Despăgubire. Decizia nr. 3244/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3244/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 47403/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3244
Ședința publică de la 06.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 3771/09.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX– a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. M., M. A., P. G., Z. F. G., Z. I., M. E. și M. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, au răspuns intimații reclamanți Z. F. G., personal, care se legitimează cu C.I. . nr._, eliberată de SPCLEP Domnești la data de 15.12.2010 și valabilă până la data de 06.04.2020, Z. I., personal și care se legitimează cu C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Câmpulung, la data de 02.07.2010 și valabilă până la data de 15.07.2020 și M. E., personal și care se legitimează cu pașaport . nr._, eliberat de SPCLEP Argeș la data de 05.06.2007, lipsind recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și intimații reclamanți M. M., M. A., P. G. și M. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La interpelarea instanței, părțile prezente, personal, învederează faptul că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemafiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Se pune în vedere părților prezente, să pună concluzii raportat și la incidența OUG nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998.
Intimații reclamanți Z. F. G., Z. I. și M. E., având cuvântul, pe rând, solicită instanței respingerea recursului așa cum a fost formulat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a C. Administrativ si Fiscal, la data de 10.06.2011, reclamantii M. M., M. A., P. G., Z. F., Z. I. si M. E., prin reprezentant M. S., au chemat in judecata pe parata A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților, solicitand instantei ca, prin hotărârea judecătoreasca ce se va pronunta, sa fie obligata sa plătească compensatiile banesti acordate prin decizia nr. 5/4.01.2010 emisa de vicepresedintele ANRP, respectiv suma de 336.848,92 lei, stabilita conform art. 7 al. 4 din L.nr. 9/1998.
In motivarea acțiunii s-a arătat, in esența, ca, prin decizia nr. 5/4.01.2010, emisa de vicepresedintele ANRP, s-a stabilit catre acestia plata sumei de 336.848,92 lei, stabilita conform art. 7 al. 4 din L. 9/1998, reprezentand contravaloarea compensatiilor banesti, insa parata refuza sa duca la indeplinire decizia, desi sunt bolnavi si cu multe lipsuri.
In drept s-au invocat dispoz. L. 554/2004, L. 9/1998.
Prin sentința nr.3771/9.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bucuresti, aceasta a reținut următoarele:
Potrivit deciziei nr. 5/4.01.2010 emisa de vicepresedintele ANRP s-a validat hotararea nr. 3608/18.04.2008 si s-a dispus plata de compensatii banesti in favoarea reclamantilor, in cuantum de 336.848,92 lei, stabilita conform art. 7 al. 4 din L. 9/1998.
Conform dispozitiilor art. 10 din L 9/1998 parata avea obligatia efectuarii platilor despagubirilor acordate in termen de 2 ani consecutivi, in doua transe, ceea ce nu s-a intamplat. Potrivit art.38 alin.5 si 6 din din HG nr.753/1998, asa cum a fost modificata de HG 1277/2007, compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Imprejurarea ca plata s-ar efectua în limita sumelor aprobate anual cu această destinatie în bugetul de stat, si ca aceasta creanta devine exigibila doar de la data emiterii deciziei de plata de catre ANRP – Tribunalul a considerat ca aceasta nu a respectat obligația menționata in textul mai sus indicat, de a se plati sumele cuvenite reclamantilor, nefiind dovedit faptul că în bugetul alocat în acest scop nu a existat disponibilul necesar pentru a achita suma conform dispozițiilor legale.
Așadar această solicitare a reclamantilor a fost considerată ca fiind întemeiată, astfel că a fost admisă acțiunea, fiind întrunite condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, parata fiind obligata la plata către reclamanti a sumei de 336.848,92 lei (stabilita conform art. 7 al. 4 din L. 9/1998), cu titlu de despăgubiri conform Legii nr. 9/1998, reprezentand contravaloarea totala acordata.
In ceea ce priveste prevederea legala -art. 5 din HG 286/2004, in sensul că ,,suma achitata beneficiarilor in cea de-a doua transa se actualizeaza „ –Tribunalul a apreciat că, nefiind achitata nici prima transa cuvenita reclamantilor, aferenta procentului de 40%, actualizarea se va efectua pe intreaga suma (creanta datorata de parata).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, partea pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, susținând că, în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., sentința civilă nr. 3771/2012 este netemeinică si nelegală.
În motivare, a arătat recurentul – pârât că, în temeiul art. 6 alin 7 din O.U.G. nr. 25/2007, Vicepreședintele ANRP a emis Decizia nr. 05/04.01.2010 prin care s-a validat Hotărârea nr. 3608/18.04.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București.
Așa cum este precizat și în Comunicarea care însoțește Decizia ANRP, suma acordată cu titlu de compensație urmează să fie eșalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c) din HG nr. 1277/2007. Având în vedere dispozițiile art. 5 din HG nr.286/2004 potrivit cărora "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat"(...), rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. În consecință, recurenta a susținut că dreptul reclamanților la plata despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 5/04.01.2010 este afectat de o condiție. Nerealizarea acesteia, în speță nealocarea unor sume pentru plata despăgubirilor, conduce la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de art. 5 din HG nr. 286/2004.
S-a mai arătat că până la sfârșitul anului 2009, ANRP i-a fost alocată, pentru plata despăgubirilor, de către Ministerul Finanțelor Publice ordonatorul principal de credite, o sumă totală de_ lei, astfel:_ lei în anul 2007;_ lei în anul 2008;_ lei în anul 2009. Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 i-au fost alocate: 43.550.169,17 lei în anul 2007; 77.419.297,58 lei în anul 2008; 31.666.756,37 lei în anul 2009.
De asemenea, s-a solicitat să se aibă în vedere faptul că, referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește recurenta) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
În acest sens au fost reproduse aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României.
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a recurentei.
Revenind la cauza de față, recurenta a menționat că implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
A susținut recurenta că sunt pe deplin conștienți de faptul că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un „termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În aceste condiții s-a solicitat a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european. În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
Pentru motivele arătate mai sus și considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, invocând în acest sens, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat, admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Legea nr.554/2004, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, H.G. nr. 753/1998 cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr.286/2004, C.E.D.O art.1.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsa în conformitate cu art. 242 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă.
Legal citate, părțile intimate – reclamanți nu au depus la dosar întâmpinare.
Asupra recursului formulat, Curtea, analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
Potrivit deciziei nr. 5/4.01.2010 emisa de vicepresedintele ANRP s-a validat hotararea nr. 3608/18.04.2008 si s-a dispus plata de compensatii banesti in favoarea reclamantilor, in cuantum de 336.848,92 lei, stabilita conform art. 7 al. 4 din L. 9/1998. Conform dispozitiilor art. 10 din L 9/1998 parata avea obligatia efectuarii platilor despagubirilor acordate in termen de 2 ani consecutivi, in doua transe, ceea ce nu s-a intamplat.
Prin sentința civilă recurată în dosarul de față, respectiv nr.3771/9.10.2012, pronunțată de Tribunalul Bucuresti, a fost admisă cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și a fost obligată pârâta să dispună plata către reclamanti a sumei de 336.848,92 lei (stabilita conform art. 7 al. 4 din L. 9/1998), cu titlu de despăgubiri conform Legii nr. 9/1998, reprezentand contravaloarea totala acordata.
La data de 28.02.2013 a fost publicată în M.Of. nr. 114/2013, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 10/2013, prin art. I dispunându-se: „(1)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată,(…) se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei. (2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014. (3) Prin titlu de plată se înțelegehotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006. (4) Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe”.
Mai reține Curtea art.20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, text potrivit căruia „1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. (2) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență.”. Din interpretarea acestor dispoziții, Curtea constată că, în materia contenciosului administrativ, legiuitorul a înțeles să deroge de la principiile procedurii civile de drept comun, respectiv art. 376 și art. 377 C.pr.civ. (1865), în sensul că prezintă caracter executoriu și, astfel, autoritate de lucru judecat, doar hotărârea definitivă și irevocabilă, iar nu și cea cu privire la care nu s-a împlinit încă termenul de recurs sau nu a fost încă judecat recursul declarat. În aceste condiții, Curtea arată că eventualele drepturi recunoscute prin sentința pronunțată de instanța de contencios administrativ sunt susceptibile de a fi exercitate, doar în măsura și sub condiția respingerii recursului.
Față de cele arătate în precedent, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul că pârâta ANRP va achita reclamantei despăgubirile stabilite prin Decizia nr. 5/4.01.2010, în condițiile art. I din OUG nr. 10/2013.
În acest sens, Curtea reține că titlul de plată invocat de partea reclamantă se înscrie printre cele vizate de legiuitor la art. I din OUG nr. 10/2013. În plus, acel titlu de plată nu fusese achitat până la data intrării în vigoare a OUG nr. 10/2013, Pe cale de consecință, ca efect al adoptării OUG nr. 10/2013, despăgubirile stabilite prin Decizia nr. 5/4.01.2010, urmează a fi plătită de ANRP în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de cel mult 10 ani, începând cu 01.01.2014, dar cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
În plus, față de disp. art. I alin. 4 din aceeași OUG nr. 10/2013, sumele acordate cu titlu de despăgubiri se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe.
Față de cele arătate în precedent, observând disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul, modificând sentința civilă recurată, în sensul admiterii în parte a cererii și ca pârâta ANRP să achite reclamantei despăgubirile stabilite prin Decizia nr.5/4.01.2010, în condițiile art. I din OUG nr. 10/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 3771/09.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX– a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. M., M. A., P. G., Z. F. G., Z. I., M. E. și M. S..
Modifică sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte cererea.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a debitului rezultat din decizia nr. 5/04.01.2010 în condițiile art. I din OUG nr. 10/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. U. D. C. B.
GREFIER
B. C.
Red. jud. F.I. /2 ex./19.09.2013
Tehnored. CB
Tribunalul București – S.9
Judecător fond: L. G.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1746/2013.... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
