Contestaţie la executare. Sentința nr. 1970/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1970/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 298/191/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1970
Ședința publică de la 13 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de contestatoarea STAȚIUNEA DE C. – DEZVOLTARE P. VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE B. în contradictoriu cu intimata A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea prin avocat F. L. cu împuternicire avocațială aflată la fila 91 din dosarul_ al judecătoriei B., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificându-și competența, în temeiul dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., invocă din oficiu excepția necompetenței Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra acestei excepții.
Având cuvântul, reprezentantul contestatoarei învederează faptul că această excepție a fost invocată și în fața Judecătoriei B.. Totodată, apreciază că excepția invocată din oficiu este neîntemeiată, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel București având în vedere faptul că executarea silită a fost începută înainte de . Noului Cod de Procedură Civilă, motiv pentru care solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția necompetenței invocată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.02.2013 sub nr._, reclamanta STAȚIUNEA DE C. – DEZVOLTARE P. VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE B. a formulat în contradictoriu cu pârâta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, contestație la executare împotriva executării silite demarate prin Ordinul nr. 4/30.01.2013 emis de intimată, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Ordinului nr. 4/30.01.2013 prin care s-a ordonat înființarea popririi asupra disponibilităților bănești ale reclamantei în contul deschis la BCR – Sucursala B., cu consecința desființării popririi și a tuturor formelor de executare emise în dosarul nr._/06.02.2013 de către A.; suspendarea executării până la soluționarea contestației; întoarcerea executării silite în sensul restituirii sumelor reținute de către A. de la data înființării popririi; constatarea scutirii la plata obligațiilor aferente SCDVV B. către pârâta AAAS; cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În drept au fost invocate disp. art. 403 C.pr.civ., OUG nr. 51/1998, art. III alin. 1 lit. b din OUG nr. 29/2005, Legea nr. 554/2004, iar la data de 08.03.2013 reclamanta prin serviciul registratură a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.04.2013 pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS (fostă A.) a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. de soluționare a cauzei, invocând în acest sens dispozițiile OUG nr. 51/1998.
Prin sentința civilă nr. 405/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, iar competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.05.2013 sub nr._ .
La primul termen de judecată, 13.06.2013, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a pus în discuția părților această excepție.
Analizând actele dosarului prin prisma excepției necompetenței materiale invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că reclamanta înțelege să conteste executarea silită derulată împotriva sa. Acest aspect rezultă și din actele contestate (obiectul acțiunii) cât și din motivele de fapt și de drept ale cererii (cauza acțiunii). Astfel, în esență, reclamanta contestă procedura executării silite derulată de pârâta Administrarea Activelor Statului împotriva sa prin modalitatea poprire, învederând ca și motive împrejurarea că nu i s-a adus la cunoștință înființarea popririi asupra disponibilităților sale bănești, deși exista o obligație legală în acest sens. A mai relevat deopotrivă reclamanta că beneficia de scutirea legală de la plata sumei pentru care s-a dispus poprirea disponibilităților sale bănești. În plus, nici la momentul la care s-a pornit executarea silită, nici în prezent, reclamanta nu mai datora sumele decurgând din contractele de credit încheiate cu Banca Agricola S.A. și preluate de către pârâta AAAS.
Aceste aspecte se subscriu analizei ce legal poate fi efectuată în cadrul unei contestații la executare de către instanța de executare, în plus reclamanta expunând motive în susținerea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul aceleiași proceduri, solicitând de asemenea și întoarcerea executării silite ca și consecință a admiterii contestației la executare.
Cauza este deci de competența instanței de executare, în temeiul disp. art. 400 alin. 1 C.pr.civ. în conformitate cu care „Contestația se introduce la instanța de executare”, dar și disp. art. 373 alin. 2 din același act potrivit căruia „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Având în vedere modalitatea de executare silită, poprire asupra disponibilităților bănești ale reclamantei în contul deschis la BCR – Sucursala B., Curtea va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Dispozițiile art. 45 din OUG nr. 51/1998 nu pot fi reținute ca și temei întrucât acestea nu sunt incidente soluționării unei cauze având ca obiect contestație la executarea silită, competența materială fiind una absolută, ci au în vedere litigii de altă natură, respectiv cereri privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38 (numai acestea fiind de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului).
Textul de lege în discuție este așezat de legiuitor anterior Capitolului X - Reguli speciale privind executarea silită, fiind deci evident că nu este incident cauzelor cu acest specific, cum ar fi o contestație la executare.
Împrejurarea că pârâta este o autoritate centrală este lipsită de relevanță față de disp. art. 400 alin. 1 și art. 373 alin. 2 C.pr.civ. cât timp nu există un text de lege special derogator. Litigiul nu este un veritabil dosar de contencios administrativ pentru a da relevanță disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004 și pentru care distincția se face în funcție de rangul autorității publice, respectiv centrală sau locală, ci este o contestație la executare de competența judecătoriei ca și instanță de executare, cât timp nu există o dispoziție legală care să statueze în mod distinct.
Că aceasta este voința legiuitorului rezultă și din modificarea expresă a art. 83 din OUG nr. 51/1998 prin punctul 4 din Legea nr. 76/2012 începând cu 15.02.2013, astfel: „Debitorii pot ataca în justiție măsurile dispuse de A.V.A.S. potrivit prezentei ordonanțe de urgență, pe calea contestației la executare, de competența instanței de executare”.
P. aceste considerente de fapt și de drept, Curtea reține că reclamanta a formulat o contestație la executare propriu zisă, cauză de competența judecătoriei ca și instanță de executare, dar și că normele care o reglementează sunt de ordine publică și deci de la care nu se poate deroga nici prin voința părților.
Având în vedere că prezenta instanță a fost învestită printr-o sentință de declinare a competenței de către Judecătoria B., se constată a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 C.pr.civ., respectiv se constată intervenit conflictul negativ de competență, urmând a fi înaintată cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei promovată de contestatoarea STAȚIUNEA DE C. – DEZVOLTARE P. VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE B. în contradictoriu cu intimata A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în favoarea Judecătoriei B..
Fără cale de atac.
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. E. S.
Red./thred. MD
2 ex./18.06.2013
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1937/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2831/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
