Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5130/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5130/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 9570/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 5130
Ședința publică din 21.11.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât S. ROMÂN prinCOMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr.410/24.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII a C. în dosar_ în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. G. având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă CCSD a depus prin registratură, la data de 19.03.2013, note de ședință, în 2 exemplare, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și observând că s-a solicitat judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII a C. la data de 07.11.2011 sub nr. de dosar_, reclamantul G. D. G. a chemat în judecată pârâtul S. ROMÂN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR solicitând obligarea pârâtului la transmiterea dosarului înregistrat la ANRP sub nr._/CC către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului situat în București, ., sect. 1, compus din teren în suprafață de 158,54 m.p și pe baza raportului de evaluare la emiterea deciziei reprezentând titlul la despăgubire pentru imobilul revendicat, conform dispozițiilor art.16, cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și stabilirea în sarcina pârâtei a unor penalități de întârziere de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor stabilite prin hotărârea ce se va pronunța, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.410/24.01.2012 Curtea de Apel București Secția a VIII a C. a admis în parte acțiunea; a pârâta să transmită dosarul nr._/CC către evaluator și să emită în favoarea reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire și a respins capătul doi de cerere ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în fapt, prin Decizia nr._/1.11.2010 emisă de ministrul sănătății s-a dispus anularea în parte a deciziei ministrului sănătății nr. EN 5225/16.05.2007, în sensul că se dispune acordarea în favoarea reclamantului de măsuri reparatorii prin echivalent, în forma despăgubirilor, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul teren în suprafață de 158,84 mp. din București, ., imposibil de restituit în natură, preluat prin Decretul nr.227/1951 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR.
Decizia a fost emisă pentru punerea în aplicare a sentinței civile nr.590/24.03.2008, definitivă și irevocabilă, a Tribunalului București – Secția a V – a Civilă prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobil, menținându-se decizia în ceea ce privește respingerea notificării contestatorului pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția situată pe teren.
Dosarul de despăgubire a fost înaintat CCSD fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC și ca urmare a aplicării disp. art. 3 din Decizia CCSD nr.2815/2008, dosarul a fost tratat cu prioritate, procedându-se la analizarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, în urma căreia s-a constatat că nu este depusă la dosar situația despăgubirilor încasate la momentul preluării imobilului în baza Decretului nr.227/1951.
Prima instanță a constatat că Legea 247/2005 instituie o procedură complexă pentru stabilirea și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dar nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în lipsa unei dispoziții exprese sub acest aspect, instanța fiind datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative.
A reținut prima instanță că pârâta nu poate invoca drept justificare pentru a nu continua procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii 247/2005 faptul că la dosar nu a fost depusă situația despăgubirilor încasate la momentul preluării imobilului, această situație nefiind relevantă sub aspectul stabilirii valorii imobilului pe baza Standardelor Internaționale de Evaluare la care fac trimitere dispozițiile legale, deci sub aspectul parcurgerii etapei evaluării.
Cuantumul despăgubirilor încasate prezintă relevanță la momentul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, având în vedere disp. pct. 22.13 din HG 1095/2005 potrivit cărora în situația prev. la pct.22.12, titlul de despăgubire se va emite de CCSD până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, după deducerea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată potrivit pct. 22-8.
Pârâta are obligația de a transmite dosarul către evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului, până la data întocmirii acestuia reclamantul având posibilitatea de a depune la dosar situația despăgubirilor primite la momentul preluării imobilului.
Deși reclamantul a adresat pârâtei mai multe cereri prin care solicita transmiterea dosarului către evaluator și emiterea titlului de despăgubire, pârâta nu i-a adus la cunoștință faptul că este necesară completarea dosarului cu situația acestor despăgubiri, prima dată făcându-se referire la acest aspect în întâmpinarea depusă în prezenta cauză.
În consecință, reclamantul nu a avut posibilitatea depunerii acestor relații la dosarul de despăgubire, iar în temeiul disp. art.18 alin.1 din Legea 554/2004, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să transmită dosarul nr._/CC către evaluator și să emită în favoarea reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata unei penalități de 100 lei/zi de întârziere, s-a apreciat că nu se impune la acest moment aplicarea unei sancțiuni menite să ducă la executarea hotărârii, urmând ca astfel de măsuri să se dispună ulterior numai în cazul în care autoritatea publică pârâtă va refuza să execute de bună voie hotărârea instanței. D. urmare, capătul doi de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. ROMÂN prinCOMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14.03.2012 sub același număr de dosar_ .
Instanța de fond a reținut în mod greșit că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din CEDO.
Acest termen nu a fost încălcat, procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de legea nr.10/2001 însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Procedura administrativă prevăzută în Titlul VII din Legea nr.247/2005 este reglementată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora conform art.16 alin.21 din Titlul VII.
În cauza dedusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în sensul că dosarul aferent deciziei 138/23.05.2008 a fost transmis de Primăria Mun. București în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC. De asemenea, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Referitor la etapa evaluării, recurenta precizează că dosarul de despăgubire al reclamantului va fi tranmis la evaluatorul desemnat de Comisia Centrală în vederea întocmirii lucrării de specialitate după completarea acestuia.
În drept, art.304 pct.9 și art.3041 C.., Legea 10/2001, Legea nr.247/2005, HG nr.1095/2005.
Prin încheierea de ședință de cameră de consiliu din 21.02.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a preschimbat termenul din oficiu și potrivit dispozițiilor art. XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul pe cale administrativă Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal devenită competentă să judece recursul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 06.03.2013 sub nr._ .
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este fondat.
Legea 165/2013 a abrogat prin art. 50 lit. b „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare”
Totodată, prin același text de lege s-a reglementat o procedură de compensare prin puncte a imobilelor care nu se restituie în natură, nemaifiind posibilă emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire.
Aceste dispoziții sunt de imediată aplicare, legiuitorul prevăzând în mod expres, în art. 4 din lege că „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
În aceste condiții nu mai subzistă temeiul legal pentru obligarea intimatei la emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire în baza unui raport de evaluare întocmit în conformitate cu dispozițiile titlului VII din legea 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-pârât S. ROMÂN prinCOMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr.410/24.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII a C. în dosar_ în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. G..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. D. G. R. I. V. D. C.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. SDG
Tehnored. TM/2ex./2013
Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C.
Jud. fond, C. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1100/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2739/2013. Curtea de... → |
|---|
