Anulare act administrativ. Încheierea nr. 24/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Încheierea nr. 24/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 1950/116/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

ÎNCHEIERE

Ședința Publică din data de 24.10.2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: P. A.

JUDECĂTOR: C. R. I.

JUDECĂTOR: J. A.

GREFIER: I. C. D.

****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă S.C. O. B. VĂKĂREȘTI S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 199/30.01.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI și DIRECȚIA G. REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă S.C. O. B. VĂKĂREȘTI S.R.L., prin avocat M. B., în baza împuternicirii avocațiale află în dosarul de fond, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 4.10.2013 recurenta reclamantă S.C. O. B. VĂKĂREȘTI S.R.L. a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei și a timbrului judiciar de 0,30 lei, după care,

Recurenta reclamantă S.C. O. B. VĂKĂREȘTI S.R.L., prin avocat, depune la dosar un set de înscrisuri solicitând astfel administrarea probei cu înscrisuri.

Curtea, deliberând, încuviințează în favoarea recurentei reclamante proba cu înscrisuri și ia act că acestea au fost depuse la dosar în ședință publică.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă în susținerea recursului.

Având cuvântul, recurenta reclamantă S.C. O. B. VĂKĂREȘTI S.R.L. prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, motivat de faptul că instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată considerând că serviciile nu au fost folosite pentru operațiunile taxabile și că nu s-a dovedit realitatea post serviciilor. Astfel, învederează că societatea a probat intenția desfășurării activităților de construire prin faptul că, la dosarul cauzei se regăsesc autorizația de construire emisă în anul 2009, certificatul de urbanism, anunțul demarării lucrărilor, avize de incendii. Instanța de fond a apreciat că nu a fost probată realitatea serviciilor însă la dosarul cauzei este depus contractul de prestări servicii, raportul de activitate, toate fiind înscrisuri în dovedirea serviciilor de direcționare a șantierului.

Contrar celor reținute de instanța de fond, la dosarul cauzei sunt documente care dovedesc realitatea și efectivitatea prestării serviciilor. Depune concluzii scrise și menționează că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a le da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor 260 Cod procedură civilă,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 31.10.2013.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

P. A. C. R. I. J. A.

GREFIER,

I. C. D.

ÎNCHEIERE

ȘEDINȚA DIN 31.10.2013

Curtea, în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 7.11.2013.

Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

P. A. C. R. I. J. A.

GREFIER,

I. C. D.

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 4806

Ședința Publică din data de 7.11.2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: P. A.

JUDECĂTOR: C. R. I.

JUDECĂTOR: J. A.

GREFIER: I. C. D.

****************

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.10.2013, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.10.2013 și apoi la 7.11.2013, când a decis următoarele:

CERERILE

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr._, reclamanta S.C. RO SUD SRL, cu sediul în L. Gară, ., jud. Călărași a formulat contestație împotriva deciziei nr.1/12.01.2012, a deciziei de impunere nr.772/30.09.2011 și a raportului de inspecție fiscală nr.512/30.09.2011 emise de pârâta DGFP Călărași, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea acestor acte fiscale, corelativ cu obligarea pârâtei să restituie suma de 66.936 lei, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În fapt, reclamanta arată în esență, că reclamanta face parte din Grupul de companii Martifer, împărțită în patru divizii, iar la data de 12.09.2011 a fost supusă unei inspecții fiscale efectuată de pârâtă pentru soluționarea decontului de TVA prin care a solicitat rambursarea sumei de 316.907 lei reprezentând TVA de rambursat.

În urma verificărilor efectuate, pârâta a refuzat reclamantei dreptul de deducere de TVA în sumă de 66.936 lei, pe motiv că nu s-a făcut dovada că toate serviciile efectuate sunt deductibile.

Împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, reclamanta arată că a formulat contestație la organul fiscal, respinsă prin decizia de soluționare a contestației sus arătată, motiv pentru care solicită instanței să verifice legalitatea actelor fiscale contestate în acest dosar, pe care le consideră nelegale pentru următoarele motive:

1.Referitor la TVA în sumă de 4.046 lei aferente serviciilor de diriginte de șantier, considerată nedeductibilă de pârâtă, arată că serviciile au fost efectiv prestate, chiar dacă lucrările de construire nu au fost demarate, în condițiile în care a pus la dispoziția organului de control rapoartele de activitate întocmite de dirigintele de șantier, din care rezultau categoriile de activități pe care le-a întreprins.

Consideră nelegală măsura dispusă de pârâtă pe motiv că încalcă principiul neutralității TVA consacrat de jurisprudența Curții Europene de Justiție în materie de TVA, pe care a înțeles să o atașeze la prezenta contestație.

2.Referitor la TVA în sumă de 51.753 lei aferentă Serviciilor interne de organizare și control, considerată nedeductibilă de pârâtă, arată că a pus la dispoziția acesteia actele justificative ale prestărilor de servicii, însă au fost înlăturate pe motiv că nu s-a justificat necesitatea prestării lor prin specificul activității pe care reclamanta trebuia să o desfășoare, în condițiile în care s-a constatat că nu au fost demarate activitățile de investiție aferente proiectului ce urma să fie realizat.

Cu toate acestea, reclamanta susține că serviciile au fost achiziționate în vederea desfășurării unor operațiuni impozabile, în condițiile în care legislația în materia TVA nu restricționează exercitarea dreptului de deducere de realizarea imediată de venituri impozabile la momentul achiziției serviciilor.

Mai arată că prevederile legale invocate de pârâtă se referă la cheltuielile deductibile în cazul impozitului pe profit și nu pentru deducerea TVA plătite de furnizori, caz în care sigurul document pe care reclamanta avea obligația să îl prezinte este factura fiscală, pe care a pus-o la dispoziția pârâtei.

3.Referitor la TVA în sumă de 4.964 lei aferentă Serviciilor de afaceri și management, considerată nedeductibilă de pârâtă, arată că aceasta a reținut nelegal că din rapoartele de activitate nu rezultă serviciul prestat efectiv, caz în care s-a considerat că reclamanta nu a putut să justifice necesitatea efectuării acestora deoarece mai înregistrează facturi fiscale reprezentând consultanță fiscală și servicii întocmire situații financiare de la alți furnizori.

Arată că serviciile de afaceri și management procurate și achitate cu facturile fiscale prezentate pârâtei, au fost necesare desfășurării activităților de construire în cadrul proiectului aflat în derulare, caz în care s-a făcut aceeași confuzie a caracterului deductibil al cheltuielilor și exercitarea dreptului de deducere al TVA, fiind instituită practic, o nouă condiție de exercitare a acestui drept.

4.Referitor la TVA în sumă de 2.852 lei aferentă Serviciilor aferente situațiilor financiare anuale, considerate nedeductibile de pârâtă, arată că au fost prezentate documentele justificative, însă s-a refuzat reclamantei dreptul de deducere al TVA prin ignorarea de către organul de control a legislației specifice TVA, în condițiile în care factura fiscală face dovada plății serviciilor care au fost contractate și prestate.

5. 4.Referitor la TVA în sumă de 3.321 lei aferentă Serviciilor de asistență juridică, considerate nedeductibile de pârâtă, arată că au fost prezentate documentele justificative, înlăturate de aceasta pe motiv că nu s-a justificat necesitatea prestării serviciilor, fiind interpretată eronat legislația specifică TVA, mai ales că au fost prezentate facturile fiscale, care sunt singurele documente justificative pentru exercitarea dreptul de deducere al TVA.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.

În drept, reclamanta a invocat art.205, 206 și 209 din OG nr.92/2003, Legea nr.554/2004, Ordinul nr.2222/2006.

În dovedirea contestației, a depus înscrisuri în copie.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată de reclamantă, arătând în esență că organul de control a stabilit că pentru exercitarea dreptului de deducere al TVA, una din condițiile legale pe care trebuia să le întrunească cererea acesteia, era aceea de a dovedi că serviciile trebuiau să fie utilizate în folosul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile, dar să prezinte și documente din care să reiasă modul în care au fost utilizate serviciilor în folosul operațiunilor taxabile, conform art.65 alin.1 din OG nr.92/2003.

Concret, pârâta susține că TVA în sumă de 66.936 lei a fost exclusă de la deducere și rambursare pe motiv că reclamanta nu a demarat lucrările de construire pentru realizarea proiectului imobiliar pe terenul achiziționat în acest scop în anul 2007, astfel că în evidența ei contabilă se regăsesc numai facturi de recuperări costuri reprezentând proceduri interne de control și eficientizare a bugetului, asistența privind planificarea, organizarea eficientă și controlul managementului informației, studierea pieței și sondaj, analiza statistică a rezultatului, facturi prestări servicii reprezentând dirigenție de șantier, consultanță fiscală, asistență juridică, cheltuieli cu servicii transport taxi, cheltuieli achiziții intracomunitare de servicii de consultanță, gestionare, asistență tehnică proiect.

Așadar, s-a constatat în urma inspecției fiscale că reclamanta nu a efectuat operațiuni de livrări bunuri și prestări servicii, ci de la înființare s-au înregistrat anual pierderi, înregistrând doar venituri din diferențe de curs valutar.

Având în vedere că deductibilitatea TVA înscrisă în facturile de achiziții este expres condiționată de utilizarea acestora în folosul operațiunilor taxabile, generatoare de venituri, precum și de faptul că reclamanta nu a realizat operațiuni taxabile până la data inspecției fiscale, pârâta a constatat că serviciile achiziționate nu au contribuit la realizarea operațiunilor taxabile și a fost respinsă cererea deducerii de TVA.

În drept au fost invocate art.115-118 C..

TRIBUNALUL

Prin sentința civila nr. 199/30.01.2013, tribunalul a respins actiunea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

In raport de susținerile părților, tribunalul reține că reclamanta a solicitat pârâtei deducerea TVA în sumă de 66.936 lei, cerere respinsă de pârâtă după efectuarea unei inspecții fiscale, pe motiv că serviciile achiziționate de aceasta nu au fost folosite pentru operațiuni taxabile, care nici nu au fost realizate până la data efectuării inspecției fiscale.

Practic, pârâta a constatat că reclamanta nu a desfășurat nici un fel activitate pentru realizarea proiectului imobiliar la care s-a referit în contestația formulată și pentru care a achiziționat o . servicii, conform facturilor fiscale prezentate organului de control, deși nu a făcut dovada prestării lor efective, precum și necesitatea achiziționării lor în raport de obiectul de activitate pentru care a fost înființată.

Pe cale de consecință, a constatat în baza art.65 alin.1 din OG nr.92/2003, că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru rambursarea TVA în sumă de 66.936 lei, însă reclamanta a solicitat să se constate că pârâta a interpretat greșit legislația în materia TVA, care nu condiționează exercitarea dreptului de deducere a TVA, de deductibilitatea cheltuielilor efectuate cu serviciile dovedite cu documentele justificative, respectiv contractele încheiate pentru prestările de servicii și facturile fiscale cu care a făcut dovada achitării serviciilor către furnizori.

În raport de situația de fapt reținută, tribunalul constată că organul fiscal în mod corect a respins cererea de deducere a TVA deoarece reclamanta prin apărător, a recunoscut cu ocazia concluziilor formulate pe fondul cauzei că nu au fost demarate lucrările de construire a proiectului imobiliar, deși terenul a fost achiziționat în anul 2007, când a fost înființată și societatea, motiv pentru care este corectă situația de fapt reținută în actele de control în sensul că nu a desfășurat nici un fel de operațiuni taxabile. Or, pentru a beneficia de deductibilitatea TVA, tribunalul apreciază că serviciile prestate nu trebuie să fie generic înscrise în facturi fiscale, ci este necesar ca reclamanta să facă dovada realității și efectivității prestării lor cu documente valabil încheiate, fiind obligatoriu ca serviciile în cauză să servească operațiunilor taxabile desfășurate de beneficiarul lor.

Pentru aceste considerente, tribunalul a înlăturat ca neîntemeiate susținerile reclamantei în sensul că se încalcă principiul neutralității TVA, dar și faptul că pârâta a interpretat greșit legislația incidentă, în condițiile în care nu a contestat în fața instanței situația de fapt reținută de organul fiscal, din care rezultă fără dubiu că nu a desfășurat operațiuni taxabile și nu a făcut dovada prestării efective a serviciilor achiziționate, în condițiile în care s-a constatat și s-a consemnat în raportul de inspecție fiscală că de la înființare a înregistrat anual pierderi, iar singurele venituri realizate sunt cele din diferențe de curs valutar.

În acest sens este și practica ÎCCJ, care s-a pronunțat prin decizia de recurs nr.581/07.02.2012, că pentru a exercita dreptul de deducere a TVA, serviciile trebuie să fie efectiv prestate și să servească operațiunilor taxabile desfășurate de beneficiarul lor.

Pentru considerentele arătate, în baza art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, tribunalul urmează a respinge contestația formulată de reclamanta S.C. RO SUD S.R.L. împotriva pârâtei D.G.F.P. Călărași.

RECURSUL

Reclamanta S.C. RO SUD S.R.L. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand urmatoarele:

1.2. Demararea de către Societate a proiectului imobiliar din București

În vederea îndeplinirii obiectului de activitate, în anul 2007, Societatea a achiziționat un teren în suprafață de 12.657 m.p. situat în București, Calea Văcărești nr. 369, pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar constând în două turnuri cu destinație clădiri de birouri (în continuare „Proiectul Prime Towers").

În vederea implementării proiectului imobiliar menționat, Societatea a obținut autorizația de construire nr. 468/_ din data de 21.07.2009 („Autorizația de construire inițială" atașată acțiunii introductive în Anexa 7), hotărând contractarea unor servicii specifice desfășurării activităților de construire (denumite împreună „Serviciile contractate"), după cum urmează:

Contractarea unor servicii de la . pentru servicii dirigenție șantier (în continuare „Servicii de diriginte de șantier");

Contractarea unor servicii de la . SRL având ca obiect proceduri interne de control și eficientizarea bugetului alocat Proiectului Prime Towers, organizare și control, managementul informației, studierea pieței, analiza statistică a rezultatului (în continuare „Servicii interne de organizare și control");

Contractarea unor servicii de la . Servicii SRL având ca obiect consultanță și îndrumare pentru afaceri și management (în continuare „Servicii pentru afaceri și management");

Contractarea unor servicii de la ., având ca obiect emiterea unor opinii asupra pachetului de raportare a Societății către Grupul Martifer în scopul consolidării în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară pentru anul 2009 (în continuare „Servicii aferente situațiilor financiare anuale");

Contractarea unor servicii de la B. și Asociații SCA, având ca obiect servicii juridice aferente încheierii poliței de asigurare a titlului de proprietate asupra terenului deținut (în continuare „Servicii de asistență juridică");

Cu toate că Societatea a întreprins toate demersurile în vederea demarării lucrărilor de construire și implementare efectivă a Proiectului Prime Towers, acestea nu au fost începute de către Societate din cauza intervenirii efectelor crizei economice mondiale, care a determinat Societatea să efectueze modificări substanțiale a proiectului inițial, astfel încât, în vederea începerii lucrărilor de construcție, Societatea a fost nevoită să obțină noi autorizații de construire (demersurile Societății în vederea obținerii noilor autorizații de construire fiind dovedite prin actele depuse în Anexa 8 la acțiunea introductivă).

Trebuie spus că eforturile Societății s-au materializat, în final, prin emiterea Autorizației de construire nr. 914/42.084 din data de 20.11.2012 (.Autorizația de continuare a lucrărilor" atașată prezentei în Anexa 1), prin care Ro Sud a fost autorizată pentru „realizarea unei construcții pe fundațiile începute în baza A.C nr. 468/27.090 din 21.07.2009 (Autorizația de construire inițială - s.n. D&B)" (pag. 1, paragraful 3 din Autorizația de continuare a lucrărilor)

Menționăm încă de la acest moment că, deși Autorizația de continuare a lucrărilor a fost depusă la dosarul de fond, instanța de fond a ignorat în totalitate conținutul acestui document la momentul pronunțării Sentinței recurate.

1.3. Desfășurarea inspecției fiscale. Emiterea Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală

La data de 19.09.2011, Societatea a făcut obiectului unei acțiuni de inspecție fiscală anticipate pentru soluționarea Decontului de TVA, prin care RO SUD a solicitat organelor fiscale rambursarea sumei de 316.907 lei, reprezentând TVA de rambursat.

În urma verificărilor efectuate de către organele fiscale, acestea au considerat că anumite operațiuni economice nu ar fi fost contractate de RO SUD în vederea desfășurării unor operațiuni taxabile și, în consecință, au refuzat dreptul Societății de deducere a TVA în sumă de 66.936 lei, din care:

Suma de 4.046 lei reprezentând TVA aferentă facturilor emise de . pentru Serviciile de diriginte de șantier;

Suma de 51.753 lei reprezentând TVA aferentă facturilor emise de . SRL pentru Serviciile interne de organizare și control;

Suma de 4.964 lei reprezentând TVA aferentă facturilor emise de . Servicii SRL pentru Serviciile de afaceri și management;

Suma de 2.852 lei reprezentând TVA aferentă facturilor emise de . pentru Seniciile aferente situațiilor financiare anuale și

Suma de 3.321 lei reprezentând TVA aferentă facturilor emise de B. și Asociații SCA pentru Serviciile de asistență juridică.

Recurenta a afirmat ca în aprecierea caracterului deductibil al TVA se impune a fi luată în considerare intenția contribuabilului de a utiliza bunurile și serviciile contractate în vederea desfășurării unor operațiuni taxabile, și nu neapărat desfășurarea nemijlocită a acestor operațiuni, cum în mod greșit au procedat inspectorii fiscali.

Pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA aferentă serviciilor contractate (i) Ro Sud nu trebuia să dovedească desfășurarea efectivă a activităților taxabile pentru care aceste servicii au fost contractate, ci numai intenția Societății de a desfășura aceste operațiuni taxabile, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile pct. 45 alin.1 din Normele Metodologice, și, în același timp, (ii) în mod greșit organele de inspecție fiscală au apreciat nedeductibilitatea TVA prin prisma analizării îndeplinirii unor condiții de lege specifice determinării caracterului deductibil al cheltuielilor înregistrate în vederea calculării impozitului pe profit.

În soluționarea acțiunii în anulare, instanța de fond a pronunțat Sentința recurată, prin care a respins cererea de chemare în judecată formulată de Societate, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției, instanța de fond

•a ignorat în totalitate prevederile pct. 45 alin. 1 din Normele metodologice și argumentele Societății cu privire la necesitatea analizării intenției Ro Sud de realizare a lucrărilor de construire, limitându-se la aprecierea că „este corectă situația de fapt reținută de organele de control în sensul că nu a desfășurat nici un fel de operațiuni taxabile", iar „pentru a beneficia de deductibilitatea TVA (...) fiind obligatoriu ca serviciile în cauză să servească operațiunilor taxabile desfășurate de beneficiarul lor" (pag. 4, parag. 1 din Sentința recurată).

•a omis în totalitate să analizeze documentele justificative depuse la dosarul cauzei de către Societate și organele fiscale, rezumându-se la mențiunea sumară că „serviciile prestate nu trebuie să fie generic înscrise în facturile fiscale, ci este necesar ca reclamanta să facă dovada realității și efectivității prestării lor cu documente valabil încheiate" (pag. 4, parag. 1 din Sentința recurată).

Potrivit art. 145 alin. 1 și 2 din Codul Fiscal, dreptul de deducere „ia naștere la momentul exigibilității taxei".

și

„Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile (...)"

În conformitate cu dispozițiile pct. 45 alin. 1 din Normele Metodologice

„orice persoană impozabilă are dreptul sa deducă taxa pentru achizițiile efectuate de aceasta din momentul în care această persoană intenționează să desfășoare o activitate economică (...). Intenția persoanei trebuie evaluată în baza elementelor obiective, cum ar fi faptul că aceasta începe să angajeze costuri și/sau să facă investiții pregătitoare necesare inițierii acestei activități economice".

În consecință, potrivit dispozițiilor legale exprese mai sus menționate, legiuitorul român condiționează deductibilitatea TVA de intenția Societății de a realiza construcția Proiectului Prime Towers, iar nu de demararea efectivă și finalizarea lucrărilor de construire, intenție care urmează să fie apreciată în funcție de elemente obiective.

Intenția Societății de efectuare a operațiunilor de construire există și poate fi dedusă cu prisosință din următoarele împrejurări:

În primul rând, independent de specificul serviciilor contractate, intenția fermă de construire a Proiectului Prime Towers, rezultă în mod evident din faptul că, în noiembrie 2012, Ro Sud a obținut Autorizația de continuare a lucrărilor prin care Societatea este autorizată să realizeze lucrările de construire începute în baza Autorizației de construire inițiale.

Autorizația de continuare a lucrărilor a fost complet ignorată de către instanța de fond.

În al doilea rând, intenția Ro Sud de a desfășura activitățile taxabile se poate deduce din însuși specificul serviciilor contractate, respectiv,

■ în ceea ce privește Serviciile de diriginte de șantier - menționăm că, potrivit art. 44 din Ordinul nr. 1496/_

în exercitarea verificării realizării corecte a executării lucrărilor de construcții, diriginții de șantier au următoarele obligații și răspunderi:

A) în perioada de pregătire a investiției:

1. verifică existența autorizației de construire, precum și îndeplinirea condițiilor legale cu privire la încadrarea în termenul de valabilitate;

Ordinul nr. 1496 din 13 mai 2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginților de șantier (în continuare „Ordinul nr. 1496/2011")

2.verifică concordanța dintre prevederile autorizației de construire, certificatului de urbanism, avizelor, acordurilor și ale proiectului;

3.studiază proiectul, caietele de sarcini, tehnologiile și procedurile prevăzute pentru realizarea construcțiilor; (...)

B)în perioada execuției lucrărilor: (...)

C)la recepția lucrărilor:(...)"

Astfel, în lumina dispozițiilor legale mai sus menționate, dirigintele de șantier îl reprezintă pe investitor în relațiile acestuia cu toți factorii implicați în realizarea unui proiect de construcții, urmând ca societatea investitoare care intenționează demararea unui proiect de construcții, să fie obligată la contractarea unor servicii ale unui diriginte de șantier începând cu faza premergătoare a demarării acestuia, deci anterior demarării lucrărilor de construire.

În concluzie, este evident că însăși contractarea unui diriginte de șantier de către un antreprenor în vederea pregătirii investiției indică existența intenției acestuia de a desfășura activități de construire. Astfel, această împrejurare, coroborată cu obținerea de către Societate a Autorizației de construire inițiale și a Autorizației de continuare a lucrărilor dovedește intenția Ro Sud de a realiza activități comerciale taxabile.

În ceea ce privește Serviciile interne de organizare și control - menționăm că acestea erau necesare în vederea desfășurării procedurilor interne de control și de eficientizare a bugetului alocat Proiectului Prime Towers, studierea pieței, analiza statistică a rezultatului construcției. în acest sens, astfel cum am arătat, pentru proiectul Prime Towers și nu numai, ERW îndeplinește rolul de manager de proiect. în acest sens, angajații ERW țin legătură cu clienții și furnizori, depun toate demersurile în vederea obținerii de autorizații și licențe și urmăresc îndeaproape modul de desfășurare al activității Societății.

Prin urmare, având în vedere că Societatea nu are angajați, contractarea serviciilor de la ERW este esențială pentru desfășurarea activității sale și, implicit, pentru demararea activităților de construire, astfel încât este evident că procurarea acestor servicii denotă intenția Societății de demarare a lucrărilor de construire.

În ceea ce privește Serviciile pentru afaceri și management, învederăm instanței că acestea sunt necesare în vederea asigurării consultării Societății pentru afaceri în domeniul imobiliar și management. Astfel cum precizat și în cadrul acțiunii introductive, . Servicii SRL se ocupă de funcțiile suport pentru întregul grup de firme Martifer prezente în Romania (spre exemplu, asistență juridică, IT, financiar, control intern, achiziții etc.). Fiecare factură emisă de către . Servicii SRL este însoțită de un raport privind serviciile prestate, semnat de către reprezentanții ambelor companii (aspecte pe care le vom dezvolta în cadrul secțiunii 2.1.2. de mai jos).

Mai mult, ca și în cazul serviciilor analizate mai sus, având în vedere că Societatea nu are angajați specializați în tipul acesta de servicii, contractarea serviciilor de suport de la . Servicii SRL este esențială pentru desfășurarea activității sale.

■în ceea ce privește Serviciile de audit, învederăm instanței de recurs că acestea sunt necesare în vederea emiterii unor opinii asupra pachetului de raportare a Societății către Grupul Martifer în scopul consolidării în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară pentru anul 2009. Astfel, chiar dacă Societatea nu a desfășurat în mod efectiv activitatea de construire a clădirilor care făceau obiectul Proiectul Prime Towers, RO SUD era obligată să facă auditul situațiilor financiare anulare, făcând parte din Grupul Estia, iar aceste servicii au fost prestate, în mod evident, cu intenția de a continua și a finaliza, în cele din urmă, proiectul propus inițial și pentru care aceste servicii au fost contractate.

■în ceea ce privește Servicii de asistență juridică, menționăm că acestea au fost procurate în vederea încheierii poliței de asigurare a titlului de proprietate asupra terenului deținut.

Menționăm că terenul pentru care a fost obținută polița de asigurare reprezintă imobilul pe care se intenționează construirea centrului de afaceri „Prime Towers", fiind cel mai important activ al Societății, în așa fel încât, încheierea unei polițe asigurătorii este vitală pentru continuarea investiției, și, implicit, asigurarea suplimentară a desfășurării activităților de construire de către Societate.

Sentința recurată a fost pronunțată cu omisiunea clară a instanței de fond de a analiza întreg ansamblul normelor legale incidente cu privire la aprecierea deductibilității TVA, instanța apreciind în mod greșit că, pentru ca Societatea să își deducă TVA achitată furnizorilor pentru serviciile achiziționate, aceasta trebuia să demareze activitățile de construcție.

Jurisprudența CJUE confirmă în totalitate soluția legiuitorului român, instanța europeană stabilind în mod clar în deciziile din cazurile Inzo, Ghent și Rompelman (atașate acțiunii introductive în Anexa 17) că pentru deducerea TVA aferentă achizițiilor efectuată nu este necesară desfășurarea efectivă a operațiunilor taxabile, după cum urmează:

•Decizia CJUE în cazul C-110/94 Intercommunale voor zeewaterrontzilting împotriva Belgiei („Cazid INZO"")

În susținerea deductibilității TVA aferentă serviciilor achiziționate, menționăm decizia pronunțată de CJUE în Cazul INZO, care prezintă situația companiei INZO al cărei obiect de activitate constă în descoperirea și exploatarea proceselor cu ajutorul cărora se realizează tratamentul apei marine și al apei salmastre în scopul obținerii apei potabile ce urma a fi distribuită. în acest scop, INZO a realizat o . achiziții de bunuri de capital și a întreprins un studiu de profitabilitate în ceea ce privește construirea unei instalații de desalinizare. In urma studiului, s-au identificat o . probleme de profitabilitate și o parte dintre investitori s-au retras. Astfel, proiectul a fost abandonat, iar INZO a intrat în insolvență.

În cazul judecat la CJUE, INZO nu a demarat niciodată proiectul vizat inițial și prin urmare nici nu a obținut venituri taxabile. Cu toate acestea, CJUE a decis că INZO are drept de deducere pentru TVA aferentă achizițiilor efectuate cu scopul realizării studiului de profitabilitate, întrucât studiul de profitabilitate constituia un act premergător proiectului, și în consecință reprezenta o activitate economica.

În acest sens, CJUE a decis următoarele: „chiar și prima cheltuială de investiție în scopul unei activități poate fi considerată activitate (...) și, în acest context, autoritățile fiscale trebuie să țină cont de intenția declarată a persoanei de a desfășura activități care vor face subiectul TVA".

Mai mult, CJUE precizează că "TVA plătită pentru acțiunile premergătoare realizării unei activități economice în principiu poate fi dedusă (...)"

•Decizia CJUE în cazul C-37/95 Belgische Staat v. Ghent Coal Terminal NV („Cazul Ghent")

De asemenea, menționăm și decizia CJUE pronunțată în Cazul Ghent, care prezintă situația unei societăți care a achiziționat în 1980 teren în zona portului Ghent cu intenția de a-l utiliza în scopul activității sale economice. In acest sens, între 1 ianuarie 1981 și 31 decembrie 1983, Ghent a angajat anumite costuri cu investițiile pentru amenajarea terenului și și-a dedus TVA aferentă acestor cheltuieli.

La 1 martie 1983, la inițiativa primăriei locale, Ghent a schimbat terenul achiziționat pentru un alt teren în zona portului. Prin urmare, acesta nu a folosit niciodată terenul în scopul activității pentru care a angajat costuri și pentru care și-a dedus TVA.

În acest caz, CJUE a concluzionat că dreptul de deducere a TVA aferentă investițiilor realizate de către Ghent se menține întrucât aceasta nu a putut utiliza bunurile și serviciile astfel achiziționate din motive obiective, independente de voința sa (mai exact, decizia primăriei de a schimba terenurile).

Trebuie menționat că începând cu 31 ianuarie 2012, Normele metodologice fac trimitere la cauzele C-110/94 si C-37/95 disputate la CEJ, trimiteri introduse prin Hotărârea nr. 50/25.01.2012 pentru modificarea și completarea Normelor metodologices.

• Decizia CJUE în cazul C-268/83 Rompelman v. Minister van Financien (în continuare „Cazul Rompelman")

Cazul prezintă situația familiei Rompelman, care a achiziționat dreptul viitor asupra două apartamente aflate în imobile în construcție precum și un drept de uzufruct asupra terenului aferent. Familia Rompelman a trimis o scrisoare administrației fiscale prin care notifica taxarea operațiunilor de închiriere pe care intenționa să le desfășoare, precum și deducerea TVA aferentă ratelor plătite pe măsură ce clădirea se construia.

Punctul 45 alin. 6 din Normele Metodologice menționează:

„(6) în cazul imobilizărilor în curs de execuție care nu se mai finalizează, în baza unei decizii de abandonare a executării lucrărilor de investiții, fiind scoase din evidența pe seama conturilor de cheltuieli, persoana impozabilă ,și poate păstra dreptul de deducere exercitat în baza art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, indiferent dacă sunt sau nu valorificate prin livrarea imobilizărilor ca atare sau după casare, daca din circumstanțe care nu depind de voința sa persoana impozabila nu utilizează niciodată aceste bunuri/servicii pentru activitatea sa economică, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-37/95 Statul Belgian împotriva Ghent Coal Terminal NV. Dreptul de deducere poate fi păstrat și în alte situații în care achizițiile de bunuri/servicii pentru care dreptul de deducere a fost exercitat conform art. 145 alin. (2) din Codul fiscal nu sunt utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile, din motive obiective, care nu depind de voința sa, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting (INZO) împotriva Statului Belgian."

În plus, familia Rompelman a solicitat rambursarea TVA aferentă cheltuielilor înregistrate, însă autoritățile fiscale au refuzat dreptul de deducere pe motiv că transferul dreptului de proprietate nu a avut loc și implicit nici exploatarea bunurilor imobile.

CJUE a decis ca familia Rompelman are drept de deducere pentru TVA întrucât „chiar și prima cheltuială de investiție în scopul unei activități poate fi considerată activitate economică în sensul art. 4 din Directiva a Vl-a (în prezent art. 9 din Directiva 112/2006) și, în acest context, autoritățile fiscale trebuie să țină cont de intenția declarată a persoanei de a desfășura activități care vor face subiectul TVA. Astfel conform principiului neutralității TVA, și în acest caz, exercitarea dreptului de deducere nu poate fi condiționată de începerea efectivă a activității comerciale.

• Decizia CJUE în cazul C-255/02 Halifax pic, Leeds Permanent Development SeTwices Ltd, County Wide Property Investments Ltd vs Commissioners of Customs & Excise („Cazul Halifax")

În plus, menționăm că prin refuzarea dreptului de deducere a TVA în baza unor motive legate de nedemararea lucrărilor de construcție, organele de inspecție fiscală încalcă principiul neutralității TVA consacrat în jurisprudența Curții Europene de Justiție în materie de TVA.

Conform pct. 78 din Cazul Halifax, principiul neutralității TVA impune eliberarea în întregime a comercianților de povara TVA datorată sau plătită în cursul tuturor activităților sale economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestora, dacă acestea sunt, în principiu, subiect de TVA.

Așadar, TVA este văzut ca un impozit indirect care este suportat de către consumatorul final și prin urmare nu trebuie să reprezinte un cost pe lanțul comercial de la producător până la consumatorul final.

În consecință, atât timp cât persoanele impozabile realizează sau intenționează să realizeze activități economice supuse TVA, indiferent de scopul sau rezultatul acestora, neutralitatea taxei impune deducerea TVA aferentă achizițiilor.

D. urmare, solicităm instanței să constate că soluția legislativă națională este pe deplin confirmată și de jurisprudența CJUE, instanța europeană statuând în mod constant că ceea ce interesează din punct de vedere al deductibilității TVA este intenția declarată și probată, prin elemente obiective, a contribuabilului de procurare a serviciilor în vederea desfășurării operațiunilor taxabile, astfel încât, în mod greșit instanța de fond a ignorat deciziile CJUE invocate și depuse la dosarul de fond de către Societate, și a decis respingerea acțiunii Societății întemeindu-se în exclusivitate pe faptul că Societatea nu demarase lucrările de construire.

2.2. Nelegalitatea și netemeinicia constatărilor instanței de fond cu privire la lipsei dovezilor privind realitatea și efectivitatea prestării serviciilor achiziționate. Ignorarea documentelor justificative deținute de Societate

În prealabil, învederăm instanței de recurs confuzia pe care o face instanța de fond între poziția Ro Sud față de documentele justificative necesare a fi prezentate de către Societate pentru exercitarea dreptului de deducere al TVA aferentă serviciilor achiziționate și necesitatea dovedirii de către Societate a actelor și faptelor care au stat la baza Decontului de TVA în temeiul art. 65 alin. 1 Cod procedură fiscală.

Incidente în privința determinării caracterului deductibil al TVA sunt prevederile art. 145, alin. 2 și art. 146 alin. 1, lit. a) din Codul Fiscal, potrivit cărora exercitarea dreptului de deducere este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: achiziția să fie destinată desfășurării de operațiuni impozabile iar societatea să dețină o factură corect întocmită, condiții pe deplin îndeplinite de către Societate.

În consecință, având în vedere că prevederile Codului fiscal menționează factura - ca document justificativ pentru deducerea TVA, iar nu și alte documente suplimentare, care sunt totuși deținute de către Societate, organul fiscal a realizat o confuzie, preluată în totalitate de către instanța de judecată, apreciind în mod nelegal că în vederea stabilirii deductibilității TVA aferentă serviciilor achiziționate de Societate, aceasta ar trebui să îndeplinească condițiilor aferente deductibilității cheltuielilor în cazul impozitului pe profit.

Menționăm că soluția mai sus menționată este pe deplin confirmată și de jurisprudența CJUE, respectiv decizia CJUE în cauzele conexate C-80/11 Mahageben kft vs Nemzeti Ado-es Vamhivatal Del- dunantuli Regionalis Ado Foigazgatosaga (C-80/11) (în continuare „Cazul Mahageben" atașată acțiunii introductive în Anexa 17) și decizia C-142/11 P. D. vs. Nemzeti Ado-es Vamhivatal Del-dunantuli Regionalis Ado Foigazgatosaga (C-142/11) (în continuare „Cazul Nemzeti" atașată prezentei în Anexa 17).

În cele două cauze menționate mai sus, CJUE a considerat că „dreptul persoanelor impozabile de a deduce din TVA-ul pe care îl datorează TVA-ul datorat sau achitat pentru bunurile achiziționate și primite anterior de acesta constituie un principiu fundamental al sistemului comun al TVA instituit prin legislația Uniunii".

Mai mult, conform concluziilor CJUE în cazurile mai sus menționate, prevederile Directivei 112/2006 „trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul cărora autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă [,..] nu dispune, în plus fața de factura menționată, de alte documente de natură sa demonstreze că împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și de formă prevăzute de Directiva 2006/112 pentru exercitarea dreptului de deducere sunt îndeplinite, iar persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera emitentului menționat".

În consecință, solicităm instanței de recurs să constate că, în opoziție cu concluziile instanței de fond, potrivit legislației specifice TVA (z.e. art. 146 alin. 1 lit. a Cod fiscal), precum și în aplicarea interpretărilor jurispmdențiale ale CEJ, singurul document justificativ pe care cel care solicită deducerea de TVA trebuie să îl prezinte organului fiscal este factura fiscală, document justificativ pe care Societatea 1-a pus la dispoziție organului de inspecție fiscală.

Pe de altă parte, cu privire la incidența art. 65 alin.1 Cod procedură fiscală la care face referire instanța de judecată, menționăm că, în cazul TVA, aceste prevederi legale care instituie obligația generală a contribuabililor de a-și dovedi actele și faptele care au generat obligația de depunere a declarațiilor fiscale se impun a fi interpretate și aplicate prin raportare nemijlocită la dispozițiile speciale ale art. 145, alin. 2 și art. 146 alin. 1, lit. a) din Codul Fiscal, care instituie mijloacele de probă cu care un contribuabil își poate dovedi caracterul deductibil al TVA (i.e. existența unei facturi întocmită potrivit legii) și în nici un caz la prevederile pct. 48 din Normele metodologice (i.e. prevederi legale specifice impozitului pe profit), care sunt străine prezentei cauze.

În toate cazurile, având în vedere că stabilirea efectivității prestării unor servicii presupune stabilirea unei situații de fapt, Ro Sud este îndreptățită să probeze efectivitatea prestării serviciilor cu orice mijloace de probă, iar nu cu documentele justificative prevăzute de pct. 48 din Normele metodologice pentru dovedirea caracterului deductibil al cheltuielilor în vederea calculării impozitului pe profit.

În acest sens, menționăm că Societatea a deține și a depus la dosarul cauzei documente justificative (rapoarte de activitate, procese verbale, rapoarte de lucru) care atestă fără putință de tăgadă realitatea serviciilor contractate, după cum urmează:

■ în ceea ce privește Serviciile de diriginte de șantier - menționăm că. Societatea a încheiat Contractul de Prestări de servicii nr. 10/2010 cu ., depus la dosarul de fond în Anexa 9, potrivit căruia:

„Pentru realizarea investiției menționate la paragraful 1.1. al acestui contract, PRESTATORUL se obligă [...] să asigure serviciile de Dirigenție de șantier, până la data începerii efective a lucrărilor de executare a Centrului de afaceri multifuncțional", (art. 2 din contract)

(i)Serviciile contractate au fost achiziționate în vederea desfășurării unor operațiuni impozabile

În ceea ce privește prima condiție, solicităm instanței să constate că Societatea a procedat corect la deducerea TVA aferentă Serviciilor contractate, având în vedere că, astfel cum am arătat pe larg în cuprinsul Secțiunii 2.1. de mai sus legislația de TVA (atât cea națională, cât și cea comunitară) nu restricționează exercitarea dreptului de deducere de realizarea imediată de venituri impozabile la momentul achiziției, ci doar de intenția obținerii de astfel de venituri. în plus, legislația de TVA nu conține nici o prevedere cu privire la faptul că pentru a beneficia de dreptul de deducere pentru TVA aferenta achizițiilor o persoană impozabilă are obligația de a demonstra necesitatea acestora.

Or, astfel cum am arătat, din documentele depuse de Societate la dosarul cauzei rezultă cu putere de evidență intenția Ro Sud de a desfășura, în viitor, lucrările de construire.

Având în vedere cele menționate mai sus, considerăm că Societatea a îndeplinit prima condiție de exercitare a dreptului de deducere, mai exact aceasta a angajat costuri și a făcut investiții pregătitoare necesare inițierii unei activități economice.

(ii)Societatea deține facturi întocmite cu respectarea prevederilor art. 146 coroborat cu art. 155" Cod fiscal.

În ceea ce privește a doua condiție de exercitare a dreptului de deducere, menționăm că Societatea deține facturi corect întocmite (în acest sens, a se vedea Anexele 11, 12, 13, 15 și 16 din dosarul de fond), fapt necontestat nici de către organele de inspecție fiscală, cu ocazia desfășurării controlului fiscal, și nici de către organul de control, cu ocazia soluționării Contestației fiscale.

Mai mult, astfel cum am arătat în cadrul Secțiunii 2.2.1. de mai sus. Societatea deține situații documentare concrete care atestă fără dubiu desfășurarea efectivă și realitatea serviciilor contractate, astfel încât. Societatea îndeplinește pe deplin și această condiție prevăzută de lege.

D. urmare, solicităm instanței să constate că Societatea îndeplinește cele două condiții legale mai sus menționate cu privire la deductibilitatea TVA și, ca atare, și-a exercitat în mod legal și corect dreptul de deducere al TVA aferentă Serviciilor contractate, în așa fel încât constatarea organelor de control, confirmată în mod nelegal de către instanța de fond, este neîntemeiată și lipsită de orice temei legal.

Pentru motivele mai sus menționate, solicităm instanței de recurs să constate caracterul superficial și neîntemeiat al raționamentului instanței de fond în soluționarea acțiunii introductive, judecătorul fondului ignorând dispozițiile legale exprese incidente, soluțiile jurisprudențiale ale CJUE în domeniu și documentele justificative depuse de către Societate, Sentința recurată reprezentând rezultatul exclusiv al preluării concluziilor ICCJ dintr-o speță complet diferită de cea dedusă judecății în prezenta cauză.

In drept: art. 65 din Codul de procedură fiscală, Legea nr. 554/2004, art. 146 și urm. Cod fiscal, pct. 45 și urm. din Normele metodologice.

Intimata-parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, afirmand:

Este evident ca, pentru a beneficia de deductibilitatea TVA, serviciile prestate nu trebuie sa fie doar generic inscrise in facturi fiscale, ci este necesar sa se faca dovada realitatii si efectivitatii prestării lor cu documente valabil incheiate si, in mod obligatoriu, serviciile in cauza sa serveasca operațiunilor taxabile desfasurate de beneficiarul lor.

Situatia retinuta de organele de inspecție fiscala nu a fost contestata, recurenta nefacand dovada desfasurarii operațiunilor taxabile si a prestării efective a serviciilor achiziționate, cu atat mai mult cu cat s-a consemnat si in raportul de inspecție fiscala faptul ca de la infiintare societatea a inregistrat anual pierderi, singurele venituri fiind cele realizate din diferentele de curs valutar.

Recurenta a depus la dosar o precizare prin care a aratat ca a intervenit schimbărea denumirii societății din . în . SRL și a sediului social din ., or. L. Gară, Jud. Călărași în .. 12, demisol, cam. 27, Sector 3, București.

CURTEA

Potrivit art.145, alin.2 C.fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.

Sintagma “achizitii destinate…” presupune indeplinirea cumulativa a trei conditii:

1.Achizitiile sa existe

Este adevarat ca potrivit art.146, alin.1, lit.a C.fiscal, pentru a dovedi realitatea achizitiilor, beneficiarul trebuie sa prezinte factura pe care a emis-o furnizorul si dovada platii, insa acestea sunt conditii sine qua-non, fara de care este exlus dreptul de deducere.

Mai exact, prezentarea obligatorie a acestor doua inscrisuri naste prezumtia ca achizitiile sunt reale.

Dar prezumtia nu este una absoluta, ci relativa, organul fiscal avand dreptul de a determina realitatea situatiei de fapt si putand demonstra ca achizitiile nu sunt reale

2.Achizitiile sa fie in mod obiectiv apte, sa aiba capacitatea, aptitudinea intrinseca de a fi utilizate in folosul unor operatiuni taxabile.

3.Persoana sa le confere in mod real aceasta destinatie, adica sa existe intentia reala a agentului economic de a utiliza acele achizitii in folosul unor operatiuni taxabile.

Caracterul real al intentiei declarate se stabileste pe baza unor elemente exterioare, obiective, mai precis pe baza unor manifestari exterioare ale agentului ecomomic.

In acest sens, sunt dispozitiile pct.45 din HG nr.44/2004, emis in aplicarea art.145, alin.2 C.fiscal, potrivit caruia „intenția persoanei trebuie evaluată în baza elementelor obiective, cum ar fi faptul că aceasta începe să angajeze costuri și/sau să facă investiții pregătitoare necesare inițierii acestei activități economice”.

Preliminar, trebuie precizat ca operatiunea taxabila pe care sustinea ca dorea sa o efectueze reclamanta era construirea unor cladiri de birouri si nu obtinerea unei autorizatii de construire.

Ca atare, utilitatea achizitiilor reclamantei va trebui analizata prin raportare la lucrarile efective de construire si nu la obtinerea autorizatiei de construire.

Cu alte cuvinte, reclamanta trebuie sa demonstreze ca dorea in mod real sa demareze lucrarile de edificare a unui centru de afaceri, in valoare de_ lei, dupa cum rezulta din autorizatia de construire nr.468/_/21.07.2009 si din anunturile de incepere a lucrarilor din 09 si 12.07.2010 (filele 2-7, volumul II).

La evaluarea elementelor obiective, pe baza carora se determina intentia reala a persoanei, trebuie avut in vedere si raportul intre valoarea lucrarilor propuse a se efectua si valoarea costurilor angajate in acest sens.

De asemenea, se va avea in vedere si cat de stransa este legatura intre achizitiile efectuate si obiectivele propuse, aceasta legatura apreciindu-se in functie de mai multe criterii, precum: daca achizitiile sunt gata de a fi folosite pentru obiectivul propus sau necesita parcurgerea unor etape suplimentare de prelucrare, verificare, confirmare etc., daca contribuie direct prin ele insele la realizarea obiectivului sau constituie acte premergatoare sau servesc unor acte premergatoare, daca sunt suficiente prin ele insele sa realizeze obiectivul sau trebuie coroborate cu alte achizitii, etc.

In speta, se observa:

1.Prin anunturile din datele de 09 si 12.07.2010 (filele 2-7, volumul II), reclamanta aduce la cunostinta Primarului sectorului 4 Bucuresti si Inspectoratului in constructii al municipiului Bucuresti ca va incepe lucrarile de constructie in data de 20.07.2010, ora 08.00, dorind astfel sa creeze aparenta iminentei acestor lucrari si, deci a caracterului serios al intentiei sale.

Or, se observa ca desi se doreste inceperea lucrarilor peste 8 zile, anuntandu-se si ora exacta, reclamanta nu detine absolut niciun utilaj si niciun lucrator in constructii si nici nu face dovada contractarii unui antreprenor general.

De asemenea, reclamanta nu detine materiale de constructii si nici nu are angajamente ferme de livrare in acest sens.

De asemenea, reclamanta nu face dovada faptului ca detinea sumele de bani necesare realizarii acestui proiect.

Dimpotriva, reclamanta nu obtine venituri (cu exceptia castigurilor din diferentele de curs) si inregistreaza in fiecare an pierderi.

Reclamanta nu precizeaza si nici nu dovedeste ce imprejurari au determinat-o sa renunte la inceperea lucrarilor in data de 20.07.2010 si nici ce masuri de remediere a luat.

Din cele de mai sus, rezulta ca intentia declarata de construire a unui complex de birouri nu este reala, elementele obiective expuse mai sus sugerand ca realizarea unui astfel de obiectiv este imposibila.

2.Serviciile prestate de dirigintele de santier, prin ., au constat, printre altele, in depunerea celor doua anunturi de incepere a lucrarilor (f.65, volumul II).

Cum intentia de incepere a lucrarilor nu era reala, depunerea anunturilor nu a reprezentat o achizitie destinata a fi utilizata in folosul unor operatiuni taxabile.

Se sustine ca dirigintele de santier ar fi asistat-o pe reclamanta in luarea unor decizii cu privire la strategia de continuare a investitiei (f.67. vol.II).

Nu se cunoaste ce decizii s-au luat si nici care a fost contributia dirigintelui de santier, astfel incat nu se vede legatura dintre aceasta activitate si realizarea lucrarilor.

Se sustine ca dirigintele de santier ar fi analizat proiectul tehnologic transmis de investitor, insa proiectul nu este la dosar, a analizat graficul de executie a investitiei, insa graficul analizat nu este la dosar, ar fi desfasurat o sedinta de coordonare a proiectarii, insa nu se cunosc rezultatelle acestei sedinte, ar fi urmarit integrarea in detaliile de executie a observatiilor expertilor tehnici, dar nu se cunosc care sunt observatiile expertilor tehnici si nici proiectul de executie a lucrarii si nici rezultatele analizei dirigentului de santier, a asistat investitorul in analizarea ofertelor tehnice pentru partea de structura, dar nu se stie ce oferte a analizat, ele nefiind depuse la dosar si nici nu ce rezultate s-a soldat aceasta analiza, a analizat o documentatie pentru dimensionarea bransamentului electric, dar nu se cunoaste ce documentatie s-a analizat si nici cu ce rezultate s-a soldat analiza, a analizat propunerea de organizare a santierului, dar nu se cunoaste propunerea analizata (f.67-87, vol.II).

Ca atare, activitatea dirigintelui de santier, daca a fost reala, nu serveste la realizarea complexului de birouri declarat.

3.Serviciile prestate de . SRL (redenumita ulterior Estia Retail&Warehousing SRL) au constat in:

- verificarea rapoartelor de activitate, nestiindu-se ce rapoarte de activitate au fost verificate si nici cum putea ajuta aceasta verificare la edificarea cladirii de birouri (f.102, vol.II)

-controlarea bugetelor anuale, prognozarea situatiei financiare si verificarea rezultatelor inregistrate in anul 2009, nestiindu-se cu ce rezultate s-au soldat aceste verificari si controale si nici cum puteau ajuta ele la edificarea cladirii de birouri (f.102, vol.II)

- modificarea planului de afaceri, nestiindu-se cum a fost modificat si nici cum putea ajuta aceasta modificare la edificarea cladirii de birouri (f.104, vol.II)

-urmarirea indeplinirii obiectivelor planului de afaceri, nestiindu-se cu ce rezultate s-au soldat aceste verificari si nici cum puteau ajuta ele la edificarea cladirii de birouri (f.106, vol.II)

-servicii de consultanta fiscala, vizand verificarea unor declaratii si plati la bugetul de stat, precum si a situatiei unor documente fiscale-contabile, fara insa ca ele sa aiba legatura cu constructia complexului de birouri, vizand fie raporturi cu organele fiscale, fie cu terte persoane (f.108-146).

-servicii profesionale cu privire la emiterea opiniei asupra Pachetului de raportare catre G., nestiindu-se in ce constau serviciile profesionale prestate si nici ce impact au avut acestea asupra edificarii complextului de birouri.

-servicii de management, nestiindu-se in ce au constat ele.

-se prezinta facturi si rapoarte de activitate emise in baza unui contract incheiat intre . Servicii SRL si . SRL (f.167. vol.II), fara a se cunoaste legatura acestui contract cu reclamanta si nici modul in care executarea acestui contract putea ajuta edificarea complexului de birouri.

5.Serviciile prestate de . Servicii SRL catre reclamanta au constat in consultanta si indrumare pentru afaceri si mangement, fara ca din rapoartele de activitate depuse la dosar sa se inteleaga felul in care s-a concretizat consultanta (facandu-se referiri la activitati de gen, neindividualizate prin date calendaristice, la destinatari de gen, neindividualizati prin nume, prenume, la echipamente de gen, neindividualizare prin denumiri comerciale, tip, ., la documente de gen, neindividualizate prin numar, . si obiect etc.) si fara sa se vada vreo legatura intre aceasta consultanta si lucrarile de constructii propuse (filele 254-340).

6.Se depune contractul nr.17/12.04.2010 incheiat cu . SRL, avand ca obiect intocmirea situatiilor financiare anuale simplificate la 31.12.2009, nestiind daca s-a pus in executare si daca s-au platit serviciile si nici ce legatura este intre ele si lucrarile de constructii (f.352).

7. 6.Se depune contractul nr.35/25.07.2007 incheiat cu ., avand ca obiect analiza si consultanta in domeniul taxelor si impozitelor incepand cu iunie 2007, nestiind daca s-a pus in executare si daca s-au platit serviciile si nici ce legatura este intre ele si lucrarile de constructii (f.354).

8.Se depune o scrisoare de angajament emisa de ., avand ca obiect procedurile care permit emiterea unei opinii asupra Pachetului de raportare catre G., nestiindu-se in ce constau serviciile profesionale prestate si nici ce impact au avut acestea asupra edificarii complextului de birouri (f.360-380).

9.Se depune un contract de asistenta juridica incheiat cu SCA Bulboaca si Asociatii, avand ca scop asistarea si reprezentarea la incheierea unei polite de asigurare a titlului de proprietate asupra terenului, nevazandu-se insa cum asistenta juridica era necesara si a putut ajuta la inceperea lucrarilor de constructie, ele putand incepe si fiind independente de incheierea acestei polite si, mai ales, de incheierea politei prin intermediul unui avocat (f.381-410 vol.II).

Din cele expuse mai sus, rezulta ca reclamanta nu avea intentia reala de a edifica complexul de birouri, iar achizitiile efectuate, presupunand ca ele sunt reale, in conditiile in care sunt descrise in documentele depuse la dosar, nu sunt nici in mod obiectiv apte sa fie utilizate in folosul operatiunii taxabile a edificarii complexului de birouri propus.

F. de acestea, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. O. B. VĂKĂREȘTI S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 199/30.01.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI și DIRECȚIA G. REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7.11.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

P. A. C. R. I. J. A.

GREFIER,

I. C. D.

Tr. Călărași – N.M. T.

Red. J.A./2 ex.

← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 6/2013. Curtea de...		Cetăţenie. Sentința nr. 391/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Anulare act administrativ. Încheierea nr. 24/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Încheierea nr. 24/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI