Cetăţenie. Sentința nr. 391/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 391/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 9655/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.391
Ședința publică de la 28.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta V. S., în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, având ca obiect „cetățenie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâți prin consilier juridic B. P., care depune delegație la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ. și prin Serviciul Registratură la data de 25.01.2013, pârâții au depus întâmpinare.
Pârâții, prin consilier juridic, depun la dosar înscrisuri cu privire la situația cererii reclamantei, căreia i-a fost fixat termen de soluționare la data de 18.03.2013. pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cererea fiind înregistrată în luna iulie_, iar până în prezent nu s-a primit relațiile și avizele solicitate de la alte instituții.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta V. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE prin Președinte și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE obligarea Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie să analizeze dosarul de redobândire a cetățeniei române al reclamantei, precum și a pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să emită Ordinul de redobândire a cetățeniei române într-un termen ce nu va depăși 30 de zile calendaristice de la data avizării dosarului sus-arătat, pentru următoarele motive:
În fapt, la 28.06.2012 reclamanta a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la Ambasada României de la Chișinău, Republica M., în temeiul Art. 101 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991.
Potrivit aceleiași legi, „cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei române, formulată potrivit Art. 101, este înregistrată Ia secretariatul tehnic al Comisiei. Președintele dispune prin rezoluție [...] fixarea unui termen Ia care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit Art. 101, termen care nu va depăși 5 LUNI de la data înregistrării cererii." Având în vedere aceste dispoziții legale, pârâta A. Națională pentru Cetățenie nu a verificat îndeplinirea condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române în dosar la data formulării prezentei, adică după mai mult de 5 LUNI.
Mai mult, a solicitat în nenumărate rânduri informații despre starea dosarului la sediul ANC, dar angajații de la biroul registratură si informații i-au comunicat de fiecare dată că nu au date cu privire la dosar si ca trebuie sa aștepte, fapt pentru care a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune.
În aceste condiții solicită obligarea A. Națională pentru Cetățenie să analizeze de îndată dosarul, potrivit dispozițiilor în vigoare a Legii cetățeniei române. Consideră că apărările pârâtei precum că aceasta ar soluționa dosarele de redobândire a cetățeniei române în ordine cronologică sunt neîntemeiate și nefondate.
Totodată apreciază că prezenta cauză poate rămâne fără obiect doar când ordinul prevăzut la Art. 18 din Legea nr. 21/1991 a fost emis, pentru că finalitatea cererii de redobândire a cetățeniei române nu este nicidecum să știe că dosarul a fost avizat pozitiv, ci să devină cetățean al României, adică să depună jurământul de credință potrivit Art. 19 din Legea cetățeniei române.
Mai mult, aprecierea că dosarele de redobândire a cetățeniei române sunt soluționate la data avizării pozitive lasă loc de abuz din partea Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie care emite ordinul după 5-6 luni de la avizarea pozitivă, sfidând litera legii care arată în Art. 18 din Legea nr. 21/1991 că „Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau redobândire a cetățeniei române, după caz.". Constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea cetățeniei române nu poate depăși termenul de 30 de zile calendaristice. Concluzia derivă din faptul că forma veche a Art. 18 Legii cetățeniei române prevedea că „Ministrul justiției, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite în termen de 30 de zile calendaristice ordinul de acordare sau redobândire a cetățeniei române, după caz.", iar OUG nr. 5/2010 (pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie) arată că ordonanța (aprobată prin Legea nr. 112/2010) se adoptă, printre altele, pentru:
-asigurarea caracterului efectiv, neiluzoriu al drepturilor conferite de lege, obligație instituită de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
-crearea cât mai rapidă a instrumentelor legale prin care Comisia pentru Cetățenie să poată soluționa în termenul de 5 luni, prevăzut expres în Legea cetățeniei române [...] cererile de redobândire și acordare a cetățeniei române
-reorganizarea administrativ-instituțională în scopul eficientizării activității Comisiei pentru cetățenie.
În aceste condiții este clar că intenția legiuitorului și spiritul modificărilor aduse Legii nr. 21/1991 este de eficienticizare a procesului de redobândire a cetățeniei române, fapt pentru care apreciem că Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie este obligat să emită Ordinul de redobândire a cetățeniei române cel mult în termen de 30 de zile calendaristice așa cum arăta forma precedentă a Legii nr. 21/1991. Altfel ar însemna să interpretez greșit OUG nr. 5/2010 care nu poate presupune crearea unui mecanism de abuz în favoarea Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, lăsat să aprecieze după propriile criterii acest termen, de vreme ce OUG a fost aprobată anume pentru eficientizarea soluționării dosarelor de redobândire și acordare a cetățeniei române.
În drept, Art. citate din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, OUG nr. 5/2010, OUG nr.36/2009.
Pârâții A. Națională pentru Cetățenie și președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, în temeiul art. 115 din codul de procedură civilă au formulat întâmpinare, învederând următoarele:
După înregistrarea cererii, Președintele Comisiei pentru cetățenie a dispus prin rezoluție, potrivit art. 16 al. 2 lit. a), solicitarea de relații cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 lit b) și e), la care face trimitere art. 11 din Legea cetățeniei române. La termenul din 30.11.2012, verificând cererea, Comisia pentru cetățenie a constatat că nu s-au primit toate răspunsurile de la autoritățile competente a le furniza. După ce va primi toate relațiile solicitate, Comisia pentru cetățenie va aviza cererea reclamantei.
Ulterior avizării, președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie se va pronunța prin ordin asupra cererii, ordin care va fi comunicat, de îndată după semnare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (art. 19 din Legea 21/1991). Precizăm că Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care președintele A.N.C. să emită ordinul mai sus menționat, aceasta urmând a fi emis cu celeritate după constatarea îndeplinirii/neîndeplinirii condițiilor legale de către petent.
Menționează că termenul de 5 luni prevăzut de legiuitor prin art. 16 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 21/1991, republicată, este stabilit exclusiv pentru „verificarea de către Comisia pentru cetățenie a îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române", ca etapă inițială/prealabilă în cadrul procedurii de soluționare a cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române.
În sensul celor mai sus arătate, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin decizia nr. 1312/09.03.2012: "Cât privește termenul de 5 luni în care trebuia soluționată cererea de redobândire a cetățeniei române a cărui depășire a fost invocată de intimată și reținută de prima instanță, Înalta Curte reține că acest termen este stabilit de legiuitor pentru verificarea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române și se calculează de la data înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când își găsește justificarea în aspecte legate de complexitatea procedurii (...)."
În cauza de față, cererea de redobândire a cetățeniei române a fost verificată înăuntrul termenului de 5 luni, cu respectarea dispozițiilor art. 16 al. 2 lit. c) din Legea cetățeniei române.
Precizează că termenul pentru „verificarea"îndeplinirii condițiilor de redobândire a cetățeniei române, este prevăzut în sarcina Comisiei pentru cetățenie, entitate fără personalitate juridică din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, soluționarea cererilor, asa cum în mod expres statuează legiuitorul prin dispozițiile art. 12 din Legea nr. 21/1991, republicată, realizându-se prin aprobarea acestora „prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, pe baza propunerilor Comisiei."
Chiar dacă legea „tace", în situația în care la termenul fixat Comisia pentru Cetățenie nu poate analiza cererea în lipsa tuturor relațiilor de la autoritățile abilitate să le furnizeze, este evident că se impune fixarea unuia sau a unor termene ulterioare la care autoritatea, după ce primește și relațiile lipsă până la acel moment, să poată verifica și soluționa fiecare cerere.
În caz contrar, ar însemna ca cererile care nu pot fi verificate din cauza lipsei tuturor relațiilor solicitate de la instituții, să fie respinse în pofida legii. Pentru aceste motive, întotdeauna este de preferat acordarea unui nou termen pentru soluționarea cererii, decât respingerea acesteia pentru lipsa informațiilor necesare, ceea ce, în opinia noastră, ar fi o soluție arbitrară si abuzivă, chiar dacă, aparent justificată de textul de lege menționat.
Ținând cont că dispozițiile Legii nr. 21/1991, republicată, nu stabilesc un termen de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române, în lipsa unor dispoziții legale exprese, instanței îi revine obligația de a exercita un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a se asigura o protecție reală a drepturilor consfințite de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pentru realizarea acestui scop, omisiunea legiuitorului poate fi complinită prin raportare la „termenul rezonabil" statuat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție. Această interpretare a legii speciale a fost reținută, de altfel, în mod constant în practica Curții de Apel București și a înaltei Curți de Casație și Justiție (a se vedea Decizia nr. 3240/03.06.2011 - dosar_ ; Decizia 1681/22.03.2011 - dosar_ ), „Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română neprevăzând un termen pentru soluționarea cererii", având în vedere complexitatea etapelor procedurii administrative.
Ținând cont de aspectele mai sus prezentate, a solicitat a se constata că nu există un refuz de soluționare a cererii reclamantei.
În drept: Legea 21/1991, Legea 554/2004, art. 115 C.pr.civ.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:extrase din evidența informatică a pârâților, precum și rezoluția din data de 18.01.2013.
Deliberând asupra prezentei acțiuni, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În fapt, Curtea reține că la 28.06.2012 reclamanta a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la Ambasada României de la Chișinău, Republica M., în temeiul art. 10 ind. 1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată.
Totodată, prin rezoluția din 18.01.2012 pârâții au constatat că lipsesc relațiile solicitate la data de 30.07.2012 de la SRI, conform art. 16 alin. 2 lit. a) din același act normativ, astfel încât prin aceeași rezoluție a fost acordat un nou termen pentru soluționarea cererii formulată anterior de către reclamantă la data de 18.03.2013.
În drept, Curtea constată că potrivit art. 16 alin. 2 și art. 17 din legea nr. 21/1991, republicată, „Președintele Comisiei pentru cetățenie, prin rezoluție, dispune:
a) solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e);
b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, sub sancțiunea respingerii cererii ca nesusținută;
c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art. 11, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii.
ART. 17
(1) În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea ori redobândirea cetățeniei, precum și în cazul nepromovării interviului prevăzut la art. 15 alin. (5) ori al neprezentării, în mod nejustificat, la susținerea acestuia, Comisia, printr-un raport motivat, propune președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie respingerea cererii.
(2) O nouă cerere de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se poate depune după 6 luni de la respingerea cererii anterioare.”
Prin urmare rezultă din coroborarea situație de fapt și de drept astfel reținute faptul că refuzul pârâților de a proceda la analizarea fondului cererii reclamantei privind redobândirea cetățeniei române, respectiv a emiterii unui ordin de soluționare a cererii în cauză nu are un caracter nejustificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. i și n din legea nr. 554/2004, republicată, având în vedere data înregistrării cererii de către reclamantă, respectiv 28.06.2012, data la care pârâții au solicitat autorităților competente relațiile impuse prin legea nr. 21/1991, respectiv 30.07.2012, precum și lipsa acestor relații la termenul din 18.01.2013, anterior expirării termenului de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. 2 lit. c) din legea nr. 21/1991, pentru a fi analizată pe fond o asemenea cerere, împrejurare care conduce la absența culpei autorităților pârâte în neanalizarea cererii adresată de către reclamantă în temeiul art. 10 ind. 1 din același act normativ.
Din aceeași perspectivă, se constată că prevalează necesitatea garantării drepturilor reclamantei de a-și vedea analizată cererea formulată pe cale administrativă prin prisma verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru redobândirea cetățeniei române față de necesitatea respectării exclusiv a termenului de 5 luni calculat de la data înregistrării cererii reclamantei, context în care Curtea apreciază că modul în care pârâții au procedat la continuarea procedurii administrative în cazul reclamantei nu este nelegal, ci confirmă tocmai obligația acestora de a da curs cererii reclamantei exclusiv după analizarea relațiilor solicitate unor altor autorități competente în materie, în caz contrar fiind obligați pârâții să soluționeze o astfel de cerere în mod formal și fără respectarea prevederilor legale în materie, conduită care în fapt ar conduce la o prelungire nejustificată a procedurii administrative în defavoarea reclamantei, prin emiterea eventual a unui ordin de respingere a cererii, considerente care conduc în temeiul art. 1 și 8 din legea nr. 554/2004 la respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta V. S., cu domiciliul ales la CA”Ț. C.” din ., ..1, ., sect.3, în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, cu sediul în București, ., sector 3, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/AC
2 ex/07.02.2013
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 24/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2247/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
