Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 122/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 122/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 9060/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 122
Ședința publică din 15.01.2013
Completul compus din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâta USH a depus întâmpinare, cerere de chemare în garanție a MECTS (timbrată cu taxa de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei) și înscrisuri în câte 3 exemplare, prin registratură, la data de 03.01.2013, iar pârâtul MECTS a depus întâmpinare în 2 exemplare, tot prin registratură, la data de 27.12.2012, după care:
Curtea constată că prin întâmpinarea depusă de pârâtul MECTS a fost invocată excepția necompetenței materiale și reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.12.2012, reclamantul D. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI:
1. obligarea pârâtei USH la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței;
2. obligarea pârâtului MECTS, prin Ministru, să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2.000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței;
3. obligarea pârâților potrivit dispozițiilor art.274 C.proc.civ. la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).
În motivare, reclamantul a arătat că a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică, promoția 2009, forma de învățământ FR, a susținut și promovat examenul de licență. În urma promovării examenului de licență, reclamantul arată că i-a fost eliberată doar o adeverință care atestă promovarea examenului de licență.
La împlinirea termenului de 12 luni, pârâta USH trebuia să-i elibereze documentele de studii potrivit art.20 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior. Însă diploma de licență nu i-a fost eliberată nici în prezent.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Pârâta USH a depus întâmpinare la data de 03.01.2013, prin care a arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamant și în consecință, a formulat cerere de chemare în garanție a MECTS prin care a solicitat admiterea acesteia și obligarea MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din legea nr.554/2004 începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pârâtul MECTS a depus întâmpinare la data de 27.12.2012 prin care a solicitat pe cale de excepție, admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Asupra excepției de necompetenței materiale, Curtea reține următoarele:
Textul legal care stabilește competența instanțelor de contencios este art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004, care prevede că „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate cu autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500 000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500 000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Având ca reper textul de lege precizat, rezultă că în toate cauzele de contencios administrativ, cu excepția celor fiscale, criteriul stabilirii competenței instanței este poziția în sistemul autorităților publice a emitentului actului atacat.
În concret, actele emise de autoritățile publice centrale sunt date în competența curților de apel ca instanțe de fond în contencios administrativ, în toate celelalte cazuri competența revenind tribunalelor.
În speță, chestiunea care se cere a fi lămurită este aceea dacă „U. S. Haret” este sau nu o autoritate publică centrală, în funcție de care se determină competența materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei promovată de către reclamanți .
Curtea constată că prin autoritate centrală se înțelege acea entitate care este poziționată la vârful ierarhiei sistemului autorităților publice – cum este Guvernul României – sau a unui subsistem al sistemului autorităților publice – cum este cazul ministerelor, al autorităților publice centrale de specialitate – și care este învestită cu competențe de coordonare și conducere a celorlalte autorități din sistem/subsistem. Întotdeauna, autoritatea centrală se află în raporturi pe verticală cu celelalte autorități ale sistemului/subsistemului, față de care se află pe o poziție de autoritate (de comandă).
Față de cele ce preced rezultă cu puterea evidenței că „U. S. Haret” nu este o autoritate publică centrală pentru că ea nu ocupă poziția descrisă mai sus în sistemul autorităților publice. Mai mult, nu se poate discuta în termenii că serviciul public prestat de această instituție de învățământ acoperă întreg teritoriul național, chestiune care oricum este irelevantă în determinarea locului pe care această entitate îl ocupă în rândul instituțiilor publice.
Împrejurarea că o instituție de învățământ superior, cum este cazul „U. S. Haret”, nu se regăsește între autoritățile publice locale și județene la care se referă art. 120-123 din Constituția României, nu poate conduce la concluzia că această pârâtă, obligatoriu, nu poate fi încadrată decât în categoria autorităților publice centrale.
Textele constituționale precizate se referă la autoritățile publice locale descentralizate prin care se realizează autonomia locală, precum și la prefect și la serviciile deconcentrate din subordinea acestuia, autorități care nu au nicio legătură cu sistemul de învățământ de stat, astfel că raportarea la aceste prevederi este lipsită de relevanță.
Calificarea pârâtei U. S. Haret ca fiind o autoritate publică centrală ar veni în conflict cu art. 116 din Constituția României, care se referă la administrația publică centrală de specialitate și, în raport de care, o universitate din sistemul de învățământ de stat, în nici un caz nu poate fi calificată în sensul ca fiind o autoritate publică centrală .
Chemarea în judecată a pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu este de natură să atragă în prezenta cauză competenta materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în raport de rangul administrativ central al acestei din urmă autorități publice.
Așadar, capătul de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are un caracter incidental în raport cu capătul principal de cerere având ca obiect obligarea pârâtei „U. S. Haret” să elibereze diplomele de licență, motiv pentru care în cauză devin incidente prevederile art. 17 din Cod de procedură civilă potrivit căruia cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în cadrul ședinței plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 februarie 2012, a fost adoptată o soluție de principiu pentru unificarea practicii, stabilindu-se că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor prin care se solicită obligarea unei universități să emită un act administrativ sau să efectueze o operațiune administrativă, întrucât universitatea este asimilată unei autorități publice locale.
Astfel, pentru considerentele expuse anterior, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, Secția a VIII-a de C. administrativ și fiscal și va declina competența de soluționare a cererii formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții U. S. Haret și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în favoarea Tribunalului București, Secția a IX-a.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență.
Declină competența de soluționare a cauzeiprivind acțiunea formulată de reclamantulD. G. cu domiciliu procesual ales în București, . nr.7, . în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 3, ..13 și M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în București, sector 1, . nr.28-30 în favoarea Tribunalului București Secția a IX-a.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. G. T. M.
Red. Jud. SDG / Tehnored. TM/2 ex./2013
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1919/2013.... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
