Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1894/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1894/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 2628/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.: 1894
Ședința publică din data de 10.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. C. M.
GREFIER: P. C.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul O. I., având ca obiect constatarea calității de lucrător / colaborator al securității.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, prin consilier juridic M. J., cu delegație la fila 7 din dosarul Curții de Apel București – Secția a VIII – a C. Administrativ și Fiscal, iar pârâtul, prin avocat M. E., cu împuternicire avocațială la fila 20 din același dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință după care:
Curtea acordă pe probe.
Pârâtul, prin apărător ales, susține că s-a aflat in imposibilitate de a procura inscrisurile suplimentare despre care a făcut vorbire la termenul anterior și, pentru aceste motive, arată instanței că înțelege să renunțe la această probă.
Curtea ia act de această susținere.
Pârâtul, prin apărător, depune note scrise.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii cu consecința stabilirii calitătii de colaborator al securității a pârâtului deoarece acesta a desfășurat, in perioada in care se afla la guvernare Partidul Comunist Român, activitate de urmărire informativă a mai multor persoane.
Pârâtul, prin apărător ales, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și arată că pârâtul nu contestă calitatea sa de ofițer în rezervă, pensionar, dar că, prin acțiunea Consiliului Național Pentru Studierea Arhivelor Securității se urmărește a se stabili o stare de fapt din anul 1948.
Instanța pune in discutie admisibilitatea sesizarii Curții Constituționale.
Pârâtul solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 24/2008 aprobată și modificată prin legea nr. 293/2008, in integralitate.
Reclamantul, prin consilier, lasă la aprecierea instanței admisibilitatea excepției de sesizare a Curtii Constituționale.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare cu privire la fondul cauzei și sesizarea Curții Constituționale.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.04.2013, reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul O. I., a solicitat instantei sa aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.
În motivare, în esență, arată că: paratul a lucrat în cadrul Securității Municipiului Bucuresti, a participat la supravegherea dlui R.D.N, in virtutea functiei detinute paratul a inaintat pentru informare si masuri, directiei a II a o nota informativa despre titularul dosaruluidin care rezulta ca acesta face comentarii negative la adresa conducatorilor statului, la adresa PCR, facand afirmatii tendentioase, calomnioase, injurii si mai ales cand este vorba despre vizionarea la televizor a unor vizite in diverse imprejurari. De asemenea „are prieteni si cunostinte in strainatate, in special in Franta, cu care afirma ca este in relații de corespondenta si are convorbiri telefonice”. De asemenea, reclamanta arata ca in urma demersului paratului, ofiterii superiori au dispus: „S2 masuri de a fi lucrat prin dosar informativ”, „B1 se pare ca este un element dusmanos. Luati masuri conform ordinului rezolutiv”; „B1 studiati posibilitatile TO pt. confirmarea notei”, „Discutati cu IMB pt folosirea sursei”.
Mai arata reclamanta faptul ca din documentele actiunii rezultă implicarea paratului in transmiterea spre exploatare informativa a informatiilor respective si ca simpla obținere a unor informatii cu caracter personal referitoare la cei urmariti de Securitate fara acordul acestora si pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale constituia o vioare a dreptului la viata privata.
Prin intampinare, paratul a invocat exceptia de neconstituționalitate a OUG nr. 24/2008, în ansamblu.
Pe fond, solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Analizând susținerile părților, în raport cu mijloacele de probă administrate și dispozițiile legale incidente, Curtea reține:
I. Cu privire la cererea de chemare în judecată:
Cu privire la legalitatea sesizării, deși pârâtul afirmă faptul ca persoana care a generat verificările finalizate cu introducerea acțiunii de către CNSAS nu a formulat o cerere de verificare în conformitate cu prevederile legii, Curtea constata că potrivit art. 1 alin. 7) din OUG nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. In speță, persoana care a solicitat verificarea dosarului CNSAS este chiar persoana obiect al urmăririi de către fosta Securitate, prin urmare, apărările paratului sub acest aspect nu sunt întemeiate.
Acțiunea reclamantei nu este întemeiata si prin urmare, va fi respinsa ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, lucrător al Securității este „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.
Din textul legal citat rezulta doua condiții pentru reținerea calitații de lucrator al fostei securitati:
1.Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989.
2.În calitatea menționată la punctul 1, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Curtea va analiza daca in speta sunt intrunite aceste conditii cumulative.
Cu privire la prima conditie, aceasta este indeplinita: paratul a avut gradul de colonel și funcția de șef al Serviciului 250 din cadrul Securitatii Municipiului București.
Cu privire la cea de-a doua conditie, Curtea constata ca nu este indeplinita.
Inscrisurile la care reclamanta se raporteaza in cererea de chemare in judecata sunt cele din dosarul cota CNSAS I 1774 vol. 1 filele 11,12,50.
Cu privire la aceste înscrisuri, Curtea reține:
Din cuprinsul inscrisului de la fila 11 dosar CNSAS (fila 13 dosar instanta) – rezulta ca paratul și adjunctul Șefului Securității Mun București au inaintat catre Directia a II a pentru informare si masuri, copia unei note cu privire la ing. R.N. de la ICECHIM [initiale complete: R.D.N, n.ns, FCM], obiectiv deservit de unitatea respectiva (Directia a II a, n.ns FCM). Prin urmare, prin inscrisul respectiv paratul a trimis spre analiza o nota de informare privind pe ing. R.N. Acesta este singurul inscris din dosarul cauzei semnat de catre parat. Nota de informare de la fila 14 dosar si raportul cu propunere de incetare a urmaririi in cazul „Turistul” (privind pe ing. R. D. N) . In atare conditii, nu s-a probat de catre reclamanta modalitatea concreta in care s-ar fi incalcat dreptul la viata privata, din cuprinsul inscrisului respectiv semnat de parat nerezultand o nici incalcarea, nici ca modalitatea folosita ar fi fost apta sau ar fi produs efectul unei atare incalcari a dreptului la viata privata.
Reclamanta susține in esenta ca in urma demersului paratului, ofiterii superiori au dispus: „S2 masuri de a fi lucrat prin dosar informativ”, „B1 se pare ca este un element dusmanos. Luati masuri conform ordinului rezolutiv”; „B1 studiati posibilitatile TO pt. confirmarea notei”, „Discutati cu IMB pt folosirea sursei”.
Cu privire la acest aspect, Curtea reține că in speță nu s-a probat faptul că paratul ar fi instrumentat dosarul informativ al dlui R.D.N., nici nu se indica ce alte materiale, rapoarte, note sau alte inscrisuri ar fi întocmit paratul referitor la aceasta persoană, in afara de semnarea, ca șef serviciu, a unei adrese de trimitere /inaintare la un alt eșalon a unei note furnizate de un informator.
De remarcat faptul ca legiuitorul prevede ca lucratorul „să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. Din interpretarea gramaticala a acestui text, vazand ca subiectul vizat de legiuitor este insusi lucratorul, rezultă că a doua conditie pentru constatarea calitatii de lucrator este aceea ca acesta sa fi desfasurat el însuși, direct si personal astfel de activitati prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Prin urmare, trebuie sa fi existat o legatura cauzala directa, imediata intre activitatea desfasurata in concret de lucrator si vatamarea drepturilor și libertatilor fundamentale ale celui urmarit.
Prin urmare, trasmiterea administrativa a unei note de informare de la un organ al fostei securitati la un alt eșalon nu poate sub nicio imprejurare să se circumscrie notiunii de „activitati prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.
Așadar, Curtea apreciază că in prezenta acțiune reclamanta a probat numai indeplinirea uneia dintre conditiile cumulative de la art. 2 lit. a din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, privind calitatea de lucrator al Securitatii, respectiv aceea ca paratul si-a desfasurat activitatea in perioada de referinta activitatea ca ofiter de securitate. Insa, reclamanta nu a probat si indeplinirea celei de-a doua conditii cumulative, respectiv ca in calitatea de ofiter de securitate paratul, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Asa fiind, actiunea urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
II. Cu privire la sesizarea Curții Constituționale:
Opinia paratului:
Paratul solicita constatarea neconstitutionalitatii OUG nr. 24/2008 in integralitatea sa, avand in vedere, in esenta, urmatoarele considerente:
a)încălcarea grava a principiului prezumției de nevinovăție pentru lucrătorii Securității. Dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/_ lasă loc la o interpretare abuzivă, în sensul de a se pune semnul egalității între calitatea de lucrător si Securității, pe de o parte, și desfășurarea de activități prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pe de altă parte. Din modul în care este formulat, textul rezultă că este lucrător al Securității persoana care:
-a avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989;
-a desfașurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În același timp, art. 2 al O.U.G. creează premisele unei forme de răspundere morală și juridică, pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informații, fără a se stabili vreo formă de vinovăție. Prevederile respective nu iau în considerare faptul că ofițerii au desfășurat activități in cadrul atribuțiilor de serviciu, acestea fiind înscrise în actele normative din etapa respectivă, ca atribuții ale instituției, ale unității și ale postului pe oare erau încadrați, făcând parte din metodologia de lucru caracteristică tuturor serviciilor de informații.
În plus, prin semnificația data termenilor și expresiilor din art. 2 ai ordonanței, "se induce ideea prezumției de vinovăție pentru toți lucrătorii fostei Securități ca urmare a apartenenței, la această structură, fapt de natură să aducă prejudicii demnității și integrității unor persoane nevinovate» inclusiv posibile prejudicii de ordin material.
Astfel, se încalcă prezumția de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art. 23 alin. (II) din Constituția României, potrivit cărora „Până la .rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată", aceasta fiind înlocuită cu prezumția de vinovăție colectivă, ceea ce contravine, în mod evident, prevederilor constituționale menționate.
b)Acordarea unor atribuții jurisdicționale CNSAS.
C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității trebuie să fie doar o autoritate administrativ autonomă, fără nici un fel de atribuții jurisdicționale, al cărui unic scop să fie acela de a permite cetățeanului accesul la propriul dosar. În alți termeni, CNSAS trebuie să fie doar „un depozitar și un administrator" al dosarelor și documentelor întocmite de fosta Securitate.
Din lectura atentă a textului O.U.O. nr. 24/2008 rezultă că aceasta creează posibilitate» ca CNSAS să se substituie unei instanțe judecătorești, prin faptul că structurile sale interne, inclusiv Colegiul, emit evaluări și constatări care sunt de competența unei instanțe judecătorești și care pot produce ipso facto efecte juridice.
Instanța de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să certifice, ulterior, ceea ce deja a constatat această instituție.
Concret, O.U.G. nr. 24/2008 abilitează CNSAS să:
- desfășoare activități de verificare a documentelor și informațiilor referitoare la o anumită persoană și, implicit, să analizeze și să stabilească forța probantă a acestora, pentru a le prezenta ulterior instanței de judecată (art. 6 alin. 1);
-întocmească note de constatare cu privire la calitatea de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia (art. 7 alin. 1);
-promoveze acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia» (art. 8 alin. 1 lit. a);
-participe în procese, prin Direcția juridică din subordine, pentru susținerea acțiunilor în constatare, atât în fața primei instanțe, cât și în fața celei de recurs (atribuție ce rezultă implicit din prevederile art. 8 alin. 1 lit. a, art. 11 alin. 1 și 2 etc);
-depună la dosarul cauzei copii certificate de pe documentele aflate în arhiva CNSAS (art. 11 alin. 3);
-utilizeze și alte categorii de surse, precum arhive străine sau mărturiile unor cetățeni străini (art. 15 alin. 2).
In legătură cu acest ultim aspect, trebuie observat că mărturia, este un act juridic, din punct de vedere al dreptului civil, și un mijloc de probă, din punct de vedere al dreptului procesual civil. Așadar, utilizând mărturiile unor cetățeni străini, CNSAS nu face altceva decât să administreze probe, pentru că este evident faptul că aceste „mărturii" trebuie consemnate în documente (declarații memorii, note etc.) care, ulterior, pot fi folosite în fața instanțelor de judecată competente, ca mijloace probă.
În concluzie, CNSAS nu este doar o autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, așa cum se acreditează în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, ci exercită o jurisdicție specifică, în contradicție cu dispozițiile art. 126 alin. 5 din Constituția României și adoptă un verdict privind calitatea de lucrător al Securității care implica ipso facto și vinovăția de „poliție politică". Prin urmare, CNSAS are competența de a stabili existența unei vinovății, în rol de „primă instanță" cu atribuții jurisdicționale propriu-zise.
c) Subrogarea CNSAS în dreptul cetățeanului de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
CNSAS nu trebuia să fie abilitat prin lege sa introducă acțiuni în justiție pentru constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, acest drept trebuind să aparțină exclusiv cetățeanului care se consideră vătămat ca urmare a eventualelor acțiuni abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate, singurul în măsuri să aprecieze asupra prejudiciilor suferite.
Prin introducerea unor acțiuni în constatare, CNSAS se subrogă în dreptul cetățeanului de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, garantat prin dispozițiile art. 21 alin. 1 din legea fundamentală.
Mai mult, art. 21 alin. 2 din Constituție stipulează că „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
Ori, de vreme ce dispozițiile art. 8 lit.a din O.U.G. nr. 24/2008 stabilesc dreptul CNSAS de a „dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni-în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia", înseamnă că cetățeanul este privat de dreptul său constituțional de a se adresa liber și neîngrădit justiției, drept pe care, la libera sa apreciere, poate să-l exercite sau nu.
Pentru promovarea unei astfel de acțiuni, CNSAS ar trebui să fie mandatat în acest sens, pentru fiecare caz în parte, de cetățeanul care se consideră vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, potrivit dispozițiilor procesual civile referitoare la prezentarea părților în judecată.
Neconstituționalitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 în raport de art. 21 alin. 1 din Constituție se fundamentează pe faptul că textul constituțional menționat înțelege să califice sau, altfel spus, sa personalizeze calitatea de beneficiar al accesului liber la justiție, condiționând-o de apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime proprii. Așadar, în viziunea legiuitorului constituțional, astfel cum rezultă din interpretarea literală a textului, numai la prima vedere, titularul calității procesuale active este nedeterminat, putând fi orice persoană, întrucât, în continuare, textul precizează că o asemenea calitate este subsecventă exclusiv apărării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale acestuia. In sensul și sub aspectul evidențiat, norma constituțională este restrictivă. Aceeași concluzie este în egală măsură valabilă și cât privește art. 52 alin. 1 din Constituție care reglementează de o manieră specifică, proprie domeniului supus incidenței sate, acela al contenciosului administrativ, legitimarea procesuală activă, supunând-o, însă, aceleiași condiționări principale.
Or, așa fiind, consacrarea, prin art. 8 alin 1 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008 a dreptului CNSAS de a dispune introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia contravine textelor constituționale de referință menționate.
Contradicția nu rezidă într-o restrângere arbitrară, pe calea reglementării legale, a accesului liber la justiție, ci într-o extindere nepermisă a sferei titularilor acestui drept, dincolo de limitele sale constituționale, astfel cum rezultă din formula redacțională a textelor de referință.
Mai mult, un asemenea demers este contrar scopului și rațiunii de a fi al CNSAS, respectiv de autoritate administrativă autonomă care poate asigura numai dreptul de acces al cetățeanului la propriul dosar, urmând ca, după studiere, cetățeanul care se consideră vătămat în drepturile ori în interesele lui legitime să acționeze în cunoștință de cauză.
Totodată, potrivit legii, acțiunea CNSAS este subsecventă sesizării persoanei fizice, titular al dreptului de acces liber Ia justiție, care, pe această cale, l-ar fi mandatat să acționeze în numele și interesul său, o asemenea construcție fiind invalidată de o . principii și concepte juridice fundamentale, ca și de însăși economia reglementării căreia i se subordonează.
Astfel, dacă, incontestabil, solicitarea cetățeanului de acces Ia propriul dosar, modalitate concretă de valorificare a dreptului constituțional de petiționare, consacrat de art. 51 din Constituție, ar conferi CNSAS valența juridică a unei împuterniciri constitutive de mandate, ar însemna a excede cadrului și finalității reglementării, într-adevăr, nu se vede cum obligația autorităților de a răspunde la petiții în termenele și condițiile stabilite potrivit legii, prevăzută de alin. 4 al textului constituțional mai sus menționat, ar putea fi convertită în posibilitatea respectivelor autorități de a se substitui petiționarului și a exercita, în numele și interesul acestuia, dreptul de acces liber la justiție, fără ca reglementarea legală care ar consacra-o să nu contravină premisei sale constituționale.
Tot astfel, dacă legitimitatea procesuală activă a CNSAS este consecutivă unui mandat conferit de petiționar, introducerea de drept a acestuia din urmă în proces, în calitate de reclamant, apare lipsită de orice justificare, iar consacrarea sa legală infirmă întreaga construcție teoretică.
Așa fiind, nu putem decât să constatăm că reglementarea legală criticată convertește, nu doar fără temei constituțional, ci chiar împotriva acestuia dreptul de acces liber la justiție într-o obligație, încălcând în mod evident prevederile art. 21 alin. 1 și art. 52- alin. 1 din Constituție.
d)Subrogarea de către CNSAS și a instituției Avocatului Poporului.
Dispozițiile art. 8 alin. 1, lit. a și cele ale art. 11 alin 1 din O.U.G. nr. 24/2008, prin care se stipulează dreptul CNSAS de a introduce acțiuni în constatarea calității de-lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, sunt neconstituționale și în raport cu dispozițiile art. 58 alin. 1 din Constituția României, întrucât CNSAS se subrogă instituției Avocatului Poporului, creată special pentru „apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice", care „își exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile și libertățile lor, în limitele stabilite de lege".
e)Neacordarea lucrătorilor Securității vizați a dreptului de a se apăra în fața Colegiului CNSAS.
Pe de altă parte, O.U.G. privind accesul Ia propriul dosar și deconspirarea Securității este neconstituțională ca urmare a faptului ca nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în fața Colegiului CNSAS.
Astfel, deși Colegiul CNSAS emite note de constatare privind calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, care se comunică atât persoanelor verificate, cât și persoanelor care au solicitat verificarea, în cazul verificării la cerere, cetățeanul verificat nu are posibilitatea să se apere în fața Colegiului care, în fapt, desfășoară o procedură jurisdicțională, ci doar în fața Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal, cu ocazia soluționării procesului referitor la acțiunea în constatare, promovată ulterior de CNSAS.
f) Desemnarea ca unică instanță de judecată a Tribunalului București - Secția C. Administrativ, respectiv a Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, după validarea O.U.G. nr. 24/10.03.2008 prin Legea nr. 293/28.11.2008.
Dispozițiile art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările aduse de Legea nr. 293/2008, sunt neconstituționale întrucât instituie competența de soluționare în primă instanță a acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia doar pentru Tribunalul București - Secția de C. Administrativ, respectiv Curtea de Apel București - Secția de C. Administrativ și Fiscal, ca unică instanță de judecată, în timp ce adeverințele prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b și art. 9 pot fi contestate în fața instanței de contencios administrativ competentă teritorial de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor pe pagina de internet CNSAS.
Așadar, în timp ce pentru constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se stabilește o competență exclusivă de soluționare în primă instanță la nivelul Secției de C. Administrativ a Curții de Apel București, îngrădindu-se astfel, în mod deliberat, accesul persoanelor verificate la celelalte instanțe de contencios administrativ din țară, în cazul adeverințelor sus-menționate, acestea pot fi contestate în fața instanței de contencios administrativ, competentă teritorial, de la nivelul întregii țări.
Ca urmare a unei astfel de reglementări, persoanei verificate i se îngrădește posibilitatea de a-și exercita dreptul de apărare la o instanță de judecată apropiată de domiciliul său, aceasta fiind, de cele mai multe ori, în imposibilitatea de a se prezenta la Curtea de Apel București, în timp ce, în mod paradoxal, pentru celelalte persoane interesate se creează o situație privilegiată, întrucât pot contesta o adeverință emisă de CNSAS la alte instanțe de contencios administrativ, conform competenței teritoriale.
Astfel, prin reglementarea voit contradictorie a art. 10 alin. 2, comparativ cu art. 11 alin 1 din O.U.G. nr. 24/2008, se creează o „inegalitate de tratament juridic", în flagrantă contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituția României, potrivit cărora „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
g) se mai invoca de catre parat lipsa competentei materiale a instantelor de contencios care, sesizate in orice mod si de orice petent /institutie sau entitate nu pot examina judeca sau nu se pot pronunta pe aspecte sau fapte ce tin de regulamentele sau comandamentele specifice militare.
Se invoca in final de catre parat și incalarea, in concret, a urmatoarelor articole din Constitutie: art. 1 alin. 3, art. 15, art. 16, art. 23, art. 30, art. 53, art. 54, art. 55, art. 57.
Opinia reclamantului:
Reclamantul a depus punct de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate, solicitand respingerea exceptiei invocate.
Față de pretinsa încălcare a prezumției de nevinovăție, Curtea Constituțională a reținut că în ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile art.2 lila) și ale art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.24/2008 nesocotesc prevederile art.23 alin.(11) din Constituție, Curtea constată că domeniul de aplicare a prezumției de nevinovăție vizează materia penală, respectiv situațiile în care fapta atribuită unei persoane are conotații penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumția constituie suportul dreptului ia apărare și, implicit, ai drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penai. Or, în condițiile în care procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securității se desfășoară potrivit regulilor procedurii civile și are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a activității acestora, iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice, Curtea constată că prevederile art.23 alin.(11) din Constituție, respectiv instituția prezumției de nevinovăție, nu este aplicabilă procesului declanșat în temeiul dispozițiilor ordonanței.
Cu toate acestea, deși prezumția nu cunoaște o consacrare expresă în materie civilă, dispozițiile art.1169 din Codul civil prevăd că Vel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". Astfel, legea asigură echilibrul procesual al părților în litigiu și dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului, statuat de art.129 alin.5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care ie consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc."
Cu privire ia aceleași prevederi și analizând o motivare identică, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1477/10.11.2009 (M. Of. nr. 797/23.11.2009), a reținut că „nu au intervenit elemente noi față de cele observate prin decizia anterior citată „de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză".
Față de împrejurarea că autorul excepției trimite la considerentele Deciziei nr. 51/2008, prin care s-a constatat neconstituționalitatea vechiului cadru normativ ce reglementa deconspirarea Securității, Curtea a arătat, constant că noul cadru elimină în totalitate vechile contradicții cu principiile și prevederile constituționale.
În acest sens, Decizia nr. 1475/10.11.2009 (M. Of. nr. 795/20.11.2009) a constatat că „Ordonanța de urgență a Guvernului nr.24/2008 operează, pe de o parte, o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind "lucrătoare ale Securității" față de Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, declarată neconstituțională prin Decizia nr.51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.95 din 6 februarie 2008, iar pe de altă parte, o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la dosar și deconspirarea Securității să fie supuse controlului instanțelor de judecată".
Mai arata reclamanta că, referitor la pretinsa subrogare a CNSAS in drepturile petenților și în atribuțiile Avocatului Poporului, autorul excepției nu observă că petiționarul adresează instituției o cerere de verificare cu privire la existența sau inexistența unei calități. Autorul petitiei adopta, prin urmare, o pozitie neutra față de rezultatul final al verificarilor, scopul acestuia nefiind neapărat reținerea calității de lucrător al Securității pentru persoana verificată. Interesul petitionarului este însăsi verificarea precum si aflarea rezultatului final, indiferent dacă acest rezultat înseamna sau nu retinerea calitatii de lucrător al Securității. Arata ca nu poate fi vorba despre încălcarea art. 21 din Constituție, câtă vreme petentul poate interveni in cauza ce privește actiunea in constatare sau, in ipoteza in care faza administrativa a verificarii s-a incheiat prin emiterea unei adeverinte de neapartenenta si necolaborare, se poate adresa justiției în scopul anulării acestui act administrativ .
Referitor la respectarea dreptului la aparare, reclamantul invoca decizia Curtii Constituționale nr. 267/2009, retinand ca actiunea in justitie are calea de atac a recursului, prin urmare dispozitile criticate nu sunt de natura a incalca dreptul la un proces echitabil.
Cu privire la pretinsa inegalitate de tratament ce s-ar putea crea intre persoanele care sunt chemate in judecata de CNSAS pentru constatarea calitatii de lucrător sau colaborator pe de o parte, respectiv cei care cheama in judecata CNSAS pentru contestarea unor adeverinte emise de institutie pe de alta parte, reclamantul arata ca ambele categorii trebuie sa se adreseze Curtii de Apel Bucuresti. Competenta exclusiva a acestei instante este atrasa de ambele tipuri de actiuni. Stabilirea competentei exclusive a acestei instante este justificata de specificul materiei precum si de faptul că instituția care promoveaza actiunile in constatarea calitatii de lucrator/colaborator al fostei Securități este organizata . la nivel național.
Important de menționat este faptul că instanța de contencios constituțional a cercetat actul normativ în ansamblul său, prin Decizia nr. 530/09.04.2009 (M. Of. nr. 430/24.06.2009), reținând, în esență, că O.U.G. nr.24/2008 urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică si politică a acestora si fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (așa cum se reținuse cu privire la vechiul act normativ).
De asemenea, au mai fost respinse excepții ce vizau norma în ansamblul său, prin Decizia nr. 815/19.05.2009 (M. Of. nr. 394/11.06.2009), dar și prin Decizia nr. 1502/10.11.2009 (M. Of. nr. 795/20.11.2009).
În plus, consideră a fi relevante în raport cu excepția ridicată Decizia nr. 980/2009 (M.Of. nr. 572/17.08.2009), precum și Decizia nr. 1194/2009 (M.Of. nr. 749/04.11.2009).
Deliberand asupra cererii de sesizare a Curtii Constitutionale, Curtea retine:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Avand in vedere exceptia de neconstitutionalitate invocata, precum si faptul ca sunt indeplinite conditiile legale citate in cele ce preced cu privire la sesizarea Curtii Constitutionale, Curtea urmeaza sa sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 24/2008, în ansamblu. De subliniat faptul că paratul a indicat și, in concret, incălcarea urmatoarelor articole din Constitutie: art. 1 alin. 3, art. 15, art. 16, art. 23, art. 30, art. 53, art. 54, art. 55, art. 57.
Curtea apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, pentru motivele invocate de reclamanta in punctul de vedere asupra exceptiei de neconstituționalitate invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge actiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul O. I., cu domiciliul în București, .. 4, ., ., sector 6, ca neîntemeiată .
Sesizează Curtea Constituțională ce excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 24/2008, în ansamblu.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 10.06.2013
PREȘEDINTE GREFIER
F. C. M. P. C.
Red. FCM.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1026/2013.... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 3095/2013. Curtea... → |
|---|
