Obligaţia de a face. Sentința nr. 877/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 877/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 8603/2/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 877
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.03.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. R. M.
GREFIER: LUCREȚIA M.
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților, eventual, să formuleze și să depună la dosar Concluzii Scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2013 și la 04.03.2013, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta B. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI obligarea autorității publice - prin Ministru la recunoașterea valabilității diplomei de licența . nr._, înregistrata sub nr._/31.08.2009, emisa de către Universitatea S. Haret pe numele său.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta susține că obiectul cererii de chemare in judecata se supune prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 prin care "Persoana vătămata . de lege sau ., printr-un act administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit ia plângerea prealabila adresata autorității publice emitente sau daca nu a primit nici un răspuns in termenul prevăzut la art 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cei care se considera vătămat . sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii."
În fapt, reclamanta arată că este absolventă a Universității S. Haret, Facultatea de Limbi si Literaturi Străine din București, specializarea Filologie, promoția 2008, forma de invatamant ID, număr de credite 180; a susținut si promovat examenul de licența, eliberandu-i-se diploma de licența . nr._, înregistrata sub nr._/31.08.2009
Reclamanta mai arată că a fost admisa sa susțină examenul de licența, examen pe care l-a promovat si i-a fost eliberata diploma de licența. Ca atare. Facultățile din cadrul Universității S. Haret au recunoscut titlul de licențiați ai subsemnaților, potrivit diplomelor de licența eliberate.
Diplomele de licența ale absolvenților sunt in ființa si constituie acte administrative nerevocate sau, dupa caz, anulate in vreun mod, de către instanțele de judecata. Solicită instanței sa dea eficienta principiului "validității aparentei in drept". Ideea de aparenta producătoare de efecte iuridice-teoria aparentei- consta in a recunoaște eficacitate juridica unor acte încheiate cu buna-credinta.
Calitatea de unitate de invatamant superior acreditata/neacreditata a Universității S. Haret vizează in mod exclusiv eventuala culpa a acestei universități, iar subsemnații, in baza teoriei aparentei dreptului, nu pot fi victimele lipsei de acreditare.
Apreciază astfel reclamantă ca procedura de acreditare/autorizare a specialităților instituțiilor de învatamant, nu vizează raporturile juridice ale Universității cu reclamanta, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente in materie. Altfel spus, eventualele abateri ale Universității parate în derularea procesului de învățământ la specializările/ programele de studii organizate nu pot fi imputate reclamantei aflată in eroare cu privire la legalitatea formei de învatamant absolvite, iar acesteia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din înscrisurile aflate la dosar rezulta derularea raporturilor reclamantei, in calitate de studentă, cu Universitatea S. Haret, inclusiv faptul ca aceasta si-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea si promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licența. La rândul sau, Universitatea a procedat la eliberarea actelor de studii. Așadar, Universitatea S. Haret a creat, fata de studenții înmatriculați, actuali absolvenți, aparenta de legalizate a formelor de invatamant.
Solicită reclamanta a se ține cont de faptul ca diplomele de licența din aceasta cauza sunt valabile, întrucât nici o autoritate administrativa sau instanța judecătoreasca nu s-a pronunțat in sensul revocării/anularii actului (in acest sens, decizia 2376/2010 pronunțata de ICCJ, Secția contencios si administrativ fiscal in dosarul 840/46/2CJ09). Devreme ce diplomele nu au fost revocate sau, dupa caz, anulate, acestea produc in continuare efecte juridice, ceea ce presupune ca beneficiarilor diplomelor trebuie sa li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
Mai susține reclamanta că, a interpreta în sens contrar, înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS si implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din cariera, din viata sociala, în condițiile in care au fost admiși la studii de către Universitatea S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele in cursul anilor, precum si examenul de licența.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii asa cum a fost formulata, obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului prin Ministru la recunoașterea valabilității diplomei de licența eliberata de Universitatea S. Haret.
Mai susține reclamanta faptul ca sesizarea instanței de judecata justifica interes, în sensul ca la data introducerii cererii de chemare in judecata interesul reclamantei este legitim corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale. Interesul este legitim atunci cand se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut.
Interesul este personal si direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare sa aparțină celui care recurge la acțiune. Si de asemenea interesul este născut si actual, exista in momentul in care este formulata cererea.
Menționează ca atât M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, cat si Universitatea S. Haret, trebuie sa respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art, 2 Protocol 1 la CEDO, precum si dreptul la educație potrivit Constituției României.
Prin urmare, câtă vreme pârâta, USH, însăși recunoaște că reclamanta a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestora acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiați - acte ce premerg diplomelor finale de studii -, respectiv câtă vreme paratul MECTS nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâta a studiilor reclamanților, având în vedere dispozițiile legale sus - expuse, solicită a se constata că cererea reclamantei este întemeiată sub aspectul obligării pârâtului de a emite diploma de licență.
ÎN drept acțiunea a fost întemeiată pe Constituției României, ale Legii nr.1/2011; Legii nr. 84/195, republicată; Legii nr. 554/2004; art. 60 -63 Cod procedură civilă; Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.3404/07.03.2006; Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 2284/2007.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar un set de înscrisuri, de care făcut vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Împotriva acțiunii, a formulat întâmpinare M. pârât, prin care, în principal, a susținut că acțiunea nu este admisibilă, întrucât, prin acțiunea de față reclamanta a solicitat instanței numai să se constate existența unui drept subiectiv al său sau inexistența unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa, deci constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic concret; iar în situația în care reclamanta are un drept, atunci poate solicita realizarea lui, iar nu constatarea acestuia, cererea fiind inadmisibilă; constituind o fine de neprimire.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările cauzei, raportat și la susținerile părților și prevederile legale incidente, instanța constată următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de autoritatea publică pârâtă, Curtea o va respinge, având în vedere faptul că, argumentele aduse în susținerea acesteia sunt în realitate apărări pe fondul cauzei, din moment ce, altfel spus, pretenția reclamantei nu se regăsește între atribuțiile ce i-au fost conferite prin lege.
Asupra fondului cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că cererea reclamantei nu este fondată, nu are temei legal care să fundamenteze susținerea acesteia, formulată cu alte cuvinte, cum că autoritatea pârâtă refuză în mod nejustificat să recunoască diplomele ce le-au fost eliberate de universitate.
În combaterea acțiunii autoritatea pârâtă a susținut că ministerul nu are atribuția de a recunoaște/de a declara legalitatea/nelegalitatea unei diplome de absolvire a învățământului superior printr-un act administrativ pe care să-l emită ulterior eliberării diplomei, la cererea titularului acelei diplome.
De altfel, nici reclamanta nu au fost în măsură să indice existența vreunui text, act normativ, norme juridice care să confere autorității pârâte o astfel de atribuție și, pe de altă parte, la dosar nici nu s-a depus nici un act emis de ministerul pârât în legătură cu diploma care face obiectul cauzei.
Astfel fiind, este evident că, refuzul autorității pârâte nu are caracter nejustificat, ci este rezultatul unei conduite conforme cu împrejurarea că ministerul nu are atribuțiile pretinse de reclamante în legătură cu recunoașterea/nerecunoașterea diplomelor pe care le dețin astfel că, acțiunea urmează să fie respinsă.
Pe de altă parte, instanța consideră necesar să observe că în cauză, reclamanta nu a justificat un interes în ceea ce privește lămurirea situației juridice a diplomei pe care o deține, diplomă ce au statutul unui act administrativ ce a fost emis de către Universitatea S. Haret, în condițiile legii.
Deci, cu alte cuvinte, în condițiile în care diploma respectivă a fost emisă de o unitate de învățământ superior înființată și acreditată în mod legal, constituind acte administrative în favoarea cărora funcționează prezumția de legalitate, instanța constată că reclamanta nu a evidențiat nici o situație care să justifice un interes în confirmarea legalității acestui act administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. A., cu domiciliul ales la CA C. M. Vicentiu, București .. 266-268 clădirea 60, ., sector 5 în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI SI CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI – .. 28-30, sector 1, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2013
PREȘEDINTE GREFIER
C. R. M. M. LUCREȚIA
Red. CRM
Tehnored. ML
| ← Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 424/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1292/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
