Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1919/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1919/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 1942/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1919
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii împotriva Deciziei C.N.S.C. nr.728/C5/467 din 28.02.2013, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata autoritate contractantă M. T..
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.04.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 26.04.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta . în contradictoriu cu intimatul M. T. și Infrastructurii, a solicitat desființarea în tot a Deciziei C.N.S.C. nr. 728/C5/467 din data de 28.02.2013 și, în baza art. 285 alin.2 din O.U.G. nr. 34/2006, reținerea cauzei spre judecare pe fond în sensul obligării Ministerului T. și Infrastructurii la restituirea garanției de participare în cuantum de 17.000 lei, iar în subsidiar solicită desființarea în tot a deciziei CNSC contestată și trimiterea cauzei la CNSC în vederea soluționării acesteia.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că prin Decizia nr. 728/C5/467 din data de 28.02.2013, CNSC a declinat competența de soluționare a cauzei privind contestația formulată de . în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal și a dispus trimiterea de îndată a dosarului către Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, conform art. 132 alin.3 Cod procedură civilă.
De asemenea, mai arată că prin contestația nr. 527/08.02.2013, s-a solicitat anularea în tot a actului autorității contractante nr. 4729/04.02.2013 constând în invitarea petentei la semnarea acordului-cadru tripartit nr._/15.06.2012, ca și condiție și unică soluție pentru restituirea de către aceasta a garanției de participare, în valoare de 17.000 lei, depuse de societate pentru participarea la o licitație publică.
Consideră că decizia CNSC de declinare a competenței în favoarea Tribunalului București este nelegală și netemeinică, apreciind că acesta este competent în soluționarea contestației petentei.
Petenta consideră că în mod greșit s-a reținut de către C.N.S.C. că actul atacat prin contestație nu emană ca urmare a încălcării unor dispoziții în materia achizițiilor publice, astfel cum ar solicita art. 255. alin.1 din O.U.G. nr. 34/2006, ci ca urmare a punerii în executare a unei decizii a Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Petenta arată că, contrar celor reținute de către CNSC, actul atacat prin contestație încalcă dispoziții în materia achizițiilor publice iar acest act nu are legătură cu punerea în aplicare a unei decizii CNSC.
Practic, prin refuzul autorității contractante de a returna garanția de participare se încalcă în mod evident si flagrant dispozițiile art. 87 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 care stabilește în mod limitativ cazurile în care autoritatea contractantă are dreptul de a refuza restituirea garanției de participare.
De asemenea, actul autorității contractante atacat (refuzul restituirii garanției) nu are nicio legătură cu punerea în aplicare a Deciziei nr. 2436/C3/2826 din data de 25.07.2012, prin care CNSC a admis parțial contestația depusă de societatea petentă și a obligat autoritatea contractantă să ia măsuri de reformulare a unei clauze din modelul de acord-cadru (privind penalitățile), a anulat măsura reținerii (executării) garanției de participare și a dispus continuarea procedurii.
După cum se poate observa, decizia menționată mai sus nu stabilește restituirea garanției, ci doar anulează măsura reținerii acesteia, practic aceasta reconstituindu-se în vederea continuării procedurii de achiziție.
Practic, solicitarea petentei de restituire a garanției de participare nu are drept temei și nici nu se face în baza deciziei CNSC mai sus-menționate, ci în baza dispozițiilor legale care reglementează garanția de participare și restituirea acesteia, dispoziții cuprinse atât în legislația aferentă achizițiilor publice (OUG nr. 34/2006 și HG nr. 925/2006), cât și în dreptul comun aplicabil care completează legislația specifică achizițiilor publice.
În continuare, arată că C.N.S.C. face o greșită apreciere a situației de fapt când consideră că procedura de atribuire este finalizată întrucât nu a fost semnat acordul-cadru în cauză, iar mai mult, petenta solicită restituirea garanției de participare fără a fi vizate aspectele ce țin de încheierea contractului cadru.
Mai mult, C.N.S.C. este competent să judece contestația petentei ca urmare a condiționării de către autoritatea contractantă a semnării contractului-cadru de petentă în vederea restituirii garanției, fapt care arată în mod indubitabil că procedura de atribuire nu era finalizată.
Pe de altă parte mai arată că O.U.G nr. 34/2006 conferă competență CNSC-ului pentru soluționarea pe cale administrativ-jurisdicțională a tuturor cererilor legate de „procedura de atribuire”, în timp ce procesele sau cererile legate de executarea, rezilierea etc. a contractului de achiziție publică sunt atribuite în competența instanțelor de judecată de drept comun.
Mai arată că dispozițiile art. 286 alin.1 din O.U.G. nr. 34/2006 invocate în susținerea declinării competenței, nu sunt aplicabile cauzei, întrucât speța dedusă judecății nu se regăsește în niciuna din ipotezele reglementate de articolul menționat, întrucât prin contestație nu se solicită "acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire", solicitându-se în schimb anularea unui act al autorității contractante constând în refuzul restituirii garanției de participare, precum și restituirea garanției de participare conform OUG nr. 34/2006 care nu poate fi considerată în niciun caz o despăgubire (daune interese).
Consideră că declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, pe cale de excepție, este nelegală având în vedere că, în baza art. 132 alin.3 Cod proc.civ. doar instanța judecătorească poate declina soluționarea cauzei către o altă instanță sau către un organ administrativ jurisdicțional. Situația inversă, ca organul administrativ jurisdicțional să-și decline competenta în favoarea unei instanțe de judecată, nu este prevăzută de lege.
Cu privire la reținerea cauzei spre judecare de către instanță consideră că instanța, desființând în tot decizia atacată, poate face aplicarea art. 285 alin.2 din O.U.G. nr. 34/2006 și să retină cauza spre judecare pe fond, motivat de faptul că, contestația petentei a fost soluționată de către CNSC pe cale de excepție, fără a se analiza fondul cauzei, astfel că dispozițiile mai sus invocate sunt aplicabile.
Pe fondul cauzei, petenta arată că plângerea și contestația vizează refuzul autorității contractante de a restitui necondiționat garanția de participare (independent de orice formalitate, inclusiv semnarea acordului-cadru sau a unei tranzacții etc.) exprimat prin adresa autorității contractante înregistrate sub nr. 4729/04.02.2013 ca răspuns la adresa petentei nr. 406/31.01.2013 prin care solicita restituirea necondiționată și imediată a garanției de participare.
Plângerea si contestația nu vizează răspunsul autorității contractante transmis prin adresa nr._/17.12.2012 prin care i s-a transmis refuzul de a se încheia contractul de tranzacție propus de societate pentru rezolvarea amiabilă a diferendului creat, conform adresei nr. 5087/12.12.2012.
Prin adresa emisa de M. T. si Infrastructurii înregistrată sub nr. 4729/04.02.2013 se refuză eliberarea necondiționată a garanției si se condiționează eliberarea acesteia de semnarea acordului-cadru tripartit nr._/15.06.2012.
Astfel, arată că însăși autoritatea contractantă recunoaște în mod expres obligația de restituire a garanției de participare, dar o condiționează în mod nelegal și nejustificat de semnarea celor trei exemplare ale Acordului-cadru nr._/15.06.2012, astfel cum reiese din adresele acesteia nr._/17.12.2012 si nr. 4729/04.02.2013.
Consideră că această condiționare impusă de către autoritatea contractantă, sub forma semnării Acordului-cadru nr._/15.06.2012, în scopul restituirii garanției, este atât nelegală, fiind contrară Deciziei CNSC nr. 2436/C3/2826, cât și lipsită de obiect.
Astfel, Decizia CNSC nr. 2436/C3/2826, confirmată prin decizia Curții de Apel București, stabilește în mod clar că societatea petentă nu poate fi obligată să semneze Acordul-cadru nr._/15.06.2012 in forma în care acesta a fost semnat de autoritatea contractantă și celălalt ofertant desemnat câștigător.
Cu privire la aspectul semnării Acordul-cadru nr._/15.06.2012 arată că există autoritate de lucru judecat în sensul că petenta nu poate fi obligată la semnarea acordului cadru menționat în forma solicitată de autoritatea contractantă, iar mai mult, impunerea semnării acestuia încalcă și contravine autorității de lucru judecat stabilită mai sus.
Totodată, este evident că astfel nu se respectă Decizia CNSC nr. 2436/C3/2826, care este obligatorie pentru autoritatea contractantă conform art. 280, alin.3 din O.U.G. nr. 34/2006.
De asemenea, semnarea Acordului-cadru nr._/15.06.2012 la acest moment este total lipsită de obiect si relevantă juridică deoarece, pe de o parte, atât la data deciziei CNSC cât si la data sentinței Curții de Apel București, valoarea acordului-cadru precum si cantitatea contractelor subsecvente au fost epuizate, astfel că nu mai sunt alte contracte subsecvente de atribuit, astfel cum reiese din adresele autorității contractante nr._/17.12.2012 si nr. 4729/04.02.2013, iar pe de altă parte, nu există o condiționare legală care să lege restituirea garanției de semnarea Acordului-cadru propus.
În același timp arată că autoritatea contractantă nu are nici un temei legal pentru reținerea și refuzul restituirii garanției de participare.
Totodată, art. 87 din H.G. nr. 925/2006 stabilește în mod limitativ cazurile în care autoritatea contractantă are dreptul de a reține garanția pentru participare, sens în care arată că niciuna din ipotezele reglementate de acest articol și aplicabile acordului-cadru nu se regăsesc în cazul de față.
Astfel, arată că nu a existat o retragere a ofertei în perioada de valabilitate a acesteia iar, referitor la refuzul semnării acordului-cadru în perioada de valabilitate a ofertei, s-a stabilit în mod irevocabil că nu a existat un refuz nejustificat și că nu poate fi obligată la semnarea acordul-cadru în forma propusă de autoritatea contractantă.
Având în vedere lipsa oricărui temei pentru reținerea garanției de participare, se pune problema legitimă a îmbogățirii fără justă cauză a autorității contractante (art. 1.345 Cod civil), în condițiile în care toate contractele subsecvente au fost atribuite, astfel că s-a îndeplinit integral scopul procedurii de achiziție publică pentru care a fost depusă garanția de participare. Din acest punct de vedere autoritatea contractantă este obligată la restituirea garanției, conform art. 1.347 alin.2 Cod civil.
De asemenea, ținând cont de faptul că decizia CNSC nr. 2436/C3/2826 anulează măsura reținerii garanției de participare, suma de 17.000 lei încasată de autoritatea contractantă ca urmare a executării garanției se reconstituie automat sub formă de garanție de participare.
Atât garanția de participare cât și oferta au expirat la data de 09.07.2012, astfel că autoritatea contractantă nu mai poate invoca niciun drept de reținere a acesteia după această dată, fiind obligată la restituirea ei, astfel cum stabilește și art. 2.321, alin.7 Cod civil. În ceea ce privește reținerea garanției de participare înainte de data de_, s-a stabilit în mod irevocabil pe cale judecătorească că respectiva reținere a fost nelegală.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, Cod procedură civilă și Codul civil.
A anexat plângerii dovada achitării taxei în valoare de 85 lei, conform art. 2851 din OUG nr. 34/2006 și timbru judiciar de 3 lei.
În dovedirea pretențiilor a depus la dosar înscrisuri (filele 11-49).
La data de 3.04.2013 intimatul M. T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând în esență faptul că, în urma procesului de analizare a ofertelor au fost declarați doi câștigători, respectiv S.C. L. & MAKLER S.R.L. și Asocierea Pricewaterhouse Coopers Tax Advisors & Accountansts S.R.L., D & B D. și Baias SCA și G. B. Group S.R.L., astfel că i-a invitat pe cei doi operatori economici în vederea semnării Acordului-cadru în data de 11.06.2012.
Ca urmare a faptului că toate încercările MTI de a afla motivarea refuzului S.C. L. & MAKLER S.R.L. de a semna acordul cadru s-au soldat cu eșecuri, autoritatea contractantă a decis să ia măsura executării garanției de participare, efectuând demersuri în acest sens.
Direcția Generală Investiții, Domeniu Public, Achiziții Publice, Managementul Proprietății de Stat și Privatizare din cadrul Ministerului T. și Infrastructurii a identificat drept soluție de restituire a contravalorii scrisorii de garanție bancară semnarea de către S.C. L. & MAKLER S.R.L. a acordului-cadru nr._/15.06.2012, această soluție fiind comunicată petentei prin actele nr._/17.12.2012 și reiterată cu actele nr. 4729/04.02.2013 și nr. 5401/07.02.2013.
Nemulțumită de soluția propusă de M. T. cu privire la soluționarea amiabilă a situației apărute ca urmare a punerii în executare a Deciziei CNSC nr. 2436/C3/2826/25.07.2012, respectiv semnarea acordului-cadru tripartit nr._/15.06.2012, petenta a promovat contestație în fața CNSC prin care a solicitat anularea actului MT nr. 4729/04.02.2013 și obligarea Ministerului T. la restituirea garanției de participare în cuantum de 17.000 lei, executată de instituția intimată la data de 02.07.2012.
Mai arată că măsura reținerii garanției de participare dispusă de M. T. prin actul nr._/02.07.2012 a mai fost supusă controlului de legalitate și temeinicie, atât pe cale administrativ-jurisdicțională cât și în fața instanțelor judecătorești, prin Decizia nr. 2436/C3/2826 din 25.07.2012, devenită irevocabilă.
Pe cale de consecință, în prezenta cauză nu se mai poate cerceta legalitatea și temeinicia măsurii reținerii garanției de participare prin prisma dispozițiilor art.87 din H.G. nr.925/2006, deoarece se opune autoritatea de lucru judecat.
Este adevărat că prin Decizia CNSC nr. 2436/C3/2826 din 25.07.2012 nu s-a dispus restituirea garanției, însă atât oferta cât și garanția pentru participare depuse de petentă în vederea participării la procedura de atribuire erau expirate din data de 09.07.2012, nemaifiind prelungite, prin această decizie fiind obligat M. T. și Infrastructurii să continue demersurile de semnare a acordului-cadru pentru finalizarea procedurii de atribuire asigurându-se de valabilitatea ofertelor și a garanțiilor de participare, concomitent cu măsurile de reformulare a clauzei în discuție și de anulare a reținerii garanției de participare.
Prin urmare, este evident faptul că restituirea contravalorii scrisorii de garanție bancară putea fi efectuată de minister numai condiționat de îndeplinirea celorlalte cerințe ale Deciziei CNSC.
Astfel, arată că prezentul litigiu izvorăște din punerea în aplicare a dispozitivului unei hotărâri judecătorești, respectiv de executare a unei obligații de a face, litigiu care nu poate fi soluționat de CNSC ci doar de instanțele judecătorești competente în condițiile art.580 și următoarele Cod procedură civilă sau art.24 și următoarele din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, după caz.
Mai arată că un alt motiv care a determinat CNSC sa-și decline competența de soluționare a contestației l-a reprezentat faptul că procedura de atribuire s-a finalizat prin încheierea acordului-cadru și a contractelor subsecvente aferente cu celălalt ofertant desemnat câștigător.
Astfel, arată că la momentul emiterii actului contestat, respectiv 04.02.2013, procedura de atribuire având ca obiect achiziționarea de Servicii de consultanță pentru recrutarea de personal de conducere la întreprinderile publice aflate sub autoritatea MTI era finalizată, dovadă în acest sens fiind atât semnarea acordului-cadru cu celălalt ofertant declarat câștigător cât și a contractelor subsecvente aferente (în număr de două) prin care, încă de la data de 09.07.2012 (data încheierii celui de-al doilea contract subsecvent) a fost epuizată atât valoarea acordului cadru cât și cantitatea contractelor subsecvente.
Pe cale de consecință, întrucât actul contestat nu este un act emis prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice și nici nu privește procedura de atribuire astfel cum aceasta este definită de OUG nr.34/2006, CNSC în mod temeinic și-a declinat competența de soluționare a pricinii.
In ceea ce privește solicitarea petentei privind reținerea cauzei spre rejudecare de către Curtea de Apel București, arată că în speță nu poate fi pertinent reținută incidența dispozițiilor art.285 alin. 2 din O.U.G. nr.34/2006.
Astfel, arată că în speță CNSC și-a declinat competența de soluționare a pricinii, soluție ce nu poate fi asimilată cu soluționarea contestației pe excepție, deoarece, declinându-și competența, organul administrativ-jurisdicțional nu s-a aplecat asupra pertinenței pretențiilor petentei, sub niciun aspect.
In măsura în care instanța de judecată, trecând peste cele anterior menționate, va reține cauza spre competentă soluționare, solicită a se avea în vedere că primul act al ministerului care a constat în solicitarea de semnare a acordului-cadru tripartit nr._/15.06.2012, ca și condiție și unică soluție pentru restituirea garanției de participare, se identifică cu nr._/17.12.2012, iar actele ministerului cu nr.4729/04.02.2013 și nr.5401/07.02.2013 nu fac altceva decât să reitereze cele învederate prin actul nr._/17.12.2012.
Astfel, raportat la data acestui înscris, 17.12.2012, comunicat pe fax contestatoarei în aceeași zi, se poate observa faptul că termenul de 10 zile prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art.2562 alin.l lit. a din O.U.G. nr.34/2006 a fost depășit cu mai bine de 40 de zile, contestația fiind înregistrată pe rolul CNSC la data de 08.02.2013.
Contestatoarea nu se poate prevala de ultimul înscris presupus vătămător cu același conținut cu al altor acte precedente, pentru a-l contesta în termenele prevăzute de lege în fața instanțelor/organismelor administrativ-jurisdicționale, întrucât un astfel de demers ar fi lipsit de eficiență juridică, chiar și în situația anulării acestui din urmă act, cele anterioare lui, cu același conținut, și-ar produce efectele bucurându-se de prezumția de legalitate. Nu numai că un astfel de demers ar fi lipsit de eficiență juridică dar contestatoarea nu justifică niciun interes în anularea exclusiv a acestui înscris din aceleași considerente expuse anterior.
Față de aceste considerente, solicită respingerea contestației ca tardiv formulată.
Pe fondul cauzei apreciază că pretențiile contestatoarei de restituire a contravalorii scrisorii de garanție bancară sunt neîntemeiate, atâta timp cât aceasta nu a îndeplinit niciuna din celelalte obligații impuse implicit în sarcina sa de CNSC.
Mai arată că, deși în contestația inițială, soluționată de CNSC prin Decizia a cărei punere în aplicare a generat prezentul litigiu, contestatoarea a solicitat anularea deciziei de obligare a semnării unui acord cadru și a unui contract de prestări servicii cu un conținut diferit față de cel publicat în documentația de participare și anularea adresei nr._/02.07.2012 emisă de M. T. și Infrastructurii prin care s-a dispus executarea garanției bancare constituite, față de soluția CNSC care nu a dat curs celor solicitate, contestatoarea nu a înțeles să promoveze plângere în fața Curții de Apel București, rezultând astfel că a fost întrutotul de acord cu soluția pronunțată de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și, pe cale de consecință, aceste condiții trebuia să i se supună în totalitate și să-și ducă la îndeplinire obligațiile, anterior de a pretinde ministerului restituirea contravalorii scrisorii de garanție bancară.
Astfel, contrar celor invocate de către contestatoare, prevederile art.87 alin.l lit.c din H.G. nr.925/2006 au fost pe deplin respectate de M. T., conduita acesteia constituind refuz de semnarea a acordului-cadru în perioada de valabilitate a ofertei.
În concluzie, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Intimatul M. T. și Infrastructurii, în calitate de autoritate contractantă a inițiat procedura de cerere de oferte, în vederea încheierii contractului având ca obiect "Servicii de consultanță pentru recrutare de personal de conducere la întreprinderile publice aflate sub autoritatea Ministerului T. și Infrastructurii".
În urma procesului de analizare a ofertelor au fost declarați doi câștigători, respectiv contestatoarea S.C. L. & MAKLER S.R.L. și Asocierea Pricewaterhouse Coopers Tax Advisors & Accountansts S.R.L., D & B D. și Baias SCA și G. B. Group S.R.L., conform Raportului procedurii de atribuire nr._/29.05.2012.
Comunicările rezultatului procedurii s-au realizat de către autoritatea contractantă prin fax la data de 29.05.2012 prin actul nr._ către S.C. L. & MAKLER S.R.L., iar Asocierii Pricewaterhouse Coopers Tax Advisors & Accountansts S.R.L., D & B D. și Baias SCA și G. B. Group S.R.L. prin actul nr._/29.05.2013.
Prin adresele menționate autoritatea contractantă a informat cei doi operatori economici cu privire la rezultatul procedurii și i-a invitat în vederea semnării Acordului-cadru în data de 11.06.2012.
La data de 15.06.2012, între M. T. ȘI INFRASTRUCTURII în calitatea de promitent-beneficiar și Asocierea Pricewaterhouse Coopers Tax Advisers & Accountants SRL, D&B D. și Baiaș SCA, S.C. G. B. Group SRL, în calitate de promitent-prestator s-a semnat Acordul-cadru de servicii nr._/15.06.2012, contestatoarea refuzând semnarea acestui document întrucât articolul privitor la penalitățile aplicabile în cazul neexecutării obligațiilor asumate prin contract de către prestator, nu corespundea cu varianta acordului-cadru de servicii din documentația de atribuire.
Ca urmare a faptului că toate încercările MTI de a afla motivarea refuzului . de a semna acordul - cadru s-au soldat cu eșecuri, autoritatea contractantă a decis să ia măsura executării garanției de participare și în data de 2.07.2012 a solicitat băncii emitente a garanției de participare a petentei executarea acesteia în cuantum de 17.000 Ron.
După executarea scrisorii de garanție bancară a contestatoarei S.C. L. & MAKLER S.R.L., autoritatea contractantă a continuat procedura cu celălalt ofertant declarat câștigător - Asocierea Pricewaterhouse Coopers Tax Advisers & Accountants SRL, D&B D. și Baiaș SCA, S.C. G. B. Group SRL, fiind semnate două contracte subsecvente cu acesta (contract subsecvent nr. 1 încheiat la data de 12.07.2012, contract subsecvent nr. 2 încheiat la data de 17.07.2012).
. a formulat contestație având ca obiect anularea deciziei de obligare a semnării unui acord cadru și a unui contract de prestări servicii cu un conținut diferit față de cel publicat în documentația de participare și anularea adresei nr._/2.07.2012 emisă de M. T. și Infrastructurii prin care s-a dispus executarea garanției bancare constituite, soluționată prin Decizia nr. 2436/C3/2826/25.07.2012, în sensul obligării autorității contractante la continuarea demersurilor de semnare a acordului cadru pentru finalizarea procedurii de atribuire asigurându-se de valabilitatea ofertelor și a garanțiilor de participare, concomitent cu măsurile de reformulare a clauzei în discuție și de anulare a reținerii garanției de participare.
La data emiterii deciziei CNSC nr. 2436/C3/2826 din 25.07.2012, obiectul acordului-cadru era epuizat, contractele subsecvente încheiate având ca obiect toate serviciile de recrutare a personalului de conducere la întreprinderile publice aflate sub autoritatea ministerului ca au făcut obiectul procedurii de atribuire în discuție.
Împotriva acestei decizii M. T. și Infrastructurii a formulat plângere, soluționată de Curtea de Apel București - Secția C. administrativ și fiscal prin Decizia civilă nr.3257/24.09.2012, pronunțată în dosarului nr._ în sensul menținerii ca temeinică a deciziei CNSC.
Prin adresa nr. 406/31.01.2013, contestatoarea i-a solicitat autorității contractante restituirea contravalorii garanției în cuantum de 17.000 lei, până cel târziu la data de 18.02.2013.
La rândul său autoritatea contractantă i-a comunicat contestatoarei prin adresa nr. 4729/04.02.2013, faptul că pentru a putea soluționa într-un mod convenabil ambelor părți situația creată este necesară semnarea de către S.C. L. & MAKLER S.R.L. a acordului-cadru nr._/15.06.2012, situație care va permite restituirea de către minister a garanției de participare către contestatoare fără vreo altă pretenție în ceea ce privește executarea obligațiilor contractuale.
Față de dispozițiile art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, Curtea constată că în mod corect Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a reținut faptul că actul atacat de către contestatoare nu emană ca urmare a încălcării unor dispoziții în materia achizițiilor publice, ci ca urmare a punerii în executare a unei decizii a Consiliului rămasă definitivă și irevocabilă.
De asemenea, Curtea constată că este corectă reținerea Consiliului cu privire la faptul că procedura de atribuire în cauză s-a finalizat prin încheierea acordului-cadru și a celor două contracte subsecvente, astfel încât competența sa de soluționare a litigiilor dintre părți a încetat, litigiul existent între Ministerului T. și Infrastructurii și contestatoarea S.C. L. & MAKLER S.R.L. prezentând caracteristicile unei acțiuni în pretenții, între părți existând încercări de conciliere așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei.
Astfel, față de dispozițiile art. 3 lit.f și art. 286 alin.2din O.U.G nr. 34/2006, rezultă indubitabil faptul că în soluționarea prezentului litigiu este competent Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, dată fiind asimilarea contractului de achiziție publică cu actul administrativ, precum și faptul că litigiul existent între Ministerului T. și Infrastructurii și contestatoarea S.C. L. & MAKLER S.R.L. prezintă caracteristicile unei acțiuni în pretenții, procedura de atribuire fiind finalizată iar obiectul acordului-cadru epuizat.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge plângerea împotriva Deciziei C.N.S.C. nr.728/C5/467 din 28.02.2013, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata autoritate contractantă M. T., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
U. D. B. V. V. D.
GREFIER
C. D.
Red. jud. U.D./20.05.2013
I.C.D./2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2283/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 122/2013.... → |
|---|
