Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3785/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3785/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 74302/3/2011
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 3785
Ședința publică din data de 30.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. C. M.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: G. I. C.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă . , împotriva Sentinței civile nr. 4773 din data de 27.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A M. BUCUREȘTI și DIRECȚIA M. BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE , având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 27.09.2013, AGENȚIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ depune la dosar, prin Serviciul Registratură, o cerere precizatoare conform căreia DIRECȚIA M. BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE a fost absorbită, în urma reorganizării, de AGENȚIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Curtea dispune rectificarea citativului de la fila 13 din dosar în sensul că se va indica în calitate de intimată - pârâtă AGENȚIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ în locul DIRECȚEI M. BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE .
Curtea, față de motivul invocat de intimate prin întâmpinare de respingere a recursului ca inadmisibil, îl apreciază ca netemeinic motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 4773/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, s-au reținut și dispus următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului la data de 28.11.2011, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A M. BUCUREȘTI și DIRECȚIA M. BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, solicitând anularea deciziei nr.357 si 358/15.09.2011 emise de DGPMB de respingere a contestatiilor administrative impotriva deciziilor pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite pentru controlul vamal nr.775 si 776/15.06.2011 emise de D. Mun.Bucuresti pentru Accize si Operatiuni Vamale-DMPAOV, prin care au fost executate garantii vamale in suma de 19.172 lei si 5.458 lei, precum si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 11.04.2011, ca urmare a unui import de mere din Macedonia a fost obligata de către ANV să
constituie o garanție în sumă de 5.458 lei potrivit Regulamentului(CEE)
2454/1993. La aceeași dată între aceasta în calitate de furnizor și . SRL în calitate de cumpărător, a fost încheiată factura . nr.0208/11.04.2011 pentru cantitatea de mere importată, pentru care s-a stabilit ca scadenta de plată, data de 11.05.2011.
La data de 12.05.2011 am depus la DMBAOV cererea pentru restituirea garanției, iar prin adresa nr.7019/26.05.2011 i s-a comunicat refuzul de restituire deoarece s-a apreciat din documentele prezentate "ca nu au fost respectate termenele prev. de art. 139 alin. 4 din Regulamentul (CEE) 1580/2007.
Ulterior la data de 15.06.2011, DMP AOV a emis și Decizia nr.775 pe care a contestat-o la DGFPMB, contestatia fiind respinsa pentru aceleasi motive.
La data de 19.04.2011 urmare a unui alt import de mere, a fost obligata să constituie o garanție impusă de prevederile Regulamentului CEE nr. 2454/1993 în sumă de 19.172 lei.
La aceiași dată, 19.04.2011 între aceasta în calitate de furnizor și ."SRL in calitate de cumpărător, a fost încheiată factura . nr. 0226/19.04.2011 pentru cantitatea de mere importată, pentru care s-a stabilit ca dată scadentă, data de 19.05.2011.
La data de 20.05.2011a solicitat restituirea garanției constituite care i-a fost refuzată, deoarece nu au fost respectate termenele" prev. de art.139 alin.4 din Reg. CEE 1580/2007, motiv pentru care a fost emisă Decizia nr.776/15.06.2011, contestată la DGFPMB.
Având în vedere faptul că i-au fost respinse ambele contestații, consideră soluțiile adoptate ca fiind netemeinice și nelegale, motiv pentru care solicită desființarea acestora față de următoarele considerente:
Dispozițiile art.139 alin.4 din Regulamentul CEE 1580/2007 stabilesc „importatorul dispune de un termen de o lună de la vânzarea produselor respective, în limita unui termen de patru luni..."
Cele două intimate au apreciat prin deciziile emise că subscrisa a inlcat termenul de o lună stipulat, motiv pentru care au considerat că nu beneficia de restituirea garanțiilor constituite.
Textul legal menționat stabilește astfel două termene: un prim termen o lună și un al doilea de patru luni, ambele având ca dată de plecare, data vanzării produselor respective.
Așa cum a arătat între subscrisa în calitate de furnizor și . SRL în calitate de cumpărător, au fost încheiate cele două facturi la data de 11.04.2011, respectiv 19.04.2011, stabilindu-se ca dată scadentă a plății, datele de 11.05.2011 respectiv 19.05.2011.
Data vânzării produselor respective nu poate fi calculată ca fiind data întocmirii celor două facturi, ci data scadentă cuprinsă in acestea, sau cel mult data efectuării plății atunci când de fapt este considerată vânzarea ca fiind pe deplin efectuată.
S-a apreciat de către cele două intimate faptul că termenul prim de o lună este un termen de decădere, insa in aceasta situatie este un termen de recomandare, care nu trebuie privit singular, ci in cadrul termenului de 4 luni.
In cuprinsul acestui termen de o luna, zilele sarbatorilor legale(Pastele ortodox 24.04, 25.04 si 26.04.2011 ) nu intra in calculul termenului stabilit. Intrucat administratorul societatii a fost plecat din tara a fost depasit termenul prevazut cu o zi.
A solicitat judecarea cauzei in lipsa.
S-au depus la dosar in copie: deciziile contestate.
Pârâta a depus intimpinare la data de 11.07.2012 prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, in privinta capatului 1 si 2 de cerere, intrucit Deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 775 si 776/15.06.2011 sunt cele prin care s-au executat garanțiile vamale, având in vedere faptul ca reclamanta nu a respectat termenul legal, termen care este de decădere si duce la executarea garanției constituite.
In ceea ce privește capătul 3 de cerere, privind restituirea sumelor de 19.172 lei si 5.458 lei, actele intocmite de autoritatea vamala sunt temeinice si
legale.
Astfel, in data de 19.04.2011 DMBAOV a dispus instituirea unei garanții in valoare de 19.172 lei pentru articolul „mere in stare proaspăta"- cod tarifar_ 90, in conformitate cu prevederile art.139 alin.1 din Regulam. CEE nr. 1580/2007 privind Normele de aplicare a regimului importurilor pentru fructe si legume si cu prevederile art. 248 alin. (1) din REG. CEE nr. 2454/1993.
In data de 20.05.2011 reclamanta a solicitat restituirea garanției instituita, in urma vânzării la intern din data de 19.04.2011 a cantitatii de mere importate, solicitare respinsa deoarece nu au fost respectate prevederile art.139 alin.4 din Reg.CEE 1580/2007, respectiv obligația ca in interiorul termenului imperativ de o luna de la vânzarea produselor ce au făcut obiectul Declarației vamale de punere in libera circulație nr. 11ROBU1400I0157461/18.04.2011, petenta sa facă dovada ca lotul a fost comercializat in condiții satisfăcătoare pentru autoritatea vamala.
Aceste constatări au fost cuprinse in Procesul verbal de control nr. 783/14.06.2011, proces verbal ce a stat la baza emiterii Deciziei pentru regularizarea nr. 776/15.06.2011 prin care a fost executata garanția constituita de reclamanta.
In data de 11.04.2011 DMBAOV a dispus instituirea unei garanții in valoare de 5.458 lei pentru articolul „mere in stare proaspăta"- cod tarifar_ 90, in conformitate cu prevederile art. 39 alin. din Reg. CEE nr.1580/2007 privind Normele de aplicare a regimului importurilor pentru fructe si legume si cu prevederile art. 248 alin. (1) din REG. CEE nr. 2454/1993.
In data de 12.05.2011 reclamanta solicita restituirea garanției instituita, in urma vânzării la intern din data 11.04.2011 a cantitatii de mere importate, solicitare respinsa deoarece nu au fost respectate prevederile art.139 alin.4 din Reg.CEE 1580/2007, respectiv obligația ca in interiorul termenului imperativ de o luna de la vânzarea produselor ce au făcut obiectul Declarației vamale de punere in libera circulație nr. 11ROBU_/11.04.2011, petenta sa facă dovada ca lotul a fost comercializat in condiții satisfăcătoare pentru autoritatea vamala.
Aceste constatări au fost cuprinse in Procesul verbal de control nr. 7830/14.06.2011, proces verbal ce a stat la baza emiterii Deciziei pentru regularizarea nr. 775/15.06.2011 prin care a fost executata garanția constituita de reclamanta.
Prin actiune reclamanta critica pentru netemeinicie si nelegalitate actele atacate si solicita desființarea acestora si obligarea intimatelor la emiterea unor noi decizii prin care sa-i fie restituite garanțiile constituite in cuantum de 19.172 lei, respectiv 5.458 lei, intrucat apreciază ca a fost respectat termenul prevăzut de o luna.Susținerile reclamantei ca „data vânzării produselor nu poate fi calculata ca data intocmirii celor doua facturi, ci data scadenta cuprinsa in acestea, sau cel mult efectuării plații atunci când de fapt este considerata vânzarea ca fiind pe deplin efectuata", sunt eronate, intrucat relațiile din contractul comercial încheiat intre părțile contractante, nu pot fi mai presus de obligația importatorului, deoarece in speța ar fi incidente dispozițiile art. 1237 Cod civil-frauda la lege, având in vedere obligațiile asumate de părțile unui contract comercial raportat la dispozițiile unui Regulament ce emana de la Comisia Europeana.
Așadar, in speța dedusa judecații sunt aplicabile dispozițiile art.139 din Reg. CEE nr. 1580/2007, art. 248 alin. (1) din Reg. Nr. 2454/1993 si art. 101, 103 Cod procedura civila, care dispun:
Art. 139 (1) din Reg. CEE nr. 1580/2007: „Prețul de intrare pe baza căruia produsele prevăzute in partea A din anexa XV se clasifica in Tariful Vamal al Comunităților Europene trebuie sa fie egal, la alegerea importatorului:
(a) cu prețul FOB al produselor in tarile lor de origine plus cheltuielile de asigurare si de transport pana la frontierele teritoriului vamal comunitar, atunci când acest preț si aceste chelutieli sunt cunoscute la data la care este intocmita declarația de punere in libera circulate a produselor. In cazul in care preturile indicate mai sus sunt cu peste 8 % mai mari fata de valoarea forfetarea in vigoare pentru produsul respectiv la momentul elaborării declarației de punere in libera circulație, importatorul trebuie sa contituie garanția menționata la articolul 248 alineatul (1) din regulamentul (CEE) nr. 2454/93. In acest scop, valoarea taxelor pe care le-ar fi plătit in cazul in care clasificarea s-ar fi efectuat pe baza valoriii forfetare respectiv.0
(4) Importatorul dispune de un termen de o luna de la vânzarea produselor respective, in limita unui termen de patru luni de la data acceptării declaratiei de punere in libera circulație, fie pentru a dovedi ca lotul a fost comercializat in condiții care sa confirme realitatea preturilor prevăzute la alineatul (l) litera a) paragraful al doilea sau la alineatul (2) litera (a), fie pentru a determina valoarea in vama prevăzuta la alineatul (1) litera (b) si la alineatul (2) litera (a).F. a aduce atingere aplicării alineatului (5), nerespectarea unuia dintre aceste termene duce la pierderea garanției constituite.
Garanția constituita se elibereaza in cazul in care se face dovada unor conditii de comercializare satisfăcătoare pentru autoritățile vamale.
In caz contrar, garanția este executata prin intermediul taxelor de import."
Art. 248 alin. (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993: ,.Acordarea liberului de vama este urmata de înregistrarea in conturi a drepturilor de import stabilite in funcție de datele declarației. In cazul in care considera ca verificările intreprinse pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor de import mai mare decât cel care rezulta din datele inscrise in declarație, autoritățile vamale cer in plus constituirea unei garanții care sa acopere diferența dentre cuantumul calculat pe baza datelor din declarație si cel care se plătește in final pentru mărfuri. Cu foate acestea, in loc sa constituie aceasta garanție, declarantul poate cere inregistrarea in conturi a cuantumului la care se ridica in final drepturile vamale care poate fi plătit pentru mărfuri."
Art. 101 din codul de procedura civila: „(1) Termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua când a inceput, nici ziua când s-a sfârșit termenul.... (3) Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc in ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. ... (5) termenul carese sfârșește . sărbătoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sfârșitul primei zile de lucru următoare."
Art. 103 din codul de procedura civila: „(1) Neexercitarea oricărei cai de atac si neindeplinirea oricărui alt act de procedura in termenul legal atrage decăderea, afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o imprejurare mai presus de voința ei."
In mod eronat contestatoarea susține faptul ca in interiorul acestui termen de decădere de o luna nu intra in calcul zilele de sărbătoare legale (Pastele) raportat la dispozițiile art. 101 din Codul de procedura civila.
Așadar, deși societatea a vândut in aceeași zi marfa importata, nu aduce nici un argument legal de ce nu a instiintat autotitatea vamala despre aceasta vânzare in termenul de decădere, motiv pentru care apreciem ca in mod legal au fost executate garanțiile constituite.
In drept s-au invocat prev. art. 115 si următoarele din Codul de procedura civila, Regulamentele CEE nr. 1580/2007 si nr. 2454/1993.A solicitat si judecarea cauzei in lipsa.
La termenul din data de 27.11.2012 instanta a incuviintat proba cu acte pentru toate partile si a ramas in pronuntare asupra fondului cauzei.
A fost depus dosarul administrativ.
Analizînd actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite pentru controlul vamal nr.776/15.06.2011 emisa de D. Mun.Bucuresti pentru Accize si Operatiuni Vamale-DMPAOV9 (f.57) in baza procesului verbal de control nr.7831/14.06.2011(f.58), s-au stabilit in sarcina reclamantei drepturi vamale de import in suma de 19.172 lei.
La data de 19.04.2011 reclamanta a constituit o garantie de 19.172(f.71) lei impusa de ANV pentru un import de mere din Macedonia, iar la data de 20.05.2011 a depus la DMBAOV o cerere de returnare a garantiei impreuna cu documentele justificative.(f.85)
Prin adresa nr.7109/27.05.2011 DMBAOV i-a comunicat refuzul de restituire a garantiei intrucat nu au fost respectate termenele prevazute de art.139 al.4 din Reg.CEE nr.1580/2007.
Prin Decizia pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite pentru controlul vamal nr.775/15.06.2011 emisa de D. Mun.Bucuresti pentru Accize si Operatiuni Vamale-DMPAOV (f.32) in baza procesului verbal de control nr.7830/14.06.2011(f.33), s-au stabilit in sarcina reclamantei drepturi vamale de import in suma de 5458 lei.
La data de 11.04.2011 reclamanta a constituit o garantie de 5.458 lei(f.35) impusa de ANV pentru un import de mere din Macedonia, iar la data de 12.05.2011 a depus la DMBAOV o cerere de returnare a garantiei impreuna cu documentele justificative.
Prin adresa nr.7109/26.05.2011 DMBAOV i-a comunicat refuzul de restituire a garantiei intrucat nu au fost respectate termenele prevazute de art.139 al.4 din Reg.CEE nr.1580/2007.
Ulterior DMBAOV a emis deciziile nr. 775 si 776/15.06.2011 pe care reclamanta le-a contestat in cadrul procedurii prealabile, contestatiile acesteia fiind respinse prin Deciziile nr.357 si 358/15.09.2011 emise de DGPMB(filele 9-15).
Problema dedusa judecatii consta in analiza legalitatii refuzului autoritatilor vamale de restituire a garantiei vamale constituite de catre reclamanta.
Potrivit art. 139 (1) din Reg. CEE nr. 1580/2007: „Prețul de intrare pe baza căruia produsele prevăzute in partea A din anexa XV se clasifica in Tariful Vamal al Comunităților Europene trebuie sa fie egal, la alegerea importatorului:
(a) cu prețul FOB al produselor in tarile lor de origine plus cheltuielile de asigurare si de transport pana la frontierele teritoriului vamal comunitar, atunci când acest preț si aceste chelutieli sunt cunoscute la data la care este intocmita declarația de punere in libera circulate a produselor. In cazul in care preturile indicate mai sus sunt cu peste 8 % mai mari fata de valoarea forfetarea in vigoare pentru produsul respectiv la momentul elaborării declarației de punere in libera circulație, importatorul trebuie sa constituie garanția menționata la articolul 248 alineatul (1) din regulamentul (CEE) nr. 2454/93. In acest scop, valoarea taxelor pe care le-ar fi plătit in cazul in care clasificarea s-ar fi efectuat pe baza valorii forfetare respectiv.0
(4) Importatorul dispune de un termen de o luna de la vânzarea produselor respective, in limita unui termen de patru luni de la data acceptării declaratiei de punere in libera circulație, fie pentru a dovedi ca lotul a fost comercializat in condiții care sa confirme realitatea preturilor prevăzute la alineatul (l) litera a) paragraful al doilea sau la alineatul (2) litera (a), fie pentru a determina valoarea in vama prevăzuta la alineatul (1) litera (b) si la alineatul (2) litera (a).F. a aduce atingere aplicării alineatului (5), nerespectarea unuia dintre aceste termene duce la pierderea garanției constituite.
Garanția constituita se elibereaza in cazul in care se face dovada unor conditii de comercializare satisfăcătoare pentru autoritățile vamale.
In caz contrar, garanția este executata prin intermediul taxelor de import."
Potrivit art.101 al.3 C.p.civ. „termenele statornicite pe ani, luni sau saptamani se sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare.”
Asa cum s-a aratat, reclamanta a efectuat importul unor cantitati de mere din Macedonia, facand dovada vanzarii acestora catre . SRL la data de 11.04.2011 si de 19.04.2011, cu facturile . nr.0208/11.04.2011 si . nr.0226/19.04.2011, avand scadente de plata la 11.05.2011 si 19.05.2011.
La data de 12.05.2011 si de 20.05.2011 reclamanta a solicitat restituirea garantiilor vamale constituite in suma de 5.458 si 19.172 lei, cu incalcarea termenului prevazut de art.139 al.4 din Reg. CEE nr. 1580/2007.
Prevederea comunitara face referire la posibilitatea importatorului de a dovedi ca lotul a fost comercializat in conditii care sa confirme realitatea preturilor si de a solicita eliberarea garantiei constituite, in termen de o luna de la vanzarea produselor, dar in limita a 4 luni de la data acceptarii declaratiei de punere in libera circulatie.
Rezulta deci ca, regulamentul in cauza stabileste un termen de decadere de o luna de la data vanzarii produselor, si nu de recomandare cum afirma reclamanta, in care importatorul poate solicita eliberarea garantiei constituite.
Un argument in acest sens este si prevederea care stipuleaza „In caz contrar, garanția este executata prin intermediul taxelor de import, rezultand deci ca, nerespectarea acestui termen duce la pierderea garantiei constituite.
Celalalt termen stipulat de art.139 al.4 de „4 luni” este tot un termen de decadere si este prevazut pentru situatia in care importatorul nu poate face dovada vanzarii imediat dupa punerea in circulatie a produselor, putand solicita restituirea garantiei doar in limita celor 4 luni de la data acceptării declaratiei de punere in libera circulație, dar sub conditia dovedirii fie ca lotul a fost comercializat in condiții care sa confirme realitatea preturilor prevăzute la alineatul (l) litera a) paragraful al doilea sau la alineatul (2) litera (a), fie pentru a determina valoarea in vama prevăzuta la alineatul (1) litera (b) si la alineatul (2) litera (a).
Dupa expirarea termenului de 4 luni de la data punerii in circulatie a produselor, daca nu face dovada vanzarii acestora, importatorul pierde dreptul de a solicita restituirea garantiilor vamale constituite.
Intrucat reclamanta a solicitat restituirea garantiilor vamale cu depasirea termenului de o luna prevazut de reglementarea comunitara, in mod corect organele vamale au refuzat restituirea, chiar daca in fapt aceasta depasire a constat doar . fiind imperativa indiferent daca depasirea termenului legal vizeaza o zi sau mai multe.
Apararile reclamantei in sensul ca in cadrul acestui termen nu pot fi incluse zilele de sarbatoari legale(Pastele ortodox – 24.04-26.04.2011) nu pot fi retinute intrucat opera o prelungire a termenului in temeiul art.101 al.5 C.p.civ. doar daca termenul se sfarsea . sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat, fiind prelungit pana in prima zi lucratoare urmatoare, respectiv, 27.04.2011, insa in cazul din speta termenul de 30 de zile de la data vanzarii(11.04. si 19.04), s-a implinit in data de 11.05 si 19.05.2011, nefiind deci incidente aceste prevederi.
Pentru motivele aratate, in temeiul art.1 si 8 din Legea nr.554/2004 instanta de fond a respins actiunea ca neintemeiata.
Împotriva sentinței civile mai sus indicate a formulat recurs reclamant, cu motivarea ca hotararea recurata nu arata toate motivele care au format convingerea instanței in vederea respingerii actiunii. Astfel, arata ca instanta de fond nu a motivat respingerea apararilor reclamantei grefate pe art. 78 din Ordinul 7521/2006 si ale art. 42 lit. c si f din Ordinul 92/2003. Pe fondul litigiului, recurenta nu indica nicio critica a sentintei recurate.
Curtea, deliberând asupra recursului formulat, îl apreciază ca nefiind întemeiat.
Curtea retine că în mod corect instanta de fond a respins, prin sentinta civila recurata, cererea de anulare a deciziei nr. 357/15.09.2011 emisa de DGFPMB prin care a fost respinsa contestatia impotriva DRS nr. 776/15.06.2011 emisa in baza procesului-verbal de control nr. 7831/14.06.2011 de DMBAOV prin care au fost stabilite in sarcina recurentei drepturi vamale de import in suma de_ lei, respectiv anularea deciziei nr. 358/15.09.2011 emisa de DGFPMB prin care a fost respinsa contestatia împotriva DRS nr. 775/15.06.2011 emisa in baza procesului-verbal de control nr. 7830/14.06.2011 de DMBAOV prin care au fost stabilite în sarcina recurentei drepturi vamale de import în suma de 5458 lei, motivat de faptul că reclamanta a solicitat restituirea garantiilor vamale constituite in suma de 5458 lei si_ lei in incalcarea termenului prevazut de art. 139 din Regulamentul CEE nr. 1580/2007.
Potrivit art. 139 din Regulamentul CEE nr. 1580/2007:
(4) Importatorul dispune de un termen de o luna de la vânzarea produselor respective, in limita unui termen de patru luni de la data acceptării declaratiei de punere in libera circulație, fie pentru a dovedi ca lotul a fost comercializat in condiții care sa confirme realitatea preturilor prevăzute la alineatul (l) litera a) paragraful al doilea sau la alineatul (2) litera (a), fie pentru a determina valoarea in vama prevăzuta la alineatul (1) litera (b) si la alineatul (2) litera (a).F. a aduce atingere aplicării alineatului (5), nerespectarea unuia dintre aceste termene duce la pierderea garanției constituite.
Astfel, termenul impune indeplinirea unor acte . si contribuie la asigurarea disciplinei, avand menirea de a stimula activitatea partilor, prin sancțiunea instituita pentru nerespectarea lui. Neindeplinirea oricarui act de procedura (cererea de restituire a garantiei vamale) atrage decăderea afara de cazul in care legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de voința ei.
Curtea remarcă faptul că recurenta nu a formulat nicio critica referitor la modul de calcul al termenului și la inlaturarea apararilor sale de catre prima instanta.
În ceea ce priveste criticile recurentei din cererea de recurs, referitor la insuficienta motivare a hotărârii, acestea apar ca fiind neintemeiate in conditiile in care, in mod firesc, nu era necesar ca prima instanta sa analizeze in integralitate acțiunea formulata, în situația in care reclamanta era decazuta din termenul pentru restituirea garantiei prevazut de art. 139 din Regulamentul CEE nr. 1580/2007, motiv care face de prisos cercetarea pe fondul pricinii conform art. 137 C..
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă ., împotriva Sentinței civile nr. 4773 din data de 27.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimatele – pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 2, și AGENȚIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., Sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
F. C. M. P. C. G. I. C.
GREFIER,
P. C.
.
Red./tehnored. FCM
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 827/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2610/2013. Curtea de... → |
|---|
