Anulare act administrativ. Încheierea nr. 30/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 30/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 10501/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 30.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. – N. L.
JUDECĂTOR: ȘURCULESCU F.
JUDECĂTOR: J. A.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă A. Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, cu sediul în București, .. 34-40, sector 6, împotriva Sentinței civile nr. 2272/30.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. V., cu domiciliul ales în București, .. 33, sector 2, în cauza având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund recurenta - pârâtă, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar, și intimatul-reclamant, prin avocat, care depune în ședința publică împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: la dosar a fost depusă de către intimatul – reclamant întâmpinare, în două exemplare, după care:
Tribunalul înmânează recurentei – pârâte, prin consilier juridic, întâmpinarea formulate de către intimatul – reclamant.
Recurenta - pârâtă, prin consilier juridic, solicită să i se încuviințeze depunerea la dosarul cauzei, în cadrul probei cu înscrisuri, adresa emisă de Ministerul Administrației și Internelor – Agenția Națională a Funcționarilor Publici despre care se face vorbire și în sentința atacată, dar care nu se regăsește la dosarul cauzei.
Intimatul-reclamant, prin avocat, arată că nu se opune.
Curtea, în temeiul art. 305 din Codul de procedură civilă, încuviințează în cauză proba cu înscrisuri, respectiv cu cele administrate în fața instanței de fond și cu adresa emisă de Ministerul Administrației și Internelor – Agenția Națională a Funcționarilor Publici depusă la dosarul cauzei la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra motivelor de recurs.
Recurenta - pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile pronunțate în fond cu consecința respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând că instanța de fond a reținut în mod eronat că A. Națională a Vămilor nu a respectat dispozițiile Legii nr. 188/1999 cu privire la comunicarea preavizului. Recurenta - pârâtă a depus toate diligențele și i-a comuniat intimatului – reclamant acest preaviz atât la domiciliul său, prin scrisoare recomandată, cât și la locul de muncă. Faptul că acesta nu și-a ridicat corespondența nu poate fi reținut ca o culpă în sarcina recurentei-pârâte, care a respectat întocmai prevederile referitoare la eliberarea și comunicarea preavizului. Cu privire la rezervarea postului, aspect asupra căruia instanța de fond a omis să se pronunțe, invocă prevederile art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999, care prevede că raportul de serviciu se suspendă de drept în cazul incompatibilității temporare de muncă. Dispozițiile de la litera h) au fost modificate prin Ordonanța de Urgență nr. 105/2009, respectiv au fost inserate direct în text potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000, care statuează că, la modificarea unui text de lege, noul text devine parte integrantă și se inserează în textul modificat. Ulterior, această modificare a fost abrogată prin Legea nr. 140/2010, abrogarea fiind definitivă, după cum prevede art. 65 din Legea nr. 24/2000, astfel că literă h) nu mai există; aceasta este interpretarea pe care o face ANV, în calitate de inițiator și gestionar al Legii nr. 188/1999. Pentru considerentele orale și scrise, solicită admiterea recursului, urmând a se reține faptul că recurenta – pârâtă nu are obligația să suspende raportul de serviciu și nici să rezerve vreun post.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței civile pronunțate în fond, învederând că în anul 2011 a avut loc reorganizarea autorității vamale și desființarea postului ocupat de intimatul-reclamant cu posibilitatea pentru acesta de a opta pentru un alt post. Începând cu mai 2011, intimatul – reclamant a suferit diverse intervenții chirurgicale, motiv pentru care nu a avut cunoștință de ceea ce se petrecea la locul său de muncă. Instanța de fond a reținut în mod corect că încetarea raporturilor de muncă cu intimatul-reclamant s-a făcut cu încălcarea art. 99 alin. 3 din Statutul Funcționarilor Publici, care are în vedere împrejurarea că autoritatea avea obligația de a acorda drept la preaviz și a-i comunica acestuia preavizul, precum și cu încălcarea art. 99 alin. 5, raportat la faptul că intimatului-reclamant nu i s-a acordat nici posibilitatea concretă de a opta pentru un alt post vacant din cadrul autorității. Cu toate acestea, se susține că au fost respectat toate dispozițiile legale avute în vedere de către instanța de fond, respectiv că la data de 5.07.2011 s-a emis un preaviz și că s-a încercat și s-au depus diligențe pentru a i se comunica intimatului situația cu privire la desființarea postului. În realitate, deși informată în timp util cu privire la situația personală a intimatului, astfel cum rezultă din adresa depusă la fila 75 din dosarul de fond, autoritatea a emis preavizul la data de 5.07.2011, când intimatul se afla în sala de operație. Astfel, recurenta – pârâtă a înțeles să se achite formal de obligația de a aduce la cunoștință desființarea postului printr-o simplă comunicare prin poștă. Mai mult, aceasta susține că au fost respectate inclusiv dispozițiile art. 99 alin. 5 în sensul că intimatul a fost informat cu privire la posibilitatea de a opta pentru un post vacant până la data de 12 iulie, însă, raportat la situația de fapt, acesta se afla în imposibilitate efectivă de a lua cunoștință de corespondența transmisă prin poștă. Despre desființarea postului, respectiv despre încetarea raportului de muncă și, implicit, a asigurării sale medicale, intimatul-reclamant a aflat în septembrie, când s-a întors la locul de muncă. Relativ la susținerea că autoritatea nu mai are obligația să suspende raporturile de muncă pe perioada în care o persoană se află în incapacitate de muncă, urmează a se avea în vedere că prevederile din Statutul Funcționarilor Publici se completează cu dispozițiile Codului muncii (art. 117 din Statut), relevant sub acest aspect fiind art. 50 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, potrivit cu care raporturile de muncă se suspendă de drept pe perioada în care persoana se află în concediu pentru incapacitate de muncă.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 6 iunie 2013.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. – N. L. ȘURCULESCU F. J. A.
GREFIER,
B. M.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 06.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. – N. L.
JUDECĂTOR: ȘURCULESCU F.
JUDECĂTOR: J. A.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află soluționarea recursului de contencios administrativ formulat de recurenta - pârâtă A. Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, cu sediul în București, .. 34-40, sector 6, împotriva Sentinței civile nr. 2272/30.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. V., cu domiciliul ales în București, .. 33, sector 2, în cauza având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, amânat pronunțarea la data de 6.06.2013, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 13 iunie 2013.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. – N. L. ȘURCULESCU F. J. A.
GREFIER,
B. M.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2710
Ședința publică de la 13.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. – N. L.
JUDECĂTOR: ȘURCULESCU F.
JUDECĂTOR: J. A.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află soluționarea recursului de contencios administrativ formulat de recurenta - pârâtă A. Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, cu sediul în București, .. 34-40, sector 6, împotriva Sentinței civile nr. 2272/30.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. V., cu domiciliul ales în București, .. 33, sector 2, în cauza având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, amânat pronunțarea la 6.06.2013 și la 13.06.2013 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CERERILE
Prin actiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul S. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 7350/02.08.2011, privind eliberarea sa din funcție precum și a oricăror acte premergătoare; reîncadrarea reclamantului în funcția avută, respectiv funcția de inspector vamal grad profesional superior în C. Control Documentar din cadrul Direcției Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale; obligarea ANV la plata de despăgubiri constând în salarii indexate, majorate și recalculate, respectiv celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi încetat raporturile de serviciu, cuvenite pentru perioada cuprinsă între data punerii în aplicare a ordinului și data integrării efective în funcție.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 15.10.2010 a fost numit în funcția publică de inspector superior treapta 3 în temeiul Ordinului 8437/14.12.2010.
În perioada 23.05._11 reclamantul s-a aflat în concediu medical cu diagnosticul „sindromul intestinului iritabil și alte tulburări funcționale ale intestinului” (cod diagnostic 573 conform Clasificării internaționale a maladiilor), astfel cum reiese din certificatele medicale nr._ și_ .
Întrucât starea sa de sănătate a continuat să se agraveze, în perioada 09.06._11 i s-a acordat din nou concediu medical, de această dată fiind diagnosticat cu „tu¬moră a cavității bucale și a organelor digestive, cu evoluție imprevizibilă și necunoscută" (cod diagnostic 193 conform Clasificării internaționale a maladiilor), conform certificatului medical nr._.
La data de data de 18.06.2011 reclamantul și-a începutul concediul de odihnă, care a fost întrerupt de un nou concediu medical, acordat în perioada 30.06._11, cu același cod diagnostic 193, conform certificatelor medicale nr._ și nr._.
Având în vedere diagnosticul stabilit, precum și înrăutățirea constantă a stării sale de sănătate, la data de 05.07.2011 reclamantul a suferit o intervenție chirurgicală majoră.
În considerarea intervenției chirurgicale suferite, în perioada 04.07._11, reclamantului i s-au acordat concedii medicale cu diagnosticul „tumoră malignă a colonului” (cod diagnostic 98 conform Clasificării internaționale a maladiilor), conform certificatelor medicale nr._, nr._, nr._ și nr._.
În tot acest timp, ANV a fost informată cu privire la situația sa privind incapacitatea temporară de muncă datorită stării sale de sănătate.
Cu toate acestea, în data de 05.07.2011 a fost emis Preavizul nr._/05.07.2011 privind faptul că postul pe care îl ocupa reclamantul urma să fie supus reorganizării, respectiv că există posibilitatea de a opta pentru unul din posturile vacante din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, urmând ca, în cazul în care mai multe persoane și-ar fi exprimat opțiunea pentru acest post, să se organizeze un examen.
Potrivit Preavizului, termenul limită pentru exprimarea opțiunii scrise pentru unul dintre posturile vacante era data de 12.07.2011, orele 16:30, urmând ca în absenta exprimării unei opțiuni în acest termen, raportul de serviciu al reclamantului să înceteze la data de 08.08.2011.
La data de 02.08.2011, a fost emis Ordinului nr. 7350/02.08.2011, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția deținută.
Atât la data de 05.07.2011, data emiterii Preavizului, cât și la data de 02.08.2011, data emiterii Ordinului, reclamantul se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă.
Mai mult, Preavizul și Ordinul i-au fost comunicate abia la data de 13.09.2011, ora 11, când a luat la cunoștință existența și conținutul acestor două documente.
Or, la această dată expiraseră atât termenul de opțiune pentru posturile vacante, cât si perioada de preaviz, astfel încât, la data la care reclamantul a primit documentele sus menționate, raportul său de serviciu deja încetase.
Susține reclamantul că Ordinul a fost emis cu greșita aplicare a dispozițiilor legale, în speță Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, precizând, în primul rând că preavizul a fost comunicat cu încălcarea art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
În conformitate cu prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice."
Cu toate că ANV a emis Preavizul în data de 05.07.2011, moment la care reclamantul era internat în spital pentru intervenție chirurgicală potrivit documentelor anexate prezentei, acesta nu i-a fost comunicat decât în data de 13.09.2011.
În lipsa unei astfel de comunicări, reclamantul a fost în imposibilitate de a lua la cunoștință faptul că postul ocupat a fost supus reorganizării, respectiv posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice vacante corespunzătoare.
Comunicarea ordinului de eliberare din funcție a fost făcută cu încălcarea art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, afirmând reclamantul că în lumina prevederilor legale indicate anterior și raportat la data emiterii ordinului atacat, respectiv 02.08.2011, ANV avea obligația de a-i comunica actul administrativ cel târziu la data de 08.08.2011.
Cu toate acestea, ordinul i-a fost comunicat împreună cu preavizul, în data de 13.09.2011, cu încălcarea prevederilor legale.
În cel de al treilea rând, reclamantul afirmă că ordinul a fost emis cu încălcarea art. 36, art. 94 alin. (1) lit. h) și art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dat fiind faptul că raportul său de serviciu era suspendat de drept la momentul emiterii actului, ca urmare a incapacității temporare de muncă.
În ceea ce privește obligarea ANV la plata de despăgubiri și reintegrarea în funcția publică avută, reclamantul arată că în conformitate cu prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999 “(1) în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, la solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea dovezii cu înscrisuri, scop în care a depus la dosarul cauzei ordinul contestat, preavizul și certificatele mediale anterior menționate, răspunsul ANV la plângerea prealabilă.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
In ceea ce privește procesul de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor, se arată că în conformitate cu prevederile art.7 alin.(5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, modificată și completată prin H.G. nr.565/2011, numărul maxim de posturi aprobat pentru A. Națională a Vămilor este de 3159, ceea ce înseamnă ca numărul maxim de posturi aprobat a fost redus de la 4586 la 3159.
Conform art. ll din H.G. nr.565/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor încadrarea în numărul maxim de posturi și în structura organizatorică se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce A. Națională a Vămilor, cu respectarea termenelor și a procedurilor prevăzute de lege.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nr.2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale șj nr.2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate.
Conform prevederilor art.5 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2406/04.07.2011, respectiv art.3 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2407/04.07.2011 noile structuri organizatorice și noile state de funcții intră în vigoare la data de 08.08.2011.
Procesul de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor s-a desfășurat cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, așa cum rezulta din adresele A.N.F.P. nr._/29.06.2011 si nr._/04.07.2011, adrese care de altfel au fost invocate in preambulul Ordinelor Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr.2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale si direcțiilor județene si a municipiului București pentru accize si operațiuni vamale si nr.2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central si structuri subordonate.
Prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr.2589/12.07.2011 a fost aprobata bibliografia, prevăzuta in anexele nr.1 si nr. 2, pentru examenul de testare profesionala a funcționarilor publici si a personalului încadrat pe funcții contractuale din cadrul aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale, direcțiilor județene si a municipiului București pentru accize si operațiuni vamale si birourilor vamale, ale căror funcții au fost supuse reorganizării si care se va desfășura in perioada 18- 29 iulie 2011.
Astfel, potrivit art.2 alin. d) din Regulamentul pentru organizarea si desfășurarea examenului de testare profesionala a funcționarilor publici prevăzut in Anexa nr.11 care face parte integranta din O.P.A.N.A.F. nr.2407/ 04.07.2011, funcționarilor publici din cadrul aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale, direcțiilor județene si a municipiului București pentru accize si operațiuni vamale si birourilor vamale, ale căror funcții au fost supuse reorganizării, li s-a oferit posibilitatea de a opta in scris pentru funcții publice vacante, de conducere sau execuție corespunzătoare, in termenul comunicat prin preaviz. De asemenea, la alin.(2) al aceluiași articol se arata ca opțiunea se poate face numai pentru o singura funcție publica vacanta, cu posibilitatea modificării opțiunii o singura data, pana la data stabilita pentru depunerea opțiunilor, in cadrul termenului de preaviz.
Potrivit art.2 alin.(3) din Regulament opțiunile trebuiau înaintate in original Direcției Resurse Umane, Organizare Generala si Perfecționare din cadrul Autorității Naționale a Vămilor de către direcțiile regionale pentru accize si operațiuni vamale pe data de 13.07.2011 ora 16,30.
In aplicarea prevederilor Ordinelor Președintelui A.N.A.F. nr.2406/04.07.2011 și nr.2407/04.07.2011 au fost emise și comunicate preavizele funcționarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.
Prin urmare A. Naționala a Vămilor, prin preavize, a adus la cunoștința funcționarului public faptul ca postul pe care-l ocupa va fi supus reorganizării si ca pana la data de 12.07.2011 ora 16, 30 acesta poate opta pentru o funcție vacanta corespunzătoare, opțiune care constituie in același timp si cerere pentru înscriere la examen (așa cum de altfel se prevede si la art.3 din Regulamentul pentru organizarea si desfășurarea examenului de testare profesionala a funcționarilor publici prevăzut in Anexa nr. 11, care face parte integranta din O.P.A.N.A.F. nr.2407/04.07.2011).
Prin același preaviz se aducea de asemenea la cunoștința funcționarului public ca, in vederea exprimării opțiunii, lista posturilor vacante a fost publicata pe site-ul www.customs.ro si afișată la sediul A.N.V. si al structurilor subordonate conform art.99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 si ca in situația in care nu se optează pentru ocuparea niciuneia dintre funcțiile publice vacante corespunzătoare se va dispune încetarea raporturilor de serviciu prin eliberare din funcția publica începând cu data de 08.08.2011 (data intrării in vigoare a noilor structuri organizatorice și a noilor state de funcții).
Așadar având in vedere art.2 alin.(4) si art.33 din Regulament, in vederea exprimării opțiunii, A. Naționala a Vămilor a pus la dispoziția funcționarilor publici lista posturilor vacante corespunzătoare, in care se regăseau toate funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale, direcțiilor județene si a municipiului București pentru accize si operațiuni vamale si birourilor vamale.
Referitor la apărările reclamantului, pârâta consideră total eronată susținerea reclamantului potrivit căreia in perioada in care s-a aflat in incapacitate temporară de muncă raporturile sale de serviciu erau suspendate de drept potrivit art. 94 lit h) din Legea nr. 188/1999 si art. 50 lit. b) din Codul muncii.
Art. 94 alin. (1) lit. a), b) si h) din Legea nr. 1888/1999 (r2), cu modificările si completările ulterioare a suferit modificări si completări prin art. I pct. 20 si 21 din O.U.G. nr. 105/2009.
Prin art. V din Legea nr. 140/2010, la data intrării in vigoare a acestui act normativ, prevederile art. I pct. 6- 25 si ale art. VII din O.U.G. nr. 105/2009 au fost abrogate.
Modificarea unui act normativ consta in schimbarea expresa a textului unora sau mai multor articole ori aliniate ale acestuia si in redarea lor . (art. 59 alin. (1) din Legea nr. 24/2000).
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 (r2), dispozițiile de modificare si de completare se incorporează, de la data intrării lor in vigoare, in actul de baza, identificându-se cu acesta.
Art. 64 alin. (3) teza I din actul normativ menționat, prevede ca abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.
In consecința, din considerentele expuse rezulta ca de la data modificării textelor art. 94 alin. (1) lit. a), b) si h) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, acestea au fost incluse in textul de baza, identificandu-se cu acesta, astfel ca prin abrogarea dispozițiilor art. I pct. 20 si 21 din O.U.G. nr. 105/2009, textele de lege de mai sus astfel cum au fost modificate, sunt abrogate.
Aceste considerente sunt redate si de Agenția Naționala a Funcționarilor Publici prin adresa nr. 488.772/16.08.2010.
Menționează pârâta că la art. 94 alin. (1) lit. h) se prevedea că:
"(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații:
h) se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, in condițiile legii”.
Având in vedere ca acest text de lege a fost abrogat prin voința expresa a legiuitorului, care a decis eliminarea acestui drept al funcționarilor publici, pârâta consideră total eronată susținerea reclamantului de mai sus, motiv pentru care solicită instanței să respingă ca nefondată si susținerea acestuia, potrivit căreia instituția avea obligația sa-l rezerve postul aferent funcției publice.
Astfel, la art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare se prevede ca:
"Pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condițiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză".
Or, in condițiile in care reclamantul avea calitatea de funcționar public, iar art. 94 alin. (1) lit. h) a fost abrogat (începând cu data de 08.07.2010 raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu se mai suspenda de drept pentru incapacitate temporara de munca), instituția nu mai avea temei legal pentru a face aplicabilitatea in ceea ce o privește pe reclamanta a art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, in sensul de a-i rezerva acesteia postul aferent funcției publice.
În ceea ce privește cererea de reintegrare, pârâta arată că postul reclamantului a fost supus reorganizării, iar în prezent funcțiile publice de inspector vamal superior au fost deja ocupate de funcționarii publici care au participat la examenul de testare profesională, motiv pentru care o eventuală reintegrare pe funcția anterior deținută de reclamant nu este posibilă.
INSTANTA DE FOND
Prin sentinta civila nr.2272/30.03.2012, Curtea de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea ordinului nr. 7350/02.08.2011, obligarea pârâtei să reintegreze reclamantul în funcția din care a fost eliberat și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri constând în drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi încetat raporturile de serviciu, cuvenite pentru perioada cuprinsă între data punerii în aplicare a ordinului și data integrării efective în funcție.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut că în aplicarea măsurilor necesare procesului de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor, la data de 05.07.2011 a fost emis preavizul nr._/05.07.2011 privind faptul că postul pe care îl ocupa reclamantul urma să fie supus reorganizării, respectiv că există posibilitatea de a opta pentru unul din posturile vacante din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, urmând ca, în cazul în care mai multe persoane și-ar fi exprimat opțiunea pentru acest post, să se organizeze un examen.
Potrivit preavizului, termenul limită pentru exprimarea opțiunii scrise pentru unul dintre posturile vacante era data de 12.07.2011, orele 16:30, urmând ca în absenta exprimării unei opțiuni în acest termen, raportul de serviciu al reclamantului să înceteze la data de 08.08.2011.
La data de 02.08.2011, a fost emis Ordinului nr. 7350/02.08.2011, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția deținută.
Astfel cum rezultă din cuprinsul preavizului și al ordinului contestat, reclamantul a luat cunoștință de aceste acte la data de 13 septembrie 2011, preavizul fiind comunicat cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 6 iulie 2011, fără a fi efectiv predată corespondența, din cauza lipsei destinatarului de la domiciliu și expirării termenului de păstrare.
Rezultă însă din cuprinsul actelor medicale depuse la dosarul cauzei că la data emiterii preavizului- 5 iulie 2011- reclamantul era internat, suferind o intervenție chirurgicală, aflându-se în concediu pentru incapacitate temporară de muncă din 4 iulie 2011 până la 30.09.2011
În acest context, curtea constată că reclamantul s-a aflat în imposibilitate de a-și exercita opțiunea cu privire la ocuparea unuia din posturile vacante până la 12.07.2011.
Din motive independente atât de reclamant cât și de autoritatea publică, eliberarea reclamantului din funcția publică deținută s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.188/1999 republicată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Dispozițiile art. 99 din Legea nr.188/1999 republicată, cu modificări și completări ulterioare, sunt instituite în scopul protecției funcționarului public, al cărui post urmează a fi reorganizat, aspect ce rezultă explicit din prevederile actului normativ citat.
Potrivit art.99 alin.5 din lege, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici.
În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, prevede alin.6 al art.99 din aceeași lege.
Având în vedere că reclamantul s-a aflat în toată perioada scursă de la momentul emiterii preavizului și până la emiterea ordinului de încetare a raportului de serviciu în incapacitate temporară de muncă, din cauza afecțiunilor medicale, fiind și spitalizat în perioada în care a fost emis preavizul și cea imediat următoare, curtea a constatat că reclamantul s-a aflat în imposibilitate de a-și exercita drepturile recunoscute de legiuitor în perioada de preaviz.
Instanta de fond a inlăturat apărările pârâtei conform cărora reintegrarea reclamantului nu mai este posibilă, întrucât funcțiile publice similare au fost deja ocupate.
În acest sens, este de observat că dispozițiile art. 106 alin.2 din Legea nr.188/1999 nu condiționează dreptul funcționarului public de a fi reintegrat de existența unui post vacant, astfel că o atare apărare nu este susținută legal.
În al doilea rând, măsura reintegrării urmărește repunerea funcționarului public în situația anterioară emiterii actului de încetare a raportului de serviciu, constituind o reparare a prejudiciului reprezentat de pierderea locului de muncă, astfel că îmbrățișarea argumentului invocat de pârâtă ar transform conținutul dispozițiile art.106 alin.2 din Legea nr.188/1999 rep. dintr-un drept recunoscut funcționarului public într-o simplă vocație.
RECURSUL
Parata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, afirmand ca necomunicarea preavizului si pe cale de consecința eliberarea din funcția publica s-a realizat cu incalcarea dispozițiilor Legii nr.188/1999 din motive independente de autoritatea publica care a
depus toate diligentele pentru comunicarea preavizului.
Recurenta a sustinut ca preavizul nu modifica raporturile de serviciu ale funcționarului public, acesta reprezentând doar o simpla instiintare fara ca acesta sa sufere vreun prejudiciu sau vreo vătămare astfel incat sa fie in situația prevăzuta de art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Acest preaviz a fost emis ca act premergător emiterii ordinului de eliberare din funcția publica in ipoteza in care funcționarul public nu ar fi promovat concursul organizat in vederea ocupării unei funcții publice vacante.
Practic, prin acest preaviz reclamantului i se recunoaște un drept prevăzut de lege, acela de a beneficia de un preaviz, precum si de dreptul de a opta pentru o alta funcție publica, potrivit dispozițiilor Legii nr.188/1999, fara ca prin aceasta adresa sa se dispună incetarea raporturilor de serviciu.
Potrivit art.99 alin.5 din Legea nr.188/1999 " in cazurile prevăzute la alin.1 Iit.b),c) si e), in perioada de preaviz, daca in cadrul autorității sau instituției publice exista funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici".
Recurenta a mai afirmat ca in situația in care raporturile de serviciu ale funcționarilor publici ar fi incetat prin eliberare din funcția publica anterior preavizului, aceștia nu ar mai putut beneficia de perioada de preaviz deoarece intrau in corpul de rezerva al funcționarilor publici.
In plus, in aceasta situație nu s-ar mai fi putut efectua testarea profesionala de către A.N.V. deoarece funcționarii publici care fac parte din corpul de rezerva nu mai au raporturi de serviciu cu instituțiile publice care au dispus eliberarea din funcția publica, obligația instituției de a le pune la dispoziție lista posturilor vacante rămânând fara obiect.
Din interpretarea textelor de lege amintite mai sus, rezulta ca voința legiuitorului a fost ca funcționarul public a cărui funcție este supusa reorganizării sa-i fie acordat preavizul anterior incetarii raportului de serviciu, urmând in situația in care acesta va fi eliberat din funcția publica sa faca parte in mod automat din corpul de rezerva al funcționarilor publici si sa beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 188/1999.
Prin urmare, deoarece la data de 08.08.2011 intra in vigoare noua structura organizatorica, la aceasta data funcționarii publici trebuiau numiți pe noile funcții publice vacante, ceea ce presupune ca instituția sa fi desfășurat deja pana la aceasta data testarea profesionala in baza opțiunilor formulate de funcționarii publici al căror posturi au fost supuse reorganizării.
Recurenta a aratat ca pentru faptul ca reclamantul nu a optat pentru una dintre funcțiile publice vacante nu se poate stabili o culpa institutiei care era obligata sa faca o departajare a funcționarilor publici in funcție de cunoștințele profesionale ale acestora astfel incat pana la data de de 08.08.2011 aceștia sa poată fi numiți (in ordinea descrescătoare a punctajului obținut la examen si in limita posturilor aprobate) pe funcțiile publice care erau vacante la data de 08.08.2011.
Recurenta a aratat ca ordinul de incetare a raporturilor de serviciu prin eliberare din funcția publica a fost emis la data de 02.08.2011, urmând a-si produce efectele la data comunicării acestuia.
Deoarece reclamantul se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca ordinul respectiv a fost comunicat si a inceput sa-si producă efectele incepand cu data la care reclamantul a luat la cunoștința de prevederile acestuia (13.09.2011), data la care acesta nu se mai afla in incapacitate temporara de munca.
De altfel, reclamantul poate confirma faptul ca in perioada in care s-a aflat in concediu pentru incapacitate temporara de munca era angajatul Autorității Naționale a Vămilor, fiind remunerat prin plata unei indemnizații pentru incapacitate temporara de munca potrivit O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile si indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare.
In drept, recurenta a invocat art.312, alin.3 si art.304, pct.9 C.pr.civila.
Intimatul-reclamant a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, afirmand ca ANV nu a depus toate diligentele necesare pentru comunicarea Preavizului, în contextul în care s-a procedat la comunicarea prin postă, deși autoritatea a fost informată constant începând cu luna mai 2011, cu privire la involuția stării de sănătate a intimatului, respectiv cu privire la necesitatea spitalizării acestuia, astfel cum rezultă din adresa nr. 4918/06.03.2012.
Intimatul a aratat ca o tentativă de comunicare formală a Preavizului, prin poștă, nu echivalează cu îndeplinirea condițiilor impuse de art. 99 din Legea nr. 188/1999.
Intimatul a sustinut ca, raportat la conținutul concret al Preavizului, în lipsa comunicării acestuia, până la data de 13.09.2011, intimatul a fost în imposibilitate de a lua la cunoștință faptul că postul ocupat a fost supus reorganizării si nici nu a mai avut posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice vacante corespunzătoare, pentru a-și exercita în mod efectiv drepturile legale pentru ocuparea altui post, întrucât expirase termenul de opțiune, iar raportul de serviciu încetase.
Intimatul a mai afirmat ca eliberarea lui din funcție s-a făcut cu încălcarea art. 36, art. 94 (1) (h) și art. 96 (3) din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 94 (1) (h) din Legea nr. 188/1999 „ (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: [...] h) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în condițiile legii”.
În continuare, art. 96 (3) din același act normativ stabilește că: „Pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condițiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză."
Aceeași idee este reluată în art. 36 din Legea nr. 188/1999, după cum urmează: „în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză."
Totodată, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, reglementările privind Statutul funcționarilor publici se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003 („Codul Muncii"), iar po¬trivit art. 50 (1) (b) din Codul Muncii, raportul juridic de muncă „se suspendă de drept în următoarele situații: [...] b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă".
Acesta a afirmat ca, raportat la incapacitatea de muncă a intimatului, raportul de serviciu era suspendat la data emiterii Ordinului.
Prin urmare, potrivit prevederilor art. 96 (3) din Legea nr. 188/1999, pe perioada suspendării raportului de serviciu, ANV avea obligația să rezerve postul aferent funcției publice ocupate de către intimat. v
În plus, prevederile Legii nr. 188/1999 nu disting între motivele de încetare a raportului de serviciu, urmând ca obligația rezervării postului pe toată durata suspendării să se aplice și în situația în care instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității.
Pe perioada suspendării, în concordanță cu prevederile art. 36 Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al funcționarului public nu poate înceta și nu poate fi modificat decât la inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză.
Rațiunea acestui articol rezidă tocmai în garantarea unei minime protecții sociale raportat la funcționarul public aflat într-o situație similară sau identică cu cea a intimatului.
În același sens este și jurisprudența ÎCCJ: „Conform dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999, în perioada concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate altfel decât din inițiativa funcționarului public în cauză. Așadar, prin acest articol se instituie un principiu proteguitor pentru funcționarul public și anume, interdicția ca în perioada în care se află în concediu de boală, raporturile de serviciu să înceteze sau să se modifice altfel decât din inițiativa funcționarului public în cauză. Logica unei asemenea norme este dedusă din nevoia specială de protecție pentru funcționarul public aflat într-o situație specială, datorită stării de sănătate."
INSTANTA DE RECURS
1.In ceea ce priveste suspendarea raportului de serviciu al reclamantului
Art.94, alin.1, lit.h din Legea nr.188/1999, in forma anterioara OUG nr.105/2009, prevedea ca „raportul de serviciu se suspenda de drept cand functionarul public se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, pe o perioada mai mare de o luna, in conditiile legii”.
Prin OUG nr.105/2009, art.94, alin.1, lit.h din Legea nr.188/1999 a fost modificat in sensul ca „raportul de serviciu se suspenda de drept cand functionarul public se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, in condițiile legii”, eliminandu-se deci conditia ca durata concediului sa fie mai mare de o luna.
OUG nr.105/2009 (art.I, pct.6-25 si art.VII) a fost abrogata prin Legea nr.140/2010, cu incepere din data de 11.07.2010.
Se ridica problema de a stabili ce efect a avut aceasta abrogare asupra art.94, alin.1, lit.h din Legea nr.188/1999, mai exact daca litera h mai este in vigoare si in ce forma.
Potrivit art.62 din Legea nr.24/2000, dispozitiile de modificare se incorporeaza, de la data intrarii lor in vigoare, in actul de baza, identificandu-se cu acesta.
Ca atare, textul modificator nu mai are o existenta de sine statatoare, el facand parte din textul pe care l-a modificat.
Mai exact, art.I, pct.21 din OUG nr.105/2009 nu mai avea o existenta de sine statatoare, similar situatiei in care el nici nu ar exista.
Rezulta deci, ca dupa modificarea adusa prin OUG nr.105/2009, art.94, alin.1, lit.h din Legea nr.188/1999 dobandeste in mod irevocabil o noua forma si, cel mai important, continua sa faca parte din Legea nr.188/1999, fara a mai avea nicio legatura cu OUG nr.105/2009 si fara a mai depinde de soarta acestui din urma act normativ.
Pe cale de consecinta, orice eveniment legislativ la care ar fi supusa OUG nr.105/2009 nu poate influenta Legea nr.188/1999 si, in special art.94, alin.1, lit.h, care are o existenta de sine-statatoare.
Cu alte cuvinte, in mod riguros, eventuala abrogare, modificarea sau completare a OUG nr.105/2009 nu va avea niciun efect asupra noii forme a art.94, alin.1, lit.h, forma care ramane dobandita ireversibil.
Daca se dorea revenirea la vechea forma a art.94, alin.1, lit.h sau orice alta modificare asupra lui, era necesar ca nou act modificator sa se refere expres la acest articol si nu la OUG nr.105/2009.
In consecinta, instanta apreciaza ca abrogarea OUG nr.105/2009 nu a afectat in niciun fel art.94, alin.1, lit.h din Legea nr.188/1999, articol care a continuat sa existe in noua sa forma respectiv „raportul de serviciu se suspenda de drept cand functionarul public se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, in condițiile legii”.
Desigur, consideratiile de mai sus sunt pur teoretice si instanta nu poate face abstractie de faptul ca practica legislativa nu respecta regulile ce guverneaza evenimentele legislative, astfel incat trebuie urmarita intentia reala a legiuitorului, chiar daca aceasta nu este exprimata in formele cele mai riguroase.
Or, din aceasta perspectiva, instanta apreciaza ca atunci cand a abrogat OUG nr105/2009 (abrogare partiala), legiuitorul a dorit sa inlature toate efectele pe care aceasta ordonanta le-a produs si sa reinstituie starea juridica anterioara.
In aceasta logica, apare evident ca abrogarea OUG nr.105/1999 are ca efect inlaturarea modificarii aduse asupra art.94, alin.1, lit.h din Legea nr.188/1999 si repunerea lui in forma anterioara, in sensul ca „ raportul de serviciu se suspenda de drept cand functionarul public se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, pe o perioada mai mare de o luna, in conditiile legii”.
Instanta retine ca nu se poate sustine ca abrogarea OUG nr.105/1999 ar avea ca efect abrogarea art.94, alin.1, lit.h, pentru simplul fapt ca acest articol nu face parte din actul normativ abrogat, adica OUG nr.105/1999, ci dintr-un alt act normativ, respectiv Legea nr.188/1999.
In acest sens, trebuie precizat ca textul modificator din OUG nr.105/1999 s-a incorporat in Legea nr.188/1999 si nu invers, adica nu textul modificat (art.94, alin.1, lit.h) s-a incorporat in OUG nr.105/1999.
F. de cele de mai sus, instanta retine, ca indiferent de efectul pentru care se opteaza, art.94, alin.1, lit.h din Legea nr.188/1999 era in vigoare la data evenimentelor din speta, astfel incat raportul de serviciu al reclamantului era suspendat in perioada emiterii preavizului, organizarii concursului si emiterii ordinului de disponibilizare.
Or, potrivit art.96, alin.3 din Legea nr.188/1999, pe perioada suspendarii raportului de serviciu autoritatile si institutiile publice au obligatia sa rezerve postul aferent functiei publice.
Cum textul nu prevede nicio exceptie de la aceasta obligatie, rezulta ca pastrarea postului trebuia realizata inclusiv in cazul reorganizarii activitatii institutiei.
2.In ceea ce priveste comunicarea preavizului
Instanta retine ca prin preaviz reclamantul era incunostintat despre reorganizarea institutiei, despre faptul ca trebuie sa opteze pentru un post vacant . si despre faptul ca trebuie sa participe la un concurs.
Neprimind preavizul, reclamantul s-a aflat in imposibilitate obiectiva de a isi exercita dreptul de a opta pentru o functie publica vacanta si de a participa la concurs.
In consecinta, reclamantul nu putea fi sanctionat pentru neexercitarea optiunii si neparticiparea la concurs, prin incetarea raportului de serviciu.
Ca atare, pentru ambele argumente de mai sus, in mod corect prima instanta a admis actiunea reclamantului.
In consecinta, instanta va respinge recursul, ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de formulat de recurenta - pârâtă A. Națională a Vămilor-Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, cu sediul în București, .. 34-40, sector 6, împotriva Sentinței civile nr. 2272/30.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. V., cu domiciliul ales în București, .. 33, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. – N. L. ȘURCULESCU F. J. A.
GREFIER,
B. M.
Red./Tehnored./jud.A.J./20 iunie 2013
Judecător fond: F. G. A., Curtea de Apel București
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1131/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Sentința nr. 2926/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
