Pretentii. Decizia nr. 68/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 7257/236/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.68
Ședința publică de la 07.01.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - M. G. R.
GREFIER - C. A.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta reclamantă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean G. (APIA), împotriva sentinței civile nr. 236/C./09.05.2012 pronunțată de Tribunalul G., în contradictoriu cu intimatul pârât P. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau alte probe de administrat și având în vedere că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 C.pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 236/09.05.2012 Tribunalul G. – Secția civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean G. (A.P.I.A.) în contradictoriu cu pârâtul P. G., fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 350 lei reprezentând subvenție încasată necuvenit, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data de 09.02.2011 – data punerii în întârziere și până la data plății efective. Totodată, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul P. G. a beneficiat, în baza Ordinului M.A.D.R. NR. 687/2007, de sprijin financiar prin bonuri valorice în cuantum de 750 lei din partea reclamantei Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.) Centrul Județean G., pentru înființarea unei culturi de grâu – 1,50 ha în anul 2007, în baza cererii depuse de acesta și înregistrată sub nr. 635/17.06.2008 (fila 8 din dosarul inițial).
Prin cererea depusă, pârâtul s-a obligat ca în cazul în care nu realizează suprafața de cultură specificată să restituie suma primită și să facă dovada utilizării de semințe certificate și de calitate a asigurării culturilor înființate în toamna anului 2007, în caz contrar fiind obligat să restituie sumele primite.
La data de 17.06.2008 s-a încheiat procesul verbal de recepție și restituire nr. 306, potrivit art.15 din Ordinul nr.687/2007, cu ocazia verificării culturii pentru care s-a formulat cererea de sprijin financiar, constatându-se că pârâtul nu a prezentat dovada folosirii de sămânță certificată și nici asigurarea suprafeței de 1,50 ha cultură grâu.
Ca urmare, potrivit art.5 alin.4 din Normele metodologice privind subvenționarea motorinei și/sau biodiselului pentru lucrările din agricultură, precum și a altor resurse materiale necesare culturilor agricole din Ordinul nr. 687/2007, s-a constatat că suma necuvenită pârâtului este de 750 lei dată fiind neaducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate.
Din actele existente la dosar, rezultă că reclamanta a făcut demersuri în vederea recuperării sumei de la pârât, dovadă fiind somația nr. 1524/02.02.2011 (fila 6), însă pârâtul a achitat doar suma de 400 lei, conform facturii fiscale nr._/08.03.2011, rămânând de restituit suma de 350 lei, pârâtul fiind pus în întârziere prin notificarea transmisă de reclamantă și despre care a luat la cunoștință la data de 09.03.2011, conform confirmării de primire, însă nu a dat curs acestei somații, rămânând în pasivitate, inclusiv în procedura din fața instanței, pârâtul neprezentându-se la niciunul dintre termenele de judecată acordate și nepropunând probe în apărare.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că pârâtul a încasat suma de 350 lei necuvenit, nefăcând dovada aducerii la îndeplinire a tuturor obligațiilor asumate prin cererea de sprijin financiar, respectiv utilizarea unor semințe certificate și de calitate și asigurarea culturii de 1,50 ha grâu, tribunalul a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 350 lei reprezentând rest de subvenție încasată necuvenit.
Tribunalul a dispus totodată ca suma menționată să fie actualizată cu indicele de inflație de la data de 09.02.2011 care reprezintă data punerii în întârziere și până la data plății efective, în vederea reparării integrale a prejudiciului încercat de către reclamantă.
Deși, în raport de dispozițiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., culpa procesuală aparține pârâtului, totuși tribunalul a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate în fața instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN G. (A.P.I.A.) a formulat recurs prin care a solicitat admiterea și a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor și a penalităților de întârzierea, accesorii aplicabile debitului principal, calculate de la data de 09.02.2011 (data confirmării de primire a Notificării de plată și punere în întârziere nr. 1524/02.02.2012 – înscris prin care pârâtul a luat cunoștință de debitul stabilit în sarcina sa) și până la data plății efective a debitului.
În motivare, recurenta a arătat că potrivit disp. art. 17 alin. 2 din OUG nr. 123/2006 sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează, cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.
În mod eronat a dispus instanța de fond actualizarea debitului cu indicele de inflație de la data de 09.02.2011 – data punerii în întârziere și până la data plății efective, deși prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere.
De altfel, cu privire la obligarea pârâtului la plata accesoriilor, se impune a se face aplicarea disp. art. 120 și art. 1201 C.pr.fisc. care stabilesc cuantumul dobânzilor și a penalităților de întârziere.
În cazul de față sprijinul financiar acordat pârâtului sub forma bonurilor valorice pentru achiziționarea de inputuri în vederea înființării culturilor agricole în toamna anului 2007 este o creanță bugetară, asimilată creanțelor fiscale și reprezintă venit la bugetul de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 242 C.pr.civ. recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări deși a fost legal citat inclusiv cu această mențiune, fiindu-i comunicate motivele de recurs.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând recursul declarat derecurenta reclamantăAGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN G. (A.P.I.A.), raportat la dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 350 lei cu titlu de plată nedatorată, precum și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere, aceste accesorii de la data de 09.02.2011, data confirmării punerii în întârziere, până la data plății efective.
Prima instanța nu s-a pronunțat asupra celui de-al doilea capăt de cerere, admițând în parte acțiunea în sensul că a obligat pârâtul la plata debitului principal, cu actualizarea acestuia cu indicele de inflație. A fost respinsă cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Cu alte cuvinte, instanța a dat ceva ce nu s-a cerut, actualizarea debitului principal cu indicele de inflație, fără a se pronunța însă asupra unui capăt de cerere, respectiv plata de dobânzi și penalități de întârziere.
Recursul este însă neîntemeiat, nemaiputând fi reținut acest motiv, în lumina modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin dispozițiile Legii nr. 202/2010 în conformitate cu care modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi dispusă dacă „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut” – art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Tot în contextul acestor modificări legale, se observă că pentru ipoteza nesoluționării unui capăt principal, incidental sau accesoriu de cerere, partea poate formula numai cerere de completare a hotărârii conform prev. art. 2812 C.pr.civ. în conformitate cu care „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii … ”.
Așa fiind, pentru situația din speță, în care în soluționarea cererii de obligare la plata debitului accesoriu instanța a dispus actualizarea debitului principal cu indicele de inflație, fără a soluționa cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, instanța de control judiciar constată că în contextul ultimelor modificări legislative reclamanta trebuia să formuleze cerere de completare hotărâre, iar nu recurs.
Dar recursul reclamantei este nefondat și pentru un alt motiv, respectiv acțiunea reclamantei nu trebuia admisă în raport de prev. art. 19 rap. la art. 14 din OG nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.
Astfel, conform disp. art. 19 menționate, „Creanțelor bugetare rezultate din derularea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2007, cu modificările și completările ulterioare, li se aplică prevederile art. 14 - 18 din prezenta ordonanță”.
Față de situația de fapt din speță și de dispoziția legală evocată, Curtea constată că potrivit art. 14, anterior menționat:
„(1) Constatarea ajutorului necuvenit, calculul și individualizarea acestuia se efectuează de către organele competente ale instituției responsabile pentru implementarea ajutoarelor de stat prevăzute la art. 2 alin. (2) și (3) și la art. 8 alin. (2).
(2) Actul/Documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din ajutorul necuvenit cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și elemente specifice, dacă este cazul, și reprezintă titlu de creanță.
(3) Titlul de creanță se comunică debitorului de către instituția responsabilă conform alin. (1), în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Creanțele bugetare prevăzute la alin. (2) sunt asimilate creanțelor fiscale în privința drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor și debitorilor”.
De asemenea, conform disp. art. 15:
„(1) Termenul de plată pentru creanțele bugetare prevăzute la art. 14 alin. (2) se stabilește în funcție de data comunicării titlului de creanță, potrivit legii, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 al lunii, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 al lunii, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
(2) Pentru neachitarea la termen a obligațiilor de plată înscrise în titlul de creanță, debitorul datorează majorări de întârziere, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Împotriva titlului de creanță prevăzut la art. 15 alin. (1) debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Conform art. 16:
„(1) Pentru creanțele bugetare prevăzute la art. 14 alin. (2), titlul de creanță comunicat debitorului constituie titlu executoriu în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În cazul în care debitorii beneficiari ai ajutorului de stat nu își îndeplinesc obligația de plată la termenele prevăzute la art. 15 alin. (1), instituția responsabilă pentru implementarea ajutorului de stat, prevăzută la art. 2 alin. (2) și (3) și la art. 8 alin. (2), va transmite titlurile executorii organelor fiscale subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal debitorii, în vederea efectuării procedurii de executare silită.
(3) Organele fiscale prevăzute la alin. (2) sunt competente și pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de organele abilitate ale instituției responsabile pentru implementarea ajutorului de stat, prevăzută la art. 2 alin. (2)”.
Potrivit art. 17:
„(1) Creanțele bugetare prevăzute la art. 14 alin. (2) se sting prin compensare cu creanțele beneficiarului reprezentând sume cuvenite acestuia în temeiul angajamentelor legale încheiate cu instituțiile prevăzute la art. 2 alin. (2) și (3) și la art. 8 alin. (2), până la concurența celei mai mici sume, în situația în care ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor.
(2) Compensarea prevăzută la alin. (1) se face de către instituția competentă, prevăzută la art. 2 alin. (2) și (3) și la art. 8 alin. (2), din oficiu, înainte de efectuarea oricărei plăți de la buget, ori de câte ori se constată existența unor creanțe reciproce aferente contribuției financiare de la bugetul de stat, pentru debitele scadente, în situația în care debitorul nu achită voluntar sumele datorate în termenele stabilite în titlul de creanță.
(3) În cazul compensărilor efectuate de instituția competentă conform alin. (2), creanțele bugetare generate din derularea ajutorului de stat se compensează cu obligații datorate aceleiași forme de sprijin, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate ulterior celorlalte forme de sprijin, în mod proporțional, inclusiv pentru formele de sprijin acordate în anii anteriori.
(4) Dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind stingerea creanțelor prin compensare se aplică în mod corespunzător”.
În sfârșit, potrivit art. 18:
„În termen de 45 de zile de la . prezentei ordonanțe, prin ordin comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului finanțelor publice se stabilește procedura de compensare a creanțelor bugetare prevăzute la art. 17”.
În raport de aceste dispoziții legale, pe deplin incidente creanței reclamantei, constată instanța că nu era necesară formularea unei cereri de chemare în judecată pentru obținerea împotriva pârâtului a unui titlu executoriu, de moment ce reclamanta era deja în posesia unui astfel de titlu, fiind în speță vorba de o creanță bugetară astfel încât titlul de creanță comunicat debitorului constituie titlu executoriu în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Acțiunea reclamantei nu va fi însă respinsă ca fiind lipsită de interes (deoarece avea deja un titlu) întrucât pârâtul nu a formulat recurs, Curtea fiind învestită exclusiv de reclamantă și neputând prin urmare să creeze recurentei în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată (art. 316 rap. la art. 296 C.pr.civ.).
Pentru aceste considerente, reținând și motivele expuse în sentința recurată, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat recurenta reclamantă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN G. (APIA) cu sediul în G., ., .. G. împotriva sentinței civile nr. 236/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul G. în contradictoriu cu intimatul pârât P. G. cu domiciliul în comuna Adunații C., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. M. G. R.
GREFIER
C. A.
Red./Tehnored. MMP
2 ex. – 26.02.2013
Tribunalul G.
Jud. fond M. Z. U.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 159/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie tergiversare cauză. Decizia nr. 5291/2013. Curtea... → |
|---|
