Anulare act administrativ. Decizia nr. 3674/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3674/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 42848/3/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /2010
DECIZIA CIVILĂ NR. 3674
Ședința publică de la 26 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. R. prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.651/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă ., prin avocat A. D. I., în baza împuternicirii avocațiale nr.43/12.01.2011 emisă de Baroul București, lipsă fiind recurentul-pârât M. R. prin Primar, intimații-pârâți P. M. R. – Direcția Impozite și Taxe Locale și C. L. al M. R..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că citația comunicată intimatei-reclamante . a fost restituită la dosar cu mențiunea „destinatar mutat, nu se permite afișarea”, procedura fiind acoperită prin prezența apărătorului ales.
Curtea dispune repunerea cauzei pe rol, fiind suspendată în baza art. 244 alin.1 pct.1 C..
Intimata-reclamantă ., prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de încuviințat, Curtea consideră cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Intimata-reclamantă ., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că decizia de impunere contestată a fost declarată nelegală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti sectia a IX-a C. la data de 29.10.2009 sub nr._ reclamanta O. P. SA, în contradictoriu cu pârâta P. M. R. – Direcția Impozite și Taxe Locale a solicitat anularea Deciziei de impunere nr._/27.03.2009, emisă de P. municipiului R. și a Dispoziției nr. 1365/28.04.2009 emisă de pârâtul Primarul M. R..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere nr._/27.03.2009, emisă de P. municipiului R. i s-a impus plata unei taxe speciale pentru construire sală de sport, biserică, reabilitare fațade și promovarea sportului de performanță în cuantum de 112.917 lei, însă potrivit art. 26 alin. 6 din OUG nr. 45/2003 privind finanțele publice locale, art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și art. 282 alin 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
În continuare, reclamanta a arătat că emitentul actului contestat nu a făcut dovada că P. a beneficiat sau beneficiază de serviciile pentru care a fost instituită taxa specială, astfel că a formulat contestația prev. de art. 205 C.pr.fiscală, care a fost soluționată prin Dispoziția nr. 1365/28.04.2009, în care s-a reținut că reclamanta nu face dovada că angajații săi nu beneficiază de serviciile publice locale pentru care au fost instituite taxele. S-a mai reținut, în motivarea dispoziției că taxa specială se referă și la reparația de fațade, de aceasta beneficiind inclusiv clădirile în care-și desfășoară activitatea reclamanta.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr. 554/2004, ale OUG nr. 45/2003 și ale Legii nr. 273/2006.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, arătând că potrivit art. 169 alin. 4 din OG nr. 92/2003 coroborat cu art. 400 alin. 1 C.pr.civ., contestația se judecă de către instanța de executare – Judecătoria R., județul N., excepția tardivității față de împrejurarea că reclamanta nu s-a conformat prev. art. 173 alin. 1 lit. a ) C.pr. fiscală, respectiv nu a promovat contestație împotriva deciziei de impunere nr._/27.03.2009 în termen de 15 zile de la comunicare, ce a avut loc în jurul datei de 30.03.2009, excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 atâta vreme cât reclamanta recunoaște în motivarea acțiunii că aceasta este supusă dispozițiilor Codului de procedură fiscală, excepția netimbrării, față de disp. art. 1 din Legea nr. 146/2007, precum și excepția inadmisbilității, față de disp. art. 112 alin. 1 pct. 5 Cpr.civ., deoarece reclamanta nu face dovada că se conformează diverselor texte de lege invocate sau că acestea sunt aplicabile în ceea ce o privește. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, pe de o parte, că HCL nr. 63/23.04.2008 este în vigoare și, prin urmare, produce efecte juridice și, pe de altă parte, că reclamanta nu face dovada că angajații său nu beneficiază de serviciile publice locale pentru care au fost instituite taxele respective. A mai învederat pârâta că îndeplinirea obligațiilor fiscale nu este condiționată de efectuarea din partea autorității administrative a unor contraprestații imediate de valoarea taxei percepute, instituirea acestoa neavând un caracter comercial.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 C.pr.civ.
La termenul din data de 18.02.2010 au fost pune în discuție și respinse excepțiile necompetenței teritoriale și netimbrării cererii, cu privire la excepția inadmisibilității apreciindu-se că este o apărare de fond și nu o excepție propriu-zisă.
Prin sentința civilă nr. 651/25.02.2010, Tribunalul Bucuresti secția a IX-a C. a respins excepțiile tardivității si neîndeplinirii procedurii prealabile, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Dispoziția nr. 1365/28.04.2009 și Decizia de impunere nr._/27.03.2009, ambele emise de pârâtul Primarul M. R..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Este neîntemeiată excepția tardivității, deoarece reclamanta s-a conformat prevederilor art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, căci astfel cum s-a reținut anterior, prezenta cauză nu este o contestație la executare ci o acțiune în contencios administrativ, întemeiată pe disp. titlului IX din acest act normativ. Prin urmare, nu-i sunt aplicabile prevederile art. 173 din Codul de procedură fiscală, referitor la termenul de 15 zile. De altfel, din ultimul paragraf al Dispoziției nr. 1365/28.04.2009 rezultă că chiar și pârâta avea cunoștință despre procedura urmată de vreme ce consemnează posibilitatea reclamantei de a o ataca în termen de 30 de zile la instanța de contencios administrativ.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța a constatat că este neîntemeiată față de împrejurarea că reclamanta a formulat contestația prev. de art. 205 din Codul de procedură fiscală, contestație soluționată de către pârâtă prin Dispoziția nr. 1365/28.04.2009.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut că prin HCL R. nr. 63/2008 anexa 5 s-a instituit în sarcina entităților economice cu capital de stat, mixt sau privat, precum și liber profesioniștilor care o datorează și care au realizat în anul 2008 o bază de calcul de peste 10.000 lei o taxă în proporție de 1%0 pentru construirea de biserici, reparații fațade și promovarea sportului de performanță. Urmare adoptării acestei hotărâri, prin Decizia de impunere nr._/27.03.2009, fila 8 din dosar, aceasta a fost stabilită și în sarcina reclamantei, cuantumul fiind de_ lei.
În termen legal, reclamanta a contestat decizia de impunere, iar prin dispoziția nr. 1365/28.04.2009, filele 9-12 din dosar, Primarul M. R. a respins contestația, apreciind că atâta vreme cât hotărârea în baza căreia a fost stabilită nu a fost atacată, reclamanta datorează taxa, aceasta fiind datorată de toți agenții economici, fără excepție. De asemenea, s-a mai reținut că reclamanta nu face dovada că angajații săi nu beneficiază de serviciile publice locale pentru care au fost instituite taxele dar și că din sumele obținute se vor repara fațade, printre acestea găsindu-se și cele ale spațiilor ocupate de reclamante.
Verificând dispoziția nr. 1365/28.04.2009, filele 9-12 din dosar, emisă de Primarul M. R., tribunalul a constatat că este neîntemeiată deoarece ar fi trebuit admisă contestația reclamantei formulată împotriva Deciziei de impunere nr._/27.03.2009, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 30 alin 6 din Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, „ Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.”
Prin urmare, HCL R. nr. 63/2008, anexa 5 se aplică reclamantei atâta vreme cât se face dovada că aceasta se folosește de serviciile publice locale pentru care s-a instituit taxa pentru construirea de biserici, reparații fațade și promovarea sportului de performanță și, prin urmare nu pot fi reținute susținerile pârâtei în sensul că datorată de toți agenții economici, fără excepție.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada că reclamanta se folosește de serviciile publice locale pentru care s-a instituit taxa pentru construirea de biserici, reparații fațade și promovarea sportului de performanță, în sarcina sa aflându-se sarcina probei și nu a reclamantei, căci pârâta este cea care a emis decizia de impunere nr._/27.03.2009. Astfel, în mod eronat s-a reținut în motivarea dispoziției nr. 1365/28.04.2009 împrejurarea că reclamanta nu a dovedit că angajații săi nu beneficiază de serviciile publice locale pentru care au fost instituite taxele întrucât aceasta nu a fost stabilită în sarcina angajaților reclamantei ci în sarcina reclamantei însăși. De asemenea, deși pârâta a susținut că reclamanta deține în municipiul R. spații ale căror fațade au fost sau urmează a fi renovate, nu a înțeles să administreze probe în acest sens, limitându-se la a face simple afirmații, or potrivit art. 1169 cod civil, cel ce face o propunere în fața judecății este dator să o dovedească.
În consecință, tribunalul, constatând că în mod eronat pârâta a apreciat că HCL R. nr. 63/2008, anexa 5 se aplică reclamantei, a reținut că în mod nelegal a emis decizia de impunere nr._/27.03.2009 și a respins contestația prin dispoziția nr. 1365/28.04.2009, astfel că va admite acțiunea și va dispune anularea actelor contestate - dispoziția nr. 1365/28.04.2009 și decizia de impunere nr._/27.03.2009, ambele emise de Primarul M. R..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, pentru următoarele motive:
Prin HCL R. nr.63/2008 anexa 5 s-a instituit în sarcina entităților economice cu capital de stat, mixt sau privat, precum și liber profesioniștilor care o datorează și care au realizat în anul 2008 o bază de calcul de peste 10.000 lei o taxă în proporție de 1% pentru construirea de biserici, reparații fațade și promovarea sportului de performanță. Urmare adoptării acestei hotărâri, prin Decizia de impunere nr._/27.03.2009, a fost stabilită reclamantei cuantumul de_ lei.
Reclamanta a contestat decizia de impunere, iar prin dispoziția nr. 1365/28.04.2009, Primarul M. R. a respins contestația, apreciind că atâta vreme cât hotărârea în baza căreia a fost stabilită nu a fost atacată, reclamanta datorează taxa, aceasta fiind datorată de toți agenții economici, fără excepție.
In conformitate cu prevederile art.169 alin. (4) din O.G. nr.92/2003, „Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă...".Textul de lege precizat se coroborează cu dispozițiile art. 400 alin.(l) din codul de procedură civilă în conformitate cu care, "Contestația se introduce la instanța de executare";
Din analiza textelor de lege prezentate rezultă, fără echivoc, faptul că soluționarea prezentei cauze este de competența Judecătoriei R., județul N..
Mai mult, este lipsita de suport juridic desființarea unor acte fiscale emise in baza unei HCL in vigoare.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea constată că soluția pronunțată prin sentința recurată este legală și temeinică, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 3275/12.09.2012 a Tribunalului București secția a IX-a C., irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 7, art. 8, pct. 10.2.din anexa 4 și pct. 2.2 din anexa 5 din HCL a M. R. nr. 63/2008. Ca urmare, decizia de impunere contestată de reclamantă a devenit lipsită de orice suport juridic, dat fiind că a fost emisă tocmai în baza prevederilor a căror nelegalitate a fost constatată de către instanța de contencios administrativ.
Nu sunt întemeiate susținerile recurentului pârât privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 169 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată nu este anularea unor acte sau forme de executare, ci anularea unei decizii de impunere și a dispoziției prin care s-a soluționat contestația administrativă împotriva acesteia, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 218 alin. 2 din același act normativ.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât M. R. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.651/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.09.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. V. D. G. S. I. C. G.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DCV, tehnored.EC/2ex.
Trib.București/Jud. D. S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2831/2013. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 4573/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
