Anulare act administrativ. Hotărâre din 28-01-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 170/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
JUDECĂTOR: C. M. F.
GREFIER: M. G.
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă ., împotriva Sentinței civile nr. 241/8.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. ORAȘULUI V. PRIN PRIMAR, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat B. R., în baza împuternicirii avocațiale B735292/2012 depuse la fila 28 dosar, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T. a depus la dosar înscrisurile solicitate, după care:
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T. pentru prezentul termen.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta-reclamantă, prin avocat, având în vedere dispozițiile art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, care instituie în sarcina părții obligația de a urmări desfășurarea procesului, precum și faptul că înscrisurile au fost depuse la dosar încă din data de 09.01.2013, recurenta având astfel suficient timp la dispoziție să le studieze prin reprezentant în cadrul compartimentului Arhivă al instanței.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are de formulat alte cereri prealabile judecății cauzei.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării intimatei-pârâte la plata impozitului si a penalităților aferente pentru suprafața de 7.501,55 mp (compusa din 3.075,79 mp rezultați in plus la măsurătorile cadastrale + 4.426.76 mp rezultați din dezafectarea unor patule) in suma de 22.125 lei, iari nu la suma de 246.411,49 lei ( 130.842 impozit + 115.569,49 lei penalități de întârziere), astfel cum a pretins intimata și greșit a admis instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată. În argumentare, arată că instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile de proprietate depuse la dosar în susținerea cererii.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 28.01.2013.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
B. C. V. H. C. M. F.
GREFIER,
M. G.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 368
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.01.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
JUDECĂTOR: C. M. F.
GREFIER: M. G.
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă ., împotriva Sentinței civile nr. 241/08.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. ORAȘULUI V. PRIN PRIMAR, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28 ianuarie 2013.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 241/08.03.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta P. ORAȘULUI V. PRIN PRIMAR ca neîntemeiată și a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării procesului – verbal de constatare nr._/09.12.2011 emis de pârâtă.
În considerentele hotărârii, a reținut Tribunalul că prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta S.C. C. S.A. a chemat în judecată pe pârâta P. orașului V. – prin primar solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea în parte, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, a procesului-verbal de constatare întocmit de inspectorii din cadrul biroului ITL al Primăriei V. încheiat la data de 09.12.201 1 si înregistrat sub nr._/09.12.2011, precum și suspendarea executării actului până la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei, în baza prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A mai reținut Tribunalul că, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că societatea a întocmit și depus în anul 2009 Declarația de impunere pe teren pentru Subunitatea V. în baza centralizatorului privind suprafețele aflate in patrimoniul societății rezultate din măsurătorile topografice, declarând o suprafața de 34.031,34 mp cu titlul Terenuri cu construcții si 62.420,38 mp Drumuri și căi ferate, în total 96.459,69 mp, centralizator care reprezintă, de fapt, anexa la certificatul de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului, . 07, nr. 1438. De asemenea, reclamanta a arătat că suprafața raportata în Declarația de impunere (96.451,69 mp) este identică cu suprafața cu care Silozul V. figurează în Centralizatorul suprafețelor de teren aflate in patrimoniul societății si care, așa cum s-a arătat, a rezultat în urma măsurătorilor topografice, însă ulterior, în urma unor lucrări cadastrale de repoziționare a incintelor aparținând Subunității V., suprafețele au fost remăsurate, motiv pentru care în . a rezultat suprafața de 78.607,78 mp, iar în . suprafața de 20.919,70 mp, în total suprafața fiind de 99.527,48 mp. Prin urmare, reclamanta a susținut că față de suprafața totală din documentația cadastrala, întocmită conf. H.G. nr. 834/1991, în vederea obținerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, rezultă o diferența în plus de 3.075,79 mp (99.527,48 mp -96.451,69 mp), iar în condițiile în care o parte din pătulele de lemn construite în anii 1960-1961, datorită uzurii avansate, a neîntreținerii lor (nemaifiind corespunzătoare depozitarii produselor potrivit cerințelor actuale), sub influența intemperiilor de-a lungul anilor (ploi. vânt, zăpadă), s-au prăbușit, iar terenul a fost eliberat, suprafața construită s-a diminuat cu 4.425,76 mp, crescând corespunzător suprafața impozabilă. Ca atare, reclamanta a arătat că suprafața de teren neimpozata este de 7.501,55 mp (3.075,79 mp rezultați in plus in urma lucrărilor cadastrale de repoziționare a incintelor + 4 4-25*76 mp rezultați din dezafectarea pătulelor și nu de 64.188,57 mp cum s-a stabilit prin Procesul-verbal de constatare nr._/09.12.2011. În consecință, reclamanta a solicitat admiterea acțiunea și anularea în parte a procesului-verbal de constatare încheiat la data de 09.12.2011, în sensul de a fi obligați la plata impozitului aferent suprafeței de 7.501,55 mp și nu pentru suprafața de 64.188,57 mp, cum eronat se susține în actul constatator. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 544/2004 si ale Legii nr. 571/2003.
A mai arătat Tribunalul că pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că prin procesul - verbal de constatare înregistrat sub nr._ / 09.12.2011 în urma verificării modului de declarare a suprafețelor de teren de pe raza orașului V. aliate în patrimoniul S.C. C. S.A. T., verificări efectuate pe baza declarațiilor/deciziilor de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren depuse de societate în perioada 2006-201 1, a documentelor ca atestă dreptul de proprietate asupra terenurilor precum și extraselor de carte funciară furnizate de B.C.P.I. V., s-a constatat declararea eronată a categoriilor de folosință a terenurilor aliate în patrimoniul S.C. C. S.A. T., fapt ce a condus la impozitarea greșită a acestora. Suprafața de teren neimpozitată, ca urmare a declarării eronate a fost de 64.188,57 m.p. pentru care a fost stabilii un impozit suplimentar, în conformitate cu art. 91 alin 1 Cod.proc.fiscală, în sumă de 130.842 lei și s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 115.569,49 lei.De asemenea, pârâta a arătat că potrivit extraselor de carte funciară furnizate de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V.. S.C. C. S.A. T. deține pe raza orașului V. suprafețe situate pe două amplasamente, respectiv pe . deține suprafața de 20.919,70 m.p. având categoria de folosință de „curți construcții” - teren înscris în cartea funciară nr._/Nr. CP în format vechi 153 și pe . (fost nr. 2), deține suprafața totală de 78.607,78 m.p. din care 72.874,42 m.p. o reprezintă suprafața având categoria de „curți construcții", suprafața dc 5.733,36 o reprezintă suprafața ocupată de „căi ferate" și suprafața de 16.739,82 m.p. o reprezintă „suprafața construită" - teren înscris în cartea funciară nr._/Nr.CF în format vechi 153, astfel că suprafața totală de teren deținută pe raza orașului V. de reclamanta S.C. C. S.A. T. este de 99.527,48 m.p. - conform extraselor de carte funciară. Prin urmare, pârâta a susținut că suprafața de teren neimpozitată, ca urmare a declarării eronate este de 64.188,57 m.p. respectiv [(72.874,42 m.p. - 16.739,82 m.p.) - (34.031,31 m.p. – 21.165,57m.p.)] + 20.919,70 m.p. = 64.188,57 m.p., iar pentru această suprafață de teren s-a stabilit impozitul suplimentar în sumă de 130.842 lei și s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 115.569.49 lei, întrucât nu sunt supuse impozitării - conform dispozițiilor legale suprafața ocupată de construcții („suprafața construită") și suprafața ocupată de „căi ferate”, restul suprafețelor având categoria de folosință de „curți construcții" fiind supusă impozitării. Referitor la susținerile reclamantei în sensul că diferența de teren neimpozitată este de 7.501,55 m.p. și nu de 64.188,57 m.p. cum s-a constatat prin procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr._ / 09.12.201 1 nu au corespondent în realitate întrucât suprafața de 64.1 88,57 m.p. rezultă din Extrasele de carte funciară. În acest sens, pârâta a arătat că deși reclamanta susține că suprafața ocupată de „drumuri-căi ferate” - care nu este supusă impozitării este de 62.420,38 m.p., în realitate potrivit cărții funciare suprafața ocupată de căi-ferate este de 5.733,36 m.p. restul de 72.874,42 m.p. având categoria de „curți construcții", astfel că, procesul verbal contestat este legal.
A consemnat Tribunalul că la data de 16.02.2012 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare cu privire la calculul impozitului și a penalităților aferente pentru suprafața de 7.501,55 mp (compusă din 3.075,79 mp rezultați în plus din măsurătorile cadastrale + 4.426,76 mp rezultați din dezafectarea pătulelor) și care nu a fost înscrisă în evidentele fiscale, precizând că impozitul datorat este de 12.905 lei, iar penalitățile de întârziere sunt în cuantum de 9.218 lei, astfel că din însumarea acestor sume rezultă suma de 22.125 lei pe care recunoaște că o datorează. La determinarea suprafeței de 7.501.55 mp nedeclarată la impozitare, reclamanta a arătat că au fost avute în vedere dispozițiile art. 258 (3), (4), (5), (51) din Codul fiscal, prin care sunt scutite de la impozitare terenurile din intravilan cu destinație drumuri și căi ferate (așa cum rezultă din tabelul de la art. 258 (4) nr. crt. 8 din Codul fiscal. În fine, s-a susținut că organul constatator a dedus de la impozitare numai suprafața de teren construită, nu și suprafața de teren destinată cailor de transport de 62.420,38 mp după cum este înscrisă în centralizatorul, anexa, parte integrantă a Titlului de proprietate, privind suprafețele rezultate din măsurători topografice, iar calculul s-a raportat la 6 ani și nu la 5 ani, așa cum prevede art. 91 (1) din .G. nr. 92/2003 cu modificările si completările ulterioare.
Examinând actele și lucrările dosarului, în motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul a constatat că prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09.12.2011 pârâta, în raport de declarațiile/deciziile de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren depuse de reclamantă în perioada 2006-2011, de documentele ce atestă proprietatea asupra terenurilor declarate, precum și de extrasele de carte funciară a constatat declararea eronată a categoriilor de folosință a terenurilor aflate în patrimoniul reclamantei, împrejurare ce a condus la impozitarea greșită a acestora.
Astfel, pârâta a reținut că suprafața de teren neimpozitată ca urmare a declarării eronate este de_,57 metri pătrați pentru care a fost stabilit, în conformitate cu prevederile art. 91 alin.1 și 2 din Codul de procedură fiscală un impozit suplimentar de 130.842 lei pentru care s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 115.569,49 lei.
Împotriva acestui proces-verbal de constatare, reclamanta a formulat contestație, susținând, în esență, că declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren au fost corect întocmite, acestea având la bază documentația topografică întocmită conform HG nr. 834/1991, care, de altfel, a stat la baza eliberării Certificatului de atestare a dreptului de proprietate ., nr. 1438. Conform centralizatorului, reclamanta, pe raza orașului V., deține suprafața totală de_,61 metri pătrați, rezultată din măsurătorile topografice, compusă din suprafețele de_,58 metri pătrați – suprafață construită, 1313,00 metri pătrați – suprafață rețele,_,38 metri pătrați – suprafață destinată transportului (drumuri și căi ferate) și_,73 metri pătrați – suprafețe libere. Ulterior, urmare unor lucrări cadastrale de repoziționare, suprafața totală aparținând reclamantei a fost de_,48 metri pătrați, astfel că, față de suprafața totală rezultată din Documentația cadastrală întocmită conform HG nr. 834/1991, a fost găsită în plus suprafața de 3075,79 metri pătrați. În fine, a susținut reclamanta că urmare demolării unor pătule din lemn construite în perioada 1961-1962, suprafața constrută s-a redus cu 4425,57 metri pătrați, așa încât suprafața neimpozitată este de 7501,55 metri pătrați și nu de_,57 metri pătrați, cum s-a stabilit prin procesul-verbal de constatare nr._/ 09.12.2011.
Prin Dispoziția nr. 1308/27.12.2011, contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare nr._/ 09.12.2011, a fost respinsă ca nefondată.
Susținerile reclamantei în sensul că suprafața neimpozitată ar fi doar de 7501,55 metri pătrați și nu de_,57 metri pătrați cum s-a reținut prin procesul-verbal de constatare nr._/ 09.12.2011 întocmit de pârâtă sunt apreciate de Tribunal ca fiind lipsite de temei legal.
Astfel, potrivit art. 258 alin 8 din codul fiscal, atât în cazul clădirilor, cât și al terenurilor, dacă se constată diferențe între suprafețele înscrise în actele de proprietate și situația reală rezultată din măsurătorile executate în condițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafețele care corespund situației reale, dovedite prin lucrări tehnice de cadastru.
De asemenea, potrivit aceluiași text de lege, datele rezultate din lucrările tehnice de cadastru se înscriu în evidențele fiscale, în registrul agricol, precum și în cartea funciară, iar modificarea sarcinilor fiscale operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se înregistrează la compartimentul de specialitate lucrarea respectivă, ca anexă la declarația fiscală, iar în conformitate cu disp.art. 259 alin. 7 codul fiscal, persoanele care modifică folosința terenului au obligația de a depune o declarație privind modificarea folosinței acestuia la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data modificării folosinței terenului.
Ori, în cauză, astfel cum rezultă din extrasele de carte funciară, reclamanta deține pe raza orașului V. suprafața de_,48 metri pătrați situată pe două amplasamente, unul pe . în suprafață de_,70 metri pătrați având categoria de folosință de curți – construcții, teren înscris în cartea funciară nr._(nr. CF în format vechi – 153), iar altul pe .(fost nr. 2), în suprafață de_,78 metri pătrați, din care_,42 metri pătrați – curți-construcții, 5733,36 metri pătrați – suprafață ocupată de căi ferate, suprafața construită fiind de_,82 metri pătrați.
Terenul din . în cartea funciară sub nr._, în format vechi nr. 153.
Din dispozițiile art. 258 Cod fiscal rezultă că nu sunt supuse impozitării suprafețele ocupate de construcții, precum și cele ocupate de căi ferate, astfel că, în mod corect, prin procesul verbal de constatare s-a stabilit că suprafața de teren neimpozitată ca urmare a declarării eronate este de_,57 metri pătrați.
Astfel, deși reclamanta susține că suprafața ocupată de drumuri, căi ferate, care nu este supusă impozitului este de_,38 metri pătrați, potrivit actelor dosarului, respectiv extrasului de carte funciară suprafața ocupată de căi ferate este numai de 5733,36 metri pătrați, restul de_,42 metri pătrați având categoria de folosință de curți construcții.
Prin urmare, în raport de înscrierile privitoare la proprietate în cartea funciară, se apreciază că reclamanta nu se încadrează în situația de excepție menționată de prevederile art. 268 alin. 51, întrucât excepția vizează cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, ceea ce nu este cazul în condițiile în care conform extraselor de carte funciară, suprafața de_,42 metri pătrați are categoria de folosință curți construcții.
Susținerile reclamantei potrivit cărora pârâta a calculat impozitul și majorările de întârziere pe o perioadă de 6 ani și nu pe 5 ani așa cum prevede art. 91 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 vor fi înlăturate, având în vedere faptul că, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscala.
În raport de cele expuse, acțiunea cu precizarea ulterioară este respinsă de Tribunal ca nefondată.
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 04.04.2012, a declarat recurs, înregistrat la 19.04.2012, partea reclamantă S.C. C. S.A. T., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a fi obligată la plata impozitului si a penalităților aferente pentru suprafața de 7.501,55 mp (compusa din 3.075,79 mp rezultați in plus la măsurătorile cadastrale + 4.426.76 mp rezultați din dezafectarea unor patule) in suma de 22.125 lei si nu la suma de 246.411,49 lei ( 130.842 impozit + 115.569,49 lei penalități de intarziere) cum a pretins intimata si greșit a admis instanța de fond ; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că la data de 13.01.2011, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin (1) din Legea 554/2004, a atacat in contencios administrativ procesul-verbal de constatare nr._/09.12.2011 întocmit de inspectorii din cadrul biroului I.T.L. al Primăriei V., prin care s-a stabilit un impozit suplimentar in suma de 130.842 lei ca urmare a declarării eronate a suprafeței de 64.188,57 mp la care se adaugă suma de 115.569,49 lei penalități de întârziere, in total 246.411,49 lei. In timpul cercetării judecătorești au depus la dosar centralizatorul privind suprafețele (rezultate din măsurători topografice) aflate in patrimoniul societății și care reprezintă Anexa nr. 1 la Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr.1438, din care rezulta fara echivoc categoriile de folosință a terenurilor.
În centralizator, Silozul V. apare cu o suprafata de 62.420,38 mp destinata transportului (marcata cu SRT) la care inspectorii din cadrul biroului de taxe locale al primărie V. au mai adăugat suprafețele de 3.075,79 mp rezultata in plus la remasuratori si 4.426,76 mp prin dezafectarea patulelor, deducând suprafața de 5.733,36 mp ocupata de cale ferata stabilind suprafate neimpozitate 64.188,57 mp(62.420,38 + 3075,79 + 4.426,76-5.733,36=64.188,57).
Netemeincia impozitării suprafeței de teren destinata transportului a sustinut-o invocând in fata instanței dispozițiile art.258 alin.(3)(4)(5) si (51) Cod fiscal.
Astfel, în tabelul de la alin. (4) la care se face trimitere, la nr. crt. 8 impozitul pe teren cu destinație drumuri si cai ferate este marcat cu X(0), deci nu se impozitează.
A mai arătat recurenta că a depus la dosar copii certificate de pe Actul constitutiv si Situația cheltuielilor efectuate pentru cultura grau, dovedind astfel ca îndeplinește și aceste condiții cerute de lege.
Cu toate că dispozitile art. 258 alin (3)-(51) Cod fiscal scutesc de la plata impozitului suprafețele de teren cu destinație de drumuri si cai ferate, si cu toate ca au fost invocate in sustinera acțiunii, instanța de fond, Tribunalul T. - Sectia C. in considerentele hotatarii nu a pus in discuție textele de lege invocate si in mod netemeinic a respins acțiunea, motivandu-si hotărârea pe dispozițiile alin. (8) ale art. 258 Cod fiscal, potrivit căruia daca se constata diferitele înscrise in actele de proprietate si situația reala rezultata din măsurătorile executate in condițiile Legii cadastrului, la determinarea sarcinii fiscale se au in vedere suprafețele care corespund situației reale.
Or, cum din măsurători a rezultat un plus de 3.075,79 mp, iar ulterior prin dezafectarea patulelor a mai rezultat o suprafața de 4.426,49 mp, in total 7.501,55 mp in plus fata de cea desclarata, apreciază recurenta că trebuia să fie obligați la plata sumei de 22.125 lei (12.905 impozit + 9.218 lei penalități) calculate pe o perioada de 5 ani potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003, și nu la suma solicitata de intimață, care a luat in cacul la stabilirea impozitului si suprafața de teren destinata transportului.
Recurenta mai face precizarea că existența drumurilor în incinta silozului este imperios necesară, condiționează insăși desfășurarea obiectului de activitate, care constă in receptionarea din lan si de la diverși producători agricoli a cantității anuale de peste 60.000 to, care, dupa condiționare, se livrează la diverși beneficiari, or aceste cantități de produse sunt aduse cu mijloace de transport tereste de mare capacitate, iar rețeaua de drumuri trebuie sa permită accesul la bascula, la laborator, la magazii, la siloz.
Neluarea in seama a Centralizatorului suprafețelor de teren ce face parte integranta din Titlu de proprietate si in care este menționata suprafața de teren ocupata de drumuri, precum nici a dispozițiilor art. 258 alin.(3)-(5") Cod fiscal de către instanța de fond in luarea hotărârii, este apreciată ca fiind netemeinica și nelegala, motiv pentru care solicită, în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedura civila, modificarea în parte a hotărârii atacate.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.299-316 C.pr.civ.
În dovedire, recurenta – reclamantă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Aferent cererii formulate, a achitat o taxă de timbru în cuantum de 2 lei potrivit art. 11 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 lit. m) din legea nr. 554/2004.
La data de 17.10.2012, prin serviciul Registratură, intimata pârâtă P. Orașului V. prin Primar a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că prin Procesul - verbal de constatare înregistrat sub nr._/09.12.2011, în urma verificării modului de declarare a suprafețelor de teren de pe raza orașului V. aflate în patrimoniul S.C. C. S.A. T., verificări efectuate pe baza declarațiilor/deciziilor de impunere pentru stabilire impozitului pe teren depuse de societate în perioada 2006-2011, a documentelor care atestă dreptul de proprietate asupra terenurilor precum și extraselor de carte funciară furnizate de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V., s-a constatat declararea eronată a categoriilor de folosință a terenurilor aflate în patrimoniul S.C. C. S.A. T., fapt ce a condus la impozit greșită a acestora.
Suprafața de teren neimpozitată, ca urmare a declarării eronate a fost de 64.188,57 m.p. pentru care a fost stabilit un impozit suplimentar, în conformitate cu art. 91 alin 1 C.pr.fiscală, în sumă de 130.842 lei și s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 115.569,49 lei.
Astfel, așa cum rezultă din Extrasele de carte funciară furnizate de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V., S.C. C. T. deține pe raza orașului V. suprafețe situate pe două amplasamente: pe . deține suprafața de 20.919,70 m.p. categoria de folosință de „curți construcții” — teren înscris în cartea funciară nr._/Nr. CF în format vechi 153; pe . (fost nr.2), deține suprafața totală de 78.607,78 m.p. din care 72.874,42 m.p. o reprezintă suprafața având categoria de „curți construcții", suprafața de 5.733,36 o reprezintă suprafața ocupată de „căi ferate” și suprafața de 16.739,82 m.p. o reprezintă „suprafața construită” - teren înscris în cartea funciară nr._/Nr. format vechi 153.
Astfel, suprafața totală de teren deținută pe raza orașului V. de C. S.A. T. este de 99.527,48 m.p. - conform extraselor de funciară.
Nu sunt supuse impozitării - conform dispozițiilor legale - suprafața ocupată de construcții („suprafața construită”) și suprafața ocupată de „căi ferate”, restul suprafețelor având categoria de folosință de „curți construcții”, fiind supusă impozitării.
Suprafața de teren neimpozitată, ca urmare a declarării eronate este de 64.188.57 m.p. respectiv [(72.874,42 m.p. - 16.739,82 m.p.) - (34.031,31 m.p. - 21.165.57 m.p.)] + 20.919,70 m.p. = 64.188,57 m.p., și pentru această suprafață de teren s-a stabilit impozitul suplimentar în sumă de 130.842 lei și s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 115.569,49 lei.
A invocat și reprodus intimata - pârâtă disp. art. 258 alin.8 Cod fiscal.
A apreciat că susținerile recurentei-reclamante făcute în sensul că diferența de teren neimpozitată este de 7.501,55 m.p. și nu de 64.188,57 m.p. cum s-a constatat prin Procesul - verbal de constatare înregistrat sub nr._ / 09.12.2011 sunt nefondate, întrucât suprafața de 64.188,57 m.p. rezultă din Extrasele de carte funciară.
Astfel, deși recurenta susține că suprafața ocupată de „drumuri-căi ferate” - care nu este supusă impozitării este de 62.420,38 m.p., în realitate potrivit cărții funciare suprafața ocupată de căi-ferate este de 5.733,36 m.p., restul de 72.874,42 m.p. având categoria de „curți construcții”.
Precizează intimata – pârâtă că înscrierile privitoare la proprietate în cartea funciară, în ce o privește pe recurentă, au fost efectuate în data de 12.07.2000, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară, astfel încât chiar dacă anterior acestei date exista o altă modalitate de folosință a terenului (așa cum se prezintă de recurentă în Anexa la Certificatul de atestare a dreptului de proprietate valabilă în anul 1998), după data de 12.07.2000 singura categorie de folosință a terenului este doar aceea cuprinsă în cartea funciară.
În drept, nu au fost invocate în mod expres alte dispoziții legale.
In apărare, a fost solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Curtea a încuviințat și a administrat în cond. art. 305 C.pr.civ. rap. la art. 167 C.pr.civ. proba cu înscrisurile atașate la dosar, dispunând totodată, potrivit art. 129 C.pr.civ., comunicarea de către OCPI – BCF V. a rapoartelor tehnice pe baza cărora au fost emise cărțile funciare nr._ și nr._.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
Recursul este nefondat.
În mod legal și temeinic a concluzionat prima instanță că se impune respingerea cererii formulate de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Primaria Orașului V. prin Primar. În acest sens, prima instanță a indicat de o manieră corectă, completă și exhaustivă, cu respectarea disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și cele pentru care s-a înlăturat poziția procesuală a pârâtei. Or, Curtea de apel își însușește argumentele expuse de judecătorul fondului, acesta expunând considerentele pentru care chestiunea litigioasă nu poate fi admisă în sensul indicat de partea reclamantă.
Astfel, după cum corect a reținut prima instanță, disp. art.258 alin. 8 din Legea nr. 571/2003, în diferitele forme de reglementare de-a lungul intervalului de timp relevant pentru cauza de față, a instituit principiul ca declararea categoriei de folosință a unui teren să fie avută în vedere în raport de situația sa reală. Astfel, legiuitorul a prevăzut ca atât în cazul clădirilor, cât și al terenurilor, dacă se constată diferențe între suprafețele înscrise în actele de proprietate și situația reală rezultată din măsurătorile executate în condițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafețele care corespund situației reale, dovedite prin lucrări tehnice de cadastru.
În cauza de față, deși partea recurent – reclamantă contestă suprafața suplimentară de_,57 mp reținută de organul fiscal, invocând în acest scop un centralizator – anexă la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1438/30.10.1998 – privind suprafețele (rezultate din măsurători topografice) aflate în patrimoniul ., ignoră faptul că acesta apare ca fiind întocmit la nivelul anului 1998. Or, efectuându-se de către instanța de recurs verificări direct la OCPI – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară V., au fost comunicate planurile de amplasament și delimitare a bunurilor imobile, însoțite de rapoartele tehnice, care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate în cărțile funciare nr._, nr. CF vechi 153, privind teren intravilan de la adresa V., ., și nr._, nr. CF vechi 153, privind teren intravilan situat în V., adică acelea pentru care s-a calculat impozitul de către partea pârâtă. Din analiza planurilor și a rapoartelor rezultă că pentru terenul în suprafață de_,78 mp s-au determinat următoarele suprafețe și categorii de folosință:_,42 mp Cc (curți construcții) și 5733,36 mp + 471,45 mp – Cf (căi ferate) (filele 32 – 34 dosar C.); în ce privește terenul în suprafață de_,70 mp s-a determinat o singură categorie de folosință, respectiv Cc (curți construcții) (filele 38 – 39 dosar).
În plus, OCPI – BCPI V. a indicat în mod expres că înscrie distinct categoriile de folosință în evidențele avute, inclusiv cea denumită „drum/drumuri”, iar un imobil poate avea una sau mai multe categorii de folosință. (fila 31 dosar).
În acest context, Curtea observă că extrasele de carte funciară pe care și-au întemeiat soluțiile organul fiscal și prima instanță sunt confirmate, sub aspectul categoriilor de folosință reținute, inclusiv de rapoartele tehnice și planurile înaintate de OCPI – BCPI V., motiv pentru care înscrisurile ce se impun a fi avute în vedere în soluționarea cauzei sunt reprezentate de cele care atestă lucrările tehnice de cadastru pe baza cărora au fost efectuate înscrierile și intabulările în cărțile funciare menționate la nivelul anului 2000, iar nu cele invocate de partea recurent – reclamantă și care apar a atesta o situație existentă la nivelul anului 1998, dar schimbată ulterior. În plus, lucrările tehnice de cadastru menționate, astfel cum erau reflectate în cărțile funciare, sunt opozabile părții recurent – reclamante, căci ele rezultă a se fi aflat la baza înscrierii și intabulării dreptului de proprietate al . asupra imobilelor respective, aceasta intervenind la cererea sa.
În ce privește modificările intervenite asupra cărților funciare în discuție, rezultate din înscrisurile comunicate de OCPI – BCPI V. și atașate la filele 41 și urm. dosar C., Curtea învederează că acestea datează din 2012, adică ulterioare intervalului relevant pentru care a fost calculat impozitul pe teren contestat (2006 – 2011).
În plus, Curtea mai subliniază că obiectul căii de atac nu îl mai constituie pretenția concretă a părții, ca în cazul cererilor de învestire a primei instanțe, ci hotărârea judecătorească despre care se pretinde că nu este legală sau temeinică. În cauză însă, prin intermediul căii de atac exercitate, partea recurentă nu expune o critică reală a sentinței pronunțate de Tribunal, ci reia motivele pe care și-a întemeiat poziția procesuală din cererea de chemare în judecată, astfel că nu prezintă argumente noi care să dea naștere la o analiză distinctă și detaliată a instanței de control judiciar, Curtea validând interpretarea Tribunalului pentru considerentele amplu dezvoltate de judecătorul fondului, care și-a întemeiat raționamentul pe metodele de interpretare logică și sistematică.
Față de cele arătate în precedent, observând disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Totodată, potrivit art. 316 rap. la art. 298 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.civ. „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. În cauză, prin respingerea cererii de recurs, partea recurentă - reclamantă a căzut în „pretențiuni”, fiind astfel în culpă procesuală pentru declanșarea și desfășurarea unei căi de atac finalizate prin infirmarea apărărilor emise. Pe cale de consecință, ., în calitate de reclamantă - recurentă, este ținută în cond. art. 274 C.pr.civ. să despăgubească partea adversă pentru prejudiciul suferit ca urmare a desfășurării litigiului în această fază procesuală, adică să plătească echivalentul cheltuielilor de judecată suportate de intimatul - pârât cu litigiul purtat, respectiv suma achitată cu titlu de onorariu de avocat în cuantum de 2500 lei, dovedită cu înscrisurile atașate la dosar – împuternicire avocațială nr._ și chitanță nr. 803/19.10.2012 (filele 20 - 21 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă ., împotriva Sentinței civile nr. 241/08.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. ORAȘULUI V. PRIN PRIMAR, ca nefondat.
Obligă recurenta către intimată la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința publică, azi 28.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
B. C. V. H. C. M. F.
GREFIER,
M. G.
Red.tehnored.jud.BC/2ex./2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2403/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5305/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
