Despăgubire. Decizia nr. 4573/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4573/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 4065/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4573
Ședința publică din data de 28.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte G. I. C.
Judecător F. C. M.
Judecător P. C.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva Sentinței civile nr. 5644 din data de 09.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. V. și intimații – intervenienți M. C. V. și C. N. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul reclamant și intimații intervenienți reprezentați de apărător, avocat C. D. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat,sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul pentru intimați, apărătorul solicită instanței respingerea recursului formulat de către fosta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, actuală C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondat.
Învederează instanței că sunt două aspecte invocate prin cererea de recurs, privitoare la capete de cerere admise în fond, învederând instanței că recurenta a apreciat că a fost obligată, în mod nelegal, să înregistreze dosarul de despăgubire precum și că această autoritate nu este în măsură să soluționeze dosarul.
Menționează intimații, pin apărător, că î susținerile formulate în cuprinsul întâmpinării depusă în recurs, au arătat că recurenta pârâtă a înregistrat dosarul de despăgubire, având în vedere înscrisurile depuse chiar de către aceasta, deci a achiesat hotărârii judecătorești pronunțată în fond.
Învederează instanței că este vorba despre nota de ședință depusă de recurentă la termenul anterior, înscris ce nu le-a fost comunicat intimaților de către recurentă.
Cu privire la soluționarea dosarului de despăgubire în condițiile legii, așa cum a dispus instanța de fond, apreciază că este indubitabil că această procedură trebuie să se realizeze în condițiile legii indiferent de legea aplicabilă, neputându-se aprecia că există posibilitatea nesoluționării unui dosar.
Intimații apreciază că trebuie respectat dispozitivul hotărârii instanței de fond, recurenta fiind obligată să emită decizia titlu de despăgubire ori titlu de compensare aferentă dispoziției emisă la data de 9 iunie 2009.
Menționează că procedura a făcut obiectul controlului de legalitate, prefectul atacând pe cale legală această decizie, acțiunea sa fiind respinsă de către instanțele de judecată în mod irevocabil.
Mai ară intimații că ulterior emiterii deciziei, în anul 2011 s-a emis avizul de legalitate, iar recurenta nu poate susține altfel, apreciind că în cauză există o autoritate de lucru judecat.
Cu privire la excepția invocată de recurentă prin nota de ședință, intimații susține că acest înscris nu este semnat, apreciind că nu este însușit de către reprezentantul recurentei.
Curtea pune în vedere apărătorului intimaților că notele de ședință au fost comunicate în original, fiind semnate și ștampilate, totodată califică excepția prematurității ca fiind motiv de recurs și nu o excepție de sine stătătoare și acordă cuvântul în dezbatere.
Cu privire la prematuritatea invocată de recurentă, intimații solicită respingerea ca nefondată a acestei excepții având în vedere faptul că perioada celor 12 luni în cadrul căreia a fost suspendată procedura de plată a despăgubirilor nu echivala cu imposibilitatea părților de a introduce o cerere în justiție.
Susțin intimații că nu se poate aprecia că pe perioada suspendării, era interzis accesul la just.
Învederează instanței că urmare a intrării în vigoare a perioadei de suspendare, au înțeles să modifice cererea de chemare în judecată, chiar în fața instanței de fond, care, prin dispozitivul sentinței civile, a obligat recurenta la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire după finalizarea perioadei de suspendare.
Dacă se califică excepția ca fiind o apărare invocată pentru prima dată în recurs, și nu reiterarea celui din fond, apărătorul intimaților precizează că invocă tardivitatea formulării acestei excepții.
Curtea pune în discuție excepția tardivității invocării excepției prematurității.
Intimații prin apărător solicită admiterea acestei excepții având în vedere faptul că au trecut cele 15 zile de depunerea motivelor de recurs.
În subsidiar pe fondul excepției, intimații susțin că, în temeiul dispozițiilor art. 4 raportat la art. 32 și art. 33 din Legea nr. 165/2013, recurenta pârâtă a dat o interpretare eronată a dispozițiilor legale, întrucât art. 34 din lege nu instituie un termen prohibitiv ci unul maxim în care C. Națională pentru Compensarea Imobilelor este ținută să soluționeze aceste dosare, deci nu este un termen minim și nici nu oprește recurenta să soluționeze dosarele deja existente.
Totodată intimații mai susțin că recurenta pârâtă introduce un viciu care nu exista la data introducerii acțiunii și nici la data pronunțării hotărârii de fond, apreciind că interpretarea este una vădit eronată, care conduce la împiedicarea accesului în justiție și încalcă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a instanțelor naționale precum și principiul neretroactivității legii.
Intimații învederează instanței că au trecut 13 ani de la data formulării cererii de restituire în natură.
Apărătorul intimaților depune la dosar concluzii scrise, precizând că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 5644 din data de 09.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul R. V. si intervenientii M. C. V. si C. N. V. in contradictoriu cu parata C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR si a fost obligata parata la la înregistrarea dosarului aferent Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr._/09.06.2009.
A fost obligată pârâta să emită, în condițiile legii, decizia reprezentând titlul de despăgubire aferentă Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr._/09.06.2009, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri și emiterea titlurilor de despăgubire.
In rest acțiunea și cererea de intervenție, a fost respinse ca nefondate.
In final a fost respinsa cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant și intervenienți, ca nefondată.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca prin Dispoziția nr._/09.06.2009 emisă de Primarul General al Municipiului București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului, pentru o parte din imobilul notificat, imposibil de restituit în natură.
Intervenienții în interes propriu sunt cesionari ai drepturilor asupra imobilului notificat, deținând fiecare o cotă de 1/3.
Ca urmare a exercitării controlului de legalitate asupra dispoziției Primarului, Prefectul Municipiului București a promovat acțiune în contencios administrativ, solicitând anularea acesteia, acțiune respinsă definitiv și irevocabil la data de 29.09.2011.
La data de 19.10.2011, dosarul aferent dispoziției de mai sus a fost transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de către Instituția Prefectului Municipiului București, aceasta returnându-l la data de 14.11.2011, cu solicitarea de a se comunica motivul imposibilității restituirii în natură a unei anumite suprafețe din terenul pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Dosarul a mai fost retransmis de catre parata cu aceleasi solicitari, dar de fiecare data PMB si Institutia Prefectului M.B. a transmis dosarul paratei cu mentiunea ca imposibilitatea de restituire a terenului in natura este determinata de faptul ca o suprafata de teren este afectata de elemente de sistematizare.
F. de dispozitiile legii nr. 247/2005 si ale HG nr. 1095/2005, instanta de fond a retinut ca relațiile necesare pentru verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului (verificare diferită de cea realizată de instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare promovate de prefect) puteau fi solicitate de CCSD în mod direct de la entitatea deținătoare care a soluționat notificarea, ceea ce ar fi facilitat comunicarea și ar fi asigurat derularea cu celeritate a procedurii.
Masura returnării de două ori a dosarului este în mod vădit disproporționată, contravenind principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, astfel că a admis primul capăt de cerere și a obligat pârâta la înregistrarea dosarului aferent Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr._/09.06.2009 în vederea declanșării procedurii de stabilire și acordare a despăgubirilor.
Instanta de fond a mai retinut ca legea nr. 247/2005 nu stabileste un termen de finalizare a procedurilor de solutionare a cererilor de retrocedare, insa a apreciat ca acesta trebuie sa se incadreze in notiunea de termen rezonabil, invocand in acest sens art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
A fost retinuta perioada indelungata de la momentul notificarii si pana in prezent in care dosarul nu a fost solutionat.
Dupa ce a invocat si prevederile art. 8 din legea nr. 554/2004, instanta de fond a retinut faptul ca trebuie avute in vedere si dispozitiile OUG nr. 4/2012, astfel cum a fost modificata prin legea nr. 117/2012, care au suspendat procedurile de evaluare a imobilelor si de emitere a titlurilor de despagubire si de conversie pana la data de 15.05.2013.
Reclamantul și intervenienții au solicitat totodată ca decizia să fie emisă pentru suma reprezentând contravaloarea terenului notificat, imposibil de restituit în natură. O atare solicitare nu poate fi primită, in opinia instantei de fond, pârâta urmând a-și executa obligația în condițiile legii în vigoare la expirarea perioadei de suspendare și, desigur, în funcție de rezultatul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
În ce privește cererea formulată de reclamant de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri pentru daunei morale, curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată, prejudiciul moral patrimonial nefiind dovedit.
Nedovedite au fost si cheltuielile ocazionate de proces, astfel incat a fost respinsa ca nefondata si cererea de obligare a paratei la suportarea acestor cheltuieli.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata CCSD care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii atacate si respingerea actiunii reclamantului, ca prematur formulata.
A invocat faptul ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica.
De asemenea, a aratat ca in mod gresit a fost obligata la inregistrarea dosarului privind dispozitia nr._/2009 emisa de PMB.
Recurenta a considerat ca instanta de fond si-a depasit atributiile in conditiile in care PMB nu a transmis si nu transmite dosarul cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, adica sa contina toate inscrisurile necesare solutionarii dosarului.
Astfel i-a fost impusa o obligatie imposibil de ececutat .
A mai apreciat ca nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de solutionare a cererii.
In continuare recurenta a invocat faptul ca in mod gresit instanta de fond a obligat-o la analizarea legalitatii respingerii cererii de restituire in natura si la continuarea procedurii administrative prevazute de Titlul VII al legii nr. 247/2005.
A reiterat faptul ca lipsesc inscrisuri privind situatia juridica detaliata a suprafertei de teren pentru care s-a propus acordarea de despagubiri.
In aceste conditii nici evaluarea nu poate fi efectuata.
In final a invocat si dispozitiile OUG nr. 4/2012.
In drept, a invocat dispozitiile Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, H.G nr. 1095/2005, O.U.G. nr. 81/2007, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, art. 115-118 din codul de procedură civilă (1865).
Recursul a fost inregistrat pe rolul ICCJ, fiind transmis apoi pe cale adminstrativa acestei instante conform dispozitiilor legii nr. 2/2013 (art. XXIII al. 2 si 4).
Intimatul reclamant a formulat cerere de preschimbare a termenului, cerere respinsa de catre instanta prin incheierea din 15.04.2013.
La 11.09.2013 recurenta a formulat cerere de introducere in cauza a CNCI, fata de dispozitiile legii nr. 165/2013, cerere admisa prin incheierea din 16.09.2013.
Intimatul reclamant a depus intampinare cand dosarul se afla pe rolul ICCJ, solicitand respingerea recursului ca nefondat
La 11.09 si 12.09.2013 CNCI a depus note de sedinta prin care a invocat ca in perioada 15.03._13 a fost suspendata atat procedura de evaluare cat si cea de emitere a deciziilor reprezentand titlu de despagubire conform OUG nr. 4/2012 fata de hotararea CEDO din cauza pilot M. A. si altii impotriva Romaniei.
Ulterior a fost publicata legea nr. 165/2013 care se aplica inclusiv proceselor afate pe rolul instantelor conform art. 4.
De asemenea recurenta a facut trimitere la modul si termenele de solutionare a cererilor de despagubire potrivit acestui act normativ.
A concluzionat ca cererea reclamantului este prematura.
A mai aratat ca dosarul nu este complet.
Cu privire la exceptia tardivitatii invocarii motivelor de recurs referitoare la dispozitiile legii nr. 165/2013 se retine ca aceasta lege a intrat in vigoare dupa formularea recursului si dupa expirarea termenului in care recursul trebuie motivat.
Fiind motive a caror invocare nu a putut fi efectuata in termenul de 15 zile prevazut de art. 20 din legea nr. 554/2004 si 303 Cod procedura civila (1865) si, in acelasi timp, motive de ordine publica, se constata neintemeiata exceptia tardivitatii invocata de intimati, motiv pentru care o va respinge.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul este intemeiat insa nu pentru motivele indicate in cererea de recurs ci pentru faptul ca ulterior pronuntarii sentintei atacate a fost adoptata legea nr. 165/2003, care se aplica inclusiv proceselor aflate pe rolul instantelor.
Astfel art. 4 din aceasta lege prevede ca « dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi. »
Se retine, de asemena, ca potrivit dispozitiilor noii legi, procedura de solutionare a cererilor de despagubire a fost modificata substantial fata de legea anterioara, legea nr. 247/2005.
Parata nu mai poate fi obligata emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, aceasta fiind o obligatie imposibil de executat pentru simplul motiv ca legea nu mai prevede o astfel de decizie, ci decizia de compensare prin puncte conform art. 21 din legea nr. 165/2013 (al. 9).
De asemenea acelasi act normativ prevede ca aceste decizii se emit in urma unui proces de evaluare diferit de cel anterior (art. 21 al. 6), astfel ca evaluarea nu mai este efectuata de un evaluator.
Recurenta CNCI s-a subrogat in mod legal in atributiile CCSD (art. 18 al. 3).
La art. 34 din legea sus indicata se instituie si noi termene de solutionare a dosarelor inregistrate la Secretariatul CCSD, cum este si dosarul referitor la cererea de despagubire formulata de reclamant.
Astfel la aliniatul 1 se instituie un termen de 60 de luni care curge de la data intrarii in vigoare a legii, in cazul cererilor deja inregistrate la CCSD si in acelasi termen (al. 2) dar calculat de la data inregistrarii cererii la recurenta pentru cele care nu au fost inregistrate pana la . legii.
F. de acest termen se constata neintemeiata solicitarea reclamantului si intervenientilor de obligare la emiterea deciziei privind cererea de despagubiri ce face obiectul dosarului lor, neputandu-se retine nici nesolutionarea cererii in termenul legal si nici un refuz nejustificat de solutionare a cererii.
Chiar daca potrivit noii legi parata ar fi obligata, asa cum sustine intimatul reclamant, sa continue procedura, se constata ca parata este in termenul de solutionare a dosarului reclamantului si nu i se poate imputa, fata de aceasta noua procedura si de termenele legale in care aceasta trebuie indeplinita, vreo culpa in nerespectarea termenului de solutionare a cererii sau ca refuza nejustificat sa solutioneze cererea reclamantului.
Din moment ce noul act normativ prevede noi termene de solutionare a dosarelor, inclusiv a celor aflate pe rolul instantelor de judecata, iar aceste termene nu s-au implinit nu i se poate retine vreo culpa autoritatii parate in nesolutionarea dosarului reclamantului.
Chiar daca se merge pe interpretarea intimatilor in sensul ca termenele prevazute de noul act normativ sunt termene maxime, atata timp cat ele nu au expirat, precum si a faptului ca au fost reglementate in considerarea acordarii posibilitatii recurentei de a solutiona dosarele, se constata ca parata nu poate fi obligata sa le solutioneze mai inainte de expirarea termenelor prevazute de art. 34 din legea nr. 165/2013, deoarece nu poate fi vorba nici de nesolutionarea cererii in termenul legal si nici de un refuz nejustificat de solutionare a cererii.
Daca am merge pe ipoteza invocata de intimati ar insemna ca parata ar putea fi obligata sa solutioneze toate dosarele aflate in posesia sa de indata, fara trecerea vreunui termen, obligatie imposibil de executat si contrara dispozitiilor legii nr. 165/2013.
Nu se poate vorbi in speta nici de incalcarea accesului la justitie deoarece si noul act normativ prevede posibilitatea atacarii in instanta atat a noilor decizii precum si contestarea in instanta a neemiterii deciziei in termenele prevazute de legea nr. 165/2013 (art. 35 al. 1 si 2).
De asemenea se retine ca actul normativ a fost adopatat in urma unei hotarari a CEDO, astfel ca nu se poate retine nici nerespectarea jurisprudentei CEDO.
Nu se poate retine nici faptul ca legea ar fi aplicata retroactiv pentru ca nu se aplica unor dosare deja finalizate ci doar unor dosare si cereri in curs de solutionare, nici procedura administrativa si nici cea in fata instantei nefiind finalizata neexistand o hotarare irevocabila in speta, referitoare la dosarul reclamantului si intervenientilor.
F. de cele retinute mai sus se constata intemeiat recursul si in baza textelor de lege invocate si a art. 299 si urmatoarele, 3041 cod procedura civila (1865) si legii nr. 165/2013, va admite recursul si in baza art. 312 cod procedura civila (1865) va modifica in parte sentinta atacata in sensul ca va respinge in integralitate actiunea formulata de reclamant, ca neintemeiata.
Va mentine solutia instantei de fond de respinge in rest a actiunii si a cererii de interventie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității invocării motivelor de recurs.
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva Sentinței civile nr. 5644 din data de 09.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. V..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că, respinge în integralitate acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Menține soluția de respingere în rest a acțiunii și a cererii de intervenție formulată de M. C. V. și C. N. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. I. C. F. C. M. P. C.
Grefier,
A. C.
RED. P.C / 2 ex.
JUDECĂTOR FOND
B. M.
Curtea de Apel București
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3674/2013. Curtea de Apel... | Cetăţenie. Decizia nr. 5201/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
