Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1677/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1677/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 9310/30/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1677
Ședința publică de la data de 24.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
GREFIER – M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. R. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ – P.P.F. STAMORA-MORAVIȚA RUTIER, având ca obiect „litigiu străini”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că reclamantul M. R. a depus la serviciul registratură, la data de 19.05.2013, cerere de judecarea cauzei în lipsă și solicitarea ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la domiciliul procedural ales din Timișoara, .. 8, .> Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ din 04.10.2012, reclamantul M. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul IGPF, PPF Stamora Morvaița, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa se dispună anularea deciziei de refuz al intrării în România din data de 14.09.2012 emis la punctul de trecere a frontierei Moravița.
In motivare se arată că la data de 22.09.2012, venind din Serbia, după controlul documentelor i s-a adus la cunoștință faptul că este dat în consemn la frontieră în scopul refuzului intrării în sistemul național, fapt pentru care s-a procedat la întocmirea actului de refuz, acest act fiind semnat de reclamant, fără însă a cunoaște conținutul acestuia. Mai precizează că nu cunoaște motivul pentru care i s-a refuzat .>
Pârâtul IGPF a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului T., apreciind că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Curtea de Apel București, având în vedere dispozițiile art. 105 din OUG nr.194/2002 coroborat cu art. 3 pct.1 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.3574/14.11.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului T. și, în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul M. R. în contradictoriu cu pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră având ca obiect contestație act administrativ, în favoarea Curții de Apel Timișoara - Secția de C. Administrativ.
Prin sentința civilă nr.207 din 8 aprilie 2013 Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara reține că în cauză măsura a fost dispusă de către pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră (fila 10 dosar Tribunal T.), potrivit dispozițiilor art. 105. alin.2 conform cărora măsura ... poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de I. G. al Poliției de Frontieră, în condițiile legii.
Este adevărat că măsura a fost propusă prin Nota - raport a IJP F T. - P.T:F Moravița, însă decizia finală a revenit, potrivit susținerilor reprezentantei pârâților și potrivit normei legale mai sus menționată, autorității centrale, respectiv IGPF București.
Ori, potrivit dispozițiilor art.105 alin.5 din OUG nr.194/2002, interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Așadar, competența de a soluționa cererea de față revine Curții de Apel București, în a cărei rază se află sediul pârâtului IGPF București.
De altfel, într-o decizie de speță Î.C.C.J. a decis în același sens, apreciind că îi revine Curții de Apel București competența de soluționare a unei cauze cu același obiect ca și al cauzei de față (Decizia ÎCCJ nr. 3027/14.06.2012, dos. nr._ ).
Pe cale de consecință, a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, potrivit art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă.
Soluționând prezenta acțiune instanța va respinge în prealabil cercetării fondului excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, constatând că reclamantul s-a îndreptat împotriva Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră, autoritate ce a emis decizia contestată în cauză și în raport de care a fost învestită prezenta instanță.
În fond, curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, pentru următoarele considerente:
Rezultă din actele dosarului că la data de 14.09.2012 a fost emisă decizia nr._ prin care s-a luat împotriva reclamantului măsura interzicerii accesului pe teritoriul României pe o durată de 5 ani.
Actul administrativ anterior menționat a fost emis în temeiul dispozițiilor art.105 și 106 din OUG nr.194/2002 republicată și pentru faptul că în urma controlului vamal la PTF Stamora-Moravița reclamantul a fost depistat având în autoturismul său cantitatea de 327 pachete cu țigări, cantitate nedeclarată la organele vamale.
În baza deciziei nr._/14.09.2012 a fost emis actul de refuz al intrării la frontieră, în cuprinsul căruia se face mențiune cu privire la motivul refuzului, respectiv consemnul instituit în scopul refuzului intrării.
Față de conținutul actului administrativ sunt nefondate afirmațiile reclamantului, în sensul că nu cunoaște care sunt motivele pentru care a fost emisă decizia contestată și durata interzicerii accesului pe teritoriul României. Sub acest din urmă aspect apare probabil ca reclamantul să se refere la actul prin care s-a dispus refuzul intrării la frontieră, însă este de precizat că acest act este independent de decizia de nepermitere a accesului pe teritoriul României, decizie ce a fost, de asemenea, comunicată reclamantului, dovadă fiind semnătura aplicată de reclamant pe acest act.
În ceea ce privește critica vizând încălcarea dreptului la apărare, prin refuzul punerii la dispoziție a unui interpret și asigurării posibilității reclamantului de a-și exercita apărarea, este de observat că nota raport ce stă la baza emiterii actului contestat este redactată atât în limba română cât și în limba engleză și sârbă iar critica reclamantului pe marginea neasigurării apărării este nefondată, cât timp o atare obligație nu este prevăzută în sarcina organelor vamale anterior emiterii refuzului de acces pe teritoriul României și pe de altă parte, reclamantul își poate exercita dreptul la apărare în conformitate cu dispozițiile art.101 alin.5 din OUG nr.194/2002 rep., respectiv pe calea controlului judiciar.
Luând act că reclamantul nu aduce nicio critică în concret, referitoare la situația de fapt constatată nemijlocit de polițistul de frontieră, situație ce se circumscrie dispozițiilor art. 8 alin. 2 litera b^1 din OUG 194/2002 republicată, conform cărora organele poliției de frontieră pot să nu permită . statului român dacă la ., au încălcat regimul vamal, curtea va respinge prezenta acțiune ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. R., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat B. și Asociații, în Timișoara, .. 8, ., în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ – P.P.F. STAMORA-MORAVIȚA RUTIER, cu sediul în Stamora-Moravița, jud. T., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.05.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. A. F. M. H.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4000/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1854/2013.... → |
|---|
