Anulare act administrativ. Decizia nr. 5145/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5145/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 3026/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5145
Ședința publică de la 21.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTOR - A. J.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul-pârât A. NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI, împotriva Sentinței civile nr. 6506/08.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. L. D., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
În raport de lipsa părților, Curtea dispune lăsare cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 1.04.2011, reclamantul G. L. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI, anularea Dispoziției Directorului Arhivelor Naționale nr. II/80 din 10.03.2011 prin care s-a dispus sancționarea disciplinară cu mustrare scrisă a reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, Dispoziția Directorului Arhivelor Naționale nr. II/80 din 10.03.2011 stabilește sancțiunea „mustrare scrisă” în baza Raportului Comisiei de disciplină a funcționarilor publici din cadrul Arhivelor Naționale.
Potrivit art. 267 alin. 1 din Codul Muncii, nici o sancțiunea disciplinară, cu excepția avertismentului scris nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare. Însă Contractul colectiv de muncă unic la nivel național prevede în art. 75 obligativitatea cercetării prealabile pentru orice sancțiune disciplinară. În același sens sunt și prevederile art. 78 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, respectiv că cercetarea disciplinară este obligatorie chiar și pentru mustrarea scrisă iar potrivit art. 78 alin. 1, această măsură se poate aplica direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică.
Reclamantul a menționat faptul că pentru cercetarea presupusei abateri săvârșite s-a constituit o comisie în fața căreia și-a formulat apărarea la data de 14.09.2010. Însă, la momentul întocmirii Raportului, 21.01.2011, componența Comisiei de disciplină era diferită față de cea în care reclamantul și-a formulat apărarea, aspect de natură a pronunța o soluție care nu este în acord cu aflarea adevărului și a contradictorialității.
Cu privire la faptele descrise și cercetate în ședința din 14.09.2010 precum și cele enumerate în decizie, reclamantul a arătat că sunt formulate generic, fără demonstrarea certă în ce constă în concret prejudiciul adus imaginii și prestigiul instituției pârâte.
Reclamantul a precizat că nu i s-a permis accesul neîngrădit la documentele utilizate sau rezultate din activitatea comisiei de disciplină astfel cum este stipulat în art. 43 din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină. Pentru a i se permite accesul la acestea, reclamantul învederează că a fost nevoit să redacteze 3 solicitări (nr. 1219/21.01.2011, 1410/26.01.2011 și 1477/27.01.2011). Abia în data de 18.02.2011, a arătat reclamantul, noua Comisie de disciplină a dat curs solicitărilor sale și l-a invitat să studieze documentele referitoare la sesizarea domnului A. B. formulată împotriva sa, prilej cu care a aflat de faptul că acesta formulase o completare a sesizării inițiale nr._/14.09.2010.
În privința înlocuirii la pronunțarea hotărârii a domnului R. R. cu domnul C. A., în cadrul Comisiei de disciplină, reclamantul a precizat că nu s-au respectat prevederile art. 13 alin. 4 coroborat cu art. 20 alin. 2 și ale art. 19 alin. 3 din HG nr. 1344/2007.
Reclamantul a menționat de asemenea că nu a fost respectat principiul celerității prevăzut de art. 19 alin. 1 lit. g) din HG nr. 1344/2007 conform căruia Comisia de disciplină are obligația de a proceda fără întârziere la soluționarea cauzei având în vedere că sesizarea domnului B. a fost înregistrată la data de 20.08.2010, citarea sa a fost efectuată în data de 14.09.2010, citarea martorilor s-a efectuat în data de 25.11.2010 iar Raportul a fost întocmit la data de 21.01.2011, cu 10 zile înaintea încheierii mandatului Comisiei de disciplină.
S-a menționat și faptul că nu a fost respectat nici termenul de 10 zile de aplicare a sancțiunii disciplinare de la data primirii raportului comisiei de disciplină și de 5 zile calendaristice de comunicare a actului administrativ de sancționare prevăzut de alin. 1 și 5 ale art. 50 din HG nr. 1344/2007.
Cu privire la „probele” administrate de persoana care a formulat sesizarea împotriva sa, reclamantul a menționat faptul că acestea nu ar fi trebuit asumate de Comisia de disciplină fără verificările prealabile permise de HG nr. 1344/2007. De asemenea, pentru verificarea celor semnalate în sesizare ar fi fost necesară o verificare la fața locului a celor afirmate în sesizare, nu numai analizarea presupuselor probe.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 268 alin. 5 din Codul Muncii, Legea nr. 188/1999, CCMUN 2007-2010, HG nr. 1344/2007.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 6.09.2011 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință publică de la data de 25.10.2011, Curtea a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, respingând proba cu interogatoriul reclamantului solicitată de pârâtă.
PRIMA INSTANTA
Prin sentinta civila nr.6506/08.11.2011, prima instanta a admis actiunea si a anulat decizia nr.II/80/10.03.2011.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin actul atacat i s-a aplicat reclamantului sancțiunea „mustrare scrisă” reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea următoarelor fapte:
- încălcarea prevederilor art.11 alin.(7) din OMAI nr.318/2007 prin neaducerea la cunoștință, sub semnătură, a acelor „note de constatare cu concluziile rezultate la sfârșitul evaluări fiecărui domeniu de activitate, formațiune/subunitate sau autoritate a administrației publice locale ori centrale” conducerii SJAN Iași și personalului evaluat;
- stabilirea măsurii nr.40 din Raportul privind principalele concluzii rezultate în urma controlului de fond la Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale, respectiv „Reevaluarea importanței documentelor crea de . Consiliul Județean Iași reținute de la selecționare de Comisia de selecționare a SJAN Iași pe motiv că prezintă valoare documentar-istorică”, în lipsa bazei legale în domeniul arhivistic;
- încălcarea prevederilor art.7 alin.(1) din Legea nr.7/2004 republicată, prin inițierea și revizuirea Procedurilor privind exercitarea atribuțiilor Arhivelor Naționale în raporturile cu organizațiile creatoare și deținătoare de documente, în vederea administrării și protejării Fondului Arhivistic Național, înaintate structurilor Arhivelor Naționale prin adresa nr.5043 din 26.03.2010, în contradicție cu prevederile punctului nr.5.1 lit. b din Procedurile…, prin care se stabilește că revizuirea procedurii este în responsabilitatea Directorului General;
- stabilirea în mod ambiguu a unor recomandări privind revizuire a planului de muncă al SJAN Iași pentru perioada aprilie-decembrie 2010, în sensul eliminării acțiunii de întocmire a planurilor metodice de lucru, fapt care contravine prevederilor art. 12 din Normele tehnice privind desfășurare activităților în A. Naționale, aprobate de Directorul General prin Ordinul nr.227 din 18 iunie 1996, respectiv menținerea în planul de activitate, la rubrica „termen”, a cantităților individuale pe fiecare operațiune arhivistică;
- reținerea, în mod eronat, în sarcina d-nei S. B. a neaplicării Procedurilor privind exercitarea atribuțiilor Arhivelor Naționale în raporturile cu organizațiile creatore și deținătoare de documente, în vederea administrării și protejării Fondului Arhivistic Național (intrate în vigoare la data de 16 noiembrie 2009), la întocmirea actului încheiat în urma efectuării controlului la Primăria comunei Hărmășești în luna mai 2009;
- aprecierea nefundamentată cu privire la depășirea în unele situații a ariei de competență profesională a lucrătorilor SJAN Iași în valorificarea informațiilor din documente, având în vedere că s-au valorificat documente aflate în depozitele SJAN Iași;
- difuzarea cu întârziere a planului de activitate modificat al SJAN Iași fără a se face și corelarea datei de transmitere (12 mai 2010) cu perioada de aplicare a acestuia (aprilie-decembrie 2010);
- s-a apreciat în mod nefundamentat „…existența nomenclatoarelor arhivistice, registrelor de depozit, a registrelor de evidență curentă a intrărilor și ieșirilor unităților arhivistice, mapa privind corespondența cu SJAN Iași, existența în depozitul de arhivă a unităților arhivistice reținute de la selecționarea anterioară de către comisia de selecționare a SJAN Iași…” la instituțiile verificate în timpul controlului, după cum rezultă din actele încheiate în urma controalelor efectuate de către consilierii și inspectorii din cadrul SJAN Iași, depuse ca probe;
- exemplificarea incorectă a deficienței privind darea în cercetare în sala de studiu a dosarelor „9/1919 din fondul Liceul internat C. N.„ și „497/1930” din fondul Inspectoratul Școlar Regional Iași”, numerotate, necertificate și fără foaie de folosire, după cum rezultă din copiile depuse ca probe, ale foilor de folosire,respectiv ale filelor cu certificarea numerotării dosarelor precizate mai sus;
- stabilirea, în mod corect, a măsurii nr.3 din Raportul privind principalele concluzii rezultate în urma controlului de fond Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale, respectiv „implicarea în activitatea de verificare a existentului de documente cu instrumentele de evidență numai a lucrătorilor cu studii medii, urmând ca activitatea personalului cu studii superioare să fie axată pe acordarea asistenței de specialitate la creatorii și deținătorii de documente, de ordonare și inventariere, precum și tehnoredactarea inventarelor arhivistice” în contradicție cu prevederile din fișele posturilor de consilier/inspector respectiv referent, cu privire la desfășurarea activității de verificare a existentului cu instrumente de evidență.
Emitentul actului a considerat că faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 77 alin. 2 lit. g din legea 188/1999, respectiv „ manifestări prin care se aduce atingere prestigiului autorității sau instituției publice”.
Din analiza faptelor reținute în sarcina reclamantului se poate consta cu ușurință că încadrarea făcută de emitentul actului este una eronată, faptele reținute neputând constitui manifestări prin care să se aducă atingere prestigiului instituției publice. Reglementând această abatere disciplinară legiuitorul a avut în vedere manifestări ale funcționarului public cu caracter imoral, de natură să scandalizeze opinia publică. Legiuitorul vorbește de manifestări nu de îndeplinirea unor acte, în general, rezultând, de aici că s-a avut în vedere un anumit mod de exteriorizare a funcționarului public, o atitudine ireverențioasă a acestuia sau alte manifestări care intră în conflict cu normele morale. Or reclamantului i s-a reproșat, în esență, realizarea necorespunzătoare a unui control ce intra în atribuțiile sale de serviciu, situație în care se poate vorbi fie de o incompetență a funcționarului public fie de o neglijență a acestuia însă nu se poate vorbi de manifestări și nu se poate vorbi de aducerea unei atingeri prestigiului instituției publice. În ceea ce privește încălcarea procedurii de sancționare Curtea constată că instituția pârâtă a realizat, înainte de sancționare o cercetare administrativă, iar înlocuirea membrilor comisiei de cercetare administrativă s-a făcut motiva, cu membrii supleanți, fapt care conduce la concluzia că, din punct de vedere formal, cercetarea administrativă a fost realizată în mod legal. De asemenea, reclamantul a fost citat în fața comisiei de cercetare administrativă, având posibilitatea să își formuleze toate apărările. Oricum, cu privire la respectarea dreptului la apărare, reclamantul a avut posibilitatea să își valorifice toate apărările de fond în fața instanței de judecată.
Cât privește nerespectarea unor termene, Curtea constată că reclamantul invocă nerespectarea unor termene de recomandare, fapt care nu este de natură să producă consecințe cu privire la legalitatea actului.
În ceea ce privește corectitudinea fiecărei fapte reținute în sarcina reclamantului, analiza acestor aspecte este lipsită de relevanță în condițiile în care încadrarea juridică a faptelor este una eronată și instanța nu ar putea proceda la modificarea încadrării juridice și la sancționarea reclamantului pentru o altă abatere disciplinară decât cea avută în vedere de către autoritatea emitentă a actului.
RECURSUL
Parata A. Naționale ale României a introdus recurs împotriva sentinței civile de mai sus, afirmand:
Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea, interpretarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.)
Verificând hotărârea atacată sub aspectul concordanței cu dispozițiile legale, respectiv cu normele de drept substanțial a căror aplicare s-a făcut de prima instanță, precum și prin prisma respectării normelor de drept procesual civil, prin raportare la actele și lucrările dosarului, rugăm instanța de control judiciar să aprecieze și să constate că aceasta este nelegală și netemeinică.
Legalitatea hotărârii implică respectarea întocmai a dispozițiilor procesuale și justa aplicare a legii materiale cu ocazia judecării pricinii respective, ceea ce nu este cazul în speță.
În cauză, soluția ca și motivarea adusă de prima instanță sentinței civile nr.6506/08.11.2011 exprimă un mod incorect, eronat de interpretare, stabilire și aplicare a normelor de drept substanțial incidente.
Încălcând un principiu fundamental care obligă judecătorul de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind „aflarea adevărului" în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei „hotărâri temeinice și legale", prima instanță de judecată a dispus anularea dispoziției directorului Arhivelor Naționale nr. II/80 din 10.03.2011, reținând o situație de fapt care nu corespunde adevărului și fără a face o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente situației de fapt stabilite.
Investită cu soluționarea cererii de chemare în judecată, prima instanță trebuia să analizeze pretențiile reclamantului sub aspectul temeiniciei, iar situației de fapt reținute, în baza probelor încuviințate și administrate, trebuia să-i aplice corect, în litera și spiritul lor, textele de lege corespunzătoare.
Răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care un funcționar public săvârșește cu vinovăție o abatere disciplinară.
Potrivit definiției cuprinse în art.77 alin.(i) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată „încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora".
Reclamantul, în exercitarea funcției publice de conducere - șef al Biroului Metodologie, îndrumare și Control din cadrul Arhivelor Naționale, a dat dovadă de: superficialitate; lipsă de profesionalism; neasumarea răspunderii de coordonator al echipei de control care a efectuat controlul de fond la SJAN Iași în perioada 01 - 19 martie 2010, control pe care acesta 1-a condus; încălcarea prevederilor legislației arhivistice și a actelor interne cu caracter normativ; încălcarea normelor legale incidente funcției publice și funcționarului public. Nu a respectat prevederile O.m.a.i. nr.318/2007, deși susține în mod constant, fără temei legal, că măsurile stabilite în urma controlului de fond au fost însușite de șeful SJAN Iași, în condițiile în care acesta a fost convocat la București pentru a-i fi aduse la cunoștință, iar personalul evaluat urmând a fi informat despre constatările și concluziile controlului de către șeful SJAN Iași, contrar prevederilor legale. Faptele reținute în Raportul nr.1237/21.01.2011 și confirmate de Comisia de Disciplină din cadrul Arhivelor Naționale, în sarcina reclamantului, aduc atingere prestigiului Arhivelor Naționale.
Unul dintre principiile care guvernează conduita profesională a funcționarilor publici este profesionalismul, potrivit căruia funcționarii publici au obligația de a îndeplini atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate. în vederea asigurării unui serviciu public de calitate și pentru a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor publice, funcționarii publici au obligația de a avea un comportament profesionist. În speță, toate aceste principii și obligații ce rezultă din acestea au fost încălcate de către reclamant cu ocazia controlului de fond pe care 1-a coordonat și 1-a condus, în perioada 01 - 19.03.2010.
Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în fapt: la data de 02.08.2010, a fost înregistrată sub nr.1142, sesizarea formulată de funcționarul public B. A.-inspector superior în cadrul Serviciului Județean Iași al Arhivelor Naționale (denumit în continuare SJAN Iași) adresată Comisiei de Disciplină a Funcționarilor Publici din cadrul Arhivelor Naționale cu privire la săvârșirea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia controlului de fond desfășurat la SJAN Iași în perioada 1-19 martie 2010, de către funcționarul public L. G., consilier superior-șef al Biroului Metodologie, îndrumare și Control din cadrul Arhivelor Naționale, a 22 fapte semnalate ca fiind încălcări cu vinovăție a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o deține și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege și care atrag răspunderea disciplinară.
Dezbaterea cazului sesizat s-a realizat de către Comisia de Disciplină pe baza următoarelor documente: procesele-verbale de ședință, procesele-verbale de audiere a funcționarului public care a formulat sesizarea și a funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, precum și a martorilor și înscrisurile solicitate de către Comisia de Disciplină.
Conform Procesului-verbal încheiat în ședința din 21.01.2011, în urma dezbaterii cazului sesizat, Comisia de Disciplină a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 77 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin manifestări care aduc atingere prestigiului instituției publice în care acesta își desfășoară activitatea și a propus, în unanimitate, sancționarea disciplinară a domnului L. G., conform prevederilor art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr.188/1999, cu mustrare scrisă.
A fost întocmit raportul cu privire la sesizarea în cauză și a fost înregistrat sub nr. 1236/21.01.2011. La data de 27.01.2011, conținutul Raportului Comisiei de Disciplină a fost adus la cunoștința persoanei care are competența legală de aplicare a sancțiunii disciplinare, respectiv directorului Arhivelor Naționale, persoanei care a formulat sesizarea, respectiv domnului A. B. și funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată, respectiv domnului L. G..
Directorul Arhivelor Naționale, analizând faptele reținute în sarcina funcționarului public L. G. în raportul indicat anterior prin prisma constatărilor și propunerii Comisiei de Disciplină, a probelor administrate și având în vedere dispozițiile legale incidente, a apreciat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare descrise în raport și că au fost săvârșite de către domnul L. G. - funcționar public de conducere, cu vinovăție, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, motiv pentru care, față de propunerea Comisiei de Disciplină, a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare, conform art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Dispoziția nr. II/80 din 10.03.2011 a fost emisă în baza Raportului nr. 1236/21.01.2011 - înaintat directorului Arhivelor Naționale în data de 27.01.2011, restituit comisiei de disciplină în vederea completării cu adresa nr. 2023 din 04.02.2011, validat de către comisia de disciplină conform adresei nr. 3517/04.03.2011, retrimis directorului Arhivelor Naționale la data de 04.03.2011.
Analizând actele și lucrările cauzei prima instanță trebuia să constate că reclamantul, în exercitarea funcției publice de conducere - șef al Biroului Metodologie, îndrumare și Control din cadrul Arhivelor Naționale, a dat dovadă de: superficialitate; lipsă de profesionalism; neasumarea răspunderii de coordonator al echipei de control care a efectuat controlul de fond la SJAN Iași în perioada 01 -19 martie 2010, control pe care acesta 1-a condus; încălcarea prevederilor legislației arhivistice și a actelor interne cu caracter normativ; încălcarea normelor legale incidente funcției publice și funcționarului public. Nu a respectat prevederile O.m.a.i. nr.318/2007. Faptele reținute în Raportul nr.1237/21.01.2011 în sarcina reclamantului aduc atingere prestigiului Arhivelor Naționale.
In drept, recurenta a invocat art.312 C.pr.civ., raportat la art.20 alin.(3) din Legea nr.554/2004, pentru motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. cu referire la art.3041 din același Cod.
Intimatul-reclamant nu a depus intampinare.
CURTEA
Singurul motiv pentru care actiunea reclamantului a fost admisa de prima instanta l-a constituit gresita incadrare juridica a faptei.
Ca atare, acest argument formeaza si obiectul recursului, motiv pentru care curtea va analiza daca incadrarea juridica a fost corecta sau nu.
Instanta retine ca desi a reiterat pe scurt faptele retinute in sarcina reclamantului si a facut unele consideratii generale privind defintia abterii disciplinare, recurenta nu a indicat modul in care faptele reclamantului au adus atingere prestigiului autoritatii.
Chiar recurenta arata in cuprinsul recursului ca scopul conditiei de profesionalism al functionarului public este, pe de o parte, acela de a asigura un serviciu public de calitate și pe de alta parte de a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor publice.
Ca atare, pentru a retine ca faptele reclamantului au adus atingere prestigiului institutiei, recurenta-parata trebuia sa demonstreze ca acestea au dus la scaderea încrederii publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea institutiei.
Or, sub acest aspect, recurenta nu a facut nicio referire, singurele aspecte dezvoltate vizand modul in care a fost perceputa activitatea de control intern desfasurata de reclamant, de catre functionarii publici controlati, chestiune care nu tine de prestigiul de care se bucura institutia in ochii publicului, ci de profesionalismul functionarului public.
Ca atare, in mod corect a retinut prima instanta ca faptele reclamantului au primit o incadrare juridica gresita si ca aceasta nu poate fi indreptata de instante.
In consecinta, instanta va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentul-pârât A. NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI cu sediul în București, .. 49, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 6506/08.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. L. D. cu domiciliul în București, . nr. 1, ., ., sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
A. M. C.
Red./Dact. AJ
- 2 ex.
Curtea de Apel București
Jud. fond S. D. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5428/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3226/2013. Curtea de... → |
|---|
