Pretentii. Decizia nr. 1015/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1015/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 57953/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1015
Ședința publică de la 07.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. M.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR C. C. V.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I. –ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII împotriva sentinței civile nr. 2398 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 30.05.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta . SRL și cu pârâtul M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 01.03.2013, întâmpinare formulată de intimata – pârâtă la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății.
Curtea, având în vedere data la care a fost depusă la dosar întâmpinarea de către intimata – reclamantă, raportat la data la care partea a primit citația, respectiv 03.09.2012, o califică drept Note scrise și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2398/30.05.2012 Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a hotărât următoarele:
- a admis in parte actiunea formulata de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a JUDEȚULUI I. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU;
- a obligat parata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI I. sa restituie reclamantei suma de 8731 lei achitata cu titlu de taxa de poluare la 07.10.2008, actualizata cu dobanda fiscala de la data formularii cererii de restituire pana la data platii efective;
- a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 1.039,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal – a reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei sectii sub nr. _ /CA/2011, reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a JUDEȚULUI I. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, a solicitat instantei sa dispuna obligarea D. I. la restituirea sumei de 8731 lei achitata cu titlu de taxa de poluare, actualizata cu dobanda fiscala de la data efectuarii platii, 07.10.2008 pana la data restituirii efective si obligarea aceleiasi parate la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a sustinut in esenta ca reclamanta a cumparat din spatiul european o autoutilitara rulata marca Ford FABY/TRANSIT 90T350 . WFOLXXGBFL2R84159, iar pentru inmatricularea acesteia in Romania a fost nevoita sa achite o taxa de poluare, conform prevederilor OUG nr. 50/2008 in cuantum de 8731 lei, pe care a platit-o la data de 07.10.2008 la Trezoreria I. si, desi ulterior a solicitat restituirea acesteia, nu a primit nici un raspuns la cererea sa.
Cu privire la aceasta taxa, reclamanta a sustinut ca nu ar fi trebuit perceputa, fiind o taxa nedatorata întrucât astfel cum a fost reglementata prin OUG nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 25, 28 si 110 din Tratatul CE, precum si jurisprudentei CJCE care a consacrat faptul ca statele membre pot prevedea taxarea diferentiata a unor produse similare, cu conditia ca aceasta sa se bazeze pe criterii obiective si sa nu aiba ca efect protejarea productiei nationale. Or, prin modul diferentiat de taxare reglementat de OUG nr. 50/2008, exista fără îndoială o lipsa de identitate de tratament intre diverse feluri de autoturisme supuse taxei, ceea ce inseamna ca taxa nu are un caracter neutru, fiind una discriminatorie, anumite categorii de autoturisme fiind scutite de plate acestei taxe chiar prin actul normativ, in scopul declarat al protejarii pietei interne, ceea ce incalca flagrant dreptul comunitar, in speta, libera circulatie a marfurilor, astfel ca in opinia reclamantei, se impune admiterea actiunii formulate.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 117c.pr.fiscala, art. 110 TFUE, jurisprudenta CJCE, art. 992-997 c.civ. art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie.
Prin întampinarea formulata de parata D.- I., s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratandu-se in acest sens, in esenta, ca taxa a fost legal perceputa atata vreme cat era prevazuta de lege si prin urmare, nu poate fi restituita, iar din jurisprudenta CJCE rezulta ca Tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, perceperea ei nefiind determinata de traversarea granitei de catre autoturismul supus taxei dintr-o tara comunitara, in Romania, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitarii prerogativelor suverane ale statelor membre. In plus, se arata ca tot Curtea a stabilit ca art. 90 primul paragraf al Tratatului este incalcat numai atunci cand cuantumul taxei de prima inmatriculare, calculat fara luarea in calcul a deprecierii reala a vehiculului, excede cuantumul taxei reziduale incorporat in valoarea vehiculelor de ocazie similare deja inmatriculate pe teritoriul national, aratandu-se de asemenea, ca potrivit art. 124 c.pr. fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, dupa caz, iar acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabilului, mentionand totodata ca cererea reclamantei, din speta nu se incadreaza in niciuna dintre situatiile prevazute de art. 117 c.pr.fisc..
In cauza reclamanta a depus inscrisuri.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, tribunalul a retinut că, in fapt, reclamanta a achiziționat o autoutilitara rulata marca Ford FABY/TRANSIT 90T350 . WFOLXXGBFL2R84159, inmatriculata prima oara in Germania, la 12.2002 (f.31), iar pentru inmatricularea acesteia in Romania a fost nevoita sa achite o taxa de poluare, conform prevederilor OUG nr. 50/2008 in cuantum de 8731lei, pe care a platit-o la data de 07.10.2008 la Trezoreria I., astfel cum reiese din extrasul de cont aflat la fila 11 din dosar.
Ulterior, prin cererea inregistrata sub nr._/12.05.2011, a solicitat paratei D.- I., restituirea aceastei taxe, insa in speta nu s-a facut dovada emiterii vreunui raspuns la aceasta cerere.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta Tribunalul a considerat in mod gresit D.- I. a impus reclamantei sa plateasca taxa de poluare mentionata si implicit, se impune restituirea acesteia.
In acest sens tribunalul a constatat ca problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozitiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, s-a constatat că, în reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare si din analiza acestor dispozitii rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
A apreciat prima instanță că, reglementata in acest mod, taxa de poluare diminueaza sau este destinata sa reduca introducerea in Romania a unor autoturisme second hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii fiind astfel orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule deja inmatriculate in Romania, iar aceasta tendinta este cu atat mai evidenta cu cat, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2000 cm cubi, fiind cunoscut faptul ca in Romania se fabrica autoturisme cu aceste caracteristici, daca acestea se inmatriculeaza aici pentru prima data in perioada 15.12._09, protejandu-se astfel productia interna de automobile.
Totodata tribunalul a constatat că, in conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
S-a constatat de asemenea, că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competentelor, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art. 18 al. 1 si 3 din Legea nr. 554/2004 republicată, a admis in parte acțiunea, a obligat pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI I. sa restituie reclamantei suma de 8731 lei achitata cu titlu de taxa de poluare la 07.10.2008, actualizata cu dobanda fiscala de la data formularii cererii de restituire, respectiv, 12.05.2011 pana la data platii efective, conform art. 124 c.pr.fiscala.
Totodata, in baza art. 274 cpc. a obligat pârâta sa plătească reclamantei suma de 1.039,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I. –ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII care a invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În argumentarea recursului s-a susținut, în esență, că in conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabilește temeiul legal al încasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este, Administrația Fondului pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrația Finanțelor Publice Voluntari conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petent, intre instituția noastră si . SRL, nu exista niciun raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care a fost invocată EXCEPȚIA LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE a organului fiscal Administrația Finanțelor Publice CONTRIBUABILI MIJLOCII, solicitând instanțe admiterea acestei excepții și respingerea prezentei acțiuni ca fiind formulata impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea s-a mai arătat faptul ca intimata a formulat contestația administrativa depășind termenul legal de 30 de zile in raport de prevederile art. 207 alin.l din Codul de procedura fiscala.
Conform prevederilor arătate contestația impotriva actelor administrative fiscale se depune in termen de 30 de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, petentului i s-a emis Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule din data de 16.10.2008, decizia respectiva fiind comunicata petentului care a achiesat la aceasta si a achitat taxa respectiva.
S-a mai arătat că emiterea acestor acte administrative fiscale s-a făcut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele naționale, ce rezulta din Constituția României art. 11 al.l si 2 precum si de art.148 alin.2 si 4, din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana.
In ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea la plata dobânzilor legale de la momentul perceperii taxei pana in momentul restituirii ei, s-a susținut că după cum se poate observa ca in mod greșit a fost solicitata obligarea noastră la plata dobânzii legale atat timp cat reclamantul, nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu, aceasta taxa de prima inmatriculare fiind plătită de către proprietarul autovehiculul, in temeiul dispozițiilor legale in vigoare la momentul efectuării plații. Au fost invocate dispozițiile art. 124 Cod Procedura Fiscala.
Având in vedere cele arătate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate si pe cale de consecința respingerea cererii formulata de către . SRL.
In drept, art.299 si următoarele din Codul de procedura civila.
Intimata – reclamantă . SRL a formulat întâmpinare împotriva recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței civile recurate.
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de criticile formulate și prevederile legale incidente, Curtea reține ca fiind întemeiate doar criticile referitoare la obligarea acestei autorități la plata dobânzii legale, critici ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, și care, pentru următoarele considerente, recursul va fi admis cu consecința modificării sentinței doar în această privință.
Astfel, potrivit O.G. nr. 13/2011, dobânda legală se aplică în raporturile civile și comerciale, nu și în materie fiscală, unde sunt aplicabile prevederile Codului de procedură fiscală, respectiv art. 124 din acest cod.
Or, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Astfel fiind, Curtea constată că, potrivit cererii înregistrată sub nr._ din 12 mai 2011 adresată de reclamant autorității publice recurente ( fila 8 dosar TB), reclamanta a solicitat doar restituirea sumei în cuantum de 8731 lei, plătită cu titlu de taxă specială, nu și plata dobânzilor.
Prin urmare, față de textul legal citat și actele depuse la dosarul cauzei, rezulta ca, instanța putea să oblige autoritatea publică pârâtă doar la restituirea către reclamantă a taxei spaciale nu și la plata a dobânzii prevăzută de art. 124 din Codul de procedură fiscală din moment ce, prin cererea adresată organului fiscal, mai sus menționată, societatea reclamantă nu a cerut și achitarea dobânzii potrivit, Codului de procedură fiscală.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de autoritatea publică recurentă, Curtea le va respinge ca nefondate pentru următoarele considerente;
În examinarea acestora, Curtea va a avea în vedere dispozițiile art. 3307 alin (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea problemelor de drept pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii ”sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Astfel fiind, prin Decizie nr. 24/2011din 14/11/2011 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_ , Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și a stabilit că:
1.Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2011.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, instanța apreciază ca nefondate criticile autorității publice recurente asupra aspectelor menționate.
In ceea ce privește critica referitoare la greșita obligarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII la restituire acestei taxe, Curtea observă că, de fapt, obligată la restituirea acestei taxe speciale a fost Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I., autoritatea care a și încasat-o potrivit copiei după extrasul de cont depus la fila 11 dosar TB, așa încât, și această critică va di respinsă ca atare.
În consecință, pentru considerentele arătate, Curtea în baza disp. art. 312 alin 1 și 2 din codul de procedură civilă va proceda în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I. –ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII împotriva sentinței civile nr. 2398 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 30.05.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta . SRL și cu pârâtul M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge, ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a dobânzii fiscale aferente taxei de poluare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.03.2013. .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. C. C. C. C. M. M. V.
GREFIER
M. LUCREȚIA
RED. CRM
TEHNORED. M.L.
JUD. FOND G. S.
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 179/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 789/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
