Obligaţia de a face. Decizia nr. 1115/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1115/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 54886/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1115
Ședința publică din 14.03.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. Ș.
Judecător: I. M.
Judecător: G. D.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul reclamant O. I. și de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 431/01.02.2012 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA S. 1 BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 21 dosar, și recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta pârâtă, prin consilier juridic, depune acte în combaterea excepției de tardivitate.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe excepția tardivității recursului recurentei pârâte și, în subsidiar, pe ambele recursuri.
Recurentul-reclamant, prin avocat, lasă excepția tardivității recursului pârâtei la aprecierea instanței. În ce privește recursurile, arată că își menține concluziile de la termenul din 1.11.2012. Solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și respingerea recursului pârâtei.
Recurenta pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției tardivității. Pe recursuri, solicită admiterea recursului său și respingerea recursului reclamantului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul O. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D. G. de Impozite și Taxe Locale Sector 1 Bucuresti și P. S. 1 Bucuresti, anularea adresei nr._/24.02.2011 emisă de pârâta D. Generală de Impozite si Taxe Locale Sector 1 Bucuresti; obligarea pârâtelor la radierea rolului fiscal al reclamantului în ceea ce priveste impozitul pe clădiri pentru cota parte ce îi revine din apartamentul nr. 55, scara 3, etaj 1, ., Calea Dorobantilor nr. 74, sector 1 si pentru garajul situat in Bucuresti, ..6; obligarea pârâtelor la radierea rolului fiscal al reclamantului in ceea ce priveste taxa de folosinta pentru terenul de 14,76 mp aferent apartamentului de mai sus si pentru terenul de 33,52 mp aferent garajului; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că detine in proprietate o cotă parte din apartamentul nr.55, scara 3, etaj 1, ., Calea Dorobantilor nr.74, sector 1 si garajul situat in Bucuresti, ..6, precum si suprafetele de teren aferente acestor doua cladiri, de 14,76 mp si de 33,52 mp, pentru care plăteste impozit pe cladiri si taxa de folosinta pe teren.
Acesta a sustinut că are calitatea de veteran de razboi, fiind beneficiar al Legii nr.44/1994, mai exact a art.16, lit.e, potrivit căruia este scutit de plata taxelor si impozitelor locale.
Reclamantul a arătat că prin cererile inregistrate de Primăria S. 1 Bucuresti sub nr. 94, 96, 97 si 99 din 04.01.2011, a solicitat pârâtelor scutirea de la plata acestor sarcini fiscale, primind insă raspuns negativ prin adresa nr._/24.02.2011 emisă de parata D. Generală de Impozite si Taxe Locale Sector 1 Bucuresti, cu motivarea că nu a facut dovada calitătii de veteran de razboi si că potrivit art.284, alin.1, lit.a si alin.6 C.fiscal, scutirea de impozitul pe clădiri se aplica numai pentru clădirea de domiciliu, reclamantul având insă domiciliul in altă parte.
Reclamantul a sustinut că art.16, lit.e din Legea nr.44/1994 are caracter special, derogatoriu de la C.fiscal, care reprezinta norma generală in materie de impozite, primul act aplicându-se astfel cu prioritate.
S-a mai arătat că dovada calitătii de veteran de război a fost făcută incă prin cererea nr._/23.09.1993 adresată in acelasi scop organului financiar al Municipiului Bucuresti.
In drept, actiunea a fost intemeiată pe Legea nr. 554/2004 si Legea nr. 44/1994.
Pârâta Primăria S. 1 Bucuresti a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei capacitătii sale procesuale de folosintă, exceptia lipsei calitătii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitătii actiunii, afirmând că nu a fost învestită cu nicio cerere de către reclamant si că nu are atributii de administrare a impozitelor si taxelor locale. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta D. G. de Impozite si Taxe Locale Sector 1 Bucuresti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, afirmând că reclamantul nu a făcut dovada calitătii de veteran de război si că potrivit art.284, alin.1, lit.a si alin.6 C.fiscal, scutirea de impozitul pe clădiri se aplică numai pentru clădirea de domiciliu, reclamantul având insă domiciliul in altă parte.
În replică, reclamantul a recunoscut că are domiciliul la o altă adresa, mai exact in imobilul din . nr. 8-10, sector 1, proprietatea fiului său, dar că această mutare a fost impusă de starea de nevoie in care se află din cauza vârstei înaintate si a bolilor, fiind îngrijit de fiul său, sotia, soacra si cumnata acestuia, toate trei având profesia de medic in diferite specialităti.
Prin sentința civilă nr. 431/01.02.2012 a fost respinsă exceptia lipsei capacitătii procesuale de folosintă a Primariei S. 1 Bucuresti, ca neîntemeiată, a fost respinsă exceptia inadmisibilității actiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile față de P. S. 1 Bucuresti, ca neîntemeiată, a fost admisă exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a Primariei S. 1 Bucuresti și a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă ca fiind promovată impotriva unei persoane lipsită de calitate procesuala pasivă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, a fost anulată în parte adresa nr._/24.02.2011 emisă de pârâta D. G. de Impozite și Taxe Locale Sector 1 Bucuresti și a fost obligată aceasta să radieze din evidentele sale fiscale, cu începere din data de 01.02.2011, obligatia reclamantului de a plăti impozitul pe clădiri aferent cotei-parti din apartamentul nr.55, scara 3, etaj 1, ., Calea Dorobantilor nr.74, sector 1 si taxa de folosintă pentru terenul de 14,76 mp aferent apartamentului de mai sus si pentru terenul de 33,52 mp aferent garajului din Bucuresti, ..16.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea privind scutirea de plata impozitului pe clădiri aferent garajului din Bucuresti, ..16, ca neintemeiată și a fost obligată pârâta D.G.I.T.L. sector 1 Bucuresti la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata de 4,3 lei reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Exceptia lipsei capacitătii procesuale de folosintă a pârâtei P. S. 1 Bucuresti, a fost respinsă ca neintemeiată pentru următoarele motive:
Capacitatea de folosintă din dreptul procesual civil este diferită de cea din contenciosul administrativ.
In această ultimă ramură de drept procesual, au capacitate procesuală nu numai instituțiile publice cu personalitate juridică, ci si autoritatile publice sau structurile administrative fără personalitate juridică, dar cărora actul de infiintare si functionare le conferă atributii administrative si dreptul de a exercita autoritatea de stat.
De altfel, art. 2, alin.1, lit. f din Legea nr.554/2004 defineste contenciosul administrativ ca fiind, printre altele, solutionarea conflictului in care cel putin o parte este o autoritate publica, iar lit. b a aceluiasi articol defineste autoritatea publică, printre altele, drept orice organ al unitatilor administrativ teritoriale.
Or, potrivit art.77 din Legea nr.215/2001, primăria este o structura functionala permanenta a unitatii administrativ teritoriale, care este investita cu exercitiul autoritatii de stat, avand rolul de a aduce la indeplinire dispozitiile primarului si hotararile consiliului local si in a cărei componenta intra, printre altii, si primarul.
Rezulta deci, ca primariile au capacitate procesuala de folosinta in materia contenciosului administrativ, putand sta in judecata in calitate de parte.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de parata P. sectorului 1 Bucuresti a fost respinsă ca neintemeiata, avand in vedere ca reclamantul a adresat acestei parate 4 cereri pentru recunoasterea drepturilor pretinse, respectiv cererile inregistrate sub nr.94, 96, 97 si 99 din 04.01.2011, toate fiind redirectionate catre parata D. G. de Impozite si Taxe Locale sector 1 Bucuresti.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei P. sectorului 1 Bucuresti a fost admisă, avand in vedere ca aceasta parata nu are atributii in administrarea impozitelor si taxelor locale, toate acestea fiind in sarcina paratei D. G. de Impozite si Taxe Locale sector 1 Bucuresti.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul detine in proprietate o cota parte din apartamentul nr.55, scara 3, etaj 1, ., Calea Dorobantilor nr.74, sector 1 si un garaj situat in Bucuresti, ..6, precum si suprafetele de teren aferente acestor doua cladiri, de 14,76 mp si de 33,52 mp, pentru care plateste impozit pe cladiri si taxa de folosinta pe teren.
Reclamantul are calitatea de veteran de razboi, fiind beneficiar al Legii nr.44/1994.
Potrivit art.16, lit.e din Legea nr.44/1994, veteranul de razboi este scutit de plata taxelor si impozitelor locale.
Ulterior adoptarii acestui act normativ, legiuitorul roman a adoptat Codul fiscal, intrat in vigoare in data de 01.01.2004, restrangând beneficiile veteranilor de razboi, prin art.284, alin.1, lit.a si alin.6 C.fiscal, prevăzând ca scutirea de impozitul pe cladiri se aplica numai pentru cladirea de domiciliu.
Chiar daca este inserata . cu caracter general in materie de impozitare, dispozitia de mai sus reprezinta totusi o norma speciala, dat fiind faptul ca se refera la un anumit tip particular de relatii fiscale, cele legate intre veteranul de razboi si stat.
Fiind o norma ulterioara si reglementand diferit un aspect particular in materie de impozite, art.284, alin.1, lit.a si alin.6 C.fiscal are ca efect modificarea partiala a art.16, lit.e din Legea nr.44/1994.
Imprejurarea ca nici pana in prezent art.16, lit.e din Legea nr.44/1994 nu a fost modificat expres in legea de baza, pastrandu-si configuratia initiala este consecinta lipsei de coerenta legislativa si a absentei unei sistematizari corespunzatoare a actelor normative.
Cu toate acestea, intentia legiuitorului de restrângere a beneficiilor veteranilor de razboi este neîndoielnică.
Rezulta deci ca scutirea de impozit nu va putea viza decat cladirea de domiciliu a reclamantului.
In speta, reclamantul nu are domiciliul in apartamentul nr.55, scara 3, etaj 1, ., Calea Dorobantilor nr.74, sector 1 pentru care a solicitat scutirea, ci in imobilul din . nr.8-10, sector 1, proprietatea fiului sau.
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca reclamantul are 96 de ani si sufera de o . afectiuni, ambele punându-l in evidenta situatie de a avea nevoie de ajutor pentru a-si asigura existenta.
Din cauza starii de nevoie, reclamantul si-a schimbat domiciliul, locuind impreuna cu fiul sau, sotia, soacra si cumnata acestuia, toate trei avand profesia de medic in diferite specialitati.
Rezulta deci ca schimbarea domiciliului nu este consecinta unui act voluntar si neconditionat al reclamantului, neavand nicidecum semnificatia unei renuntari, ci este consecinta starii de constrangere in care se afla.
In consecinta, apare cu totul nejustificat si inechitabil ca reclamantul sa fie lipsit de deja diminuatul beneficiu fiscal oferit de statul roman, in conseidrarea unei calitati pe care reclamantul nu si-a pierdut-o, aceea de veteran de razboi.
F. de aceste motive si tinand seama si de limitarea impusa de C.fiscal, instanta a constatat ca reclamantul trebuia sa beneficieze de scutirea pe impozitul aferent apartamentului, cu incepere din data de intâi a lunii urmatoare depuneri cererii, adica cu incepere din data de 01.02.2011, potrivit art.284, alin.8 C.fiscal.
Corelativ, cererea de scutire de impozit in privința garajului urmeaza a fi respinsa.
In ceea ce priveste taxele de folosinta pentru cele doua suprafete de teren, instanta a constatat ca Legea nr.571/2003 nu aduce nicio modificare dispozitiilor art.16, lit.e din Legea nr.44/1994, astfel incat, reclamantul era indreptatit sa beneficieze de aceasta scutire, cu incepere din aceeasi data.
Sustinerea paratei in sensul ca reclamantul nu ar fi facut dovada calitatii de vereran de razboi este neintemeiata, ea fiind contrazisa de o cerere mai veche depusa de reclamant in acelasi scop, respectiv cererea nr._/23.09.1993 adresata organului financiar al Municipiului Bucuresti, cerere care ar trebui sa se regăsească in dosarul fiscal al reclamantului.
F. de aceste motive, instanta, in baza art. 18 din legea nr.554/2004, a anulat in parte adresa nr._/24.02.2011 emisa de parata D. G. de Impozite si Taxe Locale sector 1 Bucuresti si a obligat aceasta parata sa radieze din evidentele sale fiscale impozitul si taxele descrise mai sus.
In temeiul art.274 C.pr.civ., instanta a obligat parata la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 4,3 lei, reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul O. I. și pârâta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a S. 1 București.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei D.G.I.T.L. sector 1 Bucuresti să radieze din evidențele sale fiscale cu începere din data de 01.02.2011 obligația reclamantului de a plăti impozit și pentru garajul, proprietatea acestuia, clădire situată în București, sector 1, .. 16, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea legii), Legii nr. 44/1994 - art. 16,lit. e și teza ultimă din acest articol și anume, aplicarea greșită a legii, Codului fiscal, art. 284 alin 1, lit.a și alin.6 și art. 304 ind. 1 C.pr.civ., recurentul a învederat următoarele:
în speță există un conflict între o lege specială și o lege generală, lege de drept comun în materie de impozite, conflict care se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului generalibus derogant. Chiar dacă principiul nu este prevăzut expres în legea specială, și anume în Legea nr. 44/1994, înlătură aplicarea Codului fiscal, lege intrată în vigoare, fără ca aceasta să fie nevoie ca principiul să fie încorporat în textul legii speciale și că aplicarea unei dispoziții de lege poate fi înlăturată, dacă aceasta contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului(ÎCCJ secții unite, dec. nr. 33/2008/573).
Legea specială, deci Legea nr. 44/1994, art. 16 lit. e, nu limitează scutirea de impozit la un singur bun. Scutirea operează și trebuie făcută la toate bunurile care se impozitează și nu numai asupra unuia singur, așa cum s-a reținut în sentință și se practică la DGITL sector 1 București.
Excluderea garajului ca bun care se impozitează, apare o vădită neaplicare a Legii nr. 44/1994, art. 16 lit. și o evidentă greșită aplicare a Codului fiscal(art. 284 alin. 1 lit. a și alin. 6), care nu prevede o reglementare în această privință. Legea dispune numai pe viitor. Ea nu are caracter retroactiv(art. 15 din Constituție). Situațiile juridice care preced apariției legii noi, deci a Codului fiscal, nu pot fî atinse de această lege nouă.
Legea este instrumentul prin care se realizează ordinea juridică. Ordinea juridică presupune stabilitate. De aceea, legea nu trebuie să aibă caracter retroactiv. Legea nouă nu poate atinge cele stabilite prin legea anterioară. Când legea nouă prevede contrariul, prevederea trebuie să apară într-o astfel de lege în mod expres. In statul de drept o lege nu poate avea caracter retroactiv. Legea își produce efectele sale între momentul intrării sale în vigoare și momentul abrogării ei, reglementând deci situațiile care se produc și raporturile corespunzătoare între aceste două momente. Deci legea nouă nu poate produce vreun efect.
Drepturile câștigate se respectă. Încălcarea drepturilor câștigate indică o mare greșeală. Violarea drepturilor câștigate înseamnă violarea legii (R. Alibert, Le controle jurisdictionel de la administration).
Judecătorul nu poate refuza aplicarea legii. Trebuie să o aplice așa cum este, reținând că art. 16 lit. e din Legea nr. 44/1994 a fost modificat, dar că legiuitorul nu a făcut o precizare în lege și că nu s-a sistematizat legislația, apare ca fiind o neaplicare a legii.
În atare situație, este de reținut că Legea nr. 44/1994 art. 16, lit. e nu s-a aplicat și că aceasta este o greșeală de judecată, care trebuie îndreptată și că aplicarea Codului fiscal apare ca un abuz.
Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 punctul 9 din Codul de procedura civilă, pârâta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a S. 1 București a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul respingerii în parte a cererii de chemare în judecată a reclamantului, în ceea ce privește acordarea scutirii de la plata impozitului pe clădiri pentru imobilul reprezentat de apartamentul 55 situat în București, Calea Dorobanților nr. ., etaj 1, sector 1, pentru următoarele motive:
Din cuprinsul dispozițiilor art. 284 alin. (1) lit. a și alin. (6) din Codul fiscal, reiese voința legiuitorului în conformitate cu care o persoană care are calitatea de a fi veteran de război poate fi scutită de la plata impozitului pe clădiri numai în ceea ce privește clădirea pe care aceasta o utilizează ca domiciliu. Această din urmă noțiune nu este definită în mod concret de către normele de drept fiscal, domiciliul fiscal, la care se face referire în cuprinsul Codului de procedură fiscală și Codului fiscal, fiind o instituție distinctă (art. 31 alin (1) lit. a din Codul de procedură fiscală). Prin urmare, pentru a afla la ce a dorit să se refere legiuitorul prin sintagma „clădirii folosite ca domiciliu"" trebuie analizate dispozițiile dreptului comun în materie.
În acest sens, art. 85 din Codul civil dispune: „D. persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". În continuare, referitor la stabilirea și schimbarea domiciliului unei persoane art. 89 alin. (1) din Codul civil face trimitere la dispozițiile speciale în materie. Acestea sunt cele ale O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată. Potrivit art. 27 din acest act normativ, domiciliul unei persoane fizice este: „acolo unde aceasta declară că are locuința principală”. Dovada adresei de domiciliu a unei persoane se face prin actul de identitate (art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005) sau în condițiile art. 28 din același act normativ.
În speța de față, după cum se poate observa din documentele depuse la dosar, domiciliul domnului O. I. este la adresa din București, . nr. 8-10, sector 1, iar nu la adresa din București, Calea Dorobanților nr. 74, apartament 55, ., etaj 1, sector 1.
Prin urmare, argumentația instanței de fond cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale referitoare la scutirea veteranilor de război de la plata impozitului pe clădiri este întemeiată până la momentul în care aceasta apreciază, în mod forțat, că, deși reclamantul își are domiciliul la o altă adresă, aceasta poate beneficia de scutirea prevăzută de dispozițiile art. 284 alin. (1) lit. a) coroborat cu alin. (6) al aceluiași articol din Codul fiscal, deoarece, în cazul său, schimbarea domiciliului a fost provocată de un caz de forță majoră.
Această interpretare a dispozițiilor legale incidente în materie dată de către instanță este în dezacord cu principiile de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus și exceptio est strictissime interpretationis. Astfel, dacă instanța de fond a considerat că dispozițiile art. 284 alin. (6) constituie o excepție expresă de la dispozițiile cuprinse în art. 16 lit. e din Legea nr. 44/1994, atunci trebuia să o interpreteze în raport de principiile de drept învederate mai sus. Potrivit acestora și dispozițiilor legale arătate, o persoană nu poate fi considerată că are domiciliul forțat la o altă adresă decât cea înscrisă în actul de identitate și la care, după cum recunoaște și reclamantul prin cererea de chemare în judecată, locuiește în mod constant în cea mai mare a unui an.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Primăria S. 1 București a învederat că față de soluția dată de către instanța de fond excepției lipsei calității sale procesuale pasive, a fost citată în mod eronat în cauza de față.
Recurentul reclamant a formulat întâmpinare la cererea de recurs declarată de pârâta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a S. 1 București, invocând excepția tardivității recursului, iar în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În conformitate cu art. 137 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția tardivității declarării recursului de către pârâta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a S. 1 București, Curtea reține următoarele:
Sentința civilă nr. 431/01.02.2012 pronunțată de Tribunalul București a fost comunicată recurentei pârâte la data de 22.02.2012, la sediul indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a întâmpinării formulate de pârâtă, respectiv, București, .. 21-23, sector 1, conform dovezii de comunicare de la fila 82 din dosarul instanței de fond.
Pârâta a declarat recurs la data de 08.03.2012, astfel cum reiese din borderoul nr. 1360 pentru trimiteri de corespondență cu serviciul suplimentar „recomandat”, înscris depus la fila 48 în dosarul instanței de recurs.
Art. 301 C.pr.civ. stabilește că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevedere adusă la cunoștința recurentei și prin mențiunea din dispozitivul hotărârii recurate referitoare la calea de atac.
Din înscrisurile depuse la dosar, Curtea reține că recurenta pârâtă a respectat termenul imperativ de 15 zile de la data la care i s-a comunicat hotărârea pentru a formula recurs, motiv pentru care, va respinge excepția tardivității recursului declarat de pârâta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a S. 1 București.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Criticile recurentei pârâte întemeiate pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., sunt fondate.
Prin adresa nr._/24.02.2011 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a S. 1 București, contestată de reclamant, s-a comunicat acestuia că nu beneficiază de scutire de la plata impozitului pentru construcția provizorie (garaj) situată în .. 16 și pentru imobilul situat în Calea Dorobanților nr. 74, ., ., București, întrucât are domiciliul în . nr. 8-10, sector 1, București, iar scutirea se acordă numai pentru imobilul situat la adresa de domiciliu, conform art. 284 alin. 1 lit. a și alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 284 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, „Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, precum și alte taxe prevăzute la art. 282 și art. 283 nu se aplică pentru: a) veteranii de război (...)”.
A.. 6 al aceluiași articol prevede că „Scutirea de la plata impozitului pe clădiri se aplică doar clădirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).”
Este de necontestat faptul că recurentul reclamant are calitatea de veteran de război și beneficiază de dispozițiile art. 16 lit. e din Legea nr. 44/1994, conform cărora „Veteranii de război și văduvele de război beneficiază și de următoarele drepturi: e) scutirea de plata impozitelor și taxelor locale, precum și de plata impozitului corespunzător pentru terenurile arabile în suprafață de până la 5 ha. Aceste scutiri se aplică și văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;”.
Aceste prevederi trebuie însă interpretate în raport de dispozițiile art. 1 alin. 3 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc că „În materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.”
În conformitate cu dispozițiile legale enunțate anterior, incidente în cauză sunt prevederile Codului fiscal, situație în care reclamantul, în calitate de veteran de război, beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădiri numai în ce privește clădirea folosită ca domiciliu.
Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond rezultă că recurentul reclamant are domiciliul în București, . nr. 8-10, sector 1 și prin urmare, în calitate de veteran de război, numai pentru acest imobil beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădiri.
Împrejurarea că datorită vârstei înaintate și a afecțiunilor de care suferă, recurentul reclamant locuiește în cea mai mare parte a anului împreună cu familia fiului său în imobilul situat în Calea Dorobanților nr. 74, ., ., cu privire la care deține în calitate de proprietar o cotă de 62,50%, nu constituie un caz de forță majoră care a condus la schimbarea domiciliului.
În consecință, nu se poate reține că reclamantul are domiciliul forțat la adresa situată în Calea Dorobanților nr. 74, ., ., pentru a beneficia de scutirea de impozit aferent acestui imobil.
De asemenea, reținând aplicabilitatea dispozițiilor Codului fiscal referitoare la scutirea veteranilor de război de la plata impozitului pe clădiri, rezultă că reclamantul are obligația de a plăti taxa de folosință pentru terenul de 14,76 m.p. aferent apartamentului în discuție și pentru terenul de 33,52 m.p. aferent garajului situat în București, .. 16.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a S. 1 București, va respinge recursul formulat de recurentul reclamant O. I. ca nefondat și va modifica în parte sentința recurată, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant.
Curtea va menține soluția dată de instanța de fond asupra excepțiilor lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei S. 1 București, inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a Primăriei S. 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității.
Admite recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 431/01.02.2012 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a în dosarul nr._ în contradictoriu cu recurentul reclamant O. I. și cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA S. 1 BUCUREȘTI.
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant O. I. împotriva aceleiași sentințe civile, ca nefondat.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 1 București.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. Ș. I. M. G. D.
GREFIER,
M.-C. O.
Red. M.I./01.04.2013
Tehnodact. M.C.O../ 2 ex.
T.B. – S 9 – A. J.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 789/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1712/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
