Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 5772/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5772/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 5903/2/2013
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința nr. 5772
Ședința publică din 28.11.2012
C. constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. M.
GREFIER: G. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta INSPECȚIA M. în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect suspendare executare și anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta, prin consilier juridic A. M., care depune delegație la dosar, și pârâta C. de C. a României, prin consilier juridic P. A. M., care depune delegație la dosar, lipsă fiind pârâta C. de C. a mun. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
C. pune în discuție excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta C. de C. a României prin întâmpinare.
Pârâta C. de C. a României, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București-Secția a IX-a, având în vedere atât soluția de principiu adoptată de Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20.02.2012, cât și prevederile pct. 228 din RODAS, astfel cum au fost modificate prin hotărârea Plenului Curții de C. nr. 135/16.05.2013, publicată în M. Of. nr. 538/26.08.2013.
Reclamanta, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției necompetenței materiale. Precizează că hotărârea Plenului Curții de C. nr. 135/16.05.2013 a fost publicată în Monitorul Oficial la 26.08.2013, dată când prezenta acțiune a fost depusă la oficiul poștal.
C. rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
C.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.08.2013, reclamanta INSPECȚIA M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, suspendarea executării și anularea măsurii stabilite la pct. 3 din decizia nr. 80/2013 emisă de C. de C. a mun. București, precum și a încheierii nr. 84/2013 pronunțată de C. de C. a României-Comisia de soluționare a contestațiilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 15.10.2013 (fila 114), pârâta C. de C. a României a invocat excepția necompetenței materiale și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere atât soluția de principiu adoptată de Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20.02.2012, cât și prevederile pct. 228 din RODAS, astfel cum au fost modificate prin hotărârea Plenului Curții de C. nr. 135/16.05.2013, publicată în M. Of. nr. 538/26.08.2013.
Analizând cauza sub aspectul competenței materiale, în conformitate cu dispozițiile art. 129-132 din Codul de procedură civilă, C. constată că prin încheierea nr. 84/06.08.2013 emisă de C. de C. a mun. București (filele 15-23) a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva măsurii stabilite la pct. 3 al deciziei nr. 80/17.06.2013 emise de C. de C. a mun. București (filele 25-29).
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., litigiile rezultate din activitatea Curții de C. se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
În lipsa unor dispoziții speciale și derogatorii privind competența, se aplică dreptul comun reprezentat de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care stabilește că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Prin urmare, competența materială a instanței de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate.
În speță, C. constată că ceea ce reclamanta contestă este măsura nr. 3 din decizia nr. 80/17.06.2013 emisă de C. de C. a mun. București, structură fără personalitate juridică ce exercită, potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 94/1992, funcțiile Curții de C. la nivelul mun. București.
Chiar dacă această structură nu are personalitate juridică, în sensul legii civile, ceea ce are importanță în dreptul administrativ este capacitatea ei de drept public sau capacitatea administrativă, respectiv aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea și executarea în concret a legii. Titularul unor competențe recunoscute de lege are libertatea de a stabili în ce fel își va exercita atribuțiile, litigiul în care particularul vătămat atacă un act administrativ în fața instanței trebuind să se poarte în contradictoriu cu emitentul actului. Cât timp Camerei de C. a mun. București i s-a recunoscut competența și atribuția legată de posibilitatea de a emite acte administrative în regim de putere publică, entitatea care are recunoscută o astfel de capacitate administrativă are și legitimare procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect cercetarea legalității acelui act. În raport de acest criteriu, trebuie tranșat și incidentul referitor la delimitarea pe verticală a competenței instanțelor de contencios administrativ.
Așadar, actul administrativ supus cenzurii instanței este, în fapt, decizia nr. 80/17.06.2013 emisă de C. de C. a mun. București, prin care au fost stabilite anumite măsuri în sarcina entității publice controlate, măsuri a căror legalitate este contestată de reclamantă și urmează a fi analizate de instanța competentă.
C. mai reține că, la data de 20.02.2012, Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat o soluție de principiu, în sensul că, atunci se respinge total sau parțial contestația împotriva deciziei structurii teritoriale a Curții de C., competența materială revine tribunalului, întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură locală a Curții de C.; în schimb, atunci când intervine desființarea sau anularea deciziei emise de structura teritorială printr-o decizie a comisiei de soluționare a contestației din cadrul Curții de C., care se substituie astfel deciziei structurii județene, competența materială revine curții de apel, întrucât în această situație actul administrativ care produce efecte juridice este încheierea comisiei ce funcționează în cadrul Curții de C. a României.
C. mai constată că, prin hotărârea Plenului Curții de C. nr. 135/16.05.2013, publicată în M. Of. nr. 538/26.08.2013, au fost modificate și dispozițiile pct. 228 și 223 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., adoptat prin hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/04.11.2010.
Astfel, conform pct. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., „competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor aparține instanțelor de contencios administrativ, așa cum acestea au fost indicate la pct. 223 lit. e), în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.
Conform pct. 223 lit. e) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., „în cazul încheierilor pronunțate ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene și a mun. București, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate; în cazul încheierilor pronunțate ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de C., competența revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul entității verificate”.
Împrejurarea că, prin pct. 227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. s-a prevăzut dreptul conducătorului entității verificate de a sesiza instanța de contencios administrativ doar împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu este de natură a avea efecte asupra stabilirii competenței materiale, întrucât rațiunea acestor dispoziții regulamentare este aceea de introducere a unei proceduri prealabile obligatorii, prin care se poate reveni asupra măsurilor dispuse, situație în care accesul la instanță este deschis numai după epuizarea căii administrative de atac.
Pentru aceste considerente și având în vedere că reclamanta contestă măsura nr. 3 dispusă prin decizia nr. 80/17.06.2013 a Camerei de C. a mun. București, litigiul privind, așadar, un act administrativ emis de o autoritate publică locală, C., în baza art. 129-132 din codul de procedură civilă cu referire la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și pct. 228 și 223 lit. e) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., va admite excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta INSPECȚIA M. în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în favoarea Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. G. M.
Red/thred. jud. DDM/ 2 ex/ 29.11.2013.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3435/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 5966/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
