Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 3095/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3095/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 6713/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 3095
Ședința publică din 15.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. Ș.
Grefier: Anișoara N.
Ministerul Public-P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror A. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, în contradictoriu cu pârâtul B. Z. I., având ca obiect custodie publică - prelungire.
La primul apel nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul, reprezentat de consilier juridic Ț. C., cu delegație pe care o depune la dosar, și pârâtul B. Z. I., personal și asistat de avocat, fără împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pentru asigurarea traducerii dezbaterilor cetățeanului străin în cauză, se prezintă d-nul Pokharel Nawa-Raj, traducător și interpret autorizat pentru limbile engleză, nepaleză, care depune la dosar copia Autorizației nr._ din 29.02.2012 emisă de Ministerul Justiției - Serviciul Profesii Juridice Conexe, precum și a cărții de identitate și a legitimației sale.
Curtea comunică reprezentantului Ministerului Public un exemplar al acțiunii și înscrisurilor aferente acesteia.
Reprezentantul convențional al pârâtului solicită acordarea unui termen scurt, pentru a-și pregăti apărarea și a lectura acțiunea și înscrisurile atașate, dat fiind faptul că citația a fost primită ieri de către pârât, iar astăzi a fost angajat în cauză.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar dovada comunicării acțiunii și înscrisurilor aferente către pârât.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de amânare a cauzei formulată de către reprezentantul convențional al pârâtului.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii de amânare a cauzei.
Curtea constată că, deși citația a fost întocmită pe data de 11.10.2013, faxul apare că ar fi fost comunicat la data de 12.09.2013. De asemenea, Curtea constată că citația și actele depuse la dosar de către reclamant au fost comunicate pârâtului, citația fiind primită de agent șef principal B. N. la data de 12.10.2013, iar conform exemplarului trimis prin fax Curții de Apel București, dovada de înmânare a citației este făcută la 11.10.2013 și este semnată de către pârât.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, dosarul urmând a fi dat la bară pentru a fi consultat în sală, având în vedere că pârâtul a fost citat cu obligația de a-și pregăti apărarea până la acest termen, ceea ce implica și luarea legăturii cu apărătorul și încredințarea actelor primite de acesta. Totodată, constată că termenul pentru primirea citației a fost scurtat la o zi, iar citația a fost primită cu patru zile înainte de termen.
Curtea, pentru a da posibilitatea reprezentantului convențional al pârâtului de a consulta dosarul, dispune lăsarea cauzei la o nouă strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul, reprezentat de consilier juridic Ț. C., cu delegație aflată la fila 29 din dosar, și pârâtul B. Z. I., personal și asistat de avocat, fără împuternicire avocațială la dosar.
Reprezentantul convențional al pârâtului depune la dosar un set de înscrisuri, având în vedere motivul pentru care se solicită măsura prelungirii măsurii de luare în custodie publică. De asemenea, solicită ca unele dintre aceste înscrisuri să fie doar prezentate instanței, dat fiind faptul că nu are copii pentru a le depune la dosar.
Prezintă în acest sens o citație din dosarul aflat pe rolul Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cu nr._/4/2012.
Curtea constată că a fost depusă la dosar cererea care face obiectul acestui dosar, recursul însoțit de cererea de repunere în termenul de recurs, o copie a acțiunii în fond, care formează obiectul aceluiași dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4, o cerere de suspendare a executării dispoziției de părăsire a teritoriului României, precum și un contract de comodat.
Se prezintă aceste înscrisuri și reprezentantului Ministerului Public.
La interpelarea Curții, reprezentantul convențional al pârâtului arată că dosarul nr._/4/2012 are ca obiect recursul formulat și cererea de repunere în termenul de recurs, iar dosarul de fond are ca obiect cererea de azil și în acel dosar a depus și o cerere privind suspendarea executării dispoziției de părăsire a teritoriului Românie. Totodată, mai arată că nu s-au formulat dosare separate, ci se judecă împreună.
Curtea precizează că va verifica sistemul Ecris cu privire la aceste date și va avea în vedere faptul că s-a formulat recurs peste termen și cerere de repunere în termenul de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra acțiunii.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii și prelungirea măsurii luării în custodie publică a pârâtului pentru o perioadă de 5 luni, urmând ca în momentul obținerii documentului de călătorie să fie pusă în executare Decizia de returnare emisă la 19.09.2013 de către instituția reclamantă. Totodată, solicită a se observa că în prezenta cauză Decizia de returnare nu a fost contestată și nici suspendată. De asemenea, precizează că măsura care se solicită a fi prelungită, respectiv rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, nu a fost contestată până în prezent. Documentele depuse astăzi de către pârât, respectiv o cerere de recurs și o cerere de repunere în termenul de recurs, apreciază că, din punct de vedere juridic, nu fac ca acesta să mai beneficieze de un drept de ședere sau de o permisiune de ședere pe Legea azilului, atâta vreme cât procedura a fost finalizată, iar hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 este irevocabilă, producând efecte până la o eventuală repunere în termen. Dacă în prezenta cauză s-ar fi dispus repunerea în termen, arată că pârâtul ar fi beneficiat de drepturile privind azilul și ar fi fost mutat din Centul de luare în custodie publică în Centrul de cazare pentru străinii care sunt într-o procedură de azil, așteptând soluția finală a instanței de judecată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării dispoziției de părăsire, reprezentantul reclamantului arată că nu înțelege ce anume s-a solicitat a fi suspendat, având în vedere faptul că se face referire la o dispoziție de părăsire care nu exista la momentul introducerii recursului, atâta vreme cât în prezenta cauză Decizia de returnare sub escortă de pe teritoriul României a fost emisă la 19.09.2013. Deci, precizează că actul administrativ care a stat la baza îndepărtării și a luării măsurii de către P. este emis la 19.09.2013, sens în care apreciază că această cerere nu avea la bază o măsură ale cărei dispoziții să fie suspendate la momentul la care a fost formulată.
În consecință, apreciază că cererea este întemeiată, motiv pentru care solicită prelungirea măsurii de luare în custodie publică.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al pârâtului solicită respingerea cererii de prelungire, dat fiind că nu este real faptul că pârâtul nu a formulat cerere împotriva primei măsuri de luare în custodie publică. Învederează că, dacă se va consulta baza de date Ecris a Curții de Apel București, se va constata că pârâtul a formulat plângere, însă nu a avut la momentul respectiv suma de 50 de lei pentru a depune taxa de timbru și de aceea a fost anulată. De asemenea, arată că intenția pârâtului a fost de a ataca măsura și de a nu rămâne în custodie publică, însă la momentul respectiv termenul a fost foarte scurt și nu a avut mijloace materiale să depună această taxă de timbru. Totodată, precizează că pârâtul a depus recurs la Judecătoria Sectorului 4 împotriva hotărârii de fond din dosarul privind acordarea statutului de refugiat, însă deoarece recursul a fost depus peste termen a formulat și cerere de repunere în termenul de recurs a cauzei privind azilul.
Atâta timp cât Legea specială, respectiv articolul 69 din Legea nr. 122/2006 a azilului, arată că în momentul în care se depune plângere, respectiv recurs în afara termenului legal, reclamantul poate cere suspendarea executării dispoziției de părăsire a teritoriului României. Precizează că această dispoziție de părăsire a teritoriului României o intuia că va fi, dar la momentul respectiv nu cunoștea ce număr va purta.
La interpelarea Curții, în sensul de a preciza dacă a formulat odată cu depunerea recursului cerere de suspendare a dispoziției de părăsire la Judecătoria Sectorului 4, reprezentantul convențional al pârâtului arată că a formulat-o la Judecătoria Sectorului 4, întrucât dispozițiile legii spun clar că, până la momentul soluționării cererii de suspendare a executării dispoziției de părăsire a teritoriului României, străinul nu poate fi îndepărtat de pe teritoriul Statului Român. Pentru a preîntâmpina această îndepărtare, luarea în custodie publică în vederea îndepărtării, arată că a formulat și această cerere de suspendare tocmai pentru a nu fi în fața instanței luați în custodie publică.
De asemenea, mai arată că a făcut dovada că termenul de recurs este în luna noiembrie, moment la care se va soluționa de către Tribunalul București – Secția contencios administrativ și fiscal cererea de recurs și cererea de repunere în termenul de recurs. Învederează că, dacă pârâtul rămâne în custodie publică, i se eliberează un act de către ambasada țării sale și este returnat, atunci se vede în situația în care străinul să fie returnat de pe teritoriul României, însă este în continuare solicitant al statului de refugiat și nu mai poate să intre pe teritoriul României și se află în neconcordanță cu legea. De aceea, consideră că reclamantul avea obligația să verifice dacă s-a depus sau nu peste termen recurs la Judecătoria Sectorului 4, iar la momentul de față nu se mai află în situația ca pârâtul să fie luat în custodie publică. Apreciază că textul de lege și Legea specială care se aplică, respectiv Legea nr. 122/2006, este primordială față de dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002, în care nici măcar nu se arată și nu se aduce la cunoștință procurorului care a dispus prima dată măsura de luare în custodie publică că acesta a formulat recurs, că recursul este formulat peste termen, că a solicitat și suspendarea dispoziției de returnare.
Curtea atrage atenția că returnarea sub escortă este emisă ulterior, la data de 19.09.2013.
Reprezentantul convențional al pârâtului arată că la momentul în care a solicitat suspendarea Deciziei conform Legii nr. 122/2006, această Decizie nu era emisă, a depus această cerere tocmai pentru a preîntâmpina emiterea Deciziei de returnare. După ce a fost emisă a considerat că Tribunalul București va trimite cererea Judecătoriei Sectorului 4, care este sesizată, iar aceasta va trimite cererea Curții de Apel, care este instanța competentă. Apreciază că, dacă procurorul de caz ar fi cunoscut toate acestea, nu ar fi dispus măsura de luare în custodie publică nici măcar pentru cele 30 de zile.
În continuare, precizează că situația de față este diferită față de luarea în custodie publică normală în care străinul este luat în custodie publică tocmai în vederea returnării. Apreciază că această returnare nu poate să aibă loc în momentul de față, motiv pentru care consideră că pârâtul trebuie să fie pus în libertate, pentru că beneficiază în continuare de drepturile prevăzute de Legea nr. 122/2006, iar dacă va fi admisă cererea de recurs sau nu va fi admisă cererea de recurs, atunci vor intra sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 194/2002 și vor fi aplicabile prevederile acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii reclamantului IGI și de prelungire a duratei luării în custodie publică.
În replică, reclamantul, prin consilier juridic, arată în ceea ce privește îndepărtarea sub escortă că, conform O.U.G. nr. 194/2002, contestarea Deciziei de returnare sub escortă nu are incidență asupra măsurii de luare în custodie publică, în sensul că, într-adevăr, pârâtul a formulat o cerere de suspendare a deciziei, însă instanța nu s-a pronunțat asupra ei și se acordă de drept o suspendare a deciziei de returnare până la data la care se pronunță instanță. Apreciază că în lipsa unei soluții a instanței de judecată nu se poate dispune eliberarea din Centrul Otopeni, ambele măsuri trebuind să subziste. Or, o imposibilitate de îndepărtare va fi analizată de organul administrativ în momentul în care vor fi îndeplinite toate condițiile pentru îndepărtare, când va analiza din nou situația pârâtului pentru a constata dacă există o piedică în ceea ce privește îndepărtarea acestuia.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.10.2013, sub nr._, reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI a solicitat prelungirea duratei de luare în custodie publică a pârâtului B. Z. I. (identitate declarată), cetățean pakistanez, născut la data de 10.12.1984 în Sialkot-Pakistan, fără pașaport, aflat în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică Otopeni.
În fapt, arată reclamantul că la data de 19.09.2013 lucrători ai Serviciului Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor București în cadrul unei acțiuni organizate în cooperare cu lucrători din cadrul Serviciului Român de Informații l-au depistat pe cetățeanul străin în .. 102, sector 2, București, fără documente de identitate.
Din verificările efectuate a rezultat că străinul nu figurează în evidențele traficului de călători la frontiera română cu intrări/ieșiri în/din România, acesta declarând că a intrat ilegal în România la 13.06.2012, prin zona de vest a frontierei.
La data de 13.06.2012, cetățeanul pakistanez a solicitat acordarea statutului de refugiat pe teritoriul României, solicitare analizată în procedură accelerată și respinsă definitiv și irevocabil de Judecătoria Sector 4 București, la data de 01.04.2013.
Întrucât numitul B. Z. I. a trecut ilegal frontiera de stat a României, împotriva sa a fost dispusă măsura îndepărtării sub escortă de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 194/2002, prin Decizia de returnare sub escortă nr._ din 19.09.2013.
Având în vedere că pârâtul nu poseda un document de călătorie, îndepărtarea sub escortă nu s-a putut efectua în termenul de 24 de ore prevăzut de art. 88 alin. 2 din ordonanța menționată, motiv pentru care IGI a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București luarea acestuia în custodie publică.
Prin Rezoluția nr. 2050/II-5/19.09.2013 P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus luarea în custodie publică a străinului pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv până la data de 18.10.2013.
Precizează reclamantul că a întreprins demersurile necesare pe lângă Ambasada Republicii Islamice Pakistan la București, în vederea obținerii unui document de călătorie, necesar punerii în aplicare a măsurii de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României a celui în cauză, dar până în prezent misiunea diplomatică nu a comunicat rezultatul verificărilor privind identificarea sa, ceea ce ar fi condus la eliberarea documentului necesar în vederea returnării.
Întrucât perioada de custodie publică expiră la data de 18.10.2013, solicită reclamantul IGI prelungirea duratei luării în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni urmând ca, în momentul obținerii documentului de călătorie, cetățeanul străin să fie îndepărtat de pe teritoriul României.
În drept, a invocat art. 97 alin. 4 și 5 din OUG nr. 194/2002.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:
În fapt,
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 2050/II-5/2013, s-a dispus luarea în custodie publică a cetățeanului străin pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 19.09.2013 până la 18.10.2013, și cazarea sa în Centrul Otopeni.
La baza acestei măsuri stă decizia IGI de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României a intimatului, care a trecut ilegal frontiera de stat a României.
Având în vedere că cetățeanul pakistanez nu posedă un document de călătorie, la data de 23.09.2013, IGI a făcut demersuri pe lângă Ambasada Republicii Islamice Pakistan la București, în vederea obținerii unui document de călătorie, necesar punerii în aplicare a măsurii de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României (adresa nr._).
Până în prezent, misiunea diplomatică nu a comunicat rezultatul verificărilor privind identificarea sa, ceea ce ar fi condus la eliberarea documentului necesar în vederea returnării.
Cererea intimatului de acordare a unei forme de protecție a fost respinsă prin sentința civilă pronunțată la 01.04.2013 de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012.
Intimatul a formulat la data de 13.05.2013 recurs peste termen împotriva acestei sentințe, însoțit de cererea de repunere în termen, și a solicitat la aceeași dată prin cererea adresată Judecătoriei sectorului 4, dosar nr._/_, suspendarea executării dispoziției de părăsire a teritoriului României în conformitate cu prevederile art. 69 din Legea nr. 122/2006.
In drept,
Conform art. 97 alin. 4 și 5 din OUG nr. 194/2002, „(4) Prelungirea duratei de luare în custodie publică prevăzute la alin. (2) pentru străinii care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este irevocabilă.
(5) Perioada de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu poate depăși 6 luni.
Conform art. 69 din Legea nr. 122/2006, „Exercitarea căilor de atac în afara termenului legal (1) În cazul depunerii plângerii, respectiv a recursului în afara termenului legal, solicitantul poate cere suspendarea executării deciziei de returnare. Cererea de suspendare se soluționează în termen de 7 zile de la înregistrarea acesteia de către instanța de judecată competentă, care se va pronunța în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o încheiere irevocabilă. (2) Până la momentul soluționării cererii de suspendare a executării deciziei de returnare, străinul nu poate fi îndepărtat de pe teritoriul statului român. (3) În cazul în care instanța admite cererea de suspendare a executării deciziei de returnare, efectul suspensiv se acordă până în momentul pronunțării asupra cererii de repunere în termen. (4) Străinul va beneficia de toate drepturile prevăzute la art. 17 și 18 din momentul admiterii cererii de repunere în termen”.
Conform art. 84 din OUG nr. 194/2002, „Contestarea deciziei de returnare (1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă. (2) În cazul străinilor prevăzuți la art. 82 alin. (5), decizia de returnare sub escortă poate fi contestată la curtea de apel competentă teritorial pe raza căreia se află centrul de cazare, în termen de 3 zile de la data comunicării. Instanța se pronunță în termen de 5 zile, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă. (3) Contestațiile prevăzute la alin. (1) și (2) suspendă executarea măsurii de îndepărtare, mai puțin în cazurile prevăzute la art. 82 alin. (3) lit. b) pct. (i), în care contestația nu suspendă executarea măsurii de îndepărtare. (4) Contestarea deciziei de returnare formulată de către străinii luați în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile art. 97 din OUG nr. 194/2002, prelungirea duratei de luare în custodie fiind justificată în condițiile in care măsura îndepărtării sub escortă a cetățeanului pakistanez, care a intrat ilegal în România, nu a putut fi executată, față de lipsa documentului de călătorie.
În ce privește invocarea dispozițiilor art. 69 din Legea nr. 122/2006, Curtea constată, pe de o parte, că intimatul nu a făcut dovada faptului că a investit instanța competentă cu cererea de suspendare a deciziei de returnare sub escortă. Această decizie a fost emisă la 19 septembrie 2013, la patru luni de la data formulării de către cetățeanul străin a cererii de suspendare a dispoziției de părăsire a teritoriului României în dosarul nr._/4/2012.
Pe de altă parte, deși conform art. 84 alin. 3 din OUG nr. 194/2002, contestarea deciziei de returnare suspendă executarea măsurii de îndepărtare (cu o excepție), totuși, conform alin. 4 al aceluiași articol, „Contestarea deciziei de returnare formulată de către străinii luați în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, cu sediul în București, . C., nr. 15A, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul B. Z. I., aflat în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică - Otopeni.
Dispune prelungirea duratei luării în custodie publică până la executarea Deciziei de returnare sub escortă, dar nu mai mult de 5 luni, cu începere de la 19.10.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER,
Red. A.Ș./A.N.
4 ex./16.10.2013
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 1771/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
