Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4710/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4710/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 2521/2/2010*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4710
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.11.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul reclamant I. I. G. împotriva sentinței civile nr. 458/25.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. DE S. PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 și C. P. A REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 04.11.2013, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 458/25.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, au fost respinse ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamant și ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. P. a Revoluționarilor din Decembrie 1989, a lipsei procedurii prealabile, a prematurității și a inadmisibilității.
Pe fondul cauzei, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. P. a Revoluționarilor din Decembrie 1989, Curtea a reținut că este neîntemeiată și a respins-o, întrucât în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorității publice, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin.1 lit. b din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii.
Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorității publice de a sta în proces indiferent dacă are sau nu are personalitate juridică și deci capacitate juridică în sensul civil al noțiunii.
În condițiile în care Legea nr. 341/2004 stabilește care sunt atribuțiile Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, pârâta are capacitate de drept administrativ, putând sta în proces deși nu are personalitate juridică.
De asemenea, excepția lipsei procedurii prealabile nu a fost reținută, fiind respinsă, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004, care prevăd că în cazurile prevăzute la art. 2 alin. 2 nu este obligatorie plângerea prealabilă, art. 2 alin. 2 din lege referindu-se la actele administrative asimilate care sunt refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului, or, în cauză, reclamantul contestă tocmai refuzul nejustificat al pârâtului de eliberare a certificatului doveditor a calității de revoluționar.
A fost apreciată ca fiind neîntemeiată și excepția inadmisibilității acțiunii invocată în raport de dispozițiile art. 20 din H.G. nr. 1412/2004, care reglementează dreptul persoanelor nemulțumite de neschimbarea certificatului doveditor, de a formula contestație la C. P., în termen de maxim 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. 1, întrucât în cauză, față de obiectul acțiunii, nu sunt incidente aceste prevederi, nefiind vorba despre o contestație formulată de reclamant în conformitate cu dispozițiile legale menționate, ci despre o acțiune prin care se solicită, ca finalitate, obligarea SSPR la eliberarea acestui certificat, neexistând o decizie de nepreschimbare ci doar o tergiversare nejustificată.
Curtea a respins și excepția prematurității introducerii cererii, având în vedere că la momentul exercitării dreptului la acțiune, interesul reclamantului era născut și actual. Mai mult, termenul de preschimbare a certificatelor de revoluționar prorogat succesiv până la 30.06.2009 inclusiv, nu constituie un termen prohibitiv, respectiv un termen înăuntrul căruia nu pot fi eliberate certificatele preschimbate. Acesta a fost prorogat pentru a da posibilitatea autorităților publice cu competențe în acest domeniu să soluționeze numărul mare de cereri de preschimbare, însă nicio dispoziție legală nu interzice eliberarea certificatelor de revoluționar preschimbate înainte de expirarea termenului dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în acest scop.
Analizând excepția de nelegalitate invocată de reclamant cu privire la actul intitulat „Referat Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite” și la Hotărârea din data de 02.02.2011 a Comisiei Secretariatului de S. pentru Problemele Revoluționarilor, instanța a constatat că prin actele atacate pe calea excepției de nelegalitate, s-a dispus infirmarea adresei nr. 18/3775/03.06.2006 emisă de S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, respectiv, transmiterea dosarului la C. P. a Revoluționarilor din Decembrie 1989 pentru a constata că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru preschimbarea certificatului doveditor, precum și transmiterea dosarului la P. de pe lângă Tribunalul T..
În ceea ce privește Hotărârea din data de 02.02.2011, instanța a constatat că în fapt, este vorba de procesul - verbal încheiat în urma ședinței Comisiei SSPR din data de 02.02.2011, constituită în temeiul art. 49 din H.G. nr. 1707/2006, având ca obiect pe ordinea de zi reanalizarea dosarelor de revoluționar.
Astfel, prin actele menționate s-au realizat operațiuni administrative care nu au produs efecte juridice și care nu au caracterul unor acte administrative de sine stătătoare și prin urmare, nu pot fi atacate în fața instanței de contencios administrativ pe calea excepției de nelegalitate.
Pentru motivele arătate, Curtea a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamant ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să îi elibereze certificatul de revoluționar cu Titlul de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989, remarcat prin fapte deosebite, arătând că în mod nejustificat acest pârât refuză să-i recunoască dreptul pretins de revoluționar și să-i elibereze certificatul de revoluționar.
Față de dispozițiile Legii nr. 341/2004, răspunsul pârâtului S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu poate fi considerat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, deoarece acest pârât nu are decât atribuția de a preschimba certificatele emise anterior.
Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 din legea menționată, „Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de C. pentru aplicarea legii nr. 42/1990 și de C. pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv”.
Art. 5 alin. 3 din aceeași lege prevede că „S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.”
De asemenea, conform art. 13 alin. 1 din H.G. nr. 1412/2004, „Documentele depuse în vederea preschimbării certificatelor și conținutul dosarelor prevăzute la art. 12 alin. (2) sunt verificate de către o comisie constituită la nivelul SSPR, denumită în continuare C.”, iar potrivit art. 12 alin. 2 din același act normativ, „În situațiile în care se constată că dosarul de preschimbare nu conține documentele prevăzute la art. 121 – 125 și la art. 18 alin. (2), SSPR informează persoanele în cauză în legătură cu documentele necesare pentru completarea dosarului.”
În speță, reclamantul nu deține un certificat eliberat de C. pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de către C. pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989.
Astfel, din adresa nr. 18/3775/03.06.2006 emisă de S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, rezultă că reclamantul figurează la poziția nr. 24, cu dosar admis de către C. SSPR în data de 30.04.2009 (filele 9-10 din dosar).
În temeiul art. 10 alin. 4 din H.G. nr. 1707/2006, ulterior lunii noiembrie 2009, dosarul reclamantului a fost verificat de către C. SSPR constituită potrivit art. 13 din Legea nr. 341/2004 și a fost respins cu unanimitate de voturi, infirmându-se poziția nr. 24 din adresa nr. 18/3775/03.06.2006, reținându-se că reclamantul nu îndeplinește criteriile pentru preschimbarea certificatului doveditor, întrucât nu deține certificat eliberat în baza Legii nr. 42/1990 (fila 83).
Ulterior, în ședința Comisiei SSPR din data de 02.02.2011, constituită în temeiul art. 49 din H.G. nr. 1707/2006, s-a procedat la reanalizarea dosarului reclamantului înregistrat sub nr._ bis/27.04.2009.
În procesul – verbal încheiat la data menționată s-a consemnat faptul că reclamantul nu are depus la dosarul de preschimbare copia legalizată sau certificată pentru conformitate a certificatului doveditor a calității de revoluționar și nici a brevetului de atestare a titlului, conform Legii nr. 42/1990. Totodată, C. SSPR a hotărât transmiterea dosarului la C. P. a Revoluționarilor din Decembrie 1989 pentru a constata că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru preschimbarea certificatului doveditor, precum și transmiterea dosarului la P. de pe lângă Tribunalul T. (fila 156).
Instanța nu a contestat participarea și meritele deosebite ale reclamantului la Revoluția din Decembrie 1989, însă la acest moment, titlul solicitat de reclamant nu mai poate fi acordat în baza dispozițiilor legale în vigoare, decât persoanelor care au formulat și depus în termenele legale, în baza Legii nr. 42/1990, cereri privind constatarea calității de revoluționar.
S-a reținut că reclamantul nu figurează cu dosar depus în baza Legii nr. 42/1990, iar în dosarul depus în vederea preschimbării certificatului doveditor a calității de revoluționar, în temeiul Legii nr. 341/2004, reclamantul nu a depus toate documentele solicitate de către C. SSPR, conform prevederilor H.G. nr. 1412/2004.
De asemenea, reclamantul nu îndeplinește nici condiția de a fi depus dosarul la C. pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și nu i s-ar fi eliberat certificatul datorită epuizării formularelor tipizate, conform art. 10 alin. 4 din H.G. nr.1412/2004.
Prin urmare, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada deținerii certificatului doveditor a calității de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990 și nici a brevetului de atestare a titlului de „Luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989”, atribuit în baza unui decret prezidențial publicat în Monitorul Oficial al României.
În aceste condiții, pârâtul S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu a refuzat nejustificat emiterea certificatului solicitat de reclamant, iar pârâta C. P. a Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu a putut aviza respectivul certificat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Față de soluția dată capătului principal de cerere, a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea accesorie având ca obiect obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal reclamantul I. I.-G. solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulata precum și excepția de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu caracter individual intitulat "Referat Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite" și a Hotărârii din data de 02.02.2011 a Comisiei SSPR înființata în baza art. 49 din HG nr. 1412/2004.
În ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibila, recurentul reclamant a învederat următoarele:
Reținerea, în sensul că prin actele față de care a invocat excepția de nelegalitate s-au realizat operațiuni administrative care nu au produs efecte juridice și care nu au caracterul unor acte administrative de sine stătătoare neputând fi atacate în fata instanței de contencios administrativ, este vădit netemeinica și nelegala pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Lg. nr. 554/2004 "actul administrativ" este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica în regim de putere publica, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Or, potrivit art. 5 alin 3 din Lg. nr. 341/2004 SSPR, după analizarea dosarelor (nu după publicarea listelor finale) persoanelor care solicita preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare, va elibera noul tip de certificat - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi".
Analizarea dosarelor se face de către o comisie constituita conform art. 13 din HG nr. 1412/2004 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Lg. nr. 341/2004.
Or, potrivit art. 8 și 10 din Regulamentul de Organizare și Desfășurare a Lucrărilor comisiei, act nepublicat în MO dar depus la dosar, după analizarea documentelor din dosare fiecare membru va înscrie într-un referat opinia cu privire la existenta în dosar a documentelor cerute de lege iar (art. 10 alin. 1 și 2) lucrările în Plen ale Comisiei se consemnează . al ședinței care se semnează de persoana anume desemnata din cadrul Secretariatului Tehnic și de președintele asociației de revoluționarilor care a acordat avizul reactualizat.
Astfel, așa cum s-a arătat prin cererea de chemare în judecata dosarul reclamantului a fost admis în ședința comisiei din data de 30.04.2009 iar, pe parcursul judecații SSPR a reanalizat dosarul declarându-l respins prin actul administrativ unilateral cu caracter individual intitulat "Referat Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite" act care nu poarta data întocmirii sau stampila instituției și din care rezulta ca s-a hotărât de către C. SSPR de analiza a dosarelor, respingerea cererii reclamantului de eliberare a certificatului doveditor, prevăzut de Lg. nr. 341/2004 solicitat, iar prin Hotărârea din data de 02.02.2011 aceasta Comisie infirma poziția nr. 24 din Adresa nr. 18/3755/30.06.2009 din care rezulta ca dosarul reclamantului ar fi fost admis de C. SSPR la data de 30.04.2009 și hotărăște transmiterea dosarului reclamantului la CPRD pentru a constata ca reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru preschimbarea Certificatului solicitat.
Or, este evident ca aceste acte ale Comisiei de Analiza a dosarelor sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Lg. nr. 554/2004 fiind acte unilaterale cu caracter individual emise de o autoritate publica în regim de putere publica, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifica sau sting raporturi juridice.
Mai mult decât atât, deși instanța retine ca actele nu au caracterul unor acte administrative de sine stătătoare neputând fi atacate în fata instanței de contencios administrativ totuși, atunci când motivează soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiata retine ca, prin cele doua acte, a căror nelegalitate a invocat-o pe cale de excepție, "ulterior lunii octombrie 2009 dosarul reclamantului a fost verificat de comisia SSPR infirmându-se poziția nr. 24 din adresa nr. 18/3775/03/06.2006 reținându-se ca reclamantul nu îndeplinește criteriile pentru preschimbarea Certificatului doveditor întrucât nu deține certificat eliberat în baza Lg. nr. 42/1990 iar, în Ședința SSPR din data de 02.02.2011 constituita în temeiul art. 49 din HG nr. 1707/2006, s-a procedat la reanalizarea dosarului reclamantului".
Or, în acest fel instanța retine tocmai ca cele doua acte atacate pe cale de excepție sunt acte administrative, fapt din care rezulta în mod clar admisibilitatea excepției de nelegalitate formulata de reclamant având în vedere ca, de legalitatea acestor acte, depinde soluția pe fondul prezentei cauze, atât timp cat prin aceste acte îi este reanalizat dosarul și este infirmata soluția anterioara de admitere a dosarului din data de 30.04.2009.
În ceea ce privește nelegalitatea celor doua acte administrative invocata de reclamant pe cale de excepție, s-a solicitat a fi avute în vedere motivele invocate în scris prin excepția de nelegalitate formulata în fata primei instanțe de judecata.
De asemenea, respingerea ca neîntemeiata a acțiunii reclamantului este vădit netemeinica și nelegala pentru următoarele considerente:
În motivarea soluției, pe lângă reanalizarea dosarului reclamantului prin cele doua acte administrative a căror excepție de nelegalitate a invocat-o, instanța mai retine faptul ca reclamantul nu se încadrează în dispozițiile art. 10 alin. 4 din HG nr. 1412/2004 așa cum a fost modificata prin HG nr. 1707/2006 deoarece nu figurează cu dosar depus în baza Lg. nr. 42/1990 iar dosarul depus în vederea preschimbării nu cuprinde toate documentele solicitate de C. SSPR.
Or, aceasta motivare, pe lângă faptul ca este neîntemeiata, este vădit străina de natura pricinii.
Astfel, reclamantul nu a solicitat instanței de judecata sa analizeze dosarul reclamantului ci doar sa oblige SSPR sa-i elibereze certificatul solicitat având în vedere ca dosarul a fost analizat de către comisia competența în data de 30.04.2009 și a fost declarat admis.
În aceste condiții, fata de dispozițiile art. 5 alin. 3 din Lg. nr. 341/2004 SSPR, după analizarea dosarului trebuia, cu avizul comisiei parlamentare, sa-i elibereze certificatul solicitat.
Reclamantul nici nu putea sa solicite instanței sa îi analizeze dosarul fata de dispozițiile art. 9 alin. 2 din Lg. nr. 341/2004 raportat la art. 13 din HG nr. 1412/2004 din care rezulta clar ca singurul organ competent sa analizeze dosarul este SSPR prin comisia constituita în cadrul acestei instituții.
Astfel, din dispozițiile art. 5 alin. 3 din Lg. nr. 341/2004 raportat la art. 9 alin. 2 din aceasta lege rezulta în mod foarte clar ca singurul organ competent sa analizeze dosarele este SSPR, care a analizat dosarul reclamantului și l-a declarat admis în ședința Comisiei din data de 30.04.2009, comisia parlamentara a revoluționarilor emițând avizul favorabil fără o noua analiza a dosarelor așa cum rezulta din dispozițiile art. 15 alin. 3 din HG nr. 1412/2004 potrivit cărora "în situația în care, în lista cu propuneri înaintata de SSPR, exista și persoane ale căror cereri de preschimbare a Certificatelor sunt contestate, C. parlamentara va aviza lista cu propuneri, cu excepția acelor persoane". Astfel, daca dosarul a fost analizat de SSPR și declarat admis, C. Parlamentara trebuie sa emită avizul favorabil în cazul în care propunerea făcuta de SSPR nu este contestata. D. în situația contestării calității unei persoane de pe lista cu propuneri, comisia parlamentara avizează favorabil persoanele de pe lista cu propuneri făcute de SSPR, ale căror calități nu sunt contestate, urmând ca, în cazul persoanelor de pe lista cu propuneri ale căror calități sunt contestate, sa fie analizat dosarul de către C. Parlamentara în vederea soluționării contestațiilor.
Pe cale de consecința, fata de admiterea dosarului de către instituția competenta, instanța de judecata nu a fost investita sa analizeze dosarul reclamantului.
Susținerile SSPR făcute prin întâmpinare precum și prin adresele depuse la dosar în sensul ca din dosarul reclamantului ar lipsi acte și ca alte acte ar fi false nu reprezintă decât o încercare a semnatarului acestor adrese, fostul Secretar de S. al SSPR numitul G. C. de a-și acoperi urmele infracțiunilor săvârșite în perioada 1999-2002 cat a deținut funcția de subsecretar de stat al SSPR, acesta distrugând baza de date a SSPR și sustrăgând acte din dosarul subsemnatului precum și din alte dosare, după ca a fost numit în anul 2010 în funcția de Secretar de S. al SSPR profitând de faptul ca, potrivit HG nr. 1412/2004 la dosar trebuiau depuse actele și adeverințele originale.
Activitatea infracționala a acestuia este parțial descrisa în Procesul - Verbal de Sesizare din Oficiu întocmit de Inspector Principal de Politie Strusariu D., reprezentantul Ministerului Administrației și Internelor în C. SSPR de analiza a dosarelor precum și din actele anexate, din care rezulta ca fosta conducere a SSPR, din care făcea parte, domnul G. C., cu scopul de a obține pentru alții foloase materiale injuste, conform Monitoarelor Oficiale enumerate în acel proces verbal, au întocmit liste oficiale mincinoase pe care le-au înaintat Președintelui României pentru a le promulga în Monitorul Oficial iar ulterior au emis fără respectarea dispozițiilor legale Certificate Duplicat atestând în fals calitatea de Luptători remarcați pentru fapte deosebite, ale persoanelor menționate mai sus în Monitoarele Oficiale respective folosindu-se fără drept de numărul de certificate ale unor revoluționari autentici.
Pentru aceste fapte, precum și pentru alte fapte grave de corupție descoperite ulterior, în data de 27.02.2012 numitul G. C. a fost reținut de către DNA Pitești iar în data de 28.02.2012 a fost arestat preventiv pentru o durata de 29 de zile.
Pe cale de consecința nu este de mirare ca, în Ședința Comisiei SSPR din data de 30.04.2009, înainte de data la care G. C. a fost numit Secretar de S. al SSPR, dosarul reclamantului a fost analizat de către comisie și declarat admis, considerându-se ca fiind complet iar, după numirea acestuia în funcție un mare număr de dosare sa fie reanalizate și respinse de către o Comisie înființata ad hoc, prin Ordinul acestui Secretar de S., din funcționari ai SSPR, în temeiul art. 49 din HG nr. 1412/2004, fiind evident sustrase documente din aceste dosare în condițiile în care comisia constituita în temeiul art. 13 din HG nr. 1412/2004, din reprezentanți ai ministerului public, ai ministerului apărării naționale și ai ministerului administrației și internelor era desființată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 20 din Lg. nr. 554/2004, art. 299-316 C.Pr.Civ, precum și pe toate dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii de recurs.
Dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție însă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin Încheierea de ședință din data de 15.02.2013, a fost din oficiu preschimbat primul termen de judecată, scoasă cauza de pe rol și trimis dosarul la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanță devenită competentă să-l soluționeze.
În consecință, dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe în stadiul procesual recurs sub nr._ .
La data de 25.10.2013, intimatul pârât S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (SSPR) a formulat întâmpinare, prin care a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118, coroborat cu art. 308 pct. 2 Cod procedură civilă, Legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând recursul promovat, raportat la dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția reiterată de intimata pârâtă prin întâmpinare la recurs, a inadmisibilității acțiunii, respinsă prin hotărârea recurată, Curtea nu o va mai analiza și nu se va mai pronunța asupra respectivei probleme de drept întrucât aceasta nu a fost criticată pe calea recursului, devenind așadar irevocabilă și intrând prin urmare în puterea lucrului judecat.
Asupra excepției de nelegalitate, Curtea constată că în mod corect aceasta a fost respinsă de către prima instanță, deoarece actele contestate de recurentul reclamant pe această cale, Referat Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite (f. 52 ds. fond) și Hotărâre a Comisiei SSPR din data de 02.02.2011 (f. 92 ds. fond) nu constituie acte administrative în sensul Legii contenciosului administrativ.
Actul administrativ este, în sensul Legii nr. 554/2004, actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. c.
Caracterizat prin oficialitate și executorialitate, actul administrativ este prin sine producător de efecte juridice. Odată adoptat acesta determină o . schimbări în planul relațiilor juridice deja existente, prin simpla emitere ori adoptare (fiind îndeplinite desigur și celelalte formalități intrinseci și extrinseci prevăzute de lege) actul născând, modificând sau stingând efecte juridice.
Pentru acest motiv actul administrativ poate fi contestat în instanță, persoana care se consideră vătămată putând solicita suspendarea sau anularea actului.
Un astfel de act, pentru a produce efecte juridice, în speță pentru a naște drepturi în patrimoniul recurentului reclamant, nu stă la baza emiterii unui alt act, cu alte cuvinte, nu face parte din documentația administrativă ce a avut ca finalitate emiterea/adoptarea unui alt act producător de efecte juridice.
Un act, care prin sine nu naște drepturi, nu modifică o situație juridică deja existentă, nu stinge drepturi sau obligații corelative drepturilor sau intereselor legitime, nu este decât o operațiune administrativă care este necesară pentru elaborarea actului administrativ.
Distincția între operațiuni și acte administrative este foarte importantă întrucât primele nu pot fi atacate decât împreună cu actele administrative, iar aceasta fie pe cale de acțiune, fie pe calea pasivă a excepției de nelegalitate.
În mod corect a calificat prima instanță actul intitulat Referat Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite (f. 52) ca fiind o operațiune administrativă, iar nu un act administrativ, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate.
Astfel, din chiar conținutul actului, rezultă că acesta atestă numai conținutul legal al dosarelor în vederea preschimbării și respectiv propunerea comisiei în sensul nepreschimbării în cadrul dosarului reclamantului.
Acest act nu cuprinde manifestarea de voință în sensul respingerii cererii reclamantului, ci doar propunerea în acest sens.
În ceea ce privește Hotărârea Comisiei SSPR din data de 02.02.2011 (f. 92), în realitate acest act este reprezentat de discuțiile purtate și respectiv constatările la care s-a ajuns în cadrul unei ședințe, C. observând în cazul reclamantului că acesta nu are depus la dosarul de preschimbare copia legalizată sau certificată pentru conformitate a certificatului doveditor al calității de revoluționar și nici după brevetul de atestare a titlului conform Legii nr. 42/1990.
Deși se consemnează că se hotărăște transmiterea dosarului la CPRD pentru a constata că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege privind preschimbarea, precum și transmiterea dosarului la P. de pe lângă Tribunalul T., este de observat că nu la acest moment s-a adoptat o hotărâre producătoare de efecte juridice în ce îl privește pe recurentul reclamant, ci dosarul este trimis către CPRD în acest sens. Mai mult, actul în discuție este un proces verbal în care sunt consemnate ordinea de zi și aspectele dezbătute în cadrul ședinței din data de 02.02.2011, un astfel de act neputând fi un act administrativ, fiind evident că stă la baza emiterii unui asemenea act.
Faptul că cele două acte, Referat Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite și Hotărârea Comisiei SSPR din data de 02.02.2011, sunt avute în vedere la luarea unei decizii în cazul reclamantului nu face ca acestea să fie acte administrative, așa cum eronat susține recurentul reclamant, ci confirmă calificarea lor de documentație ce a stat la baza emiterii actului administrativ, conducând în mod firesc spre o anumită soluție.
Dar Curtea, contrar opiniei recurentului reclamant, mai constată pe de altă parte și că motivarea pe fond a cauzei nu s-a bazat pe soluția dată excepției de nelegalitate, ci pe împrejurarea că recurentul reclamant nu deține certificat de revoluționar eliberat în baza legii vechi, nr. 42/1990, și nici nu se încadrează în cazurile prev. de art. 10, pentru a fi întemeiată cererea sa de preschimbare întemeiată pe dispozițiile legii noi, nr. 341/2004.
Curtea apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată pentru considerentul principal că aceasta nu a parcurs procedurile prevăzute de lege pentru obținerea certificatului prevăzut de Legea nr. 42/1990, neexistând în cazul său nici brevet eliberat de Președintele României și nici certificat prin care să-i fie atestată o anume calitate în raport de care să intervină o preschimbare în condițiile Legii nr. 341/2004.
În mod corect a conchis instanța de fond că în lumina dispozițiilor Legii nr. 341/2004 trebuie să existe un certificat de revoluționar emis în temeiul legii vechi, pentru a se putea vorbi despre preschimbare.
Împrejurarea că potrivit procesului verbal nr. 18/2873/30.04.2009 (f. 51) și adresei nr. 18/3755/03.06.2009 (f. 9-10), soluția în cazul recurentului reclamant ar fi fost în sensul de admis de către C. SSPRD, aceasta nu justifică admiterea prezentului demers judiciar de moment ce studiind dosarul administrativ al acestuia, atât instituția pârâtă cât și instanța au constatat dosarul ca fiind incomplet, lipsind, în principal, certificatul eliberat de C. pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de către C. pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 și nici brevetul de atestare a titlului, conform aceleiași legi.
Susținerea recurentului reclamant, în sensul că în mod eronat prima instanță a analizat dosarul pe fond deoarece acesta nu a solicitat acest lucru, ci eliberarea certificatului având în vedere că dosarul fusese deja admis, astfel că instanța nu avea competența să analizeze acest doar, nefiind învestită cu o asemenea cerere, este neîntemeiată.
Hotărârea inițială adoptată în cazul reclamantului nu este definitivă, la data de 02.02.2011 hotărându-se transmiterea dosarului la CPRD pentru a se constata că dosarul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege privind preschimbarea.
Tocmai acest refuz al instituțiilor pârâte a fost contestat de reclamant pe calea prezentei cereri de chemare în judecată, iar instanța chemată a soluționa acest diferend a avut a se pronunța dacă refuzul a fost unul justificat sau nu, iar aceasta a presupus o analiză pe fond a temeiniciei pretențiilor reclamantului în raport de dispozițiile legale în vigoare incidente.
Instanța nu putea doar să oblige SSPRD să elibereze reclamantului certificatul solicitat pentru considerentul că dosarul fusese deja analizat de către comisia competența în data de 30.04.2009 și declarat admis, fără a efectua o proprie analiză, dar și prin neluarea în considerare a deciziilor adoptate în privința reclamantului în cursul anului 2011.
În ceea ce privește competența funcțională a intimaților pârâți, de a instrumenta și soluționa dosarele cu care sunt învestiți, aceasta nu este contestată nici de instanța de fond și nici de instanța de control judiciar. Cu toate acestea, fiind vorba de un act al unei autorități publice, inclusiv refuz de soluționare a unei cereri, acesta poate și trebuie să poată fi supus cenzurii legale din partea instanței de contencios administrativ, iar controlul ce poate fi efectuat de instanță nu poate fi rezumat la unul formal.
Așadar, nu se putea soluționa favorabil cererea reclamantului numai pe baza soluției de admitere pronunțată în cursul anului 2009, de moment ce în cursul anului 2011 s-a decis în sens contrar, fiind firească și temeinică cercetarea judecătorească efectuată de instanța de fond pentru a stabili dacă refuzul autorităților pârâte a fost abuziv sau, din contră, justificat.
Restul argumentelor reclamantului privind o pretinsă activitate infracțională derulată de persoane având funcții de conducere în cadrul instituțiilor pârâte nu vor fi reținute de instanță, fiind străine cauzei cât timp nu s-a demonstrat, eventual printr-o hotărâre judecătorească definitivă, vreo situație de fapt și de drept cu implicații pentru prezenta speță.
Pentru aceste considerente, reținând și motivele expuse în sentința recurată, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentul reclamant I. I. G.cu domiciliul ales la C.. Av. Halas C. cu sediul în București, .. 41, ., împotriva sentinței civile nr. 458/25.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. DE S. PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 cu sediul în București, . nr. 3-5, sector 1 și cu sediul ales în București, Piața Presei Libere nr. 1, corp B1, .și C. P. A REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989cu sediul în București, .-4, sector 5, având ca obiect obligare emitere act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. V.
GREFIER
A. M. C.
Red. MMP
2 ex. – 20.12.2013
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C.
Jud. Fond I. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3811/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Sentința nr.... → |
|---|
