Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 2444/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Sentința nr. 2444/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 2619/2/2013

ROMÂNIA

DOSAR NR._

C. DE APEL BUCURESTI

SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR.2444

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.09.2013

C. COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE: M. C. I.

GREFIER: D. Ș.

Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta STAȚIUNEA DE C. DEZVOLTARE AGRICOLĂ (SCDA) MĂRCULEȘTI în contradictoriu cu pârâta C. DE C. având ca obiect „litigiu C. de C.”.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care,

C., după verificare, constată că față de dispozițiile art. 411 pct 1 NCPC reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 08.04.2013 sub nr._ reclamanta STAȚIUNEA DE C. DEZVOLTARE AGRICOLĂ (SCDA) MĂRCULEȘTI în contradictoriu cu pârâta C. DE C. a formulat contestație cu privire la încheierea nr.26/12.03.2013 a Curții de C. a României.

În fapt, în perioada 04.09-28.09.2012, unitatea reclamantă a fost supusă unui audit financiar al contului de execuție pe anul 2011 efectuat de Camera de C. Călărași, urmare căruia s-a constatat cheltuirea nelegală a sumei de 37.478,40 lei iar, prin Decizia nr.39/2012, s-a dispus luarea de măsuri pentru recuperarea acestei sume și .>

În urma contestației la sus-menționata decizie, prin încheierea nr.26/12.03.2013, C. de C. a României a admis-o în parte în sensul / eliminării pct.II.2 lit.c, fiind menținută ca legală restul Deciziei contestate.

1. În privința aspectelor legate de cheltuielile cu tichete-cadou, apreciază reclamanta că se face o incorectă aplicare a prevederilor legale în materie, dat fiind că:

- acordarea acestor tichete s-a făcut în baza prevederilor Legii nr. 193/2006 și a dispozițiilor art.2 pct.2.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 193/2006;

- sus-menționatele dispoziții legale nu au fost abrogate prin nicio altă prevedere legală ulterioară și nici prin Legea nr.285/2010, situație față de care, fiind în fața unui concurs de legi, se apreciază că se impune | aplicarea legii permisive care, în opinia noastră, este Legea nr. 193/2006;

- având în vedere că unitatea reclamantă este constituită și funcționează în" baza unei legii proprii(Legea nr.45/2009 completată și modificată prin I Legea nr.72/2011), considerăm că nu ne sunt opozabile dispozițiile Legii nr.500/2002 și nici cele ale Legii nr.273/2006;

- întrucât, în anul 2011, unitatea noastră nu a beneficiat de subvenții de la bugetul de stat ci și-a asigurat din venituri proprii finanțarea activității precum și resursele bănești pentru plata salariilor, consideră că, față de neafectarea în niciun fel a bugetului de stat, acordarea tichetelor cadou propriilor salariați nu contravine Legii nr.285/2010;

- prin Legea nr.285/2010 nu se interzice acordarea tichetelor cadou, ci, se prohibă alocarea „în bugetele pe anul 2011 ale instituțiilor publice și locale..."de sume pentru acordarea de tichete-cadou;

- având în vedere raportul de subordonare al unității noastre față de ASAS „G. I.-Șișești", precum și autonomia noastră parțială în alcătuirea bugetului anual, acesta fiind vizat spre aprobare de către I ASAS, ne exonerează de aplicarea incorectă a legii.

2. Referitor la pct.14 din decizie, apreciază reclamanta incorectă soluția dată prin încheierea nr.26/2013, fiind făcută o eronată aplicare a dispozițiilor legale în materie, astfel:

- sunt invocate dispozițiile art.60 al.l și art.70 din Legea nr.500/2002 care, ținând cont de specificul și natura activității unității noastre, nu sunt opozabile reclamantei,, în condițiile în care, în general, finanțarea activității noastre se face din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat iar, în particular, în anul 2011, unitatea s-a finanțat, exclusiv, din venituri proprii;

- conform prevederilor art.ll al. 1.1 din Legea nr.45/2009(articol modificat de pct.12 al art.I din Legea nr.72/2011) „ASAS realizează venituri proprii din administrarea patrimoniului privat. Evidențierea acestor venituri se face în conturi distincte, purtătoare de dobânzi, deschise la bănci comerciale”.

- pe temeiul raportului de subordonare al unității reclamante față de ASAS, ținând cont de principiul conform căruia ceea ce se aplică principalului(ASAS) se aplică și secundarului, în speță, subordonatului, apare evident că dispoziții art.ll al. 1.1 din Legea nr. 45/2009 ne sunt opozabilă și nou, situație în care, efectuarea de operațiuni prin bănci comerciale este apreciată ca fiind temeinică și legală;

- per a contrario, dispoziția privitoare la „luarea de măsuri pentru ; derularea tuturor operațiunilor de încasări și plăți ale unității prin Trezoreria Călărași" nu are temei legal și este contrazisă de dispozițiile art.ll al. 1.1 din Legeanr.45/2009.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta C. de C. a României se solicită respingerea acțiunii introductive ca nefondată.

În motivare se arată că prin procesul verbal de constatare din 28.09.2012 încheiat în urma acțiunii de control asupra contului de execuție pe anul 2011 efectuată la Stațiunea de C. Dezvoltare Agricolă Mărculești cu sediul în . au fost constatate unele deficiențe pentru care Camera de C. Călărași a emis Decizia nr.30/2012 prin care au fost dispuse măsuri, în baza prevederilor art. 33 alin 3 și art. 43 lit.c din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. a României, republicată.

Prin încheierea nr. VI.26/12.03.2013, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României a admis parțial contestația formulată împotriva pct.II.2 din decizie, prin eliminarea lit.c), cu menținerea lit.a, b, d, e și f așa cum au fost dispuse și se respinge contestația formulată împotriva pct.I.l din Decizia nr.39/2012.

Prin măsura dispusă la pct.I.l din decizia atacată, Camera de C. a Județului Călărași a stabilit în sarcina conducerii entității verificate, în temeiul dispozițiilor art.43 lit.c) din Legea nr.94/1992, republicată, obligația de a lua măsuri pentru utilizarea conturilor extrabilanțiere destinate evidențierii creditelor bugetare (cont 8060 "Credite bugetare aprobte"), angajamentelor bugetare (cont 8066 "Angajamente bugetare"), angajamentelor legale (cont 8067 "Angajamente legale") și a angajamentelor legale de plată (cont 8069), pentru utilizat contul 411 "Clienți"pentru evidențierea stabilirii și încasării veniturilor din chirii datorate de persoane fizice si de predare la serviciu financiar-contabilitate a exemplarului al II-lea al filelor din registru de casă.

Astfel, în urma verificării efectuate s-a constatat că la nivelul unității nu s-au utilizat conturile extrabilanțiere destinate evidențierii creditelor bugetare (cont 8060 "Credite bugetare aprobte"), angajamentelor bugetare (cont 8066 "Angajamente bugetare"), angajamentelor legale (cont 8067 "Angajamente legale") și a angajamentelor legale de plată (cont 8069)

De asemenea s-au mai constatat următoarele deficiențe:

- pentru evidențierea stabilirii și încasării veniturilor din chirii datorate de persoane fizice nu este utilizat contul 411 „Clienți” operațiunile fiind înregistrate eronat în contul 461 "Debitori";

Abaterile constatate crează premiza ca situațiile financiare întocmite la 31.12.2011 să nu prezinte o imagine fidelă asupra patrimoniului entității verificate, prin evidențierea în contabilitate a unor date care nu reflectă în mod real drepturile de încasat și obligațiile de plată ale unității.

Astfel, din verificarea efectuată s-a constatat că unitatea a efectuat cheltuieli pentru care nu există bază legală de finanțare din bugetele instituțiilor publice, astfel:

a. cheltuieli cu tichete cadou în sumă de 31.000 lei, achiziționate în baza facturii nr. BO_/14.11.2011 care au fost achitate integral cu OP nr. 215/15.11.2011. Ulterior tichetele au fost distribuite salariaților unității conform listelor anexate procesului - verbal de constatare, valoarea tichetelor cadou fiind inclusă în venitul impozabil al acestora evidențiat in statele de plată a salariilor pe lunile noiembrie și decembrie 2011;

b. decontarea sumei de 2.436 lei reprezentând c/v facturii nr._/23.09.2011 având ca obiect "Prestări servicii turistice" de care a beneficiat salariatul A. A.. Ulterior în baza facturii nr. 358/31.12.2011, unitatea a recuperat în anul 2012 de la salariatul său suma de 1.236 lei prin chitanțele anexate în copie la procesul - verbal de constatare ;

c. ajutoare de înmormântare în sumă de 3.705 lei plătite unor salariați urmare decesului unor membri de familie ai acestora;

d. amenzi administrative și cheltuieli judiciare stabilite în sarcina unor salariați ai unității prin acte emise de organele de urmărire penală, în sumă de 260 lei;

e. cheltuieli în sumă de 908,5 lei pentru decontarea transportului unor salariați ai unității de la domiciliu la locul de muncă;

f. cheltuieli de deplasare în sumă de 404,9 lei decontate unei persoane care nu era salariat al instituției (dl. S. V.), acesta având doar calitatea de colaborator angajat prin contractul civil de prestări servicii și executare de lucrări nr. 5/03.01.2011.

Principala problemă juridică pusă în speța de față este aceea a acordării de drepturi salariate de către o autoritate publică în afara cadrului legal.

De esența regimului juridic al drepturilor salaríale ale personalului bugetar este faptul că ele se stabilesc exclusiv prin lege.

Este atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salaríale, partea fixă și partea variabilă a salariului, cât și cuantumul acestuia.

Reclamanta nu a respectat prevederile următoarelor acte normative: -art. 14, alin. 1 și alin. 2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, care prevăd n (1) Cheltuielile bugetare au destinație precisa și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.

(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajata și efectuată din aceste bugete, dacă nu exista baza legală pentru respectiva cheltuiala."

-art. 22, alin.l din aceeași lege conform căruia "(1) Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale."

-art. 12, alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, respectiv:

"(1) Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt defínite prin Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă fíchete de masă personalului din cadrul acestora”.

În sprijinul argumentelor prezentate anterior mai amintim faptul că modul de acordare a alocației de hrană a fost reglementat prin Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, care la art.l alin (1) stipulează faptul că "(...) salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar la alin (2) "Tichete/e de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar(...)".

Din textul de lege sus amintit rezultă fără echivoc faptul că alocația individuală de hrană poate fi acordată exclusiv sub forma tichetelor de masă și de asemenea că tichetele de masă nu se pot acorda decât în limita bugetelor aprobate potrivit legii.

Referitor la acest aspect, odată cu . Ordonanței de Urgentă nr.114 din 23 decembrie 2009, legiuitorul a prevăzut următoarele: "(l)Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora".

Ori, prin clauzele cuprinse în contractual colectiv de muncă au fost stabilite drepturi suplimentare față de cele prevăzute de lege pentru toate categoriile de salariați din cadrul instituțiilor publice, contrar reglementărilor legale în vigoare.

în acest sens, atât prin Legea nr.330/2009 cât și prin Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a reglementat drepturile acordate funcționarilor publici și personalului contractual în exercițiul financiar-bugetar al anului 2010 - 2011, s-a prevăzut că "Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi."

Din cele prezentate rezultă în mod evident nelegalitatea plăților efectuate pentru indemnizația de tichete cadou și a celorlate drepturi de natură salaríala acordate personalului contractual din cadrul SCDA Mărculești în exercițiul financiar-bugetar al anului 2011.

Pentru toate aceste motive, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză de către reclamantă se precizează că principalele argumente pe care s-a fundamentat acțiunea vizează, în principal, aspecte ce țin de:

- specificul structurii juridice de organizare și funcționare care derivă din Legea 45/2009, modificată și completată prin Legea 72/2011 și HG 1460/2006 prin care a fost înființată unitatea reclamantă.

- inopozabilitatea dispozițiilor Legii nr.500/2002, Legii nr.285/2010 și cele ale Legii nr.73/2006.

În temeiul prevederilor art.l din HG nr. 1460/2006 rap. la Anexa ar. 12 din Hotărâre, unitatea noastră a fost înființată ca instituție publică cu personalitate juridică și, ca și în cazul celorlalte stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă, finanțarea activității unității reclamante se realizează „potrivit prevederilor legale din venituri propriu"

Conform adresei nr.733/05.03.2013, emisă de ASAS „G. I. Șișești", se confirmă faptul că „finanțarea activității SCDA Mărculești se realizează din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat(art.35 din Lg A5/2009, modificată și completată) cu precizarea că „până în acest moment SCDA Mărculești nu a beneficiat de subvenții de la bugetul de stat”.

Ca atare, apare evident faptul că unitatea reclamantă, nefiind finanțată de la bugetul de stat, nu poate intra în sfera unităților și instituțiilor bugetare și, pe a contrario, nu intră nici sub incidența actelor normative invocate de pârâtă prin care se prohibă acordarea tichetelor cadou.

Mai mult, acordarea tichetelor cadou către salariații unității noastre s-a

făcut în temeiul Legii nr. 196/2006, în vigoare și în prezent, ceea ce înseamnă |

că, pe de o parte, acordarea acestor drepturi este întemeiată iar, pe de altă

parte că, nefiind abrogate de actele normative invocate de pârâtă, prevederile

legale care reglementează dreptul la tichete-cadou au fost corect aplicate de

unitatea reclamantă.

În privința măsurii dispuse prin pct.I.ljdin Decizie privitoare la „derularea TUTUROR operațiunilor de încasări și plăți prin Trezoreria Călărași", este apreciată ca nelegală întrucât, în condițiile în care prin art.ll al. 1.1 din Legea nr.45/2009, ASAS „G. I.-Șișești" poate evidenția veniturile proprii „în conturi distincte, purtătoare de dobânzi, deschise la bănci comerciale", considerăm că și unitatea noastră, în condițiile în care își finanțează întreaga activitatea din venituri proprii, are dreptul să-și evidențieze aceste venituri în conturi distincte, purtătoare de dobânzi, deschise la bănci comerciale.

Ca atare, măsura dispusă prin Decizie de a efectua TOATE operațiunile comerciale numai prin intermediul Trezoreriei Călărași o apreciază ca fiind o măsură excesivă, fără fundament legal, lipsită de eficiență economică și de natură să priveze reclamanta de posibilitatea de a utiliza eficient veniturile bănești prin plasarea acestora la unități bancare cu randament ridicat al dobânzii, fiind o piedică în dezvoltarea și modernizarea cercetării agricole care reprezintă principalul obiect de activitate al unității reclamante.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, C. a admis, în parte, acțiunea reclamantei pentru următoarele considerente:

C. a constatat că în fapt în perioada 04.09-28.09.2012, unitatea reclamantă a fost supusă unui audit financiar al contului de execuție pe anul 2011 efectuat de Camera de C. Călărași, urmare căruia s-a constatat cheltuirea nelegală a sumei de 37.478,40 lei iar, prin Decizia nr.39/2012, s-a dispus luarea de măsuri pentru recuperarea acestei sume și .>

C. a constatat că potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 45/2009, termenul prevăzut la art. III alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2005, pentru unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare reorganizate conform anexelor la Legea nr. 45/2009, se prelungește până la . hotărârilor de Guvern privind reorganizarea acestora.

Deși Legea nr. 290 din 15 mai 2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Șișești" are majoritatea dispozițiilor abrogate, totuși conform art.7 alin. 3 din Legea nr.290/2002 rep. “Suprafețele de teren agricol necesare desfășurării activității instituțiilor publice de cercetare-dezvoltare aparțin domeniului public”.

C. a apreciat că petenta desfășoară activități asupra unor bunuri din domeniul public și primește diverse subvenții și înlesniri fiscale de la bugetul de stat.

În privinta aspectelor legate de cheltuielile cu tichetele-cadou, deși Legea nr.193/2006 permitea acest lucru, modificările implicite ale legii prin OUG nr.114/2009 și Legea nr.285/2010 privind salarizarea au introdus o interdicție a acordării tichetelor de masă personalului din sectorul bugetar, iar petenta nu poate face o excepție, deoarece nu e finanțată integral din venituri proprii, ci doar parțial, în plus primește numeroase subvenții, înlesniri fiscale și scutiri de plăți de la bugetul public, potrivit art.II și III din OUG nr.29/2005.

Subvențiile, înlesnirile și scutirile sunt beneficii obținute de la bugetul public care i-au permis petentei să desfășoare activități de finanțare extrabugetară, deci legătura sa cu bugetul public a existat în anii precedenți și trebuie să țină cont de legislația aferentă. Dacă aceste subvenții nu existau, petenta nu avea o situație favorabilă, de a obține venituri extrabugetare.

Cu privire la pct.14 din decizia intimatei, referitor la operațiunile financiare prin bănci comerciale, s-a constatat că petenta este o instituție de drept public, inclusă în sfera celor enumerate la art.26 din Legea nr.45/2009 Partea I privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, iar unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare de drept public efectuează operațiunile de încasări și plăți prin unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului în a căror rază își au sediul și la care au deschise conturile de disponibilități, conform art.37 din aceeași lege.

Cu privire la argumentul că realizarea de venituri proprii din administrarea patrimoniului privat permite evidențierea veniturilor în conturi la bănci comerciale, C. a considerat că art.11 alin.1/1 din Legea nr.45/2009 permite acest fapt, dar numai dacă petenta evidențiază separat veniturile pentru activități de administrare a patrimoniului privat, respectiv public. Din actele dosarului nu a rezultat o evidență separată a veniturilor și cheltuielilor, din surse private, respectiv din surse bugetare.

Dacă nu se păstrează o evidență separată a veniturilor obținute din administrarea patrimoniului privat, respectiv public, nimeni nu poate ști ce sume de bani se transferă exact în conturile băncilor comerciale și în ce scopuri sunt folosite, respectiv dacă sumele trebuiau transferate prin Trezoreria Statului. Chestiunea evidenței separate este importantă, întrucât Trezoreria nu ar mai avea control asupra operațiunilor financiare realizate prin conturi bancare comerciale.

C. a concluzionat astfel că numai în ceea ce privește sumele ce reprezintă venituri proprii din administrarea patrimoniului privat poate fi admisă cererea, ceea ce va impune evidențierea lor separată, din rațiuni de control.

Pentru aceste motive, văzând disp. art. 56 alin. (2) din Legea nr. 45/200, OUG nr.114/2009 și Legea nr.285/2010, art.11 alin. 1/1, art. 26 și art. 37 din Legea nr.45/2009, C. va admite cererea în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta STAȚIUNEA DE C. DEZVOLTARE AGRICOLĂ (SCDA) MĂRCULEȘTI cu sediul în . în contradictoriu cu pârâta C. DE C. cu sediul în București, ..22-24, sector 1, în parte.

Anulează încheierea nr.26/12.03.2013 emisă de C. de C., cu privire la pct 14 din Decizie, referitor la sumele ce reprezintă venituri proprii din administrarea patrimoniului privat.

Respinge celălalt capăt de cerere, ca nefondat

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.09.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. - C. I. D. Ș.

Red. M.C.I /Tehnodact.D.Ș. /4ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 2444/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI