Pretentii. Decizia nr. 1100/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1100/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 60315/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1100
Ședința publică de la 14 martie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: D. C. V.
Judecător: D. G. S.
Judecător: G. G.
Grefier: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURELTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1împotriva sentinței civilei nr.3030/11.07.2012 pronunțată de Tribunalul București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. A. E. și intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții-taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă a depus note scrise prin serviciul registratură.
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 09.09.2011, și înregistrată sub nr. dosar_ /CA/2011, reclamantul Ț. A. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Sector 1 București restituirea sumei de 7006 lei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule achitată prin chitanța . nr._ din data 21.10.2009, precum și acordarea dobânzii legale aferente de la dat încasării taxei și până la restituirea efectivă a sumei, cu obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, prin sentința civilă nr. 3030, pronunțată la data de 11.07.2012 respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă, a admis în parte acțiunea reclamantului și, în consecință, a obligat pârâta A.F.P. Sector 1 să restituie reclamantului suma de 7006 lei, plus dobânda fiscală aferentă sumei, calculată de la 22.06.11 și până la data plății efective, precum și cheltuielile de judecată.
De asemenea, prin aceeași sentință, a fost admisă cererea pârâtei AFP Sector 1 de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, și a fost obligat chematul în garanție la plata către AFP Sector 1 a taxei pe poluare de 7006 lei.
În esență, pentru a pronunța această sentință, tribunalul, ca instanță de fond, a reținut că reclamantul a achiziționat din Germania, stat UE, un autoturism marca Nissan X Trail la data de 05.08.2009, pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 7006 lei.
Ulterior, reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei care a fost respinsă prin adresele nr._/22.06.2011 și nr._/01.08.2011 emise de pârâtă.
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, termenul legal în baza căruia a fost calculată și încasată suma de 7006 lei, cu titlu taxă pe poluare, tribunalul a apreciat ca nelegală încasarea acesteia, fiind în contradicție cu dispozițiile dreptului european (art. 110 TFUE) cât și jurisprudența constantă CJUE.
Opinează judecătorul fondului că astfel cum a fost instituită taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze astfel alegerea consumatorilor.
Prin aceasta se naște un alt tip de discriminare între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, întrucât doar acestea din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane, astfel că în mod nelegal a fost respinsă cererea reclamantei de restituire a taxei pe poluare, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
În raport de dispozițiile art. 124 Cod proc.fiscal, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciilor a fost admisă și cererea de acordare a dobânzii legale fiscale.
Referitor la cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, aceasta a fost respinsă, tribunalul apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 alin. 1 Cod proc.civ., pârâta nedovedind existența unei obligații legale sau convenționale de garanție și despăgubire în sarcina Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea A.F.P. Sector 1, recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Scutit de obligația achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar mobil potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 din OG nr. 92/2003, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la 30.08.2012 sub nr._ .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFPMB în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 1, invocând în drept disp. art. 3041 C.pr.civ.
În motivarea cererii de recurs a arătat că taxa de poluare se plătește într-un cont deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, prin plata taxei luând naștere un raport juridic direct între plătitorul taxei și Administrația F. pentru Mediu.
Au fost invocate disp. art. 3 alin. 5-8 din HG 686/2008 menționându-se că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea Administrației Finanțelor Publice sector 1, conform art. 16 din OG 92/2003, astfel că organul fiscal nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Plata efectuată a fost legal încasată de către Trezoreria statului sector 1 pentru Administrația F. pentru Mediu, la data plații fiind in vigoare O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
Susținerile reclamantului ca taxa de poluare, așa cum aceasta era reglementată în legislația internata României la data plații, ar contraveni art.90 paragraful 1 din Tratatul instituind Comunitățile Europene, sunt neîntemeiate întrucât valorile sociale a căror ocrotire a fost avută în vedere de legiuitorul național atunci când a edictat norma juridica in temeiul căreia a fost încasata taxa respectiva sunt diferite fata de cele avute in vedere legiuitorul comunitar când a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
Consideră că instanța de fond trebuia să circumstanțieze corect si legal cadrul legislativ, atunci când a dispus analizarea dispozițiilor legale prevăzute de O.G. nr. 50/2008, precum si susținerile reclamantului care (așa cum rezulta din considerentele sentinței) susține că perceperea taxei de poluare ar încalcă dispozițiile din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, instanța de fond in mod greșit pronunțând o sentința fără a dispune o abordare cu particularizare stricta la speța, prin administrarea probatoriului propus de către părți si fara sa constate ca exista diferența de regim juridic intre taxa de poluare si fosta taxa de prima înmatriculare.
Arată că, potrivit legislației naționale in vigoare la data plații taxei de poluare, aceasta taxa speciala trebuie achitata cu ocazia primei înmatriculari in România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, producție interna sau achiziții din afara tarii, cat si pentru autovehicule la mana a doua, achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din afara spațiului comunitar, chiar daca acel autovehicul a mai fost înmatriculat in circulație in tara de proveniența.
Comisia Europeana a recomandat reașezarea taxei pe alte principii, astfel încât nivelul taxei sa se reducă pe măsura ce se diminuează valoarea autovehiculul, păstrându-se totuși principiul „poluatorul plătește", ceea ce s-a si întâmplat prin abrogarea dispozițiilor Codului fiscal art.214/l-214/3 si . dispozițiilor art. 14 din OUG nr. 50/2008 care prevede:
".,.(2) La data intrării în vigoare, a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 214^1 -214^5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare."
Instanța nu poate face o abordare globala a judecații prezentei cauze, fără particularizarea stricta la speța dedusa judecații, si fără administrarea probatoriului despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Prin urmare, pana nu se stabilește daca s-a născut raportul juridic in temeiul căruia bugetul de stat al României sa fie obligat la restituirea către plătitor a sumei legal plătite cu titlul de taxa de poluare, nu se poate retine ca plata făcuta de reclamant, cu titlu de taxa de poluare, ar fi nedatorata si încasata ilegal, astfel ca instanța de fond nu putea pronunța în mod temeinic si legal sentința recurata. De asemenea, instanța de fond nu a reținut că AFP Sector 1 a acționat în baza unui act normativ cu putere de lege, emis conform dispozițiilor Constituției de către autoritățile publice abilitate
A fost criticată și soluția de obligare la plata dobânzii legale, întrucât calculul acestei dobânzi poate începe după expirarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Această obligație nu este născută, pentru că nu a expirat termenul legal în care se poate restitui taxa de poluare reclamantului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., OUG nr. 50/2008, HG nr. 686/2008, Legea nr. 554/2004, OMFP nr. 1899/2004.
Legal citat, intimatul reclamant nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat probe noi în recurs în condițiile art.305 Cod proc.civ. .
Examinând recursul de față în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea, având în vedere disp. art. 124 alin. 1 din OG 92/2003 potrivit cărora pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin cererea înregistrată sub nr._/22.06.2011 la AFP sector 1 București, reclamantul a solicitat restituirea sumei și plata dobânzii aferente acestei sume.
În consecință, soluția de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferentă taxei de poluare este dată cu aplicarea corectă a legii.
Nici celelalte critici formulate de recurentă nu pot fi reținute, față de următoarele considerente:
Pârâta AFP sector 1 are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că este emitenta deciziei de calcul al taxei de poluare în temeiul căreia a încasat de la reclamant taxa de poluare a cărei restituire se solicită prin prezenta acțiune.
Prin emiterea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de calcul al taxei de poluare a luat naștere un raport juridic fiscal între reclamantă și pârâtă, împrejurarea că această taxă se plătește într-un cont deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu nefiind de natură să îi confere AFM calitatea de parte a raportului juridic fiscal.
În consecință, există identitate între pârâta AFP sector 1 și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, fiind nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de această pârâtă.
Nefondate sunt și criticile formulate cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei, întrucât în mod corect a reținut instanța de fond că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, astfel că este irelevantă în cauză susținerea că disp. OUG 50/2008 sunt în vigoare.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURELTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1împotriva sentinței civilei nr.3030/11.07.2012 pronunțată de Tribunalul București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. A. E. și intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. C. V. D. G. S. G. G.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.jud. Gh.G.
Tehnored.C.O./2ex.
Jud. fond:A. J., Ttrib. București -SCAF
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5972/2013. Curtea de Apel... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
