Obligaţia de a face. Decizia nr. 5690/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5690/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 8756/2/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5690
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul M. L. împotriva deciziei civile nr. 4153/15.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2007*, în contradictoriu cu intimații pârâți A. DE S. ECONOMICE și T. M..
Dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică din data de 05.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.12.2013 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3738/08.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a în dosarul nr._/3/2007, s-a luat act de renunțarea la judecata făcută de reclamant în privința excepției de nelegalitate a unor documente vizând desfășurarea concursurilor din 2004 și 2005; a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă ca neîntemeiată; a respins contestația formulată de reclamantul M. L. în contradictoriu cu pârâții A. de studii Economice și T. M., ca neîntemeiată și s-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. L..
Prin decizia civilă nr.4153/15.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2007* a fost respins recursul ca nefondat.
Prin cererea înregistrată pe rolul C.-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal la data de 26.11.2012 sub nr. unic de dosar_, contestatorul M. L. în contradictoriu cu intimatele A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI și T. M., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 4153 /15.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._/3/2007*.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a invocat prev. art.317 alin.1 pct.2 și art. 318 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la motivul prevăzut de art.317 al.1 pct.2 C., contestatorul arată că decizia civilă nr.4153/2012 pronunțată în dosar_/3/2007* a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică relativă la competență, în sensul că fondul cauzei trebuia judecat de Curtea de apel și nu de tribunal iar imposibilitatea de aplicare retroactivă a unei dispoziții din 20.02.2012 invocată de instanța de recurs este lipsită de temei legal.
Cu privire la motivul prevăzut de art.318 C., învederează că soluția instanței de recurs este consecința unor erori materiale evidente în ceea ce privește elementele de fapt reținute cât și omisiunea cunoașterii jurisprudenței românești. Totodată instanța de recurs a omis cercetarea tuturor motivelor de recurs pe care le-a invocat.
Intimata T. M. a depus întâmpinare la data de 04.06.2013, prin care a solicitat în principal, admiterea excepției inadmisibilității și în consecință, respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă, în subsidiar a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind neîntemeiată.
ASOCIAȚI EUROPEANĂ A CADRELOR DIDACTICE – SECȚIUNEA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ (AECD – SNR) a depus cerere de intervenție accesorie în interesul contestatorului, cerere care a fost respinsă de instanță ca inadmisibilă prin Încheierea de ședință din data de 24.10.2013.
Intimata T. M. a depus note de ședință la data de 07.10.2013 cu privire la detalierea motivelor contestației în anulare depuse de contestator la termenul din 12.09.2013 prin care a solicitat în principal, admiterea excepției tardivității și în consecință respingerea contestației ca fiind tardivă, iar în subsidiar respingerea contestației ca neîntemeiată cu cheltuieli de judecată.
Intimata A. DE S. ECONOMICE a depus note scrise la 21.10.2013 prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă contestația în anulare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește motivul reglementat de art. 317 alin. 1 pct. 2 din c.p.c. Curtea constată că instanța de recurs a judecat un recurs formulat împotriva unei hotărâri pronunțate de Secția de contencios administrativ a Tribunalului or, potrivit art. 10 alin. 2 din legea 554/2004 „Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
În aceste condiții nu se poate vorbi de o necompetență a instanței de recurs.
Faptul că, în opinia contestatorului, judecarea litigiului în primă instanță ar fi trebuit să se facă de către o curte de apel iar recursul împotriva sentinței curții de apel ar fi trebuit judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție nu prezintă nici o relevanță întrucât aduce în discuție necompetența instanței de fond, aspect ce putea fi valorificat exclusiv pe calea recursului.
Cât timp instanța care a judecat în fond litigiul a fost tribunalul recursul nu putea fi judecat decât de curtea de apel care dacă ar fi apreciat că judecata în fond s-a făcut în condiții de necompetență ar fi putut casa sentința cu trimitere la Curtea de apel competentă.
În ceea ce privește motivul reglementat de art. 318 din c.p.c. Curtea constată că prin toate argumentele sale contestatorul invocă, de fapt, pretinse erori de judecată nu simple erori materiale.
Pretinsa eroare a instanței de recurs cu privire la identitatea dintre cele două concursuri organizate în anii 2004 și 2005, or cu privire la numărul membrilor din cadrul comisiei de concurs nu poate constitui o eroare materială ci eventual o eroare de interpretare a probelor, fiind vorba de aspecte supuse dezbaterii și pe care instanța le-a tranșat într-un mod sau altul potrivit propriei opinii.
De asemenea, problema legalității comisiei de concurs a fost analizată în mod explicit de instanța de recurs iar faptul că contestatorul nu este de acord cu concluziile instanței nu poate duce la reanalizarea lor de către instanță, pe calea contestației în anulare, întrucât s-ar ajunge la transformarea acestei căi extraordinare de atac într-un recurs la recurs.
Pretinsa eroare de cunoaștere a jurisprudenței românești, invocată prin punctul 6 din precizări, nu are nici o legătură cu noțiunea de eroare materială, fiind, și în acest caz, vorba de o pretinsă eroare de judecată a instanței de recurs.
Nici problema invocării de către instanța de recurs a unui act administrativ abrogat nu poate constitui o eroare materială ci, eventual, o eroare de judecată ce nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare.
Cât privește pretinsele omisiuni ale instanței de a se pronunța pe unele motive de recurs Curtea constată că instanța de recurs nu avea obligația de a răspunde în mod individual fiecărui paragraf din motivele de recurs, având posibilitatea să își sistematizeze argumentația într-un mod diferit de recurent. Aceasta cu atât mai mult cu cât motivarea recursului a fost una prolixă, argumentele recurentului nefiind sistematizate.
Din verificarea argumentelor instanței de recurs rezultă că aceasta a analizat, în esență, toate motivele de casare invocate de recurent, răspunzând argumentelor acestuia chiar dacă în ceea ce privește unele argumente, motivele pentru care au fost înlăturate nu rezultă în mod explicit ci doar în mod implicit din motivarea instanței de recurs.
Față de aceste considerente Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M. L. împotriva deciziei civile nr. 4153/15.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2007*, în contradictoriu cu intimații pârâți A. DE S. ECONOMICE și T. M., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Decembrie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. / Tehnored. D.S./2 ex. .
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
Președ. C. R. M.
Jud. C. C. M.
Jud. C. C. V.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 4052/2013. Curtea de... | Reexaminare anulare cerere. Sentința nr. 1884/2013. Curtea de... → |
|---|
