Anulare act administrativ. Decizia nr. 5811/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5811/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 5080/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5811
Ședința publică din 16.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. P.
JUDECĂTOR - D. M. D.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. C. I.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul–reclamant S. G., împotriva Sentinței civile nr. 1199/11.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. – S.C.M.A.S.C.A.F., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T., având ca obiect – „anulare act administrativ - anulare dispoziție retragere permis de arme”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, s-a prezentat recurentul–reclamant, prin avocat R. Toc, cu împuternicire avocațială depusă la fila 33 dosar, și intimatul–pârât, prin consilier juridic G. P. – V., cu delegație de reprezentare depusă la dosar, la fila 32.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, la data de 11.12.2013, I.P.J. T. a depus o adresă din care reiese că a fost declasificat documentul solicitat în cauză (filele 43 - 44 dosar), și că, la data de 13.12.2013, prin serviciul registratură, I.P.J. T. a depus răspunsul solicitat de instanță, după care,
Curtea ia act că la dosarul cauzei s-a depus înscrisul declasificat, de asemenea, s-a depus și un răspuns din partea I.P.J. T. în sensul că, deși s-au încheiat două procese-verbale de contravenție, nu pot fi depuse la dosar, fiind înaintate în debit. În schimb, s-a depus fișa intervenției la eveniment în cuprinsul căreia se consemnează faptul că s-a aplicat amendă contravențională și în ce temei.
Recurentul–reclamant, prin avocat, menționează că procesele-verbale au fost înaintate către organul fiscal, dar precizează că nu se impune depunerea lor la dosarul cauzei, având în vedere temeiul juridic pentru care s-a luat această măsură.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul–reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Arată că a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul T. ținând cont că instanța de fond s-a prevalat în motivare de o adresă secretă care a stat la baza luării măsurii contestate, dar pe care nu a văzut-o, astfel că nu avea cum să aprecieze legalitatea sau nelegalitatea acesteia.
Apreciază că măsura prin care s-a anulat dreptul de deținere, port și folosire a armelor, precum și retragerea permisului de port armă este nelegală. Învederează că a depus la dosarul cauzei un referat de neîncepere a urmăririi penale. Din conținutul referatului rezultă că, în data de 05.09.2012, în timp ce era împreună cu fratele său, așteptând pe cineva, o altă persoană cu porecla B. a generat un conflict, spunându-le că tatăl lor, decedat de curând, îi era dator, motiv pentru care le-a cerut datoria. Susține că așa cum rezultă și din fișa depusă la dosar, fratele S. M. a sunat la serviciul 112 să vină poliția și s-au hotărât să meargă la poliție să facă plângere împotriva persoanei respective.
Precizează că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 294/2004, având în vedere că nu există date și informații din care să rezulte că reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Arată că și acea persoană a formulat plângere, în care a afirmat că cei doi frați l-au amenințat cu armele. Învederează că din înregistrările video de pe domeniul public rezultă că nu s-au folosit de arme, a existat doar un conflict verbal, pe care l-au atenuat sunând la serviciul 112 și s-au deplasat la sediul I.P.J. T. pentru a formula plângere.
Susține că intimatul avea posibilitatea să revoce măsura în procedura prealabilă, când a constatat că nu s-a confirmat nimic din acea stare conflictuală. Învederează că a formulat plângerea în data de 18.10.2012, iar răspunsul i s-a dat pe data de 06.11.2012. Precizează că răspunsul Serviciului de Investigații Criminale a fost dat la 17.10.2012, astfel că la data când a formulat plângerea I.P.J. T. cunoștea foarte bine faptul că nu s-au folosit de arme. Mai mult decât atât, menționează că erau posesori și de armă de vânătoare, măsura fiind și din această perspectivă nelegală.
Concluzionând, arată că măsura este nelegală, pentru că nu este dovedită, în sensul existenței pericolului pentru ordinea publică, fiind luată pe baza unui conflict verbal care nu s-a confirmat. Precizează că, după moartea tatălui, care era un om de afaceri în zonă, au preluat afacerile familiei, astfel că obișnuiesc să poarte sume de bani la ei, pentru diferite plăți, fiind nevoiți așadar să dețină o armă de apărare.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul–pârât, prin consilier juridic, precizează că la data de 05.09.2012 a existat un conflict între persoanele respective, iar recurentul-reclamant și fratele acestuia au refuzat să colaboreze cu patrula venită la fața locului.
Susține că neînceperea urmăririi penale s-a dispus ca urmare a retragerii declarațiilor inițiale, căci părțile s-au împăcat. În consecință, nemaiexistând plângeri nici dintr-o parte, nici din cealaltă parte, declarațiile fiind radical diferite față de cele date inițial, organul de cercetare penală nu a avut altă soluție legală decât să propună neînceperea urmăririi penale, soluție însușită de procuror.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
În replică, recurentul-reclamant, prin avocat, susține că dacă părțile s-ar fi împăcat în luna octombrie, nu se mai justifica luarea măsurii contestate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1199/11.12.2012, Tribunalul T. a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul S. G., privind anularea dispoziției nr._/2 din 24.09.2012 emisă de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului T., prin care s-a anulat dreptul de deținere, port și folosire a armelor și s-a retras permisul de armă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că nu poate fi primită cererea reclamantului de a se constata nulitatea absolută a dispoziției atacate, deoarece emitentul a menționat temeiul legal al măsurii anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor și retragere a permisului de arma, și anume art. 14 alin.1 lit. f, art. 28, art. 45, art. 57 lit. d și art. 59 din Legea nr. 295/2004. Eroarea strecurată în partea finală a dispoziției cu privire la numărul legii, 294 în loc de 295, nu poate atrage nulitatea absolută a actului atacat, deoarece nu privește o condiție de fond necesară pentru existența sa.
Tribunalul a mai reținut că pârâtul IPJ T. a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 14 alin. lit. f și art. 57 lit. d din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, măsura anularii dreptului de deținere, port și folosire a armelor și retragerea permisului de arma fiind dispusă pentru neîndeplinirea cerinței prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. f din lege, în sensul că reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publica, integritatea corporala a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente.
S-a arătat astfel că, din referatul întocmit de IPJ T., Serviciul de Investigații Criminale aflat la dosarul cauzei, rezultă că în dimineața zilei de 05.09.2012, reclamantul S. G. și fratele său au fost implicați într-o altercație pe . A. cu familia S. O.. Ambele părții au sesizat incidentul la SNUAU 112 iar în scurt timp la fața locului a sosit un echipaj de politie care a aplanat starea conflictuală și, conform fișei de intervenție la eveniment, reclamantul S. G. și fratele său au fost sancționați pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, respectiv pentru „provocarea ori participarea efectiva la scandal, în locuri sau localuri publice”.
Din raportul nesecret nr._/24._ întocmit de lucrători operativi ai IPJ T. rezultă că reclamantul S. G. și fratele său se află într-o stare conflictuală cu familia S. O. din A., stare conflictuală ce poate degenera în conflicte violente.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul a reținut că reclamantul S. G. prezintă pericol pentru ordinea publica, integritatea corporala a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente precum și referatului întocmit de organul de urmărire penală cu privire la incidentul din 05.09.2012.
S-a arătat că, atâta timp cât reclamantul a participat la un conflict violent cu alte persoane, într-un loc public, fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 republicată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii și liniștii publice, acesta nu mai îndeplinește cerințele art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004 modificată, în sensul că reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publica.
Ca atare, concluzia primei instanțe a fost aceea că în mod legal și temeinic pârâtul IPJ T. a emis dispoziția nr._/24.09.2012 privind anularea dreptului reclamantului S. G. de deținere, port și folosire a armelor și retragerea permisului de arma.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală, a declarat recurs, în termen, reclamantul S. G..
În motivare a arătat că măsura contestată în speță a fost dispusă în baza adresei S/_ a Serviciului de Investigații Criminale al IPJ T., document cu caracter secret, care nu a fost declasificat în cursul judecății în primă instanță pentru a se putea dovedi că măsura este justificata si legala, Tribunalul reținând în considerente, în mod surprinzător, că adresa respectivă este nesecretă. A apreciat că aceasta denaturarea a probelor s-a făcut pentru a se putea motiva sentința, deși instanța de fond nu a putut verifica legalitatea măsurii dispuse de IPJ T., întrucât adresa secretă nu a fost depusă la dosar, cu toate că pârâta avea obligația de a depune toate documentele care au justificat măsura, pentru ca aceasta să fie verificată de instanță. Or, atâta timp cat instanța de fond nu a văzut conținutul adresei care a condus la luarea măsurii, nu avea cum sa aprecieze legalitatea sau nelegalitatea acesteia, în realitate, măsura fiind luata fără a exista documente justificative de natura a conduce la anularea unui drept obținut in condiții de legalitate.
Recurentul a criticat și faptul că în considerentele sentinței s-a făcut referire la aplicarea unei sancțiuni contravenționale, fără sa existe la dosar procesul-verbal de contravenție și fără să se invoce de pârât o asemenea apărare.
A arătat că în fața instanței de fond a administrat probe, deși nu avea o asemenea obligație, din care rezultă că niciodată nu a folosit armele pentru care avea drept de deținere în alte condiții decât cele legale, invocând în acest sens referatul poliției judiciare depus la dosar, și, totodată, a precizat că dreptul respectiv vizează și deținerea unei arme de vânătoare, care nu are nicio legătura cu măsura dispusa.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului si modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 C.pr.civ.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare, solicitând însă în cadrul dezbaterilor respingerea recursului ca nefondat.
La solicitarea instanței, Inspectoratul Județean de Poliție T. a comunicat adresa nr. S/_, în formă declasificată, precum și relații privind sancționarea contravențională a recurentului-reclamant.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Așa cum a reținut și Tribunalul, prin dispoziția contestată a IJP T. s-a anulat dreptul recurentului-reclamant de deținere, port și folosire a armelor și i-a fost retras permisul de armă, justificarea măsurii dispuse fiind aceea că nu mai îndeplinește condiția prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. f și art. 57 alin. 4 lit. d din Legea nr. 295/2004, de a nu prezenta pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente.
Propunerea de anulare a dreptului recurentului-reclamant de deținere, port și folosire a armelor, formulată prin adresa nr._/24.09.2012 a IJP T. – Biroul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, a avut la bază informațiile comunicate de Serviciul de Investigații Criminale din cadrul IJP T. prin adresa nr. S/_/17.09.2012, în sensul că cel în cauză și fratele său sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de amenințare și, totodată, sunt în stare conflictuală cu familia numitului S. O. zis „B.” din mun. A., stare conflictuală ce poate degenera în conflicte violente.
Instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției adresa nr._/24.09.2012, cu caracter nesecret, în care sunt redate informațiile relevante din adresa clasificată nr. S/_/17.09.2012. Documentul a fost în mod corect individualizat în cuprinsul sentinței, astfel că nu se poate vorbi despre o denaturare a probelor, cum pretinde recurentul. De asemenea, atâta timp cât datele din înscrisul secret nr. S/_ ce au stat la baza măsurii contestate sunt menționate în propunerea nesecretă nr._, se constată că instanța de fond a avut la îndemână toate elementele necesare pentru a cenzura legalitatea actului administrativ dedus judecății. De altfel, adresa nr. S/_ a fost depusă la dosarul de recurs, în formă declasificată, iar din conținutul acesteia rezultă fără echivoc că nu conține informații relevante suplimentare față de cele menționate în propunerea de anulare a dreptului recurentului-reclamant de deținere, port și folosire a armelor, formulată prin adresa nr._, astfel că nu i se poate reproșa autorității neîndeplinirea obligației de a prezenta instanței documentația ce a stat la baza emiterii actului atacat, toate înscrisurile concludente fiind depuse la dosar încă din faza judecății în fond, fără ca reclamantul să solicite completarea probatoriului la momentul respectiv.
Cât privește concluzia autorității, acceptată de Tribunal, în sensul că recurentul-reclamant prezintă pericol pentru ordinea publică, viața și integritatea corporală a persoanelor, Curtea reține că aceasta este pe deplin justificată în condițiile în care din datele și informațiile existente la organele competente, așa cum este menționat în adresa Serviciului de Investigații Criminale al IJP T. nr. S/_, rezultă că cel în cauză este în stare conflictuală cu familia numitului S. O. zis „B.” din mun. A., stare conflictuală ce poate degenera în conflicte violente.
Informația privind starea conflictuală dintre cele două familii este confirmată de celelalte înscrisuri depuse la dosar, atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, respectiv referatul organelor de cercetare penală cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală referitor la evenimentele din data de 05.09.2012 și fișa intervenției la eveniment, întocmită de echipajul de poliție care s-a deplasat la fața locului ca urmare a apelării serviciului de urgență 112, acte ce atestă faptul că la data respectivă recurentul-reclamant a fost implicat într-un scandal în loc public cu membrii familiei S..
Faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale referitor la acel incident nu este de natură a înlătura concluzia că recurentul-reclamant prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care soluția procurorului este consecința retragerii plângerilor penale formulate de persoanele implicate și schimbării declarațiilor acestora, fără să se fi infirmat așadar producerea evenimentului.
Recurentul a mai afirmat că nu a folosit niciodată armele în alte condiții decât cele legale, or, măsura contestată nu a fost dispusă ca urmare a încălcării regimului armelor și munițiilor, ci pentru că cel în cauză prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că susținerile sub acest aspect sunt irelevante în cauză.
S-a criticat și faptul că Tribunalul a făcut referire în motivare la sancțiunea contravențională aplicată recurentului-reclamant pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, respectiv pentru „provocarea ori participarea efectiva la scandal, în locuri sau localuri publice”, deși nu existau dovezi la dosar în acest sens, iar aspectul respectiv nu a fost invocat de autoritate. Se constată însă că în recurs s-a confirmat încheierea procesului-verbal de contravenție pe numele recurentului și, mai mult decât atât, acest aspect a fost reținut de instanța de fond nu ca justificare suplimentară a măsurii contestate, ci ca împrejurare ce confirmă starea conflictuală cu familia S..
Cât privește faptul că măsura contestată vizează și arma de vânătoare a recurentului, Curtea reține că cerința de a nu prezenta pericol pentru ordinea publică este prevăzută de lege indiferent de categoria din care face parte arma supusă autorizării, deci inclusiv pentru armele de vânătoare, astfel că actul atacat este legal și din această perspectivă.
Pentru toate aceste considerente, în mod corect a reținut Tribunalul că starea conflictuală existentă între recurent și membrii familiei S., dovedită prin probele administrate în cauză, constituie o justificare rezonabilă a concluziei că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică, viața și integritatea corporală a persoanelor, astfel că, nemai îndeplinind condiția prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. f și art. 57 alin. 4 lit. d din Legea nr. 295/2004, în mod legal și temeinic i s-a anulat dreptul de deținere, port și folosire a armelor și i s-a retras permisul de armă.
Prin urmare, neputând fi primite criticile formulate de recurent la adresa sentinței atacate, în baza art. 312 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurent–reclamant S. G., cu domiciliul în ., împotriva Sentinței civile nr. 1199/11.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. – S.C.M.A.S.C.A.F., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T., cu sediul în A., .. 71-73, jud. T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. D. M. D. M. B.
GREFIER,
M. C. I.
Red.jud.M.B./2ex./10.03.2014
Jud. fond: T. N., Tribunalul T. – S.C.M.A.S.C.A.F.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3282/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 5810/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
