Despăgubire. Decizia nr. 1935/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1935/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 70119/3/2011
DOSAR NR._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1935
Ședința publică de la 09.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. C. M.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR C. R. M.
GREFIER R. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta D. E. împotriva sentinței civile nr.4120/24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, prin avocat L. N., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta – reclamantă D. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția de netimbrare.
Intimatul – pârât, prin apărător solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat. Depune note scrise.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4120/24.10.2012, Tribunalul București – Secția a IX –a C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de “Luptator pentru victoria Revolutiei Romane din decembrie 1989- luptator remarcat prin fapte deosebite” si beneficiaza astfel de prevederile art.5, alin.1, lit.c din Legea nr.341/2004, potrivit carora destinatarii legii au dreptul la inchirierea sau cumpararea cu prioritate si fara licitatie a unui spatiu comercial sau de prestari servicii corespunzator din fondul de stat.
De principiu, se impune a arata ca potrivit art.29 din HG nr.1412/2004, la acordarea acestui drept nu se solicita beneficiarilor indeplinirea de conditii suplimentare, cu exceptia celei referitoare la dovada calității de revolutionar.
Potrivit anexei nr.4 la HCGMB nr.242/2005, procedura de inchiriere a acestor spatii presupune depunerea unor dosare care cuprind o . inscrisuri suplimentare celor prevazute de HG nr.1412/2004, acordarea unui punctaj pentru fiecare solicitant in parte de catre o comisie infiintata in acest scop, stabilirea unei liste anuale cu ordinea de prioritate a solicitantilor si aprobarea acesteia din urma de catre Consiliul General al Municipiului B..
Instanta a constatat că eventuala obligare a reclamantei la a depune orice alt inscris cu exceptia celui prevazut de art.29 din HG nr.1412/2004 privind dovedirea calității de luptator ar fi fost nelegala, avand in vedere ca printr-un act normativ de nivel inferior, respectiv H.G.C.M.B. nr.242/2005, nu se puteau stabili obligatii suplimentare celor prevazute in actele normative superioare, respectiv in HG nr._/2004.
Instanta a constatat că, de principiu, drepturile recunoscute de lege nu sunt unele ipotetice, ci cât se poate de concrete si că revine exclusiv autoritatilor statului sarcina ca, odata recunoscute, aceste drepturi sa devina unele efective, acestea avand obligatia de a crea toate procedurile administrative necesare pentru ca titluarul dreptului sa se bucure de indata si deplin de toate atributele acestuia.
Ca atare, o eventuala aparare a paratului in sensul ca, in lipsa unei prevederi exprese, Legea nr.341/2004 nu ar institui in sarcina sa nicio obligatie este cu totul neintemeiata.
Instanta a reținut că, de principiu, in anumite conditii, instituirea unor proceduri administrative pentru realizarea unui drept poate fi acceptata, nefiind mai putin adevarat ca ele trebuie sa fie unele cat mai rapide si eficiente si sa nu aiba in niciun caz ca efect ingreunarea sau chiar paralizarea realizarii efective a dreptului.
În concret, în vederea obținerii acestui drept, reclamanta a depus la Secretariatul General al Guvernului sub nr.15/C/1659/p/2011 o cerere care a fost redirectionata si inregistrata la Primaria Municipiului B. sub nr._/21.10.2011, iar apoi la Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului B. sub nr.4428/09.11.2011.
Paratul a raspuns cererii reclamantei, prin adresa nr.SRSCAS/ami/4428/16.11.2011 emisa de Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului B. prin care a solicitat completarea dosarului cu cererea de atribuire care sa conțină anumite elemente obligatorii, o declaratie-model pe proprie raspundere, in original, autentificata la notar sau atestata de avocat in care reclamanta sa arate daca ii sunt sau nu aplicabile prevederile art.13, alin.3 din Legea nr.341/2004, copie certificata pentru conformitate cu originalul de pe noul certificat doveditor emis in baza Legii nr.341/2004, de pe legitimatia emisa in baza HG nr.1412/2004, precum si de pe actul de identitate, cerându-se de asemenea ca toate documentele sa fie prezentate in original la sediul instituției în vederea conformării copiilor pe acestea.
Din sustinerea paratului necontestata de reclamanta, aceasta din urma nu a dat curs solicitarilor de mai sus.
Analizand strict acest raspuns, instanta a constatat că deși formal, pârâtul a solicitat documente suplimentare celor din HG nr.1412/2004, pe fond, ele vizau dovedirea aceluiași aspect si anume: identificarea precisa a solicitantului si verificarea calitatii sale de beneficiar al Legii nr.341/2004.
Instanta a reținut că solicitările paratului au fost absolut rezonabile, depunerea unor cereri, declaratii pe anumite formulare-tip, prezentarea actului de identitate, a certificatului si a permisului de revolutionar in original, conformarea copiilor cu originalul neputand fi interpretate drept obstacole reale in realizarea dreptului, ci simple formalitati administrative, formalitati obisnuite, practicate in mod curent in relatiile cu autoritatile/institutiile publice si care nu impuneau un consum de timp si de resurse financiare excesiv de mare raportat la dreptul a carui realizare se urmarea.
F. de aceste împrejurări, instanța apreciaza ca refuzul paratului de a analiza pe fond cererea reclamantei nu este unul nejustificat, actiunea urmand a fi respinsa ca neintemeiata.
Avand in vedere ca argumentul de mai sus a fost suficient pentru pronuntarea solutiei de respingere a actiunii, instanta a constatat că nu se mai impune a da curs cererii paratului de analizare cu lumina si intelepciune a cauzei inclusiv sub aspectul neidentificarii unui spatiu liber, o astfel de analiza aparand inutila.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta invocând în drept disp. art. 304 1 C.pr.civ.
În motivarea cererii de recurs a arătat că instanța de fond a judecat total eronat cererea sa, ducând în derizoriu prevederile art. 13 alin.3 din Legea 341/2004 neluând în seama prevederile art. 13 alin.1 și 2 din același act normativ.
A susținut că instanța de fond nu a ținut cont de niciunul dintre argumentele invocate în acțiune.
De asemenea, a susținut că prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind acordarea dreptului stabilit prin Legea 341/2004, autoritatea pârâtă i-a încălcat drepturile ocrotite prin art. 6 din CEDO, precum și disp. art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție
Pentru primul termen de judecată, recurenta – reclamantă a fost citată cu mențiunea de a timbra cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,45 lei, dar nu și-a îndeplinit această obligație.
Potrivit art. 11 alin.1 din Legea 146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.
În speță, taxa judiciară de timbru pentru cererea de chemare în judecată este de 4 lei, conform art. 17 alin.2 din Legea 554/2004 și art. 3 lit. m din Legea 146/1997, astfel că pentru cererea de recurs, recurenta – reclamantă avea obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, la care se adaugă taxa de timbru de 4 lei datorată pentru soluționarea acțiunii.
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea 554/2004, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, alin.3 al aceluiași articol stabilind că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va admite excepția de netimbrare și va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția de netimbrare.
Anulează recursul declarat reclamanta D. E. împotriva sentinței civile nr.4120/24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. C. G. G. C. R.
M. M. GREFIER
R. M.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 5943/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 5707/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
