Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 267/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 15151/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.267
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr.202, împotriva sentinței civile nr. 3940 /22.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. M., cu domiciliul în București, sector 4, .. 3, ., . obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Față de lipsa părților, Curtea dispune luarea dosarului la a doua strigare.
La al doilea apel făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, în temeiul art. 242 alin 2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-secția a IXa C. Administrativ și Fiscal sub nr._, C. M. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, a solicitat obligarea piritei să emită o decizie prin care să valideze/invalideze Hotărârea nr. 6515/15.11.2010 a Comisiei Județene C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere până la data emiterii actului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pirita nu a emis actul în termenele prevăzute de lege, deși i-a fost înaintata documentația necesara și s-au făcut mai multe demersuri în acest sens.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile legii nr.9/1998 și legii nr.554/2004.
În dovedirea cererii a depus la dosar, în copie, hotărârea comisiei locale, cereri adresate pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 3940 /22.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , a fost admisă în parte acțiunea; a fost obligată pârâta să emită decizia de validare /invalidare a Hotărârii nr. 6515/15.11.2010 a Comisiei Județene C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. Și a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind penalitățile.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 1 din legea nr. 9/1998, comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, iar alineatul 3 al acestui articol prevede ca pirita, în calitate de comisie centrala, va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București în termen de cel mult 60 de zile.
Prin Hotărârea nr. 6515/15.11.2010 a Comisiei Județene C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, s-au stabilit despăgubirile cuvenite reclamantei pentru bunurile abandonate de autorul său pe teritoriul statului bulgar.
Pârâta nu a dovedit ca până la momentul pronunțării hotărârii instanței de contencios administrativ a analizat hotărârea comisiei locale și a emis actul de validare/invalidare a acesteia, în termenul de 60 de zile prevăzut de dispozițiile legale enunțate anterior.
Prin urmare, cererea de obligare a piritei la emiterea deciziei este întemeiata, potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din legea nr.554/2004, pirita nepronunțându-se în termen asupra validității hotărârii comisiei locale, ceea ce a produs o vătămare drepturilor reclamanților.
Prin urmare, tribunalul considera ca cererea este întemeiata în parte, o va admite și va obliga parata să emită decizia de validare/invalidare a hotărârii nr.6515/15.11.2010 a Comisiei Județene C. pentru aplicarea Legii nr.9/1998, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, termen stabilit conform art.18 alin.6 din legea nr.554/2004.
În ceea ce privește cererea de obligare la sumei de 100 lei/zi de întârziere cu titlu de penalități, tribunalul consideră că se solicită de fapt daune cominatorii. Acest capăt de cerere este neîntemeiat și va fi respins, având în vedere că daunele cominatorii sunt o modalitate, stabilită de doctrină și de către o parte a practicii judiciare, prin care debitorul unei obligații de a face sau a nu face intuitu personae ar putea fi constrâns la executarea obligației.
În materia contenciosului administrativ însă legea nr.554/2004 prevede în art.24 alin. 2 o altă modalitate de constrângere la executarea unei astfel de obligații, respectiv aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere.
De altfel, și pe dreptul comun, în conformitate cu prevederile art.5803 C.pr.civ. s-a prevăzut ca modalitate de executare a obligațiilor de a face sau a nu face tot obligarea la plata unei amenzi în favoarea statului, iar potrivit alin.5 al aceluiași articol “pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii”.
Decizia nr. 20/12.12.2005 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii nu mai poate fi aplicată, având în vedere prevederile alin. 5 din art. 5803 C.pr.civ. care au fost introduse prin legea nr. 459/2006, după pronunțarea instanței supreme. Prin interzicerea expresă a acordării de daune cominatorii, legiuitorul a arătat fără echivoc că nu este de acord cu interpretarea dată de instanța supremă. Dezlegarea problemelor de drept prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe până la o eventuală intervenție a legiuitorului care să clarifice problema asupra căreia a existat practică neunitară. De la momentul intervenției legiuitorului, prin modificarea sau completarea legii în sensul contrar interpretării date de ICCJ, recursul în interesul legii își pierde aplicabilitatea. Acordarea de daune cominatorii după . legii nr. 459/2006 ar însemna ca instanța să depășească atribuțiile puterii judecătorești prin acordarea pe cale jurisdicțională a unor drepturi interzise expres de puterea legislativă.
Rezultă astfel că singura modalitate de executare a obligației de a face sau a nu face intuitu personae este aplicarea unei amenzi în favoarea statului, iar nu acordarea de daune cominatorii. Reclamanta are posibilitatea de a se adresa ulterior instanței de contencios administrativ, în cazul în care pirita nu se conformează, potrivit procedurii prev. de art.24 din legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ANRP.
În motivarea cererii de recurs, s-au invocat următoarele:
Recurenta apreciază că sentința este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
În evidențele sale se află Hotărârea nr. 6515/_ a instituției Prefectului Județul C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Aceasta, însoțită de actele doveditoare urmează circuitul legal ce prevede că aceste hotărâri sunt analizate în ordine cronologică, respectiv ordinea emiterii-hotărârilor. În fiecare an, de la prefecturi s-au primit aproximativ 2.800 de dosare.
Conform dispozițiilor art. 351 din H.G. 1277/2007 alin. (2):
„Serviciul de aplicarea Legii 9/1998 verifică: a) calitatea de beneficiar al Legii 9/1998 ; b)calitatea de moștenitor a solicitantului c) existența documentelor întocmite și verificate de Comisia mixta româno - bulgară, emise de Arhivele Naționale și Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, care atestă situația bunurilor pentru care se solicită compensații. A.. (3) prevede că, în cazul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de alin. 1 serviciul pentru aplicarea Legii 9/1998 propune invalidarea prin decizie a hotărârii și transmiterea ei către comisia județeană sau a Municipiului București.
A.. (4) Dacă se constată erori de calcul la calculul despăgubirilor, omiterea unuia sau a mai multor moștenitori, apariția de moștenitori ca urmare a decesului beneficiarului ori depășirea plafonului maxim al despăgubirilor prevăzut de art. 25, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 propune rectificarea Hotărârilor și emiterea deciziei de plată.”
Art. 352 „ Propunerile de invalidare, precum și propunerile de plată, cu ori fără rectificarea hotărârii comisiei județene sau a Municipiului București, se transmit Vicepreședintelui însoțite de avizul consultativ al Asociației Române a Victimelor Represiunilor Staliniste - Secția Cadrilater."
Astfel, analiza unui dosar presupune studiul tuturor actelor care atestă dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor abandonate pe teritoriul statului bulgar, după încheierea Tratatului de la C., în septembrie 1940; a actelor emise în acea perioada, a declarațiilor notariale, a actelor de stare civilă privind persoanele care au dreptul la acordarea de despăgubiri, a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor ce revin pentru bunurile rămase nedespăgubite și a modului de efectuare a calculelor de către comisiile județene/Municipiului București care au transmis hotărârile. Pentru o justă aplicare a legii Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, inițiază corespondența cu instituțiile competente (Arhivele Naționale, Arhivele Ministerului Afacerilor Externe) cărora le solicită noi acte și relații de natură să clarifice situația din dosar urmând apoi solicitarea avizului către Asociația Romană a Victimelor Represiunilor staliniste-secția Cadrilater; urmează propunerea de validare /invalidare înaintată Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților concretizată prin emiterea unei decizii, de validare /invalidare ce va fi expediată prin poștă beneficiarilor. Acest circuit trebuie înțeles și în contextul numărului mic de personal ce lucrează cu program prelungit în raport cu volumul uriaș de muncă. De asemenea, consideră că dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 ce stipulează ca "În termen de 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a Municipiului București admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate” reprezintă, un termen de recomandare.
Solicită judecarea cauzei în lipsa, în conformitate cu art. 242 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, precum și prevederile Legii nr. 9/1998, H.G. nr. 286/2004, O.G. nr. 94/2004 și H.G. nr. 1277/2007. Au mai fost invocate prev. art. 299 și urm., art. 304 pct. 9. art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, raportat la dispozițiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
Intimata - reclamantă nu au formulat întâmpinare.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 9/1998, republicată, cetățenii români, prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit acestei legi, în măsura în care nu au primit anterior, sau au primit numai parțial, compensații, ori despăgubiri pentru bunurile imobile – construcții și terenuri – pe care le aveau în proprietate în județele Durostor și Caliacra, cedate Bulgariei, precum și pentru recoltele neculese de porumb, bumbac și floarea-soarelui. De aceste prevederi beneficiază, potrivit alineatelor 2 și 3 ale aceluiași articol, și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari, precum și cetățenii români prejudiciați în urma imigrării facultative sau obligatorii prevăzute la art. III din tratat, din alte județe ale Bulgariei decât județele cedate, mai sus precizate.
Conform art. 2 alin.1 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 9/1998, republicată, despăgubirile se acordă celor îndreptățiți, sub forma unor compensații bănești distincte, pentru terenuri, pentru construcții și pentru recoltele de porumb, bumbac și floarea-soarelui, pe baza unor cereri însoțite de acte doveditoare, pe care foștii proprietari, sau moștenitorii acestora le depun la comisia județeană sau a municipiului București pentru aplicarea legii, în termen de 18 luni de la data intrării sale în vigoare, potrivit art. 14, respectiv până la data de 9 noiembrie 1998.
Potrivit art. 7 alin. 1 - 4 din Legea nr. 9/1998, republicată, Comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, pronunțând hotărâri, în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor, pe care le comunică Comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului, care în situația în care este nemulțumit de hotărârea comisiei, poate face contestație la comisia centrală, în termen de 15 zile de la comunicare, iar aceasta din urmă, în termen de 60 de zile, are obligația să analizeze, să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile teritoriale, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, astfel că pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului.
Ulterior, atribuțiile Comisiei centrale au fost preluate de Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, constituit în cadrul Cancelariei Primului Ministru, potrivit art. 1 și 2 din Normele metodologice pentru aplicarea O.G nr. 94/2004, aprobate prin H.G nr. 1643/2004, iar printre atribuțiile Departamentului, stabilite de art. 4 lit. a) – g) din H.G nr. 1643/2004, se regăsește și aceea, privind înaintarea propunerilor de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor județene și a municipiului București, către șeful Cancelariei Primului Ministru, care dispune prin ordin (lit. c), precum și aceea, privind propunerea reactualizării despăgubirilor, la data emiterii ordinului de validare (lit. g).
Prin Hotărârea Guvernului nr. 361/2005, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 240/2006 s-a înființat, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, care a preluat atribuțiile Departamentului, în privința soluționării contestațiilor îndreptate împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998 republicată, analizării și validării/invalidării hotărârilor acelorași comisii, prin care au fost stabilite aspectele patrimoniale și cele civile ale dosarelor de despăgubire.
În cauză, prin hotărârea nr. 6515/15.11.2010 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, s-a dispus acordarea compensațiilor bănești reclamanților, în baza înscrisurilor doveditoare depuse de către aceștia și analizate de comisie.
Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998, în termen de cel mult 60 de zile pârâta avea obligația legală de a valida sau invalida măsurile stabilite de Comisia Municipiului București și reprezintă un fapt necontestat că această obligație legală nu a fost respectat de recurenta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, neavând nicio relevanță juridică invocarea unor dificultăți de ordin administrativ.
Instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentei, în sensul că termenul de 60 de zile impus de textul legal anterior indicat este unul de recomandare, întrucât în cauză este vorba despre nesoluționarea în termen legal a unei cereri, în accepțiunea impusă de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea apreciază astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind în mod vădit neîntemeiat, motiv pentru care se va dispune respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202, împotriva sentinței civile nr. 3940 /22.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. M., cu domiciliul în București, sector 4, .. 3, ., ., având ca obiect obligare emitere act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Data red. 13.02.2013
2 ex
Red.jud. AV
sentința civilă nr. 3940 /22.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._
judecător fond: R. E. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2247/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind achiziţiile publice. Hotărâre din 21-11-2013,... → |
|---|
