Anulare act administrativ. Sentința nr. 3464/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea constată că la data de 01.XI.2013 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus note scrise.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, pentru a da posibilitate pârâtului să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 01.XI.2013 și 08.XI.2013, când a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Prin cererea inregistrata la 3.01.2007, reclamanta . chemat in judecata pe paratul M. FINANTELOR PUBLICE DIRECTIA GENERALA PENTRU ACORDURI, COOPERARE INTERNATIONALA SI DECONTARI EXTERNE, solicitand sa se dispuna anularea deciziei nr._/8.12.2006 emisa de parata si actul administrativ fiscal nr._/18.07.2006 si instiintarea de plata emisa in baza acestuia, cu consecinta exonerarii reclamantei de plata sumelor mentionate in actul administrativ atacat.

Reclamanta a mai solicitat suspendarea executarii inscrisului nr._/18.07.2006 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin adresa nr._/7.12.2006 organul fiscal i-a comunicat situatia de debitor la fondul de risc cu suma de_,37 lei dobanzi si penalitati de intarziere aferentelor debitelor din rate de capital, dobanzi, comisioane si alte costuri aferente, achitate la extern de catre MFP si_,24 lei dobanzi si penalitati de intarziere aferente achitarii cu intarziere a comisionului datorat la fondul de risc.

Au fost invocate dispozitiile HG nr. 1404/16.12.1996 pentru modificarea HG nr. 907/1996 privind garantarea unui credit extern pentru finantarea importului de titei, conform Programului Energetic N., Conventia de Garantare nr._/1997 incheiata intre M. Finantelor si reclamanta si obligatiile generale prevazute de legea nr. 82/1991.

Reclamanta a invocat ca decizia contestata nu a fost emisa in conformitate cu dispozitiile art. 181 cod procedura fiscala, necontinand motivarea de drept si de fapt a respingerii contestatiei.

A aratat ca actele atacate sunt nelegale si netemeinice, iar obligatiile puse in sarcina sa au apartinut Companiei Romane de Petrol, ale caror datorii cu titlu de obligatii de plata pentru „achitari la chase” au fsot preluate la fondul special pentru produse petroliere prin OUG nr. 249/2000.

Prin legea nr. 555/2004 au fost scutite la plata sumele ramase neacoperite prin mecanismul fiscal reglementat de OUG nr. 249/2000.

In continuare reclamanta a prezentat modul de desfasurare a relatiilor dintre reclamanta, Compania R. de petrol in lumina conventiilor incheiate si a HG nr. 907/1996 si 1404/1996.

Reclamanta a mai aratat ca potrivit normelor emise de M. Finantelor pentru societatile comerciale care isi desfasurau activitatea pe baza de comision, sursa de venit si inregistrarea ca atare a acestuia o constituia numai comisionul.

In acest sens a procedat si reclamanta, care si-a fundamentat bugetul de venituri si cheltuieli avnd ca baza numai remuneratia incasata din derularea importuui de titei in baza liniei de finantare Chase (comisionul).

Raporturile create cu privire la imprumutul garantat de stat, au fost acceptate si recunoscute de M. de Finante.

Intre reclamanta si Chase Manhattan Bank s-a incheiat, la 4.02.1997 contractul pentru emiterea unui acreditiv revolving, avand la baza Acordul incheiat la 28.01.1997 intre reclamanta si Compania R. de Petrol in solidar cu rafinariile prelucratoare semnatare.

Reclamanta a aratat ca potrivit Conventiei nr._/30.01.1997 reclamanta avea calitatea de garantat, dar in capitolul Preliminarii se mentiona ca beneficiar al titeiului importat este Compania R. de Petrol si rafinariile prelucratoare, care se obliga in solidar sa faca plata in intregime si la termen a costului facilitatii importului de titei si respectiv a costului Scrisorii de garantie externa, sa plateasca neconditionat penalitati, dobanzi si daune in caz de nerespectare a termenelor de plata, sa puna la dispozitia garantului si a garantatului mijloacele de asigurare la a caror executare se va trecu cu preferinta.

La art. 4 lit. i din Acordul incheiat la 28.01.1997 s-a prevazut ca debitoarea Compania R. de Petrol in solidar cu rafinariile prelucratoare semnatare se obliga sa plateasca prin creditor sau direct MF comisionul la fondul de risc si penalitatile de intarziere, conform conventiei de garantie recunoscute si insusite de debitor ca fiind executorie de drept.

In baza OUG nr. 249/2000 s-a recuperat la fondul de risc echivalentul in lei a sumei de_ milioane USD, respectiv_ milioane lei, datorata de . urmare a platilor la externe efectuate de MFP in calitate de garant, precum si ca urmare a neachitarii comisionului de risc datorat in valoare de_ USD.

Prin OUG mai sus invocata s-a clarificat debitorul obligatiei garantate, SNP PETROM SA, care a fost scutit de plata datoriilor si accesoriilor acestora.

Accesoriile privind creanta garantata, au fost preluate la datoria publica.

Reclamanta a aratat ca si in cazul in care ar fi ignorate prevederile OUG nr. 249/2000, suma nu este datorata de ea.

A invederat ca plata primei transe de_ USD a fost efectuata de Compania R. de Petrol SA direct in contul MF si au fost intreprinse actiuni directe de catre acest minister asupra rafinariilor debitoare, fara angrenarea reclamantei.

S-a mai sustinut ca desi OUG nr. 249/2000 nu face nici o referire la majorarile de intarziere, obligatia aceesorie urmeaza soarta obligatiei principale si prin urmare este stinsa obligatia de plata a despagubirilor.

Este exclus ca MF sa nu fi conceput ca reglementarea speciala sa acopere intreg prejudiciul suferit, inclusiv prin intarzierea de plata a comisionelor datorate la fondul de risc.

Nu se poate ca debitul principal sa fie stabilit de legiuitor in sarcina unei societati comerciale, iar majorarile de intarziere, ca obligatie accesorie sa fie stabilita in sarcina altei societati comerciale.

A mai invocat si prevederile legilor nr. 382/2002 si 555/2004.

Actul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute de lege.

Sumele care fac obiectul inscrisului contestat si al instiintarii de plata sunt prescrise.

In dovedirea cererii reclamanta a depus actele contestate, contract de comert exterior, acte aditionale, conventii, acorduri, adrese.

La 30.01.2007 paratul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei.

Prin incheierea din 14.02.2007 a fost respins capatul de cerere privind suspendarea executarii inscrisului emis de parat sub nr._/18.07.2006, ca neintemeiat.

La 18.04.2007 paratul a depus inscrisuri, documentele care au stat la baza emiterii actelor contestate.

La termenul din 23.05.2007 a fost admisa proba cu expertiza contabila.

La 17.10.2007 Curtea de Conturi a Romaniei a depus inscrisuri, respectiv raportul de control intermediar nr._/2004 si o decizie a Presedintelui Sectiei de Control Financiar Ulterior al Curtii de Conturi.

La 15.01.2009 a fost depus raportul de expertiza contabila judiciara, intocmit de expert B. V. C..

La 18.02.2009 paratul a depus obiectiuni la raportul de expertiza, iar reclamanta concluzii scrise.

Au mai fost depuse note scrise la 19.02.2009 de catre reclamanta si la 25.02.2009 de catre parat.

Prin sentinta civila nr. 1289/25.03.2009, Curtea de Apel Bucuresti a respinge actiunea reclamantei ca neintemeiata.

In motivare, Curtea a aratat ca prin art. 2 din HG nr. 1404/1996 “Societatea Comercială "Petrolexport-import" - S.A. București este autorizată să contracteze creditul extern potrivit art. 1 și să prevadă anual, în bugetul său de venituri și cheltuieli, sumele aferente rambursării la scadență a creditului.”

In baza acestor dispozitii a fost incheiata la 30.01.1997 Conventia nr._ intre M. Finantelor si reclamanta in baza careia MF a emis o garantie in valoare de 200 milioane USD prin care a garantat rambursarea creditului revolving impreuna cu dobanzile, spezele, comisionale conform prevederilor contractului de credit.

Potrivit dispozitiilor pct. 4 din Conventie, garantatul, adica reclamanta avea obligatia de a plati MF comisionul la fondul de risc, adica contravaloarea sumei de_ USD, conform termenelor si modalitatii prevazute la pct. 4.2 si 4.3, precum si majorari de intarziere in caz de neachitare a comisionului la fondul de risc la termen, fara acceptul garantului de amanare de plata, majorari in cuantumul celor prevazute de dispozitiile legale pentru neplata obligatiilor bugetare.

De asemenea potrivit pct. 3.1.7 din aceeasi conventie, in cazul in care reclamanta nu urma sa achite la scadenta ratele de capital, dobanda, spezele si comisioanele aferente si s-ar fi executat garantia, reclamanta urma sa plateasca pe langa sumele datorate, majorari de intarziere la nivelul celor prevazute de dispozitiile legale pentru neachitarea obligatiilor bugetare esalonate la plata.

F. de dispozitiile sus indicate si in principal a dispozitiilor HG nr. 1404/1996 sunt fara relevanta acordurile si orice acte ulterioare incheiate intre reclamanta si Compania R. de Petrol, sau intre M. Finantelor si rafinariile care au benefeciat de pe urma creditului contractat de reclamanta.

Faptul ca prin OUG nr. 249/2000 s-a retinut ca o alta societate, respectiv Compania R. de Petrol avea obligatii catre reclamanta, in suma de_ USD sau catre M. Finantelor si ca aceaste sume reprezentand conform art. 3 din acest act normativ “influențe conjuncturale nefavorabile rezultate din operațiunile de finanțare a importurilor de țiței în perioada 1992 - 1997 și din prețurile produselor petroliere practicate” au fost platite din fondul special pentru produse petroliere constituit potrivit acestei ordonante, nu duce la concluzia sustinuta de reclamanta ca aceasta nu are obligatia pusa in sarcina sa prin actele adminstrative contestate, nr_/18.07.2006 si_/8.12.2006.

De asemenea, reclamanta nu a dovedit nici ca suma prevazuta in anexa la OUG nr. 249/2000, este cea pentru care s-au calculat majorari sau penalitati de intarziere, contrar dispozitiilor art. 8 din aceeasi ordonanta.

Reclamanta potrivit HG nr. 1404/1996 si Conventiei incheiate in ianuarie 1997 cu M. Finantelor avea obligatii proprii, iar interpretarea acesteia intemeiata pe acte ulterioare si pe acorduri cu terti, nu ar face decat sa se anuleze implicit prevederile hotararii de guvern sus indicate, in conditiile in care aceasta hotarare nu a fost abrogata nici expres si nici implicit.

De asemenea, art. 11 din legea nr. 555/2004 se refera la obligatiile SNP PETROM SA catre bugetul general consolidat si nu la datoriile reclamantei catre stat in baza Conventiei din ianuarie 1997.

F. de aceste retineri este gresita concluzia expertului intemeiata pe acte juridice intre parti si in contradictie cu prevederile HG nr. 1404/1996 ca titularul obligatiilor fiscale era Compania R. de Petrol.

Mai mult nu s-a retinut din nota de fundamentare a OUG nr. 249/2000 ca sumele indicate in acest act normativ sunt, asa cum este stipulat si la art. 3, sume rezulate din influentele economico-financiare, adica diferentele dintre preturile stabilite periodic sub supravecherea MF, mentinute pe intervale mari de timp nemodificate si costurile efective ale importurilor de titei, mult mai mari ca urmare a fluctuatiei preturilor de cotatie pe piata externa si a cresterii permanente a cursului de schimb valutar.

Ceea ce se stinge potrivit OUG nr. 249/2000, art. 2 sunt obligatiile de plata ale fostei Companii Romane de Petrol.

Raporturile contractuale existente intre reclamanta si Compania R. de Petrol nu au relevanta decat intre aceste parti si nu intre reclamanta si MF, raporturi ce s-au desfasurat in baza conventiei privind garantia creditului extern.

Reclamanta vorbeste de faptul ca accesoriile privind creata garantata, inclusiv dobanzile penru creditul extern au fost preluate la datoria publica.

Penalitatile din contractul de garantare sunt diferite de sumele platite de MF catre Chase Manhattan Bank de creditul, dobanzile, comisioanele spezele aferente contractului de credit.

Ceea ce s-a preluat la datoria publica au fost sumele reprezentand credit, dobanzi, comisioane achitate de MF, si nicidecum penalitatile de intarziere datorate de reclamanta MF in baza contractului de garantie, conventiei din 30.01.1997.

Dispozitiile art. 8 din OUG nr. 249/2000 sunt fara relevanta in cauza deoarece penalitatile calculate nu a fost calculate in baza contractului de garantie si nu in baza contractului de credit, si vizeaza exclusiv raporturile dintre reclamanta si MF si nu pe cele dintre CRP si reclamanta, sau CRP si MF.

Astfel nu se poate retine nici ca odata cu stingerea creantei principale au fost stinse si obligatiile accesorii prevazute in contractul de garantie.

Faptul ca legea nr. 91/1993 nu prevedea plata unor penalitati, nu are relevanta deoarece nu acest act normativ este temeiul calcularii penalitatilor si nici actele normative ulterioare ci conventia de garantare.

De asemenea, obligatia inscrierii in contabilitate a sumelor aferente rambursarii la scadenta a creditului este o obligatie stabilita prin art. 2 din HG nr. 1404/1996 si nu impusa de acte normative ulterioare.

Modul de calcul a sumelor datorate reiese din fisele de cont de la filele 176-196 din vol I al dosarului, iar expertul nu a stabilit ca ar fi fost calculate in plus aceste sume.

Expertul a stabilit ca sumele erau exigibile la data de 20.09.2000.

Cu privire la prescrierea sumelor cuprinse in actele contestate se retine ca in mod corect paratul a invocat incidenta art. 12 din OUG nr. 146/2002 care prevad ca: “(3) Creanțele rezultate din gestionarea împrumuturilor externe guvernamentale contractate direct sau garantate de stat, precum și din alte operațiuni, derulate prin trezoreria statului, se urmăresc și se execută în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea creanțelor bugetare.

(4) Dreptul de a cere executarea silită privind creanțele prevăzute la alin. (3) se prescrie în termen de 25 de ani de la data la care, potrivit legii, se naște acest drept.”

Prin urmare, intrucat in 2002 nu se poate sustine ca sume respectiv erau prescrise (si fata de sustinerile expertului in sensul ca sumele au devenit exigibile in septembrie 2000), termenul de prescriptie este cel din actul normativ sus indicat.

Cu privire la nerespectarea dispozitiilor art. 43 al. 2 din OG nr. 92/2003 se retine ca cele mai multe mentiuni prevazute de lege se regasesc in actul atacat intitulat inscris emis la 17.07.2006, iar pe de alta parte legea nu prevede sanctiunea nulitatii pentru lipsa unor anumite elemente prevazute in textul sus indicat.

Astfel se constata ca exista indicat organul fiscal, datele despre contribuabil, scurta motivare in fapt si in drept, obiectul actului, posibilittea contestarii actului, stampila.

Nu se poate retine ca lipsa celorlalte elemente este de natura sa prejudicieze reclamanta.

Din documentele care au stat la baza emiterii actului contestat, reiese si modul de calcul al sumelor datorate, in special filele 280-282 si 176-196 din vol I al dosarului.

Faptul ca paratul si-a mentinut pozitia prin adresa nr._/8.12.2006 nu inseamna ca nu a solutionat contestatia reclamantei.

Prin decizia civila nr. 2794/26.05.2010, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul, a casat sentinta civila nr. 1289/25.03.2009 si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Ca umare a dispozitiilor instantei de recurs, Curtea de Apel Bucuresti a dispus efectuarea unei expertize.

Din probele administrate, Curtea retine ca prin Hotărârea de Guvern nr. 907/7.10.1996, CRP a fost desemnată ca importator de țiței, prin creditare. Creditul in sistem revolving a fost contractat in baza HG nr. 907/07.10.1996 in beneficiul COMPANIEI ROMANE DE PETROL, in solidar cu rafinăriile din subordine, respectiv: .; . ; .; ..

S-a aprobat ca M. Finanțelor sa garanteze 100% linia de credit in sistem revolving in valoare de 200 milioane USD in favoarea băncii finanțatoare a importului - Chase Manhaltan SUA prin sucursalele europene ale acesteia .

Prin HG nr. 1404/16.12.1996 se modifica HG nr. 907/07.10.1996. Se înlocuiește societatea desemnata inițial sa asigure importul, CRP, cu . a fost autorizata sa contracteze creditul - facilitat.

La data adoptării HG 1404/16.12.1996 creditul garantat de stat pentru importul de țiței era deja evidențiat in baza de date a Ministerului Finanțelor ca fiind acordat in beneficiul COMPANIEI ROMANE DE PETROL, in solidar cu rafinăriile din subordine, respectiv .; .; .; ..

Sumele necesare achitării contravalorii țițeiului importat de . regim de comision, in beneficiul si pe seama COMPANIEI ROMANE DE PETROL, urmau sa fie asigurate de către COMPANIA R. DE PETROL astfel:

•50% prin exportul de produse petroliere

•50% se asigura de către COMPANIA R. DE PETROL prin participatia la licitație valutara.

Garanția constituita de către M. Finanțelor a fost executata de către CHASE MANHATTAN, deoarece CRP și rafinăriile nu au achitat datoria. Suma achitata de către M. Finanțelor către Chase Manhattan Bank a fost de 69.089.283,14 $, echivalent a_.849,70 lei ROL. Urma ca suma achitata de M. Finanțelor sa fie recuperata de la . CRP).

Acest debit principal face obiectul obligației . CRP) față de M. de Finanțe.

Prin OUG 249/2000, COMPANIA R. DE PETROL este scutita de plata sumelor datorate pentru importul de titei precum si de contribuția la fondul de risc.

Sumele plătite de M. Finanțelor in contul Facilitații CHASE au fost recuperate din Fondul Special pentru produse petroliere constituit in baza OUG 249/2000.

Documentația întocmită pentru emiterea OUG nr. 249/2000 nu a fost completă. Documentația s-a referit la societatea comerciala inițial desemnata ca importator de titei prin HG nr. 907/07.10.1996, respectiv la CRP.

Nu s-a procedat la evidențierea corespunzătoare a situației în actele contabile ale Ministerului de Finanțe. In evidentele Ministerului Finanțelor Publice a figurat în continuare, în calitate de garantat-debitor . creditele externe garantate, pentru contribuția la fondul de risc si, corespunzător, obligațiile accesorii acesteia, deși datoria a fost scutită la plata in ceea ce privește debitorul real - .>

Documentațiile care au stat la baza intocmirii anexelor OUG nr. 249/2000, realizate la data de 16.02.2000, de către DIRECȚIA DATORIE PUBLICA EXTERNA din cadrul M. Finanțelor, au fost verificate de Curtea de Conturi - Secția de Control Financiar Ulterior, care a constatat ca singura datorie neclarificata este suma de 557 mii. lei datorata la fondul de risc, achitată de P..

Deoarece debitul principal nu era stins, iar sursa de acoperire bugetara a obligației de care a fost scutita . indicata in OUG nr. 249/2000 si se constituia extrabilantier pentru a fi satisfăcuți creditorii menționați in Anexa la OUG nr. 249/2000 (între care figureza si P., in calitate de creditor al . comision neincasat, Ministerul Finanțelor Publice a calculat penalități de întârziere la plata către buget (din sursele menționate in OUG nr. 249/2000) a obligațiilor aferente perioadei 06.05._99 .

Prin Legea nr. 555/2004 privind unele masuri pentru privatizarea SNP PETROM SA, urmau să fie scutite la plata sumele ramase neacoperite prin OUG 249/2000 privind constituirea si utilizarea Fondului Special pentru Produse Petroliere.

Sumele rămase neacoperite vizează atât debitul principal, cât și creanțele accesorii acestuia.

Legătura dintre OUG nr. 249/2000 si Legea nr. 555/2004 este stabilita prin verificări efectuate de expert cu privire la documentația ce a stat la baza actelor normative de creare a resurselor de plata a obligațiilor Companiei Romane de Petrol (in prezent, . .), respectiv documentația ce a fundamentat emiterea OUG nr. 249/2000.

Expertizele au stabilit ca obligațiile fiscale stabilite in sarcina P. prin actul administrativ fiscal - înscrisul nr._/18.07.2006 emis de Ministerul Finanțelor Publice - reprezintă obligații fiscale accesorii aferente obligațiilor fiscale principale de care debitorul real (. fost scutit la plata.

Au rămas neacoperite, exclusiv în evidențele formale ale MFP, obligațiile accesorii debitului principal, scutit la plată.

Acestea au fost recodificate și înscrise în adresa nr._/13.04.2006, prin care Ministerul Finanțelor Publice arată că in evidentele sale, inca figurează ca debitor . suma de:

•46.350,24 lei reprezentând penalități calculate pentru neplata comisionului datorat la fondul de risc (soldul contului-răspuns la obiectiuni expertiza C., p.2, Concluzia 1);

•_,37 lei majorări pentru neplata ratelor de capital si a dobânzilor aferente acestora.

Situația este identificată de experți prin verificarea evidențelor și corespondenței interne dintre Direcțiile Ministerului Finanțelor Publice.

Situația se datorează exclusiv nereflectarii in actele primare de evidenta contabila de trezorerie generala a efectelor reale ale inlocuirii HG nr. 907/7.10.1996 cu HG nr. 1404/16.12.1996 si a intocmirii incomplete a documentației contabile necesara realizării Anexei la OUG nr. 249/2000.

Expertiza efectuata la rejudecare a concluzionat ca . fost scutita la plata sumelor datorate la fondul de risc prin OUG 249/2000, iar sumele plătite de M. Finanțelor in contul Facilitații CHASE au fost recuperate din Fondul Special pentru produse petroliere constituit in baza OUG 249/2000.

COMPANIA R. DE PETROL a fost scutita de la plata acestei sume prin aceeași ordonanța, iar Legea nr. 555/2004 a scutit de plata . .) de toate datoriile la Fondul de risc "ramase neacoperite".

Este verificat si constatat de experți că pentru debitul principal atorat de .-au întocmit documentații pentru acte normative special emise pentru scutirea la plată, dar prin necorelarea evidentelor s-au menținut, inclusiv prin procedeul recodificării, mențiunile privind un debit accesoriu, imputat altui debitor - P..

Situația creeata este incorectă deoarece:

- OUG nr. 249/2000 a indicat debitorul creanței principale (.>

-I-a scutit de plata acesteia si a accesoriilor obligației principale calculate pana la o data "aleasa" de o direcție din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, însă

-evidențele privind creanțele accesorii relative la obligațiile . fost în continuare menținute pentru P..

Ministerul Finanțelor Publice a ținut evidenta si a întocmit act administrativ fiscal cu funcție de titlu de creanța bugetara exclusiv cu privire la obligații accesorii unei obligații principale stinse prin plata, prin Legea nr. 555/2004, dar cu referire la alt subiect de drept (.>

Pentru corecta dezlegare a pricinii este esențială împrejurarea că din verificarea conținutului si scopului reglementarii si din clarificarea completa a situației de fapt reiese raportul de totală dependenta a obligațiilor accesorii fata de cele principale, deoarece obligațiile la Fondul de risc pentru importul de titei vizat de HG nr. 907/1996, înlocuita prin HG nr. 1404/1996, sunt unice.

Obligațiile au un regim juridic unitar, potrivit principiului accesorium sequitur principale, care nu permite, în mod concomitent, stingerea debitului principal și supraviețuirea obligațiilor accesorii.

Expertizele au clarificat ca suma inscrisa in Anexa nr. 1 la OUG nr. 249/2000 "Obligații de plata aferente fostei Companii Romane de Petrol la data de 13 noiembrie 2000" la nr. crt. 1 - pentru achitări la CHASE (facilitate "CHASE") - este de 69.449 mii $, echivalentul in lei la cursul de 25.100 lei/$ fiind de 1.743 miliarde lei vechi, si este identica cu suma achitata de catre M. Finanțelor catre Chase Manhattan Bank.

Pentru acest debit s-au calculat penalități de întârziere aferente perioadei 06.05._99 in suma de 1._.710,66 lei vechi.

Debitul principal total "reprezentând rate scadente și dobânzi"-pag. 2 concluzia 1, răspuns la obiectiuni exp. C. - este de 69.312.423,14 USD

Expertiza C. (p.2 răspuns la obiectiuni ) stabilește că debitul principal ,,comisionul la fondul de risc" este de 223.140 USD ).

Acest debit a fost încasat de catre M. Finanțelor prin OUG 249/2000.

Direcția Generală de Trezorerie și Datorie Publică din cadrul Ministerului Finanțelor, atestă, prin adresa nr._/16.10.2007, comunicată Direcției Juridice a Ministerului Finanțelor, că "Debitul provenit din rate de capital și dobânzi achitate de către M. Finanțelor la extern în contul . și din comisionul datorat la fondul de risc a fost stins, potrivit prevederilor OUG nr. 249/2000".

Expertizele au stabilit că suma de_,37 lei majorări si penalități de întârziere aferente debitului din rate de capital, dobânzi, comisioane si alte costuri aferente si suma de_,51 lei penalități de intarziere aferente debitului din comision datorat la fondul de risc" (diminuat de la_,51 lei cat a fost calculat inițial, la suma de 46.350,24 lei urmare a Deciziei nr. 45/15.12.2004 pronunțata de Curtea de Conturi a României) reprezintă sume calculate pentru debite prevăzute in Anexa nr. 1 la OUG nr. 249/2000 si incasate de către M. Finanțelor conform evidentelor acestuia, in contul obligațiilor datorate de către Compania R. de Petrol.

Expertiza C. stabilește indubitabil această situație (concluzii Obiectiv 1 pag. 13)

Se clarifica și problematica indicata la pct. 5 alin. ultim din decizia de casare - obiect de verificare în rejudecare.

P. la . OUG nr. 249/2000, creanțele accesorii puse in sarcina reclamantei se prezintă astfel:

•Creanțe fiscale principale in cuantum de 69.449.283,14 USD

•Creanțe fiscale accesorii in cuantum de_,61 RON, calculate pana la 31.12.1999 ( Concluzia 2 - răspuns la obiectiuni rap. exp. C.: "Creanțele accesorii puse în sarcina reclamantei sunt calculate până la . OUG nr, 249/2000* respectiv sunt calculate până la 31 decembrie 1999" ) si nu pana la 13.11._

Ulterior intrării in vigoare a OUG nr. 249/2000, s-a procedat la calcularea si evidențierea exclusiv a creanțelor accesorii si s-a constituit astfel soldul preluat in înscrisul nr._/18.07.2006 - actul administrativ atacat.

In consecință, numai din cauza unor evidențe nemodificate în raport de evoluția reglementărilor speciale privind datoriile fostei Companii Române de Petrol, respectiv, .-a ajuns la emiterea unui act administrativ nelegal.

Ministerul Finanțelor Publice ignora Acordurile la care M. a fost parte sau pe care si le-a insusit prin semnare si din care rezulta obligații exclusive ale Companiei Romane de Petrol pentru achitarea creanțelor principale si a creanțelor accesorii acestora, supuse investigării.

Experții au constatat ca, prin Acordul din 28 ianuarie 1997, semnat intre .), în calitate de creditor, si COMPANIA R. DE PETROL (CRP), în calitate de debitor solidar cu rafinăriile semnatare, au convenit ca debitorul COMPANIA ROMÂNĂ DE PETROL:

Art. 4 lit. g ,,sa plătească de îndată si necondiționat taxele, comisioanele sau alte costuri care condiționează deschiderea liniei de credit si .;

i) sa plătească prin creditor M. Finanțelor sau direct acestuia comisionul la fondul de risc si penalitățile de întârziere, conform CONVENȚIEI de garanție* recunoscuta si insusita de debitor ca fiind executorie de drept.”

Art. 6 ,,Facturarea/decontarea importului de titei se va efectua avandu-se in vedere structura costurilor in dolari si lei, conform prevederilor contractelor comerciale semnate de păru" in data de 09 ianuarie 1997, la care se adaugă:...b) in lei - comisionul la fondul de risc si penalitățile (majorări) de întârziere, pentru neplata acestuia la termen.”

Art. 12 ,,Prezentul Acord se completează cu prevederile anexelor la acesta si a contractului nr. 52/09.01.1997, cu care formează corp comun.”

(Contractul este insusit de Ministerul Finanțelor Publice).

Din Convenția nr._ incheiata la data de 30 ianuarie 1997 intre M. FINANȚELOR, în calitate de garant și .), în calitate de garantat, rezultat printre altele:

,,3.1.7. In cazul in care Garantatul nu va achita la scadenta ratele de capital, dobânda, spezele si comisioanele aferente si se va executa Garanția, acesta va plati Garantului pe langa sumele datorate, majorări de intarziere la nivelul celor prevăzute de dispozițiile legale pentru neachitarea obligațiilor bugetare eșalonate la plata.

3.1.8. In vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute in prezenta Convenție, Garantatul se obliga sa isi constituie sursele necesare achitării plaților externe la scadenta, fluidizând fluxurile bănești in scopul asigurării capacității de plata in conformitate cu Acordul încheiat cu COMPANIA ROMÂNĂ DE PETROL, după cum urmează:....

Drepturile si obligațiile de mai sus se transfera automat in favoarea Garantului fara îndeplinirea unei alte formalități, in momentul execuției Garanției".

Expertiza C. concluzionează ( pag, 3 Concluzie în răspuns la obiectiuni: "Debitul principal a fost atribuit Companiei Române de Petol, iar penalizările au fost atribuite . Ministrul Fianantelor Publice.

Răspunsul la obiectiuni exp. C. a concluzionat (p.5-6):

"Cuantumul penalizărilor de întârziere rezultat din evidenta Ministerului Finanțelor Publice, aferent ratelor de capital este de_ lei, calculat 31.12.1999, iar cel calculat de expertiza este de 30.429.923 lei.

Sumele menționate in înscrisul_/18.07.2006 diferă de cele stabilite prin expertiza .

Rezulta o diferența plătită in plus de 39.823 lei noi, suma explicata in raportul de expertiza contabila . Calculul este prezentat ca Anexa la raportul de expertiza contabila întocmit de expertul B. V.- C. la termenul din 21.01.2009 dosar_ Curtea de Apel - Secția a VIIII- a, calcul efectuat de Ministerul Finanțelor Publice "

Nu pot fi reținute si validate apărările paratei (pag. 580 - 5821 dosar fond inițial), care disting intre doua operațiuni juridice: importul de petrol si imprumutul bancar, propunând teza conform căreia raporturile dintre reclamanta si intimata trebuie tratate exclusiv prin prisma unor prevederi ale Convenției din 30.01.1997, (f. 580, dosar fond face referire exclusiva la art. 3.1.7 alin. 2, art. 2.1 si art. 5.1. lit. a).

Parata (concluzii scrise, pag. 581, dosar fond-ciclu procesual anterior) recunoaște ca, prin OUG nr. 249/2000 au fost preluate la datoria publica "numai datoriile fostei Companii Romane a Petrolului, reprezentând diferența de comision datorata la fondul de risc, care, in calitate de comitenta, potrivit Acordului încheiat cu reclamanta, suporta in final toate costurile legate de operațiunea de finanțare a importului de ti tei, inclusiv comisionul datorat la fondul de risc de către .. 581, alin. 5, dosar prima instanța).

Ministerului Finanțelor Publice (MFP) a dat o explicație: "in cuprinsul OUG nr. 249/2000 nu se face nici o referire la majorările de întârziere aferente acestei sume" (pag. 581, alin. 6, dosar prima instanța).

MFP a precizat că, in lipsa unui debit care sa genereze accesorii, nu pot exista majorări de întârziere"".

Tot MFP pretinde, în mod vădit eronat, că stingerea debitului principal nu atrage in mod automat si stingerea accesoriilor, acestea urmând sa subziste pana la stingerea integrala a datoriei" (pag. 582, alin. 2, dosar fond).

MFP recunoaște ca s-au preluat creanțe reprezentate de ratele de capital si la comisionul de risc la datoria publica, dar "in ceea ce privește accesoriile, acestea au fost evidențiate de către organul fiscal competent in contul societății, care avea obligația de a le evidenția in propriile evidente contabile" (pag. 582, alin. 4, dosar fond).

Legea nu permite distinctia dintre soarta juridica a datoriei principale si obligațiile accesorii acesteia, cu consecința aplicării unui regim juridic diferit celor două categorii de obligații, pentru ca obligațiile accesorii să supraviețuiască ulterior stingerii datoriei principale.

Este esențiala împrejurarea ca H.G. nr. 1404/16.12.1996, prin care P. a fost nominalizat pentru asigurarea importurilor de țiței, a modificat prevederile H.G. nr. 907/07.10.1996, prin care inițial a fost desemnata pentru realizarea acestor importuri COMPANIA R. DE PETROL SA.

Mecanismul contractării creditului extern si al garantării sale nu s-a schimbat.

Creditul in sistem revolving a fost contractat exclusiv in beneficiul COMPANIEI ROMANE DE PETROL SA, in solidar cu rafinăriile din subordine, respectiv: .; .; .; ..

Situația rezulta din următoarele inscrisuri, anexate cererii de chemare în judecată:

- Contract de comerț exterior nr. 52/09.01.1997;

- Act adițional nr. 1 la Contractul de comerț exterior nr. 52/09.01.1997;

- Convenția nr._/30.01.1997 intre M. Finanțelor si S.C. P. S.A.;

- Acord nr. 249//28.01.1997 incheiat in baza contractului privind facilitate de emitere de acreditive revolving de către Chase Manhattan Bank, a Garanției emisa de M. Finanțelor in numelel României, si a Contractului de comerț exterior nr. 52/97;

- Adresa nr._/06.06.1995 emisa de către M. Finanțelor -Direcția Generala a Contabilității;

- Adresa nr. 2182/19.05.1997 emisa de către Chase Manhattan Bank si transmisa Ministerului Industriilor si Comerțului;

- Adresa nr._/19.03.1997 emisa de către M. Industriei si Comerțului si transmisa B.N.R.;

- Acord nr._/21.01.1999 intre M. Finanțelor si S.C. Petromidia S.A.;

- Adresa nr. 4410/15.10.1998 emisa de către S.N.P.,,PETROM".

Curtea constata ca actele depuse la dosarul cauzei si expertiza efectuata in cauza au stabilit ca titularul obligațiilor fiscale intitulate debit din rate de capital, dobânzi, comisioane si alte costuri aferente, precum si a celei intitulate debit din comision datorat la Fond de Risc, care a fost de altfel scutita prin O.U.G. nr. 249/30.11.2000, este COMPANIA R. DE PETROL SA cu rafinăriile din subordine (actualmente, .>

S-a demonstrat ca importul de titei s-a realizat in numele comisionarului -. pe seama comitentului - COMPANIA R. DE PETROL SA.

Comisionarul a importat marfa in nume propriu si pe seama comitentului, ca urmare a refacturat-o către comitent la aceeași valoare plus toate costurile aferente si a perceput si facturat un comision de 0,2% din valoarea efectiva a mărfii importate.

Importurile s-au efectuat nu numai in baza H.G. nr. 1404/16.12.1996, pentru realizarea Programului Energetic N., ci si in baza Contractul de comerț exterior pe baza de comision nr. 52/09.01.1997 incheiat intre P. in calitate de comisionar si COMPANIA R. DE PETROL SA in calitate de comitent. Imprejurarea este esențiala.

Importurile de titei au fost achitate in baza unui Acreditiv revolving deschis de CHASE MANHATTAN BANK pe fiecare furnizor in parte indicat de P.. Acreditivul revolving a avut la baza garanția 100% a Statului R..

Inițial, la data semnării Convenției nr._/30.01.1997 însoțita de garantarea de către M. Finanțelor a "Facilitații Chase", NU EXISTA O OBLIGAȚIE FISCALA CONSTITUITA.

Prin neplata de către SNP PETROM, in solidar cu rafinăriile din subordine, a sumelor datorate către CHASE MANHATTAN, pentru plățile făcute in numele P., aferente mărfurilor importate de aceasta in nume propriu, dar pe seama COMITENTULUI COMPANIA R. DE PETROL SA, se constituie o obligație fiscala de către M. Finanțelor, al cărei titular este COMPANIA R. DE PETROL SA cu rafinăriile din subordine.

Expertizele au stabilit ca P. nu este debitor al creanțelor puse in sarcina sa, iar creanțele nu sunt lichide si certe.

Expertizele au stabilit ca inscrisul contestat cuprinde creanțe fiscale accesorii la creanța fiscala principala, scutita la plata prin O.U.G. nr. 249/2000.

Expertizele au arătat ca din ÎNSCRISUL nr._/18.07.2006 emis de Ministerul Finanțelor Publice rezulta:

1.majorări si penalități de întârziere, aferente debitului din rate de capital, dobânzi, comisioane si alte costuri aferente in suma de_,37 lei

2.majorări si penalități de întârziere, aferente debitului din comision datorat la Fondul de Risc (de la plata căruia COMPANIA R. DE PETROL SA a fost scutita in baza O.U.G. nr. 249/30.11.2000) in suma de 46.350,24 lei.

In inscrisul mai sus-mentionat, majorările si penalitățile nu sunt evidențiate separat, dar din CENTRALIZATORUL intocmit de M. Finanțelor in data de 16.02.2000 rezulta ca suma de_,37 lei reprezintă PENALITĂȚI aferente debitului din rate de capital, dobânzi, comisioane si alte costuri, sume achitate de M. Finanțelor in contul Facilitații CHASE.

In centralizatorul MFP Nu figurează MAJORĂRI DE ÎNTÂRZIERE.

Expertizele au identificat ALT CENTRALIZATOR intocmit de către M. Finanțelor la data de 16.02.2000, din care rezulta ca, aferent debitului din comisionul datorat la Fondul de Risc, s-au calculat numai PENALIZĂRI, nu si MAJORĂRI DE ÎNTÂRZIERE.

Din centralizatorul mai sus-mentionat rezulta ca penalitățile de intarziere aferente debitului din comisionul datorat la Fondul de Risc (de la plata căruia COMPANIA R. DE PETROL SA a fost scutita in baza O.U.G. nr. 249/30.11.2000) au fost calculate pana la data de 31.12.1999 si erau in suma de 517.297,65 lei.

Nu s-a identificat existenta unui sold in evidentele Ministerului Finanțelor reprezentând creanțe fiscale principale de plata, asa cum rezulta de altfel si din Decizia nr. 45/15.12.2004, emisa de Curtea de Conturi a României - Secția Control Financiar Ulterior, care, printre altele, prevede că: „suma de_.849,7 lei echivalentul a 69.089.283,14 USD reprezintă Cuantumul creanțelor fiscale principale evidențiat in Centralizatorul intocmit de Ministerul Finanțelor Publice la data de 16.02.2000, fiind in fapt sumele achitate de Ministerul Finanțelor Publice in conformitate cu prevederile Convenției nr._/30.01.1997 si ale Acreditivului Revolving emis de CHASE MANHATTAN BANK (facilitatea CHASE), ce reprezenta obligație de plata a COMPANIEI ROMANE DE PETROL SA, ce a fost scutita la plata, in conformitate cu dispozițiile exprese ale O.U.G. nr. 249/30.11.2000, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 382/2002, cu modificările ulterioare. Aceste sume au fost acoperite din Fondul Special pentru Produse Petroliere, constituit tot in conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 249/30.11.2000".

Expertizele au stabilit ca prin O.U.G. nr. 249/30.11.2000, COMPANIA R. DE PETROL SA este scutita la plata creanței fiscale principale, reprezentând debit din comisionul de 0,2% datorat la Fondul de Risc si neachitat, in suma de 360.000 USD.

Creanța fiscala principala, reprezentând debit din sume reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane si alte costuri achitate de M. Finanțelor aferent Facilitații CHASE, in suma totala de 69.089.283,14 USD, a fost scutita la plata tot prin O.U.G. nr. 249/30.11.2000 .

In total, prin O.U.G. nr. 249/30.11.2000, COMPANIA R. DE PETROL SA a fost scutita la plata de suma de 69.449 mii USD, din care:

•360.000 USD, reprezentând comisionul de 0,2% datorat la Fondul de Risc si neachitat, dintr-un total de 400.000 USD

•69.089.283,14 USD, reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane si alte costuri achitate de M. Finanțelor aferent Facilitații CHASE

Din înscrisurile atașate expertizei C. B. rezulta ca acte de control succesive au constatat ca datoriile la Fondul de Risc revin fie COMPANIEI ROMANE DE PETROL SA, fie rafinăriilor din subordinea acesteia (a se vedea Nota de constatare din 31.05.1999, Nota de constatare din 19.05.1998, Adresa nr. 4410/15.10.1998, Convențiile incheiate de M. Finanțelor cu . interne intocmite de Direcția Generala a Datoriei Publice din M. Finanțelor - nr._/23.02.1998).

Toate convențiile incheiate intre COMPANIA R. DE PETROL SA si P., sunt subscrise de M. Finanțelor si, in consecința, opozabile acestuia. Obligațiile reclamantei sunt limitate la cuprinsul Convențiilor -opozabile Ministerului Finanțelor (Convenția de baza constituie anexa la Raportul de expertiza si este constituita din Acordul... privind facilitatea de emitere de acreditive..., datat 28.01.1997 si Convenția datata 30.01.1997, încheiata intre reclamanta si M. Finanțelor - înregistrata sub nr._/30.01.1997 la M. Finanțelor).

Este esențiala imprejurarea ca in capitolul "Preliminarii" din Convenție se menționează că „Beneficiar al țițeiului importat in baza Facilitații este COMPANIA R. DE PETROL SA si rafinăriile prelucrătoare, care se obliga in solidar sa faca plata in întregime si la termen a costului facilitații importului de titei si respectiv a costului Scrisorii de garanție externa, sa plătească necondiționat penalități, dobânzi si daune in caz de nerespectare a termenelor de plata, sa puna la dispoziția Garantului si Garantatului mijloacele de asigurare la a căror executare se va trece cu preferința

La art. 4 lit. i). din Acordul incheiat la 28.01.1997 intre . calitate de creditor-importator, si COMPANIA R. DE PETROL SA in solidar cu rafinăriile prelucrătoare semnatare, in calitate de beneficiara-debitoare s-a prevăzut clauza potrivit căreia debitoarea COMPANIA R. DE PETROL SA, in solidar cu rafinăriile prelucrătoare semnatare, se obliga sa plătească prin creditor sau direct Ministerului de Finanțe comisionul la Fondul de Risc si penalitățile de întârziere, conform convenției de garanție recunoscute si însușite de debitor ca fiind executorie de drept.

Rezultă că debitor - in accepțiunea Acordului - este COMPANIA R. DE PETROL SA, in solidar cu rafinăriile prelucrătoare semnatare, al cărei succesor in drepturi si obligații este S.C. PETROM S.A., asa cum rezulta din actele normative de reorganizare a fostei COMPANII ROMANE DE PETROL SA

Contractul privind facilitatea de emitere de acreditive revolving, Memorandum-ul informativ, Garanția emisa de M. Finanțelor in favoarea Chase Manhattan Bank si Acordul incheiat intre . COMPANIA R. DE PETROL SA, in solidar cu rafinăriile, fac corp comun potrivit clauzelor speciale inserate in cuprinsul actelor.

Din analiza prevederilor Convenției de Garanție incheiate cu M. Finanțelor si Acordului incheiat cu fosta COMPANIE R. DE PETROL, in solidar cu rafinăriile prelucrătoare semnatare, rezulta ca M. Finanțelor si-a rezervat dreptul de a urmări silit, cu prioritate, pentru recuperarea sumelor plătite sau datorate acestuia conform Convenției de Garanție pe beneficiarul importului de titei, fosta COMPANIE R. DE PETROL SA, comitenta, si rafinăriile prelucrătoare.

Accesoriile privind creanța garantata, inclusiv dobânzile legal datorate pentru creditul extern garantat, au fost preluate la datoria publica.

S.N.P. PETROM S.A. a fost scutit de plata datoriilor si accesoriilor acestora.

Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea, va anula decizia nr._/8.12.2006 emisă de pârât, va admite contestația reclamantei și va anula înscrisul nr._/18.07.2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta .>, cu sediul în București, ., ., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală pentru Acorduri, Cooperare Internațională și Decontări Externe, cu sediul în București, ., sector 5.