Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2342/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2342/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-08-2013 în dosarul nr. 3541/121/2013
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2342
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.08.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D. M. B.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află pronunțarea cererii de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G. prin PRIMAR în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ DE CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de 19.08.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.08.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului G. - Secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta U. A. Teritorială Municipiul G., prin primar a formulat, în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice — Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, cerere de suspendare a executării actelor administrative reprezentate de nota de constatare CA_/05.12.2012 și Decizia nr. 23/07.02.2013.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a precizat că la data de 29.06.2009 s-a încheiat contractul de finanțare nr. 429, cod SMIS 3531, având ca obiect „extindere Colegiu de Industrie Alimentară E. Doamna", proiect finanțat de P. 2007 - 2013, având ca principal obiectiv reabilitarea și modernizarea clădirii unității de învățământ. Beneficiarul contractului a fost U. A. Teritorială Municipiul G..
A precizat că pentru acest proiect s-au alocat 6.346.542,55 lei, din care 5.340.388 lei + TVA și 1.004.154,35 lei pentru cheltuieli eligibile și suma de 1.999,20 lei pentru cheltuieli neeligibile.
Pentru realizarea proiectului s-a încheiat un contract de achiziție cu . reclamanta că ulterior, cu aceeași societate a mai încheiat încă două contracte de lucrări suplimentare, însă utilizând procedura negocierii.
Din acest motiv, Direcția Generală Autoritatea de Management P. - serviciul Verificare Conformitate Programe și Gestionare Nereguli a sesizat echipa de control.
Urmare a verificărilor efectuate s-a întocmit Nota de constatate CA_/05.12.2012 prin care s-au reținut o . nereguli și se recomandă o corecție de 25% din valoarea contractului suplimentar nr. 1 atribuit în valoare de 96.284,55 lei - 24.071,14 lei și o corecție de 25% din valoarea contractului suplimentar nr. 2 atribuit.
A arătat reclamanta că a formulat contestație împotriva Notei de constatare potrivit dispozițiilor art. 47 din OUG 66/2011, contestație care a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la legalitatea actelor contestate, reclamanta a apreciat că, în esență, cele două contracte suplimentare au fost încheiate în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 4 din Directiva 2004/18/CE și ale art. 122 lit. i din OUG nr. 34/2006 .
În ceea ce privește suspendarea executării titlului de creanță, reclamanta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii prealabile, prezența unui caz bine justificat (potrivit argumentelor descrise anterior) și prevenirea pagubei iminente în condițiile în care, în ipoteza punerii în executare, ar fi obligată să suporte alături de contribuția privată, stabilită prin contractul de finanțare și cei 25% din valoarea proiectului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ale art. 31 alin. 4 din Directiva 2004/18/CE, ale art. 18, 110, 122 și următoarele din OUG nr. 34/2006 și ale art. 57 din Hotărârea nr. 925/2006.
Pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice (succesor în drepturi al M. D. Regionale și Turismului) a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat, în principal, excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului G., solicitând declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, având în vedere, pe de o parte, prevederile art. 10 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 și, pe de cealaltă parte, contractul părților prin care s-a stabilit că orice litigiu generat de executarea contractului de finanțare se va soluționa de instanța competentă de pe raza municipiului București.
Pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității formulării cererii de suspendare a Deciziei nr. 23/07.02.2013, având în vedere că titlul de creanță la care se referă dispozițiile legale este Nota de constatare, iar potrivit prevederilor art. 50 și 51 din OUG 66/2011, doar executarea acestuia poate fi suspendată.
De asemenea, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciind că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 din Noul C.p.c.
Prin sentința civilă nr. 2355/17.07.2013, Tribunalul G. - Secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului G. - Secția C. A. și Fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII- a C. A. și Fiscal.
În considerentele sentinței de declinare s-a reținut, în esență, că potrivit art. 101 din Legea nr. 554/2004, litigiile precum cel de față sunt de competența curților de apel, iar în ceea ce competența teritorială, prin art. 23 din contractul de finanțare părțile au convenit ca eventualele litigii survenite în legătură cu executarea contractului să fie soluționate de instanțele de pe raza municipiului București, unde se află sediul pârâtului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a de C. A. și Fiscal, la data de 25.07.2013, sub același nr._ .
La termenul de judecată din data de 19.08.2013, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, Secția a VIII-a de C. A. și Fiscal.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată, în temeiul dispozițiilor art. 248 din Codul de procedură civilă, republicat, Curtea reține următoarele:
În fapt, reclamanta U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G. solicită prin prezenta acțiune în contencios administrativ, suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă sub nr. CA-_ la data de 05.12.2012 și a deciziei nr. 23 emisă la data de 07.02.2013, de către Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene – Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli P. din cadrul Ministerului D. Regionale și Administrației Publice, ca urmare a verificării modului de executare a contractului de finanțare nr. 429, cod SMIS 3531 încheiat între reclamanta U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G., în calitate de beneficiar și autorul pârâtului M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, M. D. Regionale și Locuinței, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, la data de 29.06.2009.
În cuprinsul notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-_/05.12.2012 se indică drept bază a verificării Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și prevederile contractului de finanțare.
În drept, Curtea apreciază că în mod corect a reținut Tribunalul G. că litigiul de față este de competența instanțelor de contencios administrativ, respectiv a secțiilor de contencios administrativ ale curților de apel, însă în ceea ce privește competența teritorială, prezenta instanța apreciază că în mod greșit Tribunalul G. a dat eficiență juridică acelei clauze de alegere a competenței, făcând abstracție de natura contractului de finanțare și a notei de constatare, de acte administrative și de natura raporturilor juridice de drept administrativ existente între părți, care amplasează pârâta într-o poziție de forță la încheierea contractului, împrejurare care atrage nulitatea clauzei prin care reclamantei i se impune, apriori, să renunțe la beneficiul alegerii instanței competente din punct de vedere teritorial pentru orice litigiu care s-ar putea ivi în viitor în legătură cu executarea contractului administrativ.
Prezenta instanța subliniază că, în materia contenciosului administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordie publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.
Astfel, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoare reclamantului, prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.
Constituția României prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. (Constituția României, art.52 alin.1). Toate acestea se pot obține pe calea contenciosului administrativ, care constituie un mijloc important de garantare a respectării drepturilor omului, alături de controlul constituționalității legilor, justiției, Avocatul Poporului, acțiunea politică și recursul la organismele internaționale.
Instituția contenciosului administrativ cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează soluționarea litigiilor dintre particulari, pe de o parte, și autoritățile publice, pe de altă parte, când drepturile și interesele legitime ale particularilor sunt încălcate prin acte administrative ilegale sau după caz, prin refuzul autorităților publice de a răspunde particularului în termenul prevăzut de lege.
Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în art. 2 alin.1 lit. e) definește contenciosul administrativ ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente conform legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ în sensul legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Contenciosul administrativ este o ramură dreptului public, care cuprinde norme de ordine publică, iar interpretarea potrivit căreia norma care conferă reclamantului dintr-un litigiu de contencios administrativ posibilitatea de a se adresa uneia dintre două instanțe de același rang determinate pe criterii legale, ar fi o normă ce reglementează o competență teritorială alternativă de ordine privată, este eronată, întrucât niciodată părțile dintr-un raport juridic de drept administrativ nu pot conveni asupra competenței unei instanțe în materia contenciosului administrativ, ci doar persoana care se pretinde vătămată și se adresează instanței, dobândind calitatea de reclamant, are această alegere.
De altfel, în doctrină s-a subliniat în mod constant că normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată numai dacă este vorba despre pricini privitoare la bunuri, pentru care nu sunt prevăzute norme de competență exclusivă, când părțile pot conveni ca pricina să fie judecată de o altă instanță egală în grad cu instanța de drept comun competentă din punct de vedere material să o judece.
A permite unei autorități publice să insereze într-un contract administrativ clauze prin care beneficiul reclamantului de a alege instanța competentă, prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, să fie anihilat înainte de prefigurarea oricărui litigiu, ar însemna anularea uneia din garanțiile de bază ale contenciosului administrativ
Astfel, apreciind că art. 23 din contractul părților, ce conține convenția acestora referitoare la stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg din executarea contractului în favoarea instanțelor de judecată din municipiul București, nu poate primi eficiență juridică în privința litigiilor de contencios administrativ, dincolo de împrejurarea că vizează o alegere de competență în favoarea instanțelor de judecată din municipiul București și nu în favoarea celor în circumscripția cărora se află sediul pârâtei, Curtea apreciază că, prin introducerea cererii la Tribunalul G., Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, alegere după care nu mai poate reveni, astfel încât Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal nu este competentă, din punct de vedere teritorial, să soluționeze cererea astfel declinată.
Mai mult, Curtea reține că actele administrative contestate au fost emise avându-se în vedere art. 6 și art. 9 din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, care prevăd următoarele:
„ART. 6
(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.
(2) Excluderea integrală sau parțială de la plată, în situația prevăzută la alin. (1), se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor de plată a drepturilor beneficiarilor instrumentelor de finanțare a politicii agricole comune și a politicii comune pentru pescuit.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție, fie în raport cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, cu excepția cazurilor în care:
a) sancțiunile prevăzute în legislația națională în domeniul achizițiilor publice impun aplicarea unor corecții mai mari decât cele prevăzute în anexă;
b) autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene care asigură finanțarea proiectelor din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 aplică măsurile cuprinse în reglementările proprii acestui program.
(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri din sumele solicitate la rambursare/plata reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor de rezultat/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării prin contracte/acorduri/decizii/ordine de finanțare nerambursabilă ori prin alte tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel.
(5) Reducerile prevăzute la alin. (4) se efectuează în funcție de gradul de realizare a indicatorilor de rezultat/obiectivelor, în conformitate cu procedurile specifice stabilite de fiecare autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene.”
„ART. 9
Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică:
a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21;
b) procedura de raportare a neregulilor prevăzută la art. 58 și 59, cu excepția cazurilor menționate la art. 8, pentru care DLAF comunică autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene că a sesizat parchetul competent să efectueze cercetarea penală.”
Astfel, actele a căror suspendare se solicită au fost emise ca urmare a constatării efectuării unor cheltuieli, în baza contractului de finanțare, care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.
Conform prevederilor art. 2 din același act normativ:
„(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;
a^1) nereguli cu caracter sistemic/de sistem - nereguli generate de modul în care sunt îndeplinite cerințele-cheie ale sistemelor de management și control care se produc ca urmare a unor deficiențe de proiectare a procedurilor de management și control, a unor erori sistematice de aplicare a procedurilor de management și control sau din necorelarea prevederilor legislației naționale cu reglementările comunitare.”
În concluzie, Curtea constată că litigiul de contencios administrativ are ca obiect anularea unor acte emise în procedura reglementată de OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, prin care se constata abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice.
Prin urmare, actele administrative contestate nu au fost emise în baza contractului de finanțare încheiat între părți, ci ca urmare a însuși controlului efectuat, în regim de putere publica, de către pârâtă, în calitate de autoritate de management.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel G., Secția de contencios administrativ și fiscal.
De asemenea, constatând ivit conflict negativ de competență între cele două curți de apel sub aspect teritorial, va dispune înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de C. A. și Fiscal.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G. PRIN PRIMAR, cu sediul în G., Domnească, nr. 36, ., mezanin, jud. G., în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ DE CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE, cu sediul în București, sector 5, ., . favoarea Curții de Apel G., Secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2013.
Președinte, Grefier,
D. M. B. E. S. M.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. A. ȘI FISCAL Palatul de Justiție Splaiul Independenței nr.5, sector 4 Telefon: (+4-021)_ Fax: (+4-021)_ Email:_ Web: http://noulportal.just.ro/ |
Operator date cu caracter personal nr. 2933
DOSAR NR. _
EMISĂ LA 30.08.2013
CĂTRE,
CURTEA DE APEL G.
– SECȚIA C. A. ȘI FISCAL-
G., ., jud. G.
Potrivit dispozițiilor Curții de Apel București - Secția a VIII-a de C. A. și Fiscal luate prin sentința civilă nr. 2342/26.08.2013, pronunțată în dosarul nr._ , prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ DE CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE, în favoarea Curții de Apel G., Secția de contencios administrativ și fiscal, vă înaintăm dosarul nr._ al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de C. A. și Fiscal, pentru soluționarea competentă a cauzei.
Vă mulțumim!
Președinte, Grefier,
D. M. B. E. S. M.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. A. ȘI FISCAL Palatul de Justiție Splaiul Independenței nr.5, sector 4 Telefon: (+4-021)_ Fax: (+4-021)_ Email:_ Web: http://noulportal.just.ro/ |
Operator date cu caracter personal nr. 2933
DOSAR NR. _
EMISĂ LA 30.08.2013
C Ă T R E,
REGISTRUL DE VALORI AL CURȚII DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA A VIII A C. A. ȘI FISCAL -
Vă înaintăm alăturat originalul chitanței nr._/1/14.08.2013 și al recipisei de consemnare nr._/1/14.08.2013, pentru suma de 1408 lei, reprezentând cauțiunea stabilită în dosarul nr._, cu privire la cererea de suspendare executare act administrativ, formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ DE CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE.
Președinte, Grefier,
D. M. B. E. S. M.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 2376/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3999/2013. Curtea de... → |
|---|
