Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5190/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5190/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 2105/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5190
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, prin reprezentant legal președinte G. B., împotriva sentinței civile nr. 4026/15.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. C. A. și L. C. P., ambii cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ., .. 93, sector 3, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-la data de 18.11.2013, prin C. Registratură, intimații-reclamanți au depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, inclusiv pentru comunicare (filele 12-14 dosar);
-la data de 20.11.2013, prin C. Registratură, recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei cerere privind introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor-CNCI (filele 16-17 dosar), precum și note de ședință, în două exemplare, inclusiv pentru comunicare (filele 19-26 dosar).
Având în vedere cererea formulată de recurenta-pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, față de dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora C.N.C.I. preia atribuțiile fostei C.C.S.D., Curtea constată că a operat transmisiunea legală a calității procesuale, recurenta-pârâtă fiind C.N.C.I. și reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.4026/15.06.2012 pronunata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal fost admisa acțiunea formulată de reclamanții C. C. A., L. C. P. , în contradictoriu cu pârâtul STATUL R. ,prin C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR ,dispunandu-se obligarea paratului să transmită dosarul unui evaluator și să emită titlul de despăgubire în condițiile și termenele legale.
In motivare ,Curtea de Apel București a arătat ca dispoziția emisa in baza Legii 10/2001 ,împreună cu dosarul aferent, întocmite potrivit dispozițiilor Titlului VII capitolul 5, art.16 alin.2 și 3 din Legea 247/2005, au fost înaintate pârâtei ANRP care ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de alin.4, 5 și 6 ale aceluiași articol în vederea emiterii deciziei cuprinzând titlul de despăgubiri.
Deși pârâta a confirmat înregistrarea dosarului aferent dispoziției, nici până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată aceasta nu demarase procedura prevăzută de dispozițiile legale menționate anterior.
Deși legea nu impune un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr.2/28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea nici uneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de 1 an de la data înregistrării dosarului poate fi însă apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantelor la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art.6 din CEDO.
Pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamanților nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care dispoziția a intrat în circuitul juridic și beneficiază de prezumția de legalitate și autenticitate.
Cu privire la obligarea evaluatorului de a întocmi raportul în 30 de zile, Curtea a apreciat că acest capăt de cerere este nefondat, în condițiile în care evaluatorul nu poate fi indicat nominal pentru opozabilitate, iar cu privire la obligarea pârâtei la amendă de 20% din salariul brut pe economie, Curtea a apreciat că aceasta poate fi dispusă într-o eventuală procedură separată de executare, conform art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, după ce hotărârea prezentă devine definitivă și irevocabilă.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor ,in temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă.
In motivarea recursului s-a aratat ca instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele reținute de către instanța de fond, face precizarea că, în cuprinsul art. 13 alin.l Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (...), se constituie (...) C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:
a)dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b)ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
În acest context, precizează că Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului I, modifică și completează Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționăm că în cuprinsul art.l alin.l Titlul VII din Legea nr.247/2005 se arată că „prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001...".
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalenta dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de . Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape :etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, către Secretariatul Comisiei Centrale, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 3153/09.11.2006, a fost transmis de Primăria Municipiului G., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și s-a constatat că acesta trebuie completat cu mai multe documente/inscrisuri, a căror lipsă face imposibilă parcurgerea etapelor reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Referitor la etapa evaluării, în prezent, această etapă este suspendată, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății si justiției, precum și unele măsuri adiacente.
In privința termenului de 6 luni prevăzut de O.U.G. nr.4/2012, se arata ca suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza -pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea relărf epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea ltărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va ntlnua procesul de acordare a despăgubiri lor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
În privința resurselor financiare, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005 cu modificările și completările ulterioare, pentru plata despăgubirilor nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr 4/2012.
Astfel, Fondul Proprietatea s-a epuizat în proporție de peste 99%, iar, plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorită lipsei fondurilor necesare în acest sens. în aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire, fiind necesară găsirea altor resurse financiare aferente plății acestor despăgubiri.
În aceste condiții,se apreciaza că nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât, așa cum s-a arătat, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu, astfel că sentința recurată este în discordanță cu această intenție exprimată în O.U.G. nr.4/2012.
În data de 20.11.2013, recurenta a formulat note de ședință, cu privire la impactul adoptării Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege .
Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv „cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (… ) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).
De asemenea, potrivit noii legi, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege menționate,recurenta apreciaza că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr. 3153/SRl09.11.2006 emisă de Primăria Municipiului G., recurenta arătat ca s-a constatat necesitatea lămuririi modalității de preluare a imobilului notificat, având în vedere că, deși, în dispoziția mai sus-amintită se menționează că preluarea abuzivă s-a făcut în baza Decretului nr. 92/1950, la dosar a fost atașată și copia unui proces verbal, executată la Direcția Juridică a Arhivelor Naționale, ce poartă mențiunea primăriei "Conform cu Originalul", care pune în discuție contestația doamnei L. E., referitor la naționalizarea imobilului situat în G., ., contesta ție care, potrivit mențiunilor finale din procesul verbal, a fost admisă.
Totodată, dosarul de despăgubire nr._/CC trebuie completat cu actele de identitate valabile ale persoanelor îndreptățite și cu fotocopii lizibile de pe planurile imobilului, atașate la procesul verbal întocmit în anul 1957.
Având în vedere cele mai sus-precizate a fost întocmită Adresa nr._/CC/15.11.2013 către Primăria Municipiului G..
Referitor la cele mai sus-menționate, soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC se face cu respectarea noilor dispoziții legale în vigoare, respectiv Legea nr. 165/2013.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
Numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubiri lor încasate pentru imobilul evaluat.
Paratii C. C. A. și L. C. P. au formulat intampinare ,prin care au solicitat admiterea in parte a recursului, fata de modificarile legislative intervenite, in sensul menținerii obligației pârâtei de a proceda la evaluarea imobilului in litigiu prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării in vigoare a acestei legi conform an 21, alin. 6 din Legea nr. 165/2013 și ulterior acestei evaluări, obligarea pârâtei la emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului, conform arte 21, alin. 9 din Legea nr. 165/2013.
Este adevărat că dispozițiile invocate ca temei in susținerea acțiunii introductive la acest moment au fost abrogate, insă apare excesivă o admitere a recursului si o respingere in totalitate a acțiunii introductive, cât timp, există o anumită corespondență a etapelor ce urmează a fi respectate de către pârâtă, si, mai mult decât atât nu li se poate imputa intimatilor vreo culpă sub aspectul tergiversării soluționării recursului, perioadă (de aproximativ 1 an și 6 luni) in care a apărut si această nouă legislație.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,vazand si dispozitiile art.3041 C.proc.civ ,Curtea retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din expunerea rezumativa a lucrarilor dosarului ,instanta de fond a fost investita cu actiunea reclamantilor privind cenzurarea refuzului paratei de a solutiona cererea acestora de despăgubiri în conformitate cu procedura administrativa reglementata la titlul VIII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente ,invocandu-se incalcarea dreptului la un proces echitabil, prin nerespectarea termenului rezonabil .
Argumentele recurentei referitor la prematuritatea cererii de chemare in judecata nu pot fi primite fiind de domeniul evidentei ca o actiune nu poate fi prematura in raport cu evenimente legislative intervenite ulterior momentului promovarii acesteia.In realitate ,Curtea constata ca la data formularii cererii de chemare in judecata ,recte 15.03.2012, dreptul reclamantilor era actual ,nefiind afectat de vreun termen suspensiv sau de vreo conditie suspensiva.
Pe de alta parte,Curtea opineaza ca dispozitiile legale care au fundamentat solutia de admitere a cererii reclamantilor in sensul obligarii paratei CCSD sa desemneze un evaluator si sa emita titlul de despăgubire ,nu mai pot fi retinute ca incidente spetei in contextul apartiei Legii nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire ,in natura sau prin echivalent,a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist in România.
In acest sens ,semnificative sunt dispozitiile art. 4 din lege,potrivit carora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Curtea constata că etapele administrative reglementate de dispozitiile Titlului VIII din Legea 247/2005,inclusiv aceea referitoare la emiterea deciziei care sa contina titlu de despăgubire, nu se mai regasesc in noua reglementare.
Relevante in acest sens sunt dispozitiile art. 21 din Legea nr. 165/2013,potrivit carora:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
Se retine ,de asemenea ,ca, in conformitate cu art. 17 alin. 1 lit. a din lege, „În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Dispozitiile Legii 165/2013 referitoare la procedura ce se desfasoara in fata Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor ,desi nu se aflau in vigoare la momentul solutionarii cauzei de catre instanta de fond ,nu pot fi ignorate la momentul analizarii recursului promovat de parata ,fata de dispozitiile neechivoce ale art.4 din lege.
. Legii nr. 165/2013 constituie un motiv de recurs de ordine publică, care privește temeinicia cererii, ce se impune a fi analizat cu prioritate.
Curtea retine că ,in conformitate cu art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 ,s-a prevazut ca „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
In conditiile in care legiuitorul nu a mai optat in noua reglementare pentru emiterea deciziilor reprezentand titlu de despăgubiri si ,mai mult ,a inteles sa temporizeze solutionarea tuturor dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,se constata că obligatia stabilita in sarcina recurentei-pârâte prin sentinta recurata nu mai are corespondent in legislatia in vigoare la momentul solutionarii prezentului recurs.
Se impune precizarea ca doar hotărârilor judecătorești irevocabile adoptate potrivit vechii reglementări le este recunoscută puterea de lucru judecat prin art. 41 alin. 5 al noii legi, potrivit căruia „(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”.
Nu in ultimul rând ,Curtea atrage atentia ca noua lege consacră un întreg ansamblu de noi obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor reclamanților, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
In acest sens ,sunt relevante dispozițiile art.21 alin.3 din Legea 165/2013 care reglementeaza (pentru prima oara) obligația Comisiei Nationale de verificare a dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se considera inreptatita la masuri reparatorii.
Or ,in condițiile in care o atare verificare nu s-a facut in speța ,nu poate fi primita apararea intimatilor –reclamanti potrivit cu care obligația pârâtei stabilita de instanța de fond ar putea fi modificata corespunzator noilor dispozitii legale ,in sensul de a se proceda la evaluarea imobilului in litigiu prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării in vigoare a acestei legi conform art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 și ,ulterior acestei evaluări, sa se emita decizia de compensare prin puncte a imobilului, conform art. 21 alin. 9 din Legea nr. 165/2013
Prin urmare, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ.,Curtea va admite recursul si va modifica sentința recurata in sensul respingerii ca nefondata a actiunii .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 4026/15.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. C. A. și L. C. P., ambii cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ., .. 93, sector 3, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
Modifică sentința recurată în sensul respingerii în integralitate a acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. B.L.P.
Jud. Fond I. M. C.
| ← Suspendare executare act administrativ. Încheierea nr. 17/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1483/2013. Curtea de... → |
|---|
