Obligaţia de a face. Sentința nr. 306/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 306/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 8656/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 306
Ședința publică de la 23.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de față privind pe reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamatul reprezentat prin avocat C. C. care depune delegație de substituire și împuternicirea avocațială a avocatului titular, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâtul a depus prin serviciul registratură întâmpinare, în 2 exemplare, după care:
Reclamantul, prin avocat, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Curtea comunică reclamantului, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
Reclamantul, prin avocat, depune la solicitarea instanței în temeiul art. 12 Legea nr. 554/2004 copia cererii adresate instituției pârâte împreună cu dovada confirmării de primire arătînd că cererea a fost trimisă Ministerului Educației prin serviciul poștal.
Curtea, nefiind alte probe de administrat, acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârât prin întâmpinare, și pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active arătând că el este o persoană îndreptățită să facă solicitarea adresată pârâtului și, în concluzie, să i se recunoască diploma și suplimentul la diplomă.
Având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, arătând că el și-a îndeplinit toate obligațiile legale, a dat examenele necesare și a achitat taxele școlare iar instituția de învățământ i-a eliberat diploma. Învederează că, în practică, diploma de licență nu este recunoscută. Reclamantul solicită să se aibă în vedere faptul că absolvenții universității au fost într-o eroare comună, fiind aplicabil principiul de drept error communis facit jus, astfel că diploma eliberată trebuie recunoscută și să-și producă efectele. Reclamantul mai arată că pârâtul este cel care poartă culpa în cauză întrucât a avut cunoștință despre funcționarea facultății pe care a absolvit-o și nu a luat nicio măsură împotriva instituției de învățământ timp de foarte mult timp, rezultând reaua-credință a acestuia. Cu privire la cheltuielile de judecată reclamantul arată că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Deliberând, în condițiile art. 256 Cod proc.civ., constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 21.11.2012, reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat obligarea pârâtului să recunoască efectele diplomei și suplimentului de diplomă eliberate de Universitatea S. Haret.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul nu i-a permis participarea la examenul de definitivat, deși la examenul de titularizare a fost primită pe baza adeverinței eliberată de către Universitatea S. Haret.
Reclamantul menționează că a absolvit studii universitare în cadrul Universității S. Haret, Facultatea de D. și Administrație Publică din București, specializarea D. și posedă diploma de licență nr. 1009/9.04.2008 eliberată de Universitatea S. Haret în temeiul căreia a obținut titlul de licențiat în drept.
Reclamantul arată că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, în sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență. Mai arată că potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006 - 2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie.
Reclamantul arată că formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă au funcționat și funcționează legal potrivit prevederilor art. 60 (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, care precizează faptul că "activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecventa redusă și la distanță. Totodată arată că formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi" iar Universitatea S. Haret care are învățământ de zi autorizat/acreditat, poate organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă.
Invocă faptul că potrivit art. 60 (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, "Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită".
Reclamantul învederează că a fost admis să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009 examen pe care l-a promovat și, ca atare, Facultățile din cadrul Universității S. Haret au recunoscut titlul de licențiat în D. conform actelor de studiu eliberate.
Totodată arată că în baza acestei recunoașteri a diplomei de licență eliberate s-a înscris la master, a depus eforturi financiare și în final nu poate să se folosească de diplomă nici măcar la locul de muncă datorită faptului că nu i se recunoaște diploma de licență eliberată de către Universitatea „S.-Haret".
Reclamantul solicită să se rețină faptul că specializările urmate, în ipoteza în care nu ar fi fost recunoscute, el a fost de bună - credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea comună în care s-a aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept "error communis facit jus", în sensul validității diplomei care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
Acest principiu, denumit de unii autori și principiul validității aparenței în drept, înlătură nulitatea unui act juridic încheiat într-o situație de eroare comună, obștească.
In concluzie, în raport de cadrul normativ precizat precum și de bună-credință a reclamantului, aceasta are dreptul de a solicita recunoașterea efectelor diplomei de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității „S. Haret".
Pe fondul cauzei reclamantul solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la recunoașterea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă. Solicită să se aibă în vedere faptul că sesizarea instanței de judecată justifică interes, în sensul că la data introducerii cererii de chemare în judecată interesul reclamantului este legitim corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
Arată că interesul îndeplinește condițiile cerute, respectiv este personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune și de asemenea interesul este născut și actual, există în momentul în care este formulată cererea.
Precizează faptul că diploma sa există, este în ființă, și constituie un act administrativ nerevocat sau anulat în vreun mod, de către instanțele de judecată.
Menționează că atât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cât și Universitatea S. Haret, trebuiau să respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum și dreptul la educație potrivit Constituției României.
Reclamantul arată că atâta timp cât pârâta Universitatea S. Haret, însăși, recunoaște că a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestora acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiat în D., respectiv câtă vreme pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor reclamantului, având în vedere dispozițiile legale invocate, solicită să se constate că cererea reclamantului este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei de a recunoaște diploma de licență și suplimentele la diplomă.
Mai solicită să se rețină de asemenea că în ceea ce privește Universitatea S. Haret, după încheierea perioadei de monitorizare a acesteia, prevăzută de art.8 Legea nr.443/2002. după adoptarea OUG NR.75/2005, a HG nr.676/2007 și a HG nr.635/2008, factorii de decizie din sistemul de învățământ nu au sesizat existența vreunor nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea activității educaționale la nivelul Universității S. Haret, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că universitatea a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea că în conformitate cu prevederile art.6 din Legea nr.443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a acestei instituții de învățământ superior.
Reclamantul mai arată cu privire la apărarea procedurală că noțiunea de apărare, din punct de vedere procesual are cel puțin două înțelesuri semnificative. Arată că în sens larg, prin apărare se desemnează toate mijloacele procesuale folosite de părți pentru a-si atinge scopul lor procesual; prin urmare, pe parcursul unui proces nu numai pârâtul se apară, ci și reclamantul - toate acțiunile sale încadrându-se în apărarea proprie, menită să conducă, în final, la admiterea acțiunii.
Astfel, potrivit art.38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMECT nr.2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
Potrivit art.2, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titularilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr.84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. F. matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii.
Mai arată că potrivit art. 5 instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
În drept a invocat: Constituția României, Legea nr. 1/2011, Legea nr. 84/_ republ., Legea nr. 554/2004, Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404/07.03.2006 și Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 2284/2007.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. (fila 34)
Analizând actele și lucrările din dosar în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât se reține că este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a dedus judecății refuzul, apreciat ca fiind nejustificat, al autorității pârâte de a-i recunoaște diploma de licență eliberată de Universitatea S. Haret în urma absolvirii Facultății de D. și Administrație Publică București.
Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Reclamantul a adresat o cerere pârâtului, prin care a solicitat recunoașterea diplomei de licență (fila 21), iar ministerul a răspuns reclamantului cu adresa nr._/2.10.2012 (fila 27).
În temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 menționat anterior, are calitate procesuală activă persoana care se consideră vătămată în drepturi și interese legitime prin actul autorității publice chemată în judecată, instanța de contencios administrativ urmând să analizeze legalitatea actului în contradictoriu cu cele două părți: cel care a adresat o cerere autorității și autoritatea care a oferit răspunsul apreciat nelegal de destinatarul actului.
Conform art. 2 alin.2 din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ individual și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Ca atare, adresa nr._/2012 emisă de pârât este un act administrativ asimilat conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, acest act este adresat reclamantului și în raport de acest act reclamantul invocă vătămarea drepturilor și intereselor legitime rezultate din faptul absolvirii Universității S. Haret, astfel că reclamantul este persoana care are calitatea procesuală activă iar pârâtul cel care are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Pe fondul cauzei se reține că reclamantul, în calitate de titular al diplomei de licență nr._/02.08.2010, conferită de Universitatea S. Haret din București (fila 11) s-a adresat pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sporului și a solicitat să-i comunice dacă studiile sale de licență sunt recunoscute de minister, dacă examenul susținut este recunoscut și ce efecte juridice produc asupra sa HG nr. 676/2007 și HG nr. 635/2008, dacă ministerul consideră că este licențiat conform examenului de licență susținut și promovat și care este actul normativ prin care se reglementează situația sa conform Legii nr. 87/2006.
Prin adresa nr._/2.10.2012 pârâtul a comunicat reclamantului că pentru recunoașterea studiilor este necesar ca specializarea urmată să fie la o facultate și la o anumită formă de învățământ, să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare.
Pârâtul a menționat, în adresa de răspuns, că nu reiese din memoriul reclamantului specializarea cu forma de învățământ urmată și nici nu au fost anexate, în copie, actele de studii, respectiv foaia matricolă și suplimentul de diplomă iar acest aspect l-a împiedicat să se pronunțe asupra legalității programului de studii urmat.
În raport de actele aflate la dosar și de răspunsul autorității publice transmis reclamantului se apreciază că în speță nu este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri.
Reclamantul, în baza diplomei de licență eliberată de Universitatea S. Haret, este absolvent, licențiat în drept, iar diploma îi conferă toate drepturile prevăzute de lege licențiaților unei universități acreditate sau autorizate să funcționeze.
Solicitările reclamantului menționate în cererea adresată pârâtului, și anume: recunoașterea studiilor de licență (pct. 1 din memoriu), recunoașterea examenului de licență susținut (pct. 2 din memoriu), și recunoașterea statutului de licențiat în drept (pct. 4), reprezintă efectele diplomei de licență emisă sub antetul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării care a aprobat formularul tipizat pentru emiterea acestui act de studii.
Nu există o prevedere legală care să confere ministerului dreptul de a recunoaște sau de a nu recunoaște efectele unui act de studii după ce actul a fost emis. M. poate contesta acel act dacă are motive temeinice să solicite anularea actului de studii dar nu are competențe de a nu recunoaște un act de studii și cu atât mai mult apare fără utilitate să se ceară o recunoaștere din partea ministerului a efectelor unei diplome de licență.
De altfel, se observă din conținutul răspunsului oferit de pârât că se referă la recunoașterea programului de studii urmat în cadrul Universității S. Haret și nu la recunoașterea unui act de studii.
Or, recunoașterea programului de studii urmat de absolvenții unei universități privește procedura de acreditare sau autorizare provizorie a universității dar nu are relevanță asupra efectelor legale pe care le produce diploma de licență, inclusiv asupra recunoașterii de către terți a statutului de licențiat în drept care este un efect al diplomei.
Cazul invocat de reclamant în sensul că nu a fost primit la examenul de titularizare poate forma obiectul unei acțiuni separate având ca obiect atacarea actului de respingere a reclamantului de la susținerea unui examen dar, în speță, nu este relevant în raport de răspunsul transmis de pârât la memoriul adresat.
În consecință, constatând că pârâtul nu are atribuții în sensul recunoașterii sau nerecunoașterii unor acte de studii sau a efectelor acestor acte, apreciază că răspunsul autorității pârâte nu este unul nejustificat, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și pentru considerentele anterior reținute, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.
Respingea acțiunea formulată de reclamantul D. M. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab.av. Colțuc M. V. în București, sect. 5, Calea Rahovei nr. 266/268, clădirea 60, ., în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în București, sect. 1, .. 28-30, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 23.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. C. C. O.
Red.jud.C.C.V.
Tehnored.C.O./2ex./11.02.2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2655/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 581/2013. Curtea de... → |
|---|
