Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1645/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1645/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 1716/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1645
Ședința publică de la 21.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții P. S. și V. C., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR – COMISIA CENTRALĂ DE APLICARE A LEGII 10/2001, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund reclamanții, prin avocat O. V. A., având la fila 2 din dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea dispune rectificarea citativului, în sensul că numele reclamanților este P. S. și V. C., iar nu P. S. și V. C., cum din eroare s-a consemnat.
Curtea invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței, față de prevederile art. 20 din Legea nr. 247/2005 Titlul VII, astfel cum a fost modificat prin art. X din Legea nr. 2/2013.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepției, susținând că singura instanță competentă este Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în raport de faptul că pârâta este o autoritate centrală.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 04.03.2013, reclamanții P. S. P. și V. C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Centrală de Aplicare a Legii 10/2001, obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul notificat, imposibil de restituit în natură, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, în conformitate cu expertiza judiciară ce se va realiza în cauză, precum și obligarea pârâtei la daune morale în sumă de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat că pârâta refuză să se conformeze sentinței civile nr. 5637/09.10.2012 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, prin care a fost obligată la emiterea deciziei, deși dosarul constituit în vederea stabilirii și acordării despăgubirilor pentru imobilul notificat conform Legii nr. 10/2001, imposibil de restituit în natură, a fost înregistrat la Comisie încă din anul 2006, de când au trecut mai bine de 7 ani, fără să fi primit vreun răspuns privind rezolvarea notificării și acordarea despăgubirilor, această îndelungată așteptare fiind sursa unor prejudicii morale.
În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 10/2001, Legea nr. 554/2004, art. 1522 C.civ., Legea nr. 247/2005.
La data de 17.04.2013, reclamanții au depus la dosar o cerere modificatoare a acțiunii introductive, solicitând ca obligația de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire să fie instituită în sarcina pârâtei după expirarea termenului de suspendare prevăzut de OUG nr. 4/2012.
În ședința publică de astăzi, 21.05.2013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței, asupra căreia reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, astfel cum a fost modificat prin art. X din Legea nr. 2/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 89/12.02.2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București”.
Văzând aceste dispoziții legale, în vigoare la data introducerii acțiunii, și față de obiectul litigiului, respectiv refuzul pârâtei de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2, art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, republicat, Curtea va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, instanță competentă material și teritorial să dezlege pricina.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P. S. și V. C., ambii cu domiciliul ales în București, .. 74, ap. 39, ., sector 1, și pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR – COMISIA CENTRALĂ DE APLICARE A LEGII 10/2001, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca nr. 202, în favoarea Tribunalului București – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2013.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red. /Tehnored./ jud. M.B./2ex/27.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1835/2013. Curtea... → |
|---|
