaționale cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Precizează că situația din Fâșia Gaza este una de conflict armat, fiind binecunoscută de societatea internațională.
Pârâtul arată că celelalte două capete secundare de cerere regăsite in cererea IGl ce face obiectul prezentului dosar, sunt indisolubil legate de cele menționate anterior. Înțelege că a intrat in România ilegal, dar altfel îi era practic imposibil să își salveze viata. Solicită instanței să aibă în vedere si dispozițiile legii speciale nr. 122/2006, cuprinse in art. 11.
Pentru motivele arătate, consideră că nu există nici un motiv bine întemeiat in vederea prelungirii duratei de luare in custodie publică, cu atât mai mult cu cât nu poate fi îndepărtat de pe teritoriul statului Român până ce instanța competentă a judeca cererea de acces la o nouă procedură nu se va pronunța în acest sens.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârât, arătând că apărările acestuia referitoare la persecuțiile din țara de origine, la desfășurarea primei proceduri de azil, precum și la incidența dispozițiilor art. 92 lit. e) din O.U.G, nr. 194/2002, nu sunt relevante în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază cererea ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Cetățeanul străin nu se identifică în evidența traficului de călători la frontiera română ca fiind intrat/ieșit din România, acesta declarând că a intrat ilegal în România la data de 09.04.2012, prin zona de vest a frontierei.
La data de 09.04.2012, pârâtul a solicitat acordarea statului de refugiat, solicitare analizată în procedură accelerată și respinsă prin Hotărârea nr._ din 09.05.2012 de către Direcția Azil și Integrare. Împotriva acestei hotărâri străinul a formulat plângere, respinsă definitiv și irevocabil de către Judecătoria G. prin sentința civilă nr. 1039/31.01.2013. Instanța nu a dispus împotriva străinului măsura de siguranță a expulzării.
Având în vedere că împotriva pârâtului nu au fost dispuse măsuri restrictive privind părăsirea teritoriului țării, nu mai este solicitant de azil, iar în cazul său nu sunt aplicabile prevederile art. 92 și 92 ind. 1 din O.U.G. nr.194/2002, cu modificările și completările ulterioare, privind interzicerea și suspendarea returnării, împotriva acestuia a fost dispusă măsura îndepărtării sub escortă, conform art. 82 alin. 5 și art. 87 alin. 1 lit. b din actul normativ menționat, prin Decizia de returnare sub escortă nr._/14.02.2013.
Întrucât pârâtul nu deținea pașaport și nici mijloace financiare, acesta nu a putut fi îndepărtat sub escortă de pe teritoriul României în termenul de 24 de ore prevăzut de art. 88 alin. 2 din O.U.G. nr. 194/2002, motiv pentru care, prin referatul nr._/DM/S3/CS din data de 14.02.2013 întocmit de I. G. pentru Imigrări, s-a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București luarea pârâtului în custodie publică și cazarea acestuia în Centrul Otopeni.
Prin Rezoluția nr. 308/II/-5/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus luarea în custodie publică a străinului pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 14.02.2013 și până la data de 15.03.2013, acesta fiind depus în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică Otopeni, reținându-se că măsura returnării nu a putut fi dusă la îndeplinire în termenul de 24 de ore prevăzut de art. 88 alin. 2 din O.U.G. nr. 194/2004, iar pârâtul nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 92 și art. 92 ind. 1 din același act normativ.
Prin Nota verbală nr._/DM/S3/VA din 18.02.2013, I. G. pentru Imigrări a întreprins demersurile necesare pe lângă Ambasada Statului Palestina la București în vederea obținerii unui document de călătorie, necesar punerii în aplicare a măsurii de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României a pârâtului, dar până în prezent, Ambasada Statului Palestina la București nu a comunicat Inspectoratului G. pentru Imigrări dacă a fost identificat în țara de origine sau data la care va elibera documentul de călătorie solicitat.
În ceea ce privește cererea privind prelungirea duratei de luare în custodie publică, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, reținând că potrivit art. 97 alin. 4 și 5 din O.U.G. nr. 194/2002, prelungirea duratei de luare în custodie publică prevăzute la alin. 2 pentru străinii care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Inspectoratului G. pentru Imigrări. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este irevocabilă. Perioada de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu poate depăși 6 luni.
Or, în cauză, reclamantul a făcut dovada imposibilității îndepărtării sub escortă a cetățeanului străin în termen de 24 de ore și a demersurilor efectuate pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dispunerea prelungirii duratei de luare în custodie publică a pârâtului, pentru o perioadă de 5 luni potrivit dispozițiilor legale menționate, apreciată de instanță ca fiind suficientă pentru ca reclamantul să facă demersurile necesare.
Aspectele învederate de pârât prin întâmpinare, referitoare la persecuțiile din țara de origine, la desfășurarea primei proceduri de azil și la incidența dispozițiilor art. 92 lit. e) din O.U.G. nr. 194/2002, nu sunt relevante în prezenta cauză, față de obiectul acesteia.
În ceea ce privește situația pârâtului, Curtea reține că în temeiul art. 93 și urm. din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, acesta are doar permisiunea de a rămâne pe teritoriul național până la momentul pronunțării instanței asupra acordării sau neacordării permisiunii de a rămâne pe teritoriu până la judecarea contestației. Astfel, situația pârâtului nu se circumscrie cazurilor privind interzicerea sau suspendarea îndepărtării, astfel cum sunt reglementate prin art. 92, respectiv, art. 92 ind. 1 din O.U.G. nr. 194/2002.
Străinul nu se află într-o nouă procedură de azil ci într-o procedură de admisibilitate, nefiind incidente prevederile art. 17 din Legea nr. 122/2006 referitoare la drepturile și obligațiile solicitanților de azil. Numai în situația acordării de către instanță a accesului la o nouă procedură de azil, în baza art. 92, pârâtul va avea drepturile și obligațiile prevăzute la art. 17-19 din legea menționată.
Față de considerentele expuse, Curtea urmează să admită cererea reclamantului și să dispună prelungirea duratei luării în custodie publică a pârâtului pentru o perioadă de 5 luni, începând cu data de 15.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI cu sediul în București, sector 5, . C. nr. 15A, în contradictoriu cu pârâtul S. T., aflat la Centrul pentru cazarea străinilor luați în custodie publică Otopeni, în Otopeni, județul Ilfov.
Dispune prelungirea măsurii luării în custodie publică a pârâtului pe o durată de 5 luni începând cu data de 15.03.2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. C. D.
Red. M.I./01.04.2013
Tehnodact. I.C.D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1184/2013. Curtea de Apel... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
