Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3282/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3282/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 27459/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 3282
Ședința publică din data de 09.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta– reclamanta declarat de recurenta– reclamanta F. (M.) A., împotriva Sentinței civile nr. 1716/02.04.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și cu intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, în cauza având ca obiect “obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la strigarea dosarelor înscrise pe lista de amânări, răspund recurenta– reclamanta, personal și asistată de avocat, care depune în ședința publică împuternicire avocațială, și intimata-pârâtă, prin avocat, având la fila 18 din dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind intimatul – chemat în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căreia au fost formulate de către intimați întâmpinări, după care:
Recurenta– reclamanta, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente judecării prezentului recurs.
Curtea ia act că recurenta-reclamantă a adus la îndeplinire obligația stabilită în sarcina acesteia de a timbra recursul.
Curtea înmânează părților exemplarele întâmpinărilor depuse la dosar de către intimați.
Recurenta– reclamanta, prin avocat, solicită lăsarea dosarului la ordine pentru a studia întâmpinările formulate în cauze.
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că nu se opune.
Tribunalul dispune strigarea dosarului la ordine pentru a da posibilitatea reprezentantul convențional al recurentei-reclamante să ia cunoștință de conținutul întâmpinărilor formulate în cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, răspund recurenta– reclamanta, personal și asistată de avocat, având la dosar împuternicire avocațială, și intimata-pârâtă, prin avocat, având la fila 18 din dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind intimatul – chemat în garanție.
Intimata-pârâtă, prin avocat, depune în ședința publică un set de înscrisuri.
Recurenta– reclamanta, prin avocat, arată că nu se opune primirii înscrisurilor la dosar.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Recurenta– reclamanta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere că instanța de fond a omis să se pronunțare asupra apărării sale cu privire la teoria aparenței de drept și aceasta în condițiile în care, în cuprinsul sentinței civile, se arată că s-au pus concluzii și pe acest aspect. Mai mult, între considerentele care au stat la baza pronunțării soluției în fond și susținerile reclamantei nu există nicio legătură. Recurenta-reclamantă a depus toate diligențele necesare intrării în legalitate, însuși intimatul M. Educației Naționale recunoscând, prin întâmpinarea formulată în cauză, acest aspect. Împrejurarea că ministerul a sesizat neconcordanța dintre numărul de absolvenți și numărul diplomelor solicitate, după susținerea examenului de licență, nu are relevanță în ceea ce privește situația recurentei, care nu s-a aflat și nu se află în vreo culpă, astfel cum nu au relevanță nici susținerile din întâmpinare formulată de minister (fila 4), conform cărora studenților din perioada 2005-2008 li s-ar fi recunoscut dreptul de a continua studiile la specializări și programe de studii autorizate, având în vedere că recurenta terminase deja studiile. Apărătorul recurentei-reclamante învederează în continuare că în normele legislative nu se face vorbire de forma de învățământ, ci doar de programa de învățământ, astfel că între aceste noțiune sunt anumite confuzii. Referitor la programul de studii, se menționează că recurenta avea numărul de puncte necesare pentru absolvire și pentru recunoașterea studiilor, iar, în ceea ce privește forma de învățământ, apărătorul susține faptul că până la apariția legii noi a învățământului și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, nici ministerul nu știa, în mod concret, dacă trebuie sau nu trebuie să se acrediteze separat fiecare formă de învățământ din fiecare program de la instituțiile de învățământ. De aceea, în legea nouă s-a specificat clar că este necesar să se treacă prin programe de evaluare și forme de învățământ, obligație care până la data apariției acestei legi nu era prevăzută. Având în vedere că recurenta-reclamanta a îndeplinit și îndeplinește condițiile obținerii diplomei de licență, după cum chiar intimatul M. Educației Naționale confirmă prin adresele eliberate la solicitarea părții și prin răspunsul la procedura prealabilă, apărătorul solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile, cu cheltuieli de judecată la care să fie obligați intimați în solidar.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită, având în vedere respingerea cererii recurentei - reclamante la fond pe motiv că universitatea nu este acreditată, admiterea recursului și casarea în tot a sentinței, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în garanție formulată în cauză, în susținerea acesteia urmând a se reține faptul că intimatul-pârât M. Educației Naționale a aplicat un tratament diferențiat, nejustificat de un scop legitim. M. Educației Naționale a renunțat la calea de atac a recursului, însă a trimis note de recurare, ceea ce nu poate fi acceptat. Mai mult, solicită să se aibă în vedere că, în temeiul prevederilor HG nr. 535/1999 (art. 4), care au fost invocate în toate procesele de la fond, în calea de atac a recursului, M. a pierdut, fiind obligat să elibereze avizul necesar eliberării diplomelor de licență. Cu referire la art. 5 din Legea nr. 535/1999, care are legătură cu art. 4 invocat, supune atenției instanței un set de înscrisuri, pe care le depune în ședința publică. Relativ la numărul de cursanți înmatriculați, apărătorul menționează că legea nu îngrădește libertatea universității de a înmatricula studentii (art. 9 din Legea nr. 3325/2008), iar cifrele de școlarizare pentru studenții cu taxă se stabilesc de senatele universităților, fiind limitat astfel doar numărul studenților care urmează o formă de învățământ la stat. Dacă s-ar fi constat o nelegalitate a Universității, M. era îndrituit de lege să dispună desființarea acesteia, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Recurenta– reclamanta, prin avocat, solicită să se aibă în vedere că, deși se invocă adresa nr. 986/26.10.2009 cu privire la cererile Universității pentru suplimentare, la dosar a fost depusă o altă adresă, respectiv adresa nr. 960/08.10.2009, împrejurare ce presupune că apărările ministerului au fost făcute fără a fi analizată, în mod concret și individual, situația studentului.
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._, reclamanta F. (M.) A., în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București și chematul în garanție M. Educației Naționale a solicitat obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, obligarea Ministerului Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de întârziere.
Prin Sentința civilă nr. 1716 din data de 02.04.2013, Tribunalul București a respins ca neîntemeiate acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, pârâta U. S. Haret nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea Geografie, formele de învățământ ID sau FR.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățământ ID sau FR pentru facultatea de Geografie în niciuna dintre hotărârile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – HG nr. 1609/2004, HG nr. 916/2005, HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008, HG nr. 749/2009.
S-a reținut că potrivit acestor acte normative, pentru Facultatea de Geografie, specializarea Geografie era acreditată, respectiv autorizată numai forma de învățământ ZI, fără a fi prevăzute formele de învățământ ID sau FR.
În ceea ce privește Legea nr. 84/1995, instanța de fond a reținut că, deși prevedea că formele de învățământ ID sau FR se pot organiza de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi, însă era necesar ca pentru aceste forme de învățământ să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie.
S-a mai reținut că reclamanta a urmat studiile la una dintre formele de învățământ la distanță care nu au fost autorizate provizoriu sau acreditate să funcționeze pentru specializarea Geografie din cadrul Facultății de Geografie a Universității S. Haret.
Tribunalul a apreciat că, în raport de art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, eliberarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către universitate iar potrivit art. 38 din același regulament, adeverințele invocate au un termen de valabilitate de maximum 12 luni, prin atingerea termenului încetându-și oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F. (născută M.) A..
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun mod asupra apărărilor invocate de reclamanta în ședința publică și accentuate prin notele scrise raportat la aparența de drept și invocarea propriei culpe de către pârâta.
În aceste împrejurări consideră că nici nu aveau relevanță motivările instanței de fond raportate la forma de învățământ - autorizata provizoria creditată sau nu, atâta vreme cât alta era situația de fapt și de drept invocată în susținerea acțiunii.
A susținut că teoria aparenței de drept presupune buna credință a dobânditorului de drept sau eronata convingere a celui care invocă dobândirea unui anume drept.
Problema aplicării acestei teorii constă în faptul că este necesar ca persoana să se afle într-o eroare legitimă în care ar fi putut să se afle orice persoana rezonabila în aceasta situație, sau o eroare comună invincibilă pentru orice persoana diligentă.
În condițiile în care - pârâta desfășura cursuri în forma de învățământ ID,
- făcea înscrieri ale studenților în fiecare an în aceasta forma, încheind contracte de studii cu aceștia,
- răspundea prin adrese oficiale cererilor studenților de clarificare a situație în mod constant în sensul că studenții pot sta liniștiți, să nu se transfere la alte forme de învățământ deoarece se afla într-o situație legală este evident că acționau (voit sau nu) în sensul inducerii în eroare a absolvenților, astfel încât orice persoană diligentă nu avea cum să pună la îndoială legalitatea formei în care-și desfășura studiile.
A mai arătat că, până la apariția Legii educației, care prevede EXPLICIT că autorizarea provizorie și acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare locație geografică în care se desfășoară, s-a considerat că centrele teritoriale fac parte din sistemul ID și în acestea nu se desfășoară activități didactice, ci numai activități administrative și de suport al studenților, deci NU ERA NECESARA AUTORIZAREA SAU ACREDITAREA SEPARATA pentru aceste forme de învățământ.
Ca atare, în perioada 2003-2006 au primit aviz de funcționare provizorie programele de studii universitare de licența, USH în București și alte filiale recunoscute oficial.
A menționat că de-abia în august 2009 a început verificarea situației de la U. „Spini Haret", când încheiase ciclul de studiu, absolvise facultatea, susținuse și promovase examenul de licența.
Situația acestor studenți nu a fost reglementata legal nici până în prezent, chemata în garanție evitând să elaboreze norme în vederea intrării în legalitate a acestor absolvenți, așa cum s-a încercat a se face cu cei care încă nu susținuseră examenul de licență.
Consideră că soluția instanței de fond se bazează pe invocarea culpei paratei și a chematei în garanție pentru a le da câștig de cauză.
Un alt aspect criticat al sentinței de fond este acela prin care se apreciază că nu s-a dovedit refuzul nejustificat al pârâților de eliberare a diplomei de licență cu suplimentul aferent, atâta vreme cât nici măcar pârâta nu a invocat faptul că cererea reclamantei ar fi nejustificata sau nelegală.
A arătat că pârâta a susținut permanent, atât în corespondență cu reclamanta de dinainte de introducerea acțiunii, dar și prin întâmpinarea depusă în cauză, că situația acestuia îndeplinește cerințele legale, că statutul sau de absolvent și licențiat este legal și este îndreptățit să solicite eliberarea diplomei de licență.
De altfel, potrivit art. 60 (3) al Legii 84/1995 republicata,"diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii pentru aceasta specializare sunt echivalente,indiferent de forma de învățământ absolvita"
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
În drept, recurenta a invocat art.3041 C.pr.civ.
Intimatul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr. 1716/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, din următoarele motive:
A. Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții EXCLUSIVE ale Ministerului Educației Naționale .
Având în vedere acest aspect, precizăm că atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Misterului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare urmează a se retine ca „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării."
În continuare, cu referire la aceasta chestiune, se va retine și faptul ca, potrivit prevederilor art. 5 (1) din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, "instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
B. Organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr. 75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
În acest act normativ - OG nr.75/ 2005 privind asigurarea calității educației - în art. 2 se precizează ca "educația se referă la programele și activitățile de formare academică sau profesională inițială și continua" fiind definite și următoarele noțiuni:
-în art. 3 alin. (1) este definita "calitatea educației" ca fiind " ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate".
-în continuare, în art. 4 alin. (1), se face referire la necesitatea acreditării organizațiilor furnizoare de educație - "acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studiu este parte a asigurării calității " - iar la alin.(2) este definita "acreditarea": " "acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii"
Cu privire la speța dedusa judecații, în vederea unei corecte soluționări, urmează a se retine prevederile art. 14 și art. 17 din OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.1
Așadar, urmează a se consemna ca modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005. cu modificările și completările ulterioare.
II. Instanța urmează a retine și faptul ca programele de studii sunt propuse Ministerului Educației Naționale de către ARACIS iar aceste propuneri sunt înaintate Guvernului spre adoptare de către subscrisul Minister.
În consecința, aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
1) - art. 14 (1) Pentru evaluarea externă a calității educației se înființează, prin prezenta ordonanță de urgență, Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Superior, denumită în continuare ARACIS, și Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP.
- art. 17 (1) ARACIS are următoarele atribuții în domeniul acreditării: a) elaborează periodic metodologia și standardele de acreditare pentru diferitele tipuri de programe și furnizori de învățământ superior, care se avizează de M. Educației și Cercetării și se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
b) evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior.
(2)ARACIS are următoarele atribuții în domeniul asigurării calității:
a)formulează și revizuiește periodic, pe baza bunelor practici, standarde naționale de referință și indicatorii de performanță pentru evaluarea și asigurarea calității în învățământul superior;
b)colaborează cu M. Educației și Cercetării și cu ARACIP în elaborarea și promovarea de politici și strategii de acțiune, pentru creșterea calității educației în România;
c)organizează anual consultări cu instituțiile de învățământ superior pentru a stabili prioritățile asigurării calității;
d)elaborează și face publice propriile proceduri de evaluare externă a calității educației;
e)încheie, cu instituții de învățământ din țară și din străinătate, contracte de prestări de servicii pentru evaluarea externă a calității programelor și furnizorilor de programe de educație specifice învățământului superior, precum și pentru evaluarea interinstituțională a programelor similare;
f)efectuează evaluarea calității unor programe și instituții de învățământ superior, la solicitarea Ministerului Educației și Cercetării. Condițiile privind realizarea activității de evaluare se stabilesc prin contract;
g)face publice rezultatele evaluărilor externe;
h)publică manuale, ghiduri, lucrări de sinteză a bunelor practici de evaluare și asigurare a calității;
i)elaborează periodic, la fiecare 3 ani, analize de sistem asupra calității învățământului superior din România;
j) colaborează cu agenții similare din alte țări pentru dezvoltarea și aplicarea de măsuri eficiente de îmbunătățire a calității programelor de învățământ superior; k) elaborează Codul de etică profesională a experților ARACIS; 1) publică anual un raport cu privire la propria activitate;
m) elaborează, o dată la 3 ani, rapoarte de autoevaluare a calității propriei activități, în vederea pregătirii evaluării externe de către agenții similare din alte țări.
(3)ARACIS exercită și atribuțiile conferite de Legea nr. 1/2011."
Pe de altă parte, trebuie reținut ca HG nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea, în Anexa 3 referitoare la STRUCTURA instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, la poziția 6, a fost precizata structura legala pentru U. S. Haret.
Hotărârea de Guvern nr. 676/2007 reflecta, în anexele sale, structura legala a formelor de învățământ acreditate/autorizate sa funcționeze în cadrul USH la nivelul anilor 2007, cu următoarele observații:
a)în urma unei atente analize, se poate observa ca solicitarea de eliberare de tipizate/formulare de diploma a USH din anul 2009 avea un cuantum aproximativ egal cu necesarul de tipizate/formulare de diploma pentru întreaga generație de absolvenți ai celorlalte instituții de învățământ superior a anului 2009;
b)prin adresa USH nr. 986/26.10.2009 s-a solicitat suplimentarea cu 5000 buc. diplome licență pentru absolvenții din anul 2008 iar prin adresa nr. 769/25.08.2009 sunt solicitate tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din anul 2009, adresa nr. 960/08.10.2009 fiind o revenire la adresa din 25.08.2009;
c)în virtutea prerogativelor sale, ARACIS a efectuat un control în urma căruia s-a convenit ca MEN să înainteze către Guvernul României propunerea de a emite o Ordonanța care sa reglementeze în mod legal diferența intre numărul de tipizate solicitate și cifrele raportate de către USH. În acest sens, s-a adoptat Ordonanța Guvernului nr. 10/2009, care conferea posibilitatea studenților de la formele neacreditate de a-și finaliza studiile la o forma acreditata de învățământ.
III. Prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 Ia specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților - indiferent de forma de învățământ frecventată - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ în respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, în urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Desi a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. S. Haret și nici reclamanții, în nici un moment nu au făcut dovada ca ar fi susținut și promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: învederăm că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major.
Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera catre U. S. Haret formulare de diploma care să exceadă cifrei de școlarizare raportata de aceasta și nu poate elibera asemenea documente fără să respecte normele legale cu aplicare în domeniu.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
În acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
Rezulta ca U. nu avea și nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universitari.
Prin urmare, acțiunea pe care apărătorul pârtii potrivnice susține ca ar fi trebuit sa o faca M.E.N. nu este justificata deoarece eventuala amendare/cenzurare a acestor adeverințe se manifesta în limitele legale, nerecunoscându-se efectele eliberării adeverințelor respective.
Prin efectul dispozițiilor legii în temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. În consecința, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept în ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de catre reclamanta. Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au înțeles să dea eficiență unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-și asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept acoperirea prejudiciilor astfel cauzate.
Prin urmare, M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către, U. S. Haret. Pentru situația în care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținuta culpa Ministerului Educației Naționale.
Numai U. „S. Haret" din București este direct răspunzătoare pentru eliberarea diplomelor de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate. Eliberarea în mod nelegal a diplomelor de licență nu poate fi imputată Ministerului Educației Naționale.
În drept, intimatul a invocat art. 115-118 Cod Procedură Civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005.
Intimata U. "S. HARET" a formulat întâmpinare, solicitând ca, în cazul în care se va admite recursul promovat de F. (M.) A. împotriva Sentinței civile nr. 1716/2013 pronunțata în ședința publica la data de 02.04.2013 în Dosarul nr._ de către Tribunalul București,Sectia a IX-a C. Administrativ și Fiscal, prin care a fost respinsa acțiunea recurentului reclamant precum și cererea de chemare în garanție, să se admită și cererea sa de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) pentru următoarele considerente:
Ca o prima precizare, consideră că nu poate fi admis recursul și acțiunea recurentului-reclamant fără a fi admisă și cererea de chemare în garanție, formulata în conformitate cu dispozițiile art.60-63 C.proc.civ. de U. S. Haret întrucât între cele doua cauze exista o evidenta interdependență, dupa cum urmează:
U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat și de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat într-un cadru legal, fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul înscrierii reclamantului la cursurile USH, ne obliga sa obținem acreditare numai pe specializările (facultățile) existente în cadrul Universității S. Haret și nicidecum pe formele de învățământ.
A învederat faptul ca ,în baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (în vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantului) activitatea didactica se poate organiza în următoarele forme:de zi,seral,cu frecventa redusa și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea să fie acreditată sau autorizata să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi.
În acest sens legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitara distinctă și nu la nivelul formelor de învățământ.
Programa de studii este cea care susține calificarea distinctă indiferent de forma de învățământ absolvită (zi, seral, frecvență redusă sau învățământ la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenții - reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Intimata a arătat că, potrivit prevederilor art.29 alin.3 și 4 din acest act normativ „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitara distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii și dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației și organiza, după caz, examen de absolvire, doctorat."
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de învățământ doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distinctă.
Noțiunea de „program de studii" a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectiva a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art. 29 din OUG nr. 75/2005 cu dispozițiile art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data promovării examenului de licență), diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii pentru aceeași specializare sunt echivalente indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasa și urmată.
Mai mult, art. 4 din HG nr. 535/1999 arată că autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare distinctă, de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica și Acreditare instituțiilor de învățământ superior.
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ deschis la distanta,similar cu învățământul fără frecventare poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege". Prin art. 5 din HG 916/2005 se arată că:
"(1) Structurile și specializările prevăzute în anexele nr. 1 și 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute în anexele nr. 1-3 la Hotărârea Guvernului nr. 410/2002 privind structurile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, cu modificările și completările ulterioare, care nu se regăsesc în anexa nr. 3 la prezenta hotarare intră în lichidare începând cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsă în anexa acestui act normativ.
A mai susținut că, potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007 "specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența și prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența și aprobarea listei domeniilor și specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora cu modificările ulterioare care funcționează începând cu anul 1, 2005-2006 și care se regăsesc în prezenta hotărâre își continua activitatea".
Prin art. 1 din HG nr. 1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora al specializărilor reglementate sectorial și/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca am funcționat ..
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze și sa conducă sistemul național de educație, apreciază ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României și Legea nr.84/1005 în vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate. educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, conferă reclamanților dreptul de a cere să li se elibereze Diploma de licența însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Intimata a subliniat că, așa cum a remarcat și subliniat Înalta Curte de Casație și Justiție acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat în fapt sau în drept de divergențele ce au apărut în decursul timpului între U. "S. Haret" și M. Educației pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cat M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în învățământul Superior(ARACIS), înființată în baza O.U.G. nr. 75/2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedura administrative care să conducă la concluzia că a acționat în afara cadrului legal în condițiile în care în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr. 443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității".
Intimata a arătat că, în vederea eliberării diplomei de licența a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ,în sensul în care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Astfel, s-a adresat Ministerului, prin adresele nr.385/06.04.2009; nr. 769/25.08.2009;nr.31/21.06.2010;nr.557/12.10.2010;nr.569/18.10.2010;nr.573/26.10.2010;nr.1054/03.02.2 011; nr.960/08.10.2009, nr.278/05.08.2010, a solicitat sa fie data aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
U. S. Haret, s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.
A precizat că, prin adresele formulate, a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare sa atașeze la cererile lor "și situațiile centralizatoare (....) semnate și stampilate pe fiecare pagina și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția Generala de Învățământ Superior."
Potrivit art.2 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,în vigoare la data când reclamanții au parcurs studiile superioare și au susținut licența, "M. Educației, Cercetării și Tineretului conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate"..iar conform art. 3 și 4 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,..." evaluează și controlează realizarea politicilor și programelor în domeniu și stabilește sau propune, dupa caz, masuri de corectare a lor controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și Instituțiilor de învățământ particular;
A menționat că factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli dupa încheierea perioadei de monitorizare a universității, prevăzuta de art.8 din Leq.nr.443/2002, nici dupa emiterea HG nr.676/2007 și a HG nr.635/2008 precum și nici dupa . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calității educației.
A învederat instanței faptul că și-a îndeplinit obligația legală de a emite Adeverința de studii pentru reclamant și a făcut demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare în scopul livrării lor.
Intimata solicitat să se aibă în vedere ca, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justitie - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în litigii de aceeași natura, că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licența și suplimentele la diploma( a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu Deciziile: 5386/15._; 5722/29.11.2011; 5656/24.11.2011; 2533/22.05.2012; 628/08.02.2012; 953/23.02.2012; 2514/22.05.2012; 2480/18.05.2012;2515/22.05.2012; 2534/22.05.2012.
Asupra admiterii cererii de chemare în garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, dupa cum urmează: în Dosar nr._, în Dosar nr._, în Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, în sensul admiterii cererii subscrisei de chemare în garanție a M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI - irevocabil.
Față de cele învederate, a solicitat să se aibă în vederea respectarea principiului coerentei și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. contra României).
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că U. S. Haret din București a fost înființată prin Legea nr.443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ și că, prin HG nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe domenii.
Potrivit Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care intimata-reclamantă a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, U. S. Haret se bucura de autonomie universitară, ceea ce implica dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
În aplicarea dispozițiilor acestei legi a fost emis Ordinul ministrului educației nr. 3404/2006, prin care s-a prevăzut că admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate, cu precizarea că, la art. 8 se prevedea în mod expres faptul că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.”
Totodată, se reține că specializarea urmată de intimata-reclamantă a fost confirmată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin emiterea formularelor până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea acestora.
Prin urmare, Curtea constată că prevederile legale în vigoare în acea perioadă permiteau intimatei-pârâte U. S. Haret să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, deci și pentru specialitatea (domeniul) urmat de intimata-reclamantă, aceasta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție și de lege.
Este important de subliniat aspectul că, după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, după adoptarea OUG nr. 75/2005, a HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, factorii de decizie din sistemul de învățământ nu au sesizat existența vreunor nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea activității educaționale la nivelul Universității S. Haret, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că universitatea a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a acestei instituții de învățământ superior.
Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit art. 20 din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 2284/2007, „Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.”
Este relevantă și împrejurarea că intimatei-reclamante i-a fost eliberată adeverința care atestă faptul că a obținut titlul de licențiat, adeverință care a intrat în circuitul civil, nefiind revocată sau anulată de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă și, în consecință, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate, împrejurarea că aceasta are un termen de valabilitate limitat în timp neavând relevanță sub aspectul legalității acestui act.
Pe de altă parte, Curtea reține că și în ipoteza în care specializarea intimatei-reclamante nu ar fi fost recunoscută, aceasta a fost de bună-credință, necunoscând acest aspect iar eroarea comună în care s-a aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept „error communis facit jus”, în sensul validității adeverinței de licență care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
În consecință, Curtea constată că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna-credință a intimatei-reclamante, aceasta are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009, impunându-se reformarea sentinței recurate sub acest aspect.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de intimata-pârâtă, Curtea constată că există un raport juridic născut din refuzul chematului în garanție de a aproba tipărirea formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licență.
Curtea constată că acest refuz este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât Ordinul nr. 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ „la distanță”, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, deci și pentru domeniul urmat de intimata-reclamantă.
Acest refuz constituie un exces de putere, în condițiile în care, în perioada 2005-2009, M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), nu au derulat nicio procedură administrativă în urma căreia să se constate funcționarea în afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputând fi imputată intimatei-reclamante care a acționat cu bună-credință.
Având în vedere că intimata-pârâta U. S. Haret este în imposibilitate de a elibera intimatei-reclamante diploma de licență fără concursul efectiv al recurentului-chemat în garanție care, în calitate de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare, în raport de dispozițiile art. 60-63 din Codul de procedură civilă, Curtea constă că se impune reformarea sentinței recurate în sensul admiterii cererrii de chemare în garanție și a obligării M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru intimata-reclamantă.
Susținerile intimatului M. educației Naționale referitoare la faptul că U. nu are dreptul de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi primite, având în vedere că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond nu a fost învestită să analizeze legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Curtea constată că soluția instanței de recurs asupra cererii de chemare în judecată și asupra cererii de chemare în garanție este justificată și de jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și, pe cale de consecință, de exigența respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la cererea de obligare a pârâtei, respectiv a chematului în garanție la plata de penalități de întârziere, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât, la acest moment, nu se poate prezuma că pârâta și chematul în garanție nu vor executa hotărârea judecătorească irevocabilă în termenul legal iar pe de altă parte, în ipoteza neexecutării, recurenta-reclamantă are la îndemână procedura prevăzută de art. 24-25 din Legea nr. 554/2004 care reglementează sancțiunea neexecutării hotărârii.
În concluzie, constatând de impune reformarea sentinței recurate atât în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de chemare în judecată, cât și în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă, va admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret și va obliga chematul în garanție M. educației naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă.
Totodată, văzând dispozițiile art. 274 și urm. din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga intimatele la plata a câte 440 de lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (filele 69-70 dosar recurs) către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta– reclamanta F. (M.) A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. D. M. L. în București, Sector 5, ..1, ., parter, . civile nr. 1716/02.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI cu sediul în București, Sector 3, .. 28-30 și cu intimatul – chemat în garanție a M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în București, cu sediul în București, Sector 1, . nr. 28-30.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI.
Obligă chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă.
Obligă intimatele la câte 440 lei, cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. C. P. D. M. D.
GREFIER
M. B.
Red./thred. jud. PC/ 2 ex/ 12.09.2013.
Jud. fond: C. I., Tribunalul Teleorman.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3999/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5811/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
