Contestaţie act administrativ fiscal. Hotărâre din 07-11-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 1606/87/2009**
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 31.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-pârât DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr. 42/18.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant ., având ca obiect contestație act administrativ-rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, după care,
Curtea, în raport de dispozițiile OG 74/2013 și HG 520/2013 dispune rectificarea citativului în sensul în care recurent-pârât va fi DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI.
Curtea reține recursul spre soluționare.
.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea la data de 31.10.2013.
Pentru aceste motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 31.10.2013.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.10.2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 31.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
INSTANȚA
În aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera urmează să amâne cauza la data de 7.11.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Amână pronunțarea în cauză la data de 7.11.2013.
Pronunțată în ședința publică de la 31.10.2013
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4827
Ședința publică de la 7.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află pronunțarea în recursul formulat de recurentul-pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 42/18.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant ., având ca obiect contestație act administrativ-rejudecare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, în aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 31.10.2013 și apoi pentru data de 7.11.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.42/18.01.2013 pronuntata de Tribunalul Teleorman a fost admisa actiunea reclamantei ., în contradictoriu cu parata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, dispunandu-se anularea deciziilor nr. 2/21.01.2009, nr. 264/31.10.2008 și Raportul de inspecție fiscală nr. 2744/30.10.2008 emise de pârâtă, în partea care privește suma de_ lei, impozit pe profit și_ lei, accesorii.Totodata ,parata a fost obligata să plătească reclamantului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta solutie ,tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 2744/30.10.2008 – fila 17, sintetizat în decizia de impunere nr. 264/31.10.2008 – fila 15, în exercițiul financiar al anilor 2005.2007, reclamanta a înregistrat în conturile de cheltuieli sume mai mari decât sumele evidențiate în contul 331, diferențe reprezentând cheltuieli nerepartizate asupra producției neterminate, efectul constând în diminuarea bazei de impozitare și ,corelativ, subdimensionarea impozitului pe profit.
Reclamantul contestă numai constatările organului fiscal pentru anul 2007, întrucât prin cererea precizatoare din data de 21.04.2009 – fila 35, arată în mod expres că își însușește accesorii la impozitul pe profit în sumă de_ lei, taxa pe valoarea adăugată (TVA) în cuantum de 8848,54 lei și accesorii TVA în valoare de 9998 lei.
Rezultă că reclamantul critică, raportul de inspecție fiscală nr. 2744/31.10.2008, decizia de impunere nr. 264/31.10.2008 și decizia nr. 2/21.01.2009 – fila 4, numai pentru impozitul pe profit aferent anului 2007, în sumă de_ lei și accesorii aferente în valoare de_ lei (_-_).
Din această perspectivă, instanța reține că sunt nefondate concluziile pârâtei inserate în actele administrativ fiscale precitate și reiterate în întâmpinare, pentru urmatoarele motive:
În primul rând este de observat că, deși pârâta concluzionează că producția în curs de exercițiu existentă în soldul contului 331 –_ lei la sfârșitul anului 2007 este subevaluată, pornind de la compensarea cheltuielilor totale,_ lei în cu rulaj dedus al contului 331, nu individualizează cheltuielile pe care reclamanta nu le-a introdus în costul producției în curs.
Constatarea pârâtei în sensul că nu a făcut acest demers întrucât reclamanta nu a organizat și ținut contabilitatea în gestiune nu poate fi primită pentru că, așa cum în mod corect a reținut raportul de expertiză contabilă – fila 158, întrucât contabilitatea financiară îi oferă această posibilitate, ca de altfel și inventarul producției în curs la data de 31.12.2007, unde sunt înscrise lucrările efectuate și valoarea acestora.
Din această cauză, formula de calcul a impozitului pe profit, utilizată de pârâtă are în structura sa elemente care nu sunt reale, respectiv nivelul producției în curs de exercițiu la 31.12.2007.
Pe de altă parte, această formulă (cheltuieli total/rulaj debitor cont 331-1) sold 331=(cheltuieli totale + rulaj debitor cont 331) (rulaj debitor cont 331* sold cont 331 = (cheltuieli nerepartizate/cheltuieli repartizat* sold cont 331) nu este reglementată, pârâta neprecizând care este temeiul legal al acesteia.
Totodată, potrivit prevederilor pct. 2.3 din Precizările privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune, în costul bunurilor, lucrărilor și serviciilor, nu trebuie incluse anumite elemente, chiar dacă acestea sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit.
Sub acest aspect, dacă pârâta ar fi analizat componența costului producției în curs prin raportare la prevederile în discuție și valorificarea mențiunilor din balanțele de verificare lunare, situațiile financiare anuale pentru exercițiul financiar 2007 și raportările intermediare la 30.06.2007, inventarul încheiat la 30.12.2007 pentru contul 331 „producția în curs de exercițiu” ar fi observat că toate cheltuielilor înregistrate de reclamantă sunt în sumă de_ lei – fila 161, din care trebuia dedusă suma de_ lei conform pct. 2.3 din Precizările aprobate prin Ordinul nr. 1826/2003.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman,in temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ., prin care a solicitat modificarea sentintei atacate in sensul respingerii ca neintemeiata a contestatiei formulată de ..
In motivare ,recurenta –parata a aratat ca în mod greșit instanța de fond reține că nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză.
Prin expertiza efectuata în cauza ,si care a fost de natura sa duca la formarea convingerii instantei asupra temeiniciei contestatiei, s-a constatat ca "organul fiscal nu probeaza subevaluarea productiei in curs inregistrata de societate la 31.12.2007, neprecizand cheltuielile pe care . nu le-a introdus in contul productiei in curs la 31.12.2007(soldul contului 331) . Obligatiile fiscale suplimentare nu pot fi acceptate intrucat formula de calcul cu ajutorul careia au fost stabilite de catre organul fiscal este inadecvata si nu probeaza daca productia in curs este sau nu subevaluata intrucat(…) "
Recurenta arata ca cele constatate de expert nu pot duce la o solutie corecta a instantei fundamentata legal, aceasta neputandu-se baza pe aprecieri ale expertului de genul "inadecvat " sau "organul fiscal nu probeaza". In cauza, expertiza are rolul de a raporta faptele-inregistrari sau neinregistrari contabile - la dispozitii legale in domeniul de expertizat- financiar fiscal- si nu de contestare a actelor organelor de control.
S-a aratat prin actele de control ca societatea nu are organizata contabilitatea de gestiune asa cum cere OMFP 1826/2003, astfel ca cele sustinute de expert nu aduc clarificari sau sa ofere modalitatea legala, acceptabila stiintific,cu privire la modalitatea de determinare a ponderii cheltuielilor de repartizat pentru productia in curs.
Din punct de vedere al inregistrari lor contabile, si efectelor acestora, învederărn instanței de recurs că susținerea organelor de control si ale celui de solutionare a contestatiei sunt temeinice si prezentate pe larg cu efectele pe care le produc.
1. Referitor la suma de 88.323 lei reprezentând impozit pe profit.
Potrivit constatărilor organelor de inspecție fiscală, . nu a repartizat toate cheltuielile efectuate asupra producției în curs de execuție și implicit veniturile aferente în contul 711.
Din documentele aflate la dosarul cauzei, respectiv înregistrările contabile efectuate de reclamantă, organul de soluționare a contestației a reținut că aceasta a înregistrat în conturile de cheltuieli suma de 1.764.150 lei, în timp ce în contul 331 a evidentiat numai suma de 1.059.890 lei, cu o diferentă în minus de 704.260 lei, sumă ce reprezintă cheltuieli nerepartizate asupra producției neterminate pe întreg anul financiar 2007.
În aceste condiții, organele fiscale au procedat la determinarea ponderii cheltuielilor de repartizat asupra productiei în curs de executie existentă în sold la finele anului 2007, având în vedere soldul contului 331 în sumă totală de 785.582 lei, rezultând suma de 552.019 lei, ce reprezintă cheltuieli nerepartizate aferente producției neterminate, pentru care reclamanta nu a înregistrat concomitent și venituri în contul 711, măsură ce a condus la diminuarea bazei de impozitare cu această sumă, respectiv a creanței bugetare privind impozitul pe profit cu suma de 88.323 lei.
Înregistrarea veniturilor din variația stocurilor are rolul de a echilibra cheltuielile de producție, în sensul înregistrării veniturilor corespunzătoare cheltuielilor de producție efectuate și neterminate.
Organul de soluționare a contestației a constatat că în mod corect au procedat reprezentanții A.C.F. Teleorman la determinarea ponderii cheltuielilor de repartizat asupra producției în curs de execuție existentă în sold la finele anului 2007.
Potrivit art. 19 alin (1) din Legea nr.571/2005 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, "Profitul impozabil se calculează ca diferența între veniturile realizate din orice sursa și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adăugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
Conform Cap. VII Funcțiunea conturilor din O.M.F.P. nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările și completă riie ulterioare, "Contul 331 "Produse în curs de executie"
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența stocurilor de produse în curs de execuție (care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, respectiv producția neterminată) existente la sfârșitul perioadei.
Contul 331 "Produse în curs de executie" este un cont de activ. în debitul contului 331 "Produse în curs de execuție" se înregistrează:
- valoarea la cost de producție a stocului de produse în curs de execuție la sfârșitul perioadei. stabilită pe baza de inventar (711).
în creditul contului 331 "Produse în curs de execuție" se înregistrează:
- scăderea din gestiune a valorii produselor în curs de execuție la începutul perioadei următoare (711) .
Contul 711 "Variatia stocurilor"
Cu ajutorul acestui cont se ține evidenta costului de producție al producției stocate, precum și variatia acesteia.
În creditul contului 711 "Variația stocurilor" se înregistrează:
- la sfârșitul perioadei costul produselor. lucrărilor și serviciilor în curs de executie (331. 332);
În debitul contului 711 "Variația stocurilor" se înregistrează:
- reluarea produselor, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție, la începutul perioadei (331, 332);"
Potrivit textelor de lege sus citate, organele de inspecție fiscală au procedat legal la determinarea ponderii cheltuielilor de repartizat asupra producției în curs de execuție existente în sold la finele anului financiar.
Având în vedere că intimata reclamanta a efectuat cheltuieli cu productia neterminată în anul 2007, iar veniturile au fost înregistrate în anul urmator-2008, fiind afectat astfel profitul impozabil al anului în curs, avea obligatia să echilibreze cheltuielile prin evidențierea veniturilor din producția stocată și a produselor în curs de execuție la sfârșitul perioadei ca producție neterminată, prin înregistrarea contabila 331" Produse in curs de executie" = 711" Variatia stocurilor"
Organul de soluționare a contestației a reținut ca temeinica și legală procedura de determinare a ponderii cheltuielilor de repartizat asupra producției în curs de execuție existente în sold la finele anului financiar 2007.
Organele de inspecție fiscală au procedat la determinarea ponderii cheltuielilor de repartizat asupra producției în curs de execuție prin calcul matematic deoarece intimata reclamanta nu are organizată contabilitatea de gestiune iar costurile aferente producției neterminate efective au fost mai mari decât ceea ce era înregistrat in soldul contului 331.
Potrivit pct. 1 din Precizările privind unele masuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune aprobate prin O.M.F.P. nr.1826/2003,
1.Prevederi generale privind contabilitatea de gestiune
Potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 629 din 26 august 2002, persoanele juridice prevăzute la art. 1 alin. (1) din lege au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, inclusiv contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr._, republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității de gestiune adaptate la specificul activității revine administratorului sau altei persoane juridice care are obligația gestionarii unitătii respective.
În funcție de specificul activității desfășurate, contabilitatea de gestiune va asigura, în principal, înregistrarea operațiilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinații, respectiv pe activități, secții, faze de fabricație, centre de costuri, centre de profit, după caz, precum și calculul costului de achiziție, de producție, de prelucrare al bunurilor intrate, obținute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producției în curs de execuție, imobilizărilor în curs etc., din unitățile de producție, comerciale, prestatoare de servicii, financiare și alte domenii de activitate."
O.M.F.P. nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările și completările ulterioare, prevede la pct. 7.10.1. Venituri:
,,211. - Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de astfel:
venituri, după natura lor,
a) venituri din exploatare;
212. - (1) Veniturile din exploatare cuprind:
b1 venituri din variatia stocuri/or, reprezentând variatia în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și producție în curs de la sfârșitul perioadei și valoarea stocuri/or inițiale ale produselor și producției în curs, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate"
Veniturile din producția stocată influențează baza de calcul a impozitului pe profit, deoarece profitul impozabil are ca bază de calcul diferența dintre veniturile realizate din orice sursa și cheltuielile aferente, dintr-un an fiscal.
Din cele expuse rezultă că intimata reclamanta avea obligația ca la sfârșitul perioadei (2007), la determinarea profitului impozabil și implicit a impozitului pe profit, să tină cont de toate veniturile realizate, inclusiv veniturile realizate din variatia stocurilor.
2. În mod gresit instanta de fond a anulat Decizia nr.2/21.01.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman și Raportul de inspecție fiscală din 30.10.2008 cu privire la TVA. .. a achitat cu O.P. nr.117 factura fiscală nr._/09.06.2005, emisă de G. ROMET SA B., reprezentând c/v avans utilaje agricole în sumă de 55.419,80 lei, din care taxă pe valoarea adăugată în sumă de 8.848,54 lei.
Întrucât tranzactia ce face obiectul facturii mai sus mentionată nu s-a realizat, cu O.P. nr.2.457/16.09.2005 G. ROMET SA B. a restituit integral avansul primit în sumă de 55.419,80 lei, fără a emite și transmite clientului factura de stornare a operatiunii.
În condițiile prezentate se reține că intimata reclamanta nu a colectat taxa pe valoarea adăugată aferentă avansului de 55.419,80 lei, din factura fiscala nr._/09.06.05 emisa de G. ROMET SA B., în sumă de 8.848,54 lei.
Organul de soluționare a contestației au constat că organele de inspecție fiscală au încadrat în mod corect suma restituita de G. ROMET SA B. în valoare de 55.419,80 lei cu OP nr.2457/16.09.2005, fără a trimite și documentul de stornare (factura), ca o încasare pentru .. Măgura, care nu a colectat taxă pe valoarea adăugată în sumă de 8.848,54 lei.
La solicitarea echipei de control furnizorul S.C. G. ROMET S.A. a transmis prin fax o copie a facturii de stornare nr._/22.09.2005, care a fost expediată prin posta .. Măgura, fapt ce demonstrează că taxa pe valoarea adăugată colectată de acesta s-a diminuat de la acea dată.
., avea obligația să colecteze taxa pe valoarea adăugată odată cu reprimirea avansului în sumă de 55.419.80 lei, sumă ce reprezintă o încasare de avans.
3. In mod greșit instanta de fond a anulat parțial Decizia nr.2/21.01.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman și Raportul de inspecție fiscală din 30.10.2008 cu privire la suma în cuantum total de_ lei însemnând accesorii aferente debitelor suplimentare reprezentând impozit pe profit.
Sumele reprezentând accesorii aferente debitelor suplimentare reprezentând impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată au fost menținute ca fiind datorate de către organul de soluționare a contestației întrucât în sarcina intimatei reclamante au fost reținute ca fiind datorate debitele de natura impozitului pe profit, respectiv taxei pe valoarea adăugată, aceasta datorează și dobânzile, penalități de întârziere și majorările de întârziere aferente, calculate de inspectorii fiscali potrivit art. 115, art. 116, art. 121 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
4. În mod greșit instanța de fond a obligat Direcția G. a Finantelor Publice Teleorman la plata cheltuielilor de judecată către contestator în sumă de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Materia cheltuielilor de judecata, este reglementata de art. 274 - 277 din Codul de procedura civila si reprezinta ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte partile in legatura cu activitatea procesuala. Rolul cheltuielilor de judecata este si acela de a actiona ca veritabile sanctiuni procedurale, fiind suportate in final de partea din vina careia s-a promovat actiunea. Cheltuielile de judecata nu pot fi limitate numai la finalitatea de a constitui o sanctiune procedurala. Ele au rolul de a despagubi partea care a castigat procesul si care nu este vinovata de declansarea activitatii judiciare. Prin aceasta, cheltuielile de judecata constituie si o frana in calea, adeseori uzitata, a procesivitatii excesive.
In aceasta cauza nefiind vinovată de declansarea activitatii judiciare, DGFP Teleorman nu pot fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,Curtea il apreciaza ca nefondat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
În primul rand se impune precizarea ca recurenta-parata nu aduce vreo critica rationamentului instantei de fond referitor la nelegalitatea deciziei de impunere prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei suma de_ lei,reprezentand impozitul pe profit ,aferent anului 2007.
Practic, recurenta s-a limitat la a reitera argumentele expuse prin intampinare ,astfel cum au fost redate si in raportul de inspectie fiscala contestat si in decizia de solutionare a contestatiei,argumente care in mod judicios au fost respinse de catre instanta de fond ,in raport si de concluziile expertului desemnat in cauza.
Astfel ,Curtea constata ca recurenta ,pornind de la compararea cheltuielilor totale (1.784.150 lei) cu rulaj debitor al contului 331,,Produse in curs de executie”(1.095.890lei ),a concluzionat ca productia in curs de executie existenta in soldul contului 331(785.582 lei) la sfarsitul exercitiului financiar 2007,este subevaluata si ,pe cale de consecinta,baza de impozitare a fost diminuata.
Expertul desemnat in cauza ,consultantul fiscal Roncis N., a retinut cu temei ca nici in raportul de inspectie fiscala si nici in decizia de solutionare a contestatiei ,nu se face referire la cel putin o singura cheltuiala pe care organul fiscal ar fi constat ca . nu a introdus-o in costul productiei in curs(soldul contului 331) ,ceea ce ar fi confirmat concluzia organului fiscal anterior mentionata.
In egala masura, consultantul fiscal a aratat ca ,,organul fiscal argumenteaza utilizarea formulei de cacul urmare faptului ca . nu a condus contabilitatea de gestiune ,ceea ce ,in opinia sa ,i-ar fi permis sa se pronunte asupra componentei costului productiei in curs”,insa apreciza ca argumentul de mai sus nu poate fi retinut ,,intrucat exista suficiente informatii oferite de contabilitatea financiara care ,chiar daca cheltuielile sunt prezentate supa natura ,nu dupa destinatie ,i-ar fi permis organului de control sa localizeze,daca era cazul ,cel putin o singura cheltuiala care considera(si justifica) ca trebuia sa fie inclusa in costul productiei in curs de executie”.
Tot astfel, expertul a justificat netemeinicia deciziei de impunere aratand ca:
,, Un alt document asupra caruia organul de control ar fi trebuit sa se pronunte era inventarul productiei in curs la 13.12.2007 ,unde societatea inscrie lucrarile si contravaloarea acestora justificand astfel soldul scriptic din contabilitatea financiara.
Inventarul productiei neterminate ,intocmit cu respectarea prevederilor HG nr.1753/2004 contine ,in opinia noastra ,suficiente informatii care supplinesc in parte pe cele care le-ar fi oferit contabilitatea de gestiune.”
In continuare ,expertul analizand formula de calcul utilizata de organul fiscal, a retinut ca aceasta nu a urmarit obtinerea unui rezultat care sa probeze daca productia in curs este sau nu supraevaluata ,ci cu cat trebuie majorata .
Curtea retine ca formula de calcul utilizata de catre organul fiscal nu doar ca nu este reglementata in legislatie ,dar astfel cum a concluzionat si expertul, ofera formule inacceptabile ,in sensul ca va conduce la egalitate intre soldul contului 331 si cheltuielile totale si nu este de natura a oferi vreun raspns referitor la modul in care trebuie corectate rulajele contului productiei in curs in urma majorarii soldului acestui cont.
In acest sens ,expertul a citat si dispozitiile pct.2.3 ale Ordinului MFP nr.1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,potrivit carora:
În costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor nu trebuie incluse următoarele elemente care se recunosc drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit:
a) pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise;
b) cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație;
c) regiile generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și în locul în care se găsesc în prezent;
d) costurile de desfacere;
e) regia fixă nealocată costului.
Expertul a mai aratat,in raport de documentele finaciar contabile analizate ,ca reclamanta a justificat toate cheltuielile pe care nu le-a inclus in costul productiei in curs la 31.12.2007 si ,implicit, a apreciat asupra inexistentei vreunei obligatii fiscale suplimentare.
Aceste aspecte ,preluate si de catre judecatorul fondului ,nu au facut obiectul vreunei critici din partea recurentei parate ,care ,astfel cum s-a aratat, nu a facut decat sa reia argumentele expuse in actul de control si in decizia de solutionare a contestatiei.
In raport de aspectele prezentate anterior ,Curtea va respinge ca neintemeiate criticile recurentei referitor la solutia instantei de fond de anularea a deciziei de impunere privind obligatiile suplimentare de plata in cuantum de_ ,reprezentand impozit pe profit .
In egala masura, vor fi respinse si criticile privitor la solutia de anulare a actului administrativ fiscal referitoare la obligatiile accesorii calculate ,cat timp s-a apreciat ca debitul principal a fost stabilit in mod nelegal in sarcina reclamantei.
Curtea mai constata ca toate argumentele recurentei referitoare la gresita solutionare de catre instanta de fond a cererii referitoare la anularea deciziei in privinta debitelor reprezentand TVA ,sunt straine cauzei deduse judecatii ,cat timp tribunalul ,retinand ca reclamanta si-a restrans cererea introductiva ,a facut o analiza si a decis in consecinta exclusiv in privinta impozitului pe profit calculat suplimentar si a accesoriilor aferente acestuia.
Referitor la solutia instantei de fond prin care s-a dispus obligarea rceurentei parate la plata cheltuielilor de judecata efectuate de catre reclamanta ,Curtea o apreciaza ca intemeiata ,cat timp actiunea reclamantei a fost admisa ,fiind evidenta in aceste conditii culpa procesuala a paratei ,care ,conform art.274 C.proc.civ ,justifica instituirea unei atare obligatii in sarcina partii care a pierdut procesul.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse ,Curtea retinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate ,va dipune ,in temeiul art.312 alin.1 C.pro.civ.,respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 42/18.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant . ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red.PBL
Jud.fond M.M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2174/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3631/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
