Despăgubire. Decizia nr. 4047/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4047/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 7168/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4047
Ședința publică de la 10.10.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. I.
JUDECĂTOR: D. G.
JUDECĂTOR: Ș. A.
GREFIER: B. ANIȘOARA
**************
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă D. M. împotriva sentinței civile nr.5970/23.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a de C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la următoarea strigare în eventualitatea prezentării acestora.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, faptul că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, republicat, și a depus la dosar note scrise în susținerea recursului, prin serviciul registratură, în data de 10.10.2013, iar intimata-pârâtă a depus întâmpinare la recurs în data de 09.10.2013, în 3 exemplare.
Curtea ia act și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 5970/23.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, SCAF a fost admisă excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare și respinsă acțiunea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ca prematur introdusă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 20.09.2012, reclamanta D. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia la plata sumei de 61.610 lei stabilită prin Decizia nr. 9794/FF/02.12.2009 și actualizarea acestei sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum comunicate de Institutul Național pentru S., începând de la data de 02.12.2009, data emiterii hotărârii, și până la data plății efective.
În motivare, reclamanta a arătat că prin decizia menționată Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a emis titlul de despăgubire în favoarea sa, in cuantum de 61.610 lei, însă până în prezent pârâta nu a făcut plata sumei respective, conform prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, apreciind așadar că s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii sale, consacrat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aducându-se totodată atingere dreptului său de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 2 lit. i din Legea nr._, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 si toate celelalte acte normative indicate în cuprinsul acțiunii.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității acțiunii, față de prevederile OUG nr. 62/2010, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanta este beneficiara deciziei nr. 9794/FF/02.12.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea sa în cuantum de 69.610 lei, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 3 lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea“ și/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele și condițiile prevăzute în prezenta lege.
Art. 3 lit. h definește titlurile de plată, respectiv certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei, iar art. 3 lit. i definește titlurile de conversie ca fiind certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea“.
Art. 18 alin. 1 prevede expres că titlurile de plată și/sau de conversie se emit de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite. În ce privește titlurile de plată, legea prevede că acestea se remit Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Modalitatea de valorificare a titlurilor de plată și/sau de conversie este reglementată în detaliu de art. 181-186.
Prin acțiunea de față, reclamanta solicită obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor ce i se cuvin conform titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 02.12.2009, conform cererii de opțiune pentru emiterea titlului de plată și acordarea depăgubirilor în numerar formulată la data de 24.02.2010
Potrivit art. III alin. 1 din OUG nr. 62/2010, pe o perioadă de 2 ani de la . acestui act normativ, respectiv de la 01.07.2010, se suspendă emiterea titlurilor de plată, iar pe durata suspendării valorificarea titlurilor de despăgubire se face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.
Acest termen a fost prorogat prin art. II din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea OUG nr. 4/2012, publicată în Monitorul Oficial la data de 06.07.2012, în sensul că emiterea titlurilor de plată s-a suspendat până la data de 15.03.2013. S-a prevăzut totodată expres că „persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu a fost emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare”.
Față de dispozițiile legale anterior citate, Curtea a reținut că excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este întemeiată, în condițiile în care se solicită obligarea acesteia la plata despăgubirilor fără să fi fost emis titlul de plată în favoarea reclamantei, așadar înainte de a se fi născut dreptul acesteia la încasarea despăgubirilor în numerar, existând posibilitatea valorificării dreptului de creanță doar prin emiterea titlului de conversie, și înainte de expirarea perioadei de suspendare a emiterii titlurilor de plată prevăzută de Legea nr. 117/2012.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a respins acțiunea ca prematur introdusă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta ITRASCU M., solicitând admiterea recursului,modificarea hotărârii recurata, iar pe fond admiterea cererii asa cum a fost formulata, dat fiind că decizia recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.proc.civ.).
MOTIVE:
Prin Decizia nr.9794/FF/02.12.2009, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titlul de despăgubire in cuantum de 61 610 RON in favoarea numitei D. M., suma acordata reprezentând valoarea stabilita prin Raportul de Evaluare intocmit in dosarul cu nr._/FFCC/2008, avandu-se in vedere Hotărârea Comisiei Județene pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar V. cu nr. 685/2007 si 288/2008, prin care a fost soluționat Dosarul intocmit in baza cererii nr.3681/2005.
Prin cererea introductiva a solicitat instanței de judecata sa oblige parata la plata sumei de 61 610 lei asa cum a fost stabilita prin Decizia nr. 9794/FF/02.12.2009, cu actualizarea acestei sume.
Instanța de fond a respins cererea ca prematur introdusa având in vedere disp OUG 62/2010 precum si a disp OUG 4/2012 asa cum a fost aprobata prin Legea 117/2012.
Critica hotărârea din fond având in vedere ca motivele care au condus la luarea acestei decizii sunt total neintemeiate.
Prin OUG 4/13.03.2012 s-a dispus suspendare pe o perioada de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubiri, a titlurilor de conversie si procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acorda despăgubiri prevăzute de titlul VII din Legea 247/2005.
Urmează a se observa că parata a emis Decizia nr. 9794/FF/02.12.2009 in anui 2009, cu mult inainte de adoptarea prevederilor mai sus menționate.
Obligația paratei de a plati suma de bani s-a născut de la data cand dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei.
In mod greșit a considerat instanța de fond ca parata nu are nici o obligație atâta timp cat activitatea sa a fost suspendata.
Consideră ca soluția corecta era aceea ca parata sa fie obligata sa plătească suma de bani, dar nu mai devreme de data cand OUG 4/2012 isi inceteaza aplicabilitatea.
Drepturile recurentei au fost incalcate inainte de . OUG 4/2012.
Suspendarea activității CCSD nu presupune si suspendare procedurior indeplinite de către instanțele de judecata cu privire la dosarele care fac obiectul Legii 247/2005.
Conform prevederilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si . a cauzei sale de către o instanța independenta si imparțiala instituita de lege, care va hotarâ asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale statuează ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat in asa fel incat sa rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor in domeniul reglementarii, recunoașterii si apărării dreptului de proprietate.
Cu privire la drepturile de creanța, Curtea a decis, cu valoare de principiu, ca acestea constituie un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
In cauza, dreptul de creanța născut in favoarea recuentei prin emiterea Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 9794/FF/12.12.2009, decizie neatacata printr-o procedura judiciara, reprezintă o valoare patrimoniala si are carecteristicile unui bun in sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
Prin nesolutionarea . si in intregime a cererii de opțiune prin emiterea titlului de plata, autoritatea administrativa in cauza - A.N.R.P. încalcă dreptul la respectarea bunurilor recurentei.
În considerarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum si a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, autoritatea administrativa abilitata sa statueze si sa concretizeze dreptul subiectiv are obligația legala de a gasi toate mijloacele necesare soluționării cererilor si de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor in cadrul legii și cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
F. de cele prezentate mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii asa cum a fost formulata, dat fiind că decizia recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.proc.civ.)., respectiv cu obligarea la plata sumei cuvenite dupa incetarea suspendării conform OUG nr.4/2012.
În drept, disp. art 299-316 C proc civ, art. 304 pct. 9 C. pr.civ.
Intimata-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare la Recurs în cauza ce formează obiectul dosarului nr._, aflată pe rolul acestei instanțe:
Apreciează că respingând acțiunea introdusă de reclamanta D. M., Curtea de Apel București a procedat în mod legal pentru următoarele considerente:
I. Ab initio, precizează faptul că la data la care reclamanta a depus cererea de chemare în judecată, procedura de emitere a titlurilor de plată era suspendată în temeiul OUG. nr. 62/2010 (publicată în data de 30.06.2010), modificată prin Legea nr. 117/2012. Această perioadă de suspendare a fost stabilită de legiuitor până în data de 15.05.2013.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acesteia pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii CE.DO. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
La această dată, procedura de emitere a titlurilor de plată este sub incidența Legii nr.165/2013 ce fost publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, și care se referă la procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr.10/2001, situație reglementată expres de legiuitor prin formularea „Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).
Prin Legea nr.165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și plată a acestora, fiind abrogate în mod expres prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau vechea procedură.
Mai mult decât atât, în cuprinsul noii legi se regăsesc anumite dispoziții tranzitorii care reglementează modalitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțe în domeniul restituirii proprietăților, precum și modalitatea ducerii la îndeplinire a obligațiilor CCSD stabilite ca urmare a aprobării de către aceasta a anumitor dosare de despăgubire până la . noii legi.
Astfel, conform art. 41 alin. (1) din lege, „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014".
Totodată, potrivit art. 41 alin. (4), „titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere".
În cauza de față, procedura emiterii titlurilor de plată se va realiza potrivit dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013.
Astfel, titularul unei decizii de despăgubire emise de către CCSD anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va beneficia de dispozițiile art. 41 din această lege, care prevăd că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titluri de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de art. 21 din aceeași lege.
Aplicarea în concret a procedurilor prevăzute de articolele ante-menționate se face pe baza unor reglementări ce se regăsesc în normele de aplicare a legii.
Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din Hotărârea nr. 401/19.06.2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 „titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege".
Prin urmare, emiterea titlurilor de plată se va face cu respectarea criteriului ordinii depunerii dosarelor de opțiune.
La alin. (3) al aceluiași articol este prevăzut faptul că: „procedura de plată a titlurilor prevăzute la alin. (1) se stabilește de Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 31 decembrie 2013 și se aprobă prin ordin".
În cazul dedus judecății, conform procedurii administrative stabilite în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în temeiul Deciziei CCSD nr. 9794/FF/02.12.2009, reprezentând titlu de despăgubire în cuantum 69.610 Lei, doamna D. M. a formulat o cerere de opțiune prin care a solicitat acordarea unui titlu de plată pentru suma de 61.610 lei, cerere înregistrată în evidențele Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar cu nr._/24.02.2010.
II. în privința capătului de cerere prin care reclamanta solicită să fie stabilită o obligație directă de plată a despăgubirilor în sarcina Autorității Naționale, înțelegem să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Potrivit art. 41 alin. (4), aplicabil în speța de față, „titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere".
În aplicare acestor prevederi, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titluri de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani.
Față de această situație, arată că A. Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor nu mai are atribuții privind plata despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Astfel, conform art. 41 alin 4 din Legea 165/2013 sumele cuprinse în titlurile de plată emise de ANRP se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
Prin urmare, învederează faptul că, sub imperiul noii legislații aplicabile în prezenta cauză, sarcina plății revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nemaiavând obligații privind plata despăgubirilor, drept pentru care solicită să se constate lipsa calității procesuale pasive a intimatei-pârâte față de cererea formulată de reclamantă.
Mai mult decât atât, având în vedere dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 coroborate cu dispozițiile art. art. 22 alin. (1) - (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/19.06.2013, solicitarea formulată de reclamantă, ce vizează plata despăgubirilor, este prematură.
III. în ceea ce privește actualizarea solicitată de recurenta-reclamantă, precizează următoarele:
În dispozițiile legale în materie (H.G. nr. 128/2008, Legea nr.247/2005, O.U.G. nr.81/2007, HG. nr.1095/2005) nu au fost prevăzute reglementări pentru actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, de A.N.R.P. - Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar, în raport de rata inflației, de cursul Euro etc.
Astfel, având în vedere că valoarea despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite a fost stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire, precum și faptul că între suma din acest titlu și suma din titlul de plată și/sau titlul de conversie nu pot exista neconcordanțe, A.N.R.P. nu are temei legal pentru a actualiza sumele de bani stabilite prin deciziile emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina A.N.R.P. o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CE.D.O.
Pentru considerentele invocate mai sus, urmează a fi respins recursul declarat de către recurenta - reclamantă D. M., menținută sentința atacată, iar pe fond respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În drept, O.U.G. nr. 81/2007, Legea nr. 356/2002, O.U.G. nr. 62/2010, Legea nr. 117/2012, H.G. nr. 128/2008, Legea nr. 165/2013, H.G. nr. 401/19.06.2013.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma criticilor formulate, a susținerilor intimatei, a probelor administrate în fața primei instanțe, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este fondat urmând a fi admis în limitele și pentru considerentele care urmează:
Astfel Curtea reține astfel cum în mod judicios a constatat și prima instanță, împrejurare necontestată de către părți, faptul că reclamanta este beneficiara deciziei nr. 9794/FF/02.12.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea sa în cuantum de 69.610 lei, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin acțiunea de față, reclamanta solicită obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor ce i se cuvin conform titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 02.12.2009, conform cererii de opțiune pentru emiterea titlului de plată și acordarea depăgubirilor în numerar formulată la data de 24.02.2010.
În plus, Curtea reține că la data la care reclamanta a depus cererea de chemare în judecată, procedura de emitere a titlurilor de plată era suspendată în temeiul OUG. nr. 62/2010 (publicată în data de 30.06.2010), modificată prin Legea nr. 117/2012. Această perioadă de suspendare a fost stabilită de legiuitor până în data de 15.05.2013, acest interval de timp fiind apreciat necesar pentru a se da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acesteia pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii CE.DO. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
La data soluționării prezentului recurs Curtea constată pretențiile reclamantei sunt reglementate prin procedura de emitere a titlurilor de plată sub incidența Legii nr.165/2013 ce fost publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, și care se referă la procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr.10/2001.
Astfel Curtea constatată că pârâta a susținut că prin Legea nr.165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și plată a acestora, fiind abrogate în mod expres prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau vechea procedură.
Mai mult decât atât, pârâta însăși a susținut(prin referiri la dispoziții din textul acestui act normativ) faptul că în cuprinsul noii legi se regăsesc anumite dispoziții tranzitorii care reglementează modalitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțe în domeniul restituirii proprietăților, precum și modalitatea ducerii la îndeplinire a obligațiilor CCSD stabilite ca urmare a aprobării de către aceasta a anumitor dosare de despăgubire până la . noii legi.
Coroborând obiectul acțiunii cu susținerile pârâtei, Curtea constată că în prezent acțiunea formulată de către reclamantă nu poate fi apreciată drept prematur formulată în raport de dispozițiile legale anterioare care au proorogat durata suspendării acestor proceduri administrative, inclusiv emiterea titlului de plată, până la data de 15.05.2013, urmând ca începând cu această dată să fie analizată temeinicia susținerilor reclamantei prin raportare la noua legislație apreciată a fi aplicabilă în această materie, prin prisma dispozițiilor tranzitorii menționate de către pârâtă prin întâmpinarea formulată în prezenta cauză, context în care se constată respingerea acțiunii ca prematur formulată, fără a fi analizate de către prima instanță susținerile părților cu privire la caracterul justificat sau nu al refuzului pârâtei, a calității procesuale și competenței pârâtei de a emite un astfel de titlu de plată și de a efectua plata acestor despăgubiri prin raportare la dispozițiile Legii nr. 165/_,(fiind necesară verificarea aplicării în privința reclamantei a acestor dispoziții legale), precum și nici susținerea reclamantei privind o eventuală obligație a pârâtei de reactualizare a sumei stabilită prin decizia cuprinzând titlul de despăgubire, prin prisma acelorași dispoziții legale, conduce la concluzia neanalizării fondului cauzei, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 5 C.proc.civ. și art. 20 din legea nr. 554/2004 va fi admis recursul, va fi casată sentința recurată și va fi trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond devenită competentă-Tribunalul V., secția de contencios administrativ și fiscal, prin raportare la domiciliul reclamantei-fila 16 dosar inițial al Curții de Apel București, precum și față de disp. art. X din legea nr. 2/2013( aplicabil și pentru ipoteza din prezenta cauză în care ANRP are calitatea de pârât, textul fiind interpretat în sensul existenței acelorași rațiuni pentru care legiuitorul a instituit competența în prima instanță a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul ca și în cazul obligației CCSD de a emite titlul de despăgubire, respectiv, urmare a necesității păstrării unor soluții unitare sub aspectul competenței instanțelor învestite să verifice aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materia plății despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor legii nr. 10/2001) și ale art. XXIII alin. 1, 3 și 4 din legea nr. 2/2013(la data soluționării prezentului recurs, prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauze primei instanțe în vederea rejudecării, înaintat anterior pe cale administrativă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 08.03.2013 în vederea soluționării către Curtea de Apel București-SCAF, cauza urmează a fi asimilată categoriei “cauzelor în curs de judecată în prima instanță la data intrării în vigoare a legii pe rolul curților de apel și care, potrivit aceleiași legi, sunt de competența tribunalelor”, devenite astfel competente să soluționeze aceste cauze).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă D. M., CU DOMICILIUL ALES LA CABINET AV. PÎRSAN S. din BUCUREȘTI, ..89, ., ., SECTOR 2, împotriva sentinței civile nr.5970/23.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a de C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, CALEA FLOREASCA, nr. 202, sector 1.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului V. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. I. D. G. Ș. A.
GREFIER,
B. ANIȘOARA
Red. GD/AC
2 ex/23.10.2013
Jud. fond:M. B.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3727/2013. Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3973/2013.... → |
|---|
