Despăgubire. Decizia nr. 3623/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3623/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 4720/2/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 3623
Ședința publică din data de 23.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: M. C. I.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 5934/22.10.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă J. C., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata-reclamantă, prin avocat Mauthner E., care depune delegație de substituire a avocatului A. O., lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, la data de 20.09.2013, recurenta-pârâtă a depus note de ședință, în două exemplare, după care:
Curtea comunică apărătorului intimatei-reclamante un exemplar al notelor de ședință depuse de recurenta-pârâtă.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului. Arată că motivul invocat de recurenta-pârâtă cu privire la prematuritatea cererii introductive nu este întemeiat, având în vedere că nu menționează explicit care este data la care s-a primit dosarul. Un al doilea aspect al recursului privește etapa evaluării, care a fost făcută chiar la cererea Comisiei, astfel că nici această critică nu poate fi primită.
La interpelarea Curții, apărătorul intimatei-reclamante arată că nu se poate aplica în cauză Legea nr. 165/2013, întrucât aceasta a intrat în vigoare după data pronunțării sentinței recurate. În caz contrar, ar însemna că legea nouă retroactivează, ceea ce nu este permis. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
1. C. procesual.
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.06.2012 pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta J. C. a solicitat obligarea pârâtelor C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC, prin emiterea titlului de despăgubire și plata sumei de_ lei.
Pârâtele au depus întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 5934/22.10.2012 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a fost admisă acțiunea formulată în contradictoriu cu C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată această pârâtă, după expirarea termenului prevăzut de OUG nr. 4/2012, să îndeplinească procedurile de stabilire a cuantumului despăgubirilor și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.
3. Cererea de recurs, întâmpinarea și procedura în fața instanței de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 12.12.2012, a formulat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca prematură sau, în subsidiar, ca nefondată.
În motivare, recurenta a arătat că în ceea ce privește dosarul de despăgubiri al reclamantei, acesta a parcurs atât etapa transmiterii si înregistrării, precum și etapa verificării evaluării imobilului. A arătat că, în cadrul etapei evaluării imobilelor, sunt parcurse următoarele operațiuni administrative care presupun: întocmirea anexei ce va fi transmisă evaluatorului desemnat în mod aleatoriu de către CCSD, alături de întreaga documentație aferentă deciziei/dispoziției emise de entitatea învestită cu soluționarea acesteia precum și cu întocmirea respectivului dosar de despăgubire; preluarea documentației și întocmirea raportului de evaluare de către societatea de evaluatori, raport având ca obiect imobilul descris în anexa întocmită de Secretariatul CCSD; transmiterea raportului de evaluare, de către evaluatorul desemnat, Comisiei Centrale și persoanelor îndreptățite; verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD sub aspectul respectării prevederilor pct. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005, în sensul stabilirii existenței oricărui înscris din care să rezulte faptul că raportul de evaluare a fost comunicat persoanei îndreptățite, iar aceasta a luat cunoștință de valoarea estimată a imobilului (valoare specificată în cuprinsul raportului de evaluare) pentru care urmează a se acorda despăgubiri; verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD - alături de documentația aferentă dosarului de despăgubire - pentru a se constata dacă, ulterior transmiterii raportului de evaluare persoanei îndreptățite, aceasta a formulat obiectiuni fată de acesta, caz în care urmează a se respecta procedura soluționării contestației la raportul de evaluare, astfel cum este prevăzută în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. cu modificările si completările ulterioare; verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD sub aspectul respectării Standardelor Internationale de Evaluare, de către evaluatorul desemnat a întocmi lucrarea de specialitate; supunerea raportului de evaluare atenției Comisiei Centrale, în ședința acesteia, în vederea aprobării și emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
A învederat că în data de 14.12.2011, 14.12.2011 și 09.03.2012, când au fost convocați membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea participării la lucrările ședinței comisiei, nu s-a întrunit cvorumul cerut de art. 14 alin. 2 teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Prin urmare, nu a existat intenția de a se tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire.
A precizat că verificarea raportului de evaluare de către personalul specializat al autorității nu conduce la aprobarea acestuia de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deoarece autoritatea nu se pronunță cu privire la valoarea stabilită prin raport, ci doar atestă faptul ca evaluatorul a respectat Standardele Internationale Evaluare.
Prin urmare, este posibil ca raportul de evaluare întocmit la nivelul anului 2011 să nu mai reflecte valoarea de piață la această data a imobilului evaluat, fapt pentru care este necesar fie să se solicite opinia unui evaluator cu privire la valabilitatea valorii de piață opinate inițial, fie să se efectueze un nou raport de evaluare, care să stabilească o nouă valoare de piață cât mai apropiată de data la care urmează a se acorda despăgubirile.
Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, a menționat că în prezent această etapă este suspendată, în condițiile OUG nr. 4/2012. Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
În privința resurselor financiare, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru plata despăgubirilor, a arătat că acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a OUG nr. 4/2012.
În aceste condiții, a apreciat că nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu. Prin instituirea termenului de 6 luni, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele, implicit dreptul afirmat de reclamantă, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Astfel că, în aceste condiții, acțiunea formulată de reclamantă este prematură.
Referitor la capătul de cerere cuprinzând solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în cuantum de 472.000 lei, conform raportului de evaluare întocmit în dosarul nr._/CC, a solicitat instanței respingerea acestuia ca inadmisibil, având în vedere faptul că existența unui raport de evaluare, chiar dacă a fost întocmit la cererea Comisiei Centrale, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, nu stabilește întinderea dreptului reclamantei, astfel încât instanța să poată obliga C.C.S.D. la emiterea titlului de despăgubire într-un anume cuantum. Raportul de evaluare nu întrunește caracterele unui act administrativ de autoritate. El nu este hotărâtor, nu are caracter executoriu și, de asemenea, nu stabilește o creanță certă și exigibilă în favoarea beneficiarului. Raportul doar pregătește luarea unei măsuri privind reclamantul, măsura care va fi stabilită în cuprinsul titlului de despăgubiri.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond în mod netemeinic a obligat-o la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în condițiile în care a recunoscut implicit dreptul subiectiv al reclamantei și pretențiile acesteia. În cazul în care se va aprecia că nu se impune respingerea acestui capăt de cerere, a solicitat micșorarea cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 alin 3 din Codul de procedură civilă.
În drept, recurenta a invocat art. 299, 304 pct. 9 și 304¹ Cod de procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși era obligatorie în cauză.
La termenul de judecată din data de 10.06.2013, Curtea a luat act de faptul că prin dispozițiile art. 17-18 din Legea nr. 165/2013 a avut loc o transmitere legală a calității procesuale active, dispunând introducerea în cauză, în calitate de recurentă, a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
La data de 23.09.2013, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, întrucât între timp a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care prevede o nouă procedură de soluționare a dosarelor.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise.
4. Soluția instanței de recurs.
În ceea ce privește solicitarea recurentei-pârâte de modificarea a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca prematur formulate, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât dreptul subiectiv pretins de intimata-reclamantă la data introducerii cererii de chemare în judecată este actual, nefiind afectat de vreun termen suspensiv sau de vreo condiție suspensivă.
Față de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că dreptul pretins este actual, întrucât trebuie analizat și stabilit dacă este vorba sau nu despre un refuz nejustificat al unei instituții publice de soluționare a pretențiilor reclamantei.
Având în vedere motivul invocat de recurenta-pârâtă în susținerea excepției prematurității, respectiv incidența dispozițiilor OUG nr. 4/2012, Curtea subliniază că este de la sine înțeles că cererea de chemare în judecată nu poate fi respinsă ca prematură în raport de intervenția unor evenimente legislative ulterioare.
Eventuala aplicare a actelor normative invocate de recurentă și efectele în concret ale acestora vor fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Referitor la solicitarea recurentei-pârâte de modificarea a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
În prealabil, Curtea subliniază că în mod justificat instanța de fond a reținut culpa fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Susținerile recurentei cu privire la neîntrunirea cvorumului legal pentru ședințele Comisiei nu pot fi primite, întrucât o astfel de împrejurare nu este de natură a justifica întârzierea în emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ba mai mult, presupune invocarea propriei culpe, ceea ce nu este admisibil în sistemul nostru de drept.
Cu toate acestea, Curtea nu poate face abstracție de faptul că, între timp, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, prin care a fost modificată întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubiri. În raport de noile prevederi legale, deși subzistă refuzul nejustificat constatat în mod legal și temeinic de prima instanță, Curtea constată că măsura de remediere dispusă, respectiv obligarea la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire, nu mai poate fi executată în contextul legislativ actual. Mai mult, la acest moment nu mai subzistă temeiurile legale reținute de instanța de fond.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, „dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prin urmare, contrar celor susținute de apărătorul intimatei-reclamante, Curtea constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile și cauzei de față, astfel încât intimatei, deși nu i se neagă dreptul la acordarea măsurilor compensatorii, i se impune de către legiuitor respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
În acest context, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din lege, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”
Analizând acest text de lege, Curtea reține că și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art. 21, cu atât mai mult aceasta fiind situația în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă. Cu alte cuvinte, procedura de soluționare reglementată la art. 21 se impune cu necesitate.
În acest sens, Curtea reține ca fiind relevante în cauză dispozițiile art. 21 pct. 5-9 din Legea nr. 165/2013: „ (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. 6. (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. 7. (9) În cazul validării deciziei, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea reține că, față de procedura reglementată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin Legea nr. 165/2013 a fost introdusă o nouă etapă, cea verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară, s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului, nu se mai emite titlu de despăgubire, ci decizie de compensare prin puncte.
Se observă, așadar, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei-pârâte, în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, precum și în vederea soluționării pretențiilor reclamantei, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
Deși unele etape din Legea nr. 247/2005 ar putea fi echivalate prin raportare la noua procedură reglementată de Legea nr. 165/2013, aceasta conține și dispoziții cu caracter de noutate, care trebuie respectate întocmai de către recurenta-pârâtă, fiind practic în imposibilitatea de a pune în executare dispozitivul hotărârii judecătorești, respectiv să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Prin urmare, Curtea constată că intervenția legii noi a lipsit de efecte hotărârea primei instanțe cu privire la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Reținând că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligației dispuse de prima instanță în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de obligare a pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, urmând a fi menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sectorul 1, împotriva sentinței civile nr. 5934/22.10.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă J. C., cu domiciliu procesual ales la Cabinet de avocat O. A. din București, ., ., sectorul 1.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor).
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. P. D. M. D. M. B.
GREFIER
M. C. I.
Red/thred. jud. DDM/ 2 ex/ 14.10.2013.
Jud. fond: S. O., Curtea de Apel București-Secția a VIII-a.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3630/2013. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 5635/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
