Anulare act administrativ. Decizia nr. 3070/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3070/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 5624/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3070
Ședința publică din data de 2.07.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – M. I.
JUDECĂTOR – D. G.
JUDECĂTOR – H. V.
GREFIER – B. ANIȘOARA
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței civile nr. 138/01.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman-S.C.M.A.S.C.A.F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.07.2013 când pronunță următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 138/01.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman-S.C.M.A.S.C.A.F. în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., s-a admis acțiunea formulată de reclamantul N. M. domiciliat în comuna Poroschia, . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A. cu sediul în A., ., județul Teleorman, s-a anulat Decizia nr.6883/12.10.2010, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2 819 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare conform chitanței . nr._ din 14.10.2010 și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r), cu modificările și completările ulterioare, până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman -Secția C. sub nr._, din data de 21.11.2012, reclamantul N. M. domiciliat în comuna Poroschia, . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A. cu sediul în A., ., județul Teleorman a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se anuleze decizia de calcul al taxei de poluare și pârâta să fie obligată la restituirea sumei de 2819 lei sumă achitată cu titlu de taxă de poluare, achitată cu chitanța nr. TS 6 nr._, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul arată că a achiziționat un autoturism marca Opel număr de identificare WOLOAHL_ înmatriculat la data de 3 septembrie 2007 în alt stat membru al Uniunii Europene.
Pentru a-l putea înmatricula în România reclamantul a fost obligat la plata sumei de 2.819 lei cu titlu de taxă de poluare în vederea primei înmatriculări în România, plata taxei fiind singura modalitate de a putea pune în circulație autoturismul respectiv.
Reclamantul susține că această taxă achitată pentru înmatricularea autoturismului a fost încasată în mod ilegal și este plată nedatorată de către acesta.
Reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 110, 23,25 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene, art.148, art.16 alin.1 din Constituția României, OUG nr.50/2008.
Au fost depuse la dosar în susținerea cererii de chemare în judecată în xerocopie înscrisuri: act identitate reclamant, certificat înmatriculare, carte identitate autoturism, chitanța nr.TS7 nr._, decizie calcul taxă poluare, certificat .
La 22.01.2013 este primită la dosar întâmpinare formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice prin care invocă excepția inadmisibilității iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
Pârâta susține că acțiunea este inadmisibilă, nu a fost îndeplinită procedura prealabilă iar pe fond acțiunea nu este întemeiată, taxa a fost achitată în temeiul OUG nr. 50/2008, este efectul juridic al cererii unilaterale a contribuabilului reclamant, reprezintă un act de voință al acestuia și nu prezintă vreun viciu ce atrage nulitate absolută.
Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Art. 110 versiunea consolidată a Tratatului Comunității Europene reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent.
Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din statele membre.
Aceasta nu înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte un anume regim fiscal ci impune acestora ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.
În jurisprudența Curții Europene de Justiție noțiunea de „impozit intern” are accepțiune diferită de cea din dreptul intern deoarece Curtea Europeană de Justiție a statuat că sistemul general de taxe interne trebuie să fie aplicat sistematic diferitelor categorii de produse cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor iar criteriul primei înmatriculări nu poate fi o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor și duce în anumite cazuri la discriminări între produsele naționale și produsele importate cu scopul declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă.
Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevăd că autovehiculelor din categoriile M 1 – M 3 și N 1 – N 3, cu ocazia primei înmatriculări în România, li se aplică taxa de poluare.
Reclamantul N. M. ca proprietar al autoturismului marca Opel număr de identificare WOLOAHL_, înmatriculat la data de 3 septembrie 2007 în alt stat membru al UniuniiEeuropene, a solicitat înmatricularea pentru prima dată în România a acestui autoturism, fiind emisă decizia de calcul pentru suma de 5.819 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, sumă achitată de reclamant.
Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele din categoriile M 1 – M 3 prevăd că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autovehiculele produse în România și cele din afara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand.
Astfel, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Conform art. III al O.U.G. nr. 218/2008 pentru modificarea O.U.G. nr. 50/2008, autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și toate autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în state membre ale UE în perioada 15.12.2008 – 15.12.2009 inclusiv se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit OUG 50/2008.
Autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și tuturor autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2.
În noua reglementare, O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. 218/2008 rezultă că diferența plătită în plus, sub incidența Codului Fiscal – art. 2141 – 2133, se restituie contribuabilului .
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de „primă înmatriculare” toate mașinile noi înmatriculate în perioada 15.12._09 care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România, în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
OUG nr. 50/2008 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene. Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România precum și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare creată de legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului din cadrul Uniunii Europene .
Prin suspendarea art.4 alin.2 din legea nr.9/2012 Guvernul nu a schimbat efectele acestuia față de cele ale OUG nr.50/2008. Efectele discriminatorii ale OUG 50/2008, respectiv între autoturismele second hand provenite de pe piața internă (pentru care la vânzare și reînmatriculare nu se plătea taxa) și autoturismele second hand provenite de pe piața uniunii europene (pentru care la vânzare și reînmatriculare se plătea taxa) conform art.110 TFUE ( art.90 TCE) – discriminare reținută de instanțele naționale și de către CJCE. (cauzele T. și N.)., au fost eliminate de Legea nr.9/2012 această lege introducând taxarea și a autoturismelor second hand provenite de pe piața internă., înmatriculate pentru prima dată anterior datei de 01.01.2007.
Instanța de fond a constatat încălcarea art. 110 TFUE a prevederilor art.4 alin.2 din legea nr.9/2012 suspendată până la 01.01.2013, prin care se reglementa aplicarea taxei de poluare și față de autoturismele second hand înmatriculate deja în România.
Potrivit Legii nr.9/2012 tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nicio taxă de poluare pot efectua cu ușurință transferul de proprietate astfel ca și taxa să fie ocolită în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.
Elementul de discriminare raportat la constatările instanței europene, reținute în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.24/2011 a rămas și produce aceleași efecte în mod indirect, efecte care favorizează autoturismele deja înmatriculate pe teritoriul României față de cele ce urmează să fie înmatriculate și respectiv importate
Efectele discriminatorii ale OUG 50/2008, respectiv între autoturismele second hand provenite de pe piața internă (pentru care la vânzare și reînmatriculare nu se plătea taxa) și autoturismele second hand provenite de pe piața uniunii europene (pentru care la vânzare și reînmatriculare se plătea taxa) conform art.110 TFUE ( art.90 TCE) – discriminare reținută de instanțele naționale și de către CJCE. (cauzele T. și N.)., au fost eliminate de Legea nr.9/2012 această lege introducând taxarea și a autoturismelor second hand provenite de pe piața internă., înmatriculate pentru prima dată anterior datei de 01.01.2007.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate pentru următoarele motive:
Sentința criticata este pronunțată după data de 14 noiembrie 2011, dată la care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011. Consideră că din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegală decizia de calcul a taxei pe poluare și a dispus restituirea taxei fără a ține cont că reclamantul a sesizat instanța înaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permitea recalcularea taxei și restituirea diferenței de bani.
Atât acțiunea formulată de reclamant cât și sentința criticată dezbat în favoarea reclamantului aspecte de drept european, însă instanța ar fi trebuit să țină cont de faptul că CJUE nu s-a pronunțat decât în cadrul procedurii preliminare în două cauze cu care a fost sesizată: T. și N., ca atare, nu se poate institui cu putere de lege că taxa colectata în temeiul OUG nr. 50/2998 contravine dreptului comunitar.
De asemenea consideră că dacă aspectele de drept erau lămurite, INM s-ar fi pronunțat ferm în aplicarea corecta a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar.
Practica instanței de fond este aproape unitară, în sensul omiterii aplicării legii noi în raport cu cererea reclamantului. Legea nr. 9/2012 prevede un termen în care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat OUG nr. 50/2008 beneficiază de recalcularea taxei și restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea totala de plata taxei de poluare un drept pe care în realitate nu îl au, ajungându-se astfel ca hotărârea judecătorească să aibă efecte peste prevederile legale în materie.
În loc să lămurească soluționarea spețelor, decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție conduce instanțele de judecată spre admiterea tuturor acțiunilor formulate împotriva deciziilor de calcul a taxei pe poluare, deși din argumentația expusa, studiul ar trebui individualizat și nu aplicat în sensul admiterii acțiunilor, în special în această speță în care reclamantul nu a respectat legea nouă în materie, solicitând restituirea taxei la Administrația Finanțelor Publice A., conform Legii 9/2012.
Potrivit art. 1- 33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin legea nr. 157/2005: „Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”. Taxa în cauză a fost instituita în scopul asigurării protecției mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. CJUE prin jurisprudența sa, a statuat în mod constant că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechime, rulajul mediu anual si starea generala standard reprezentând reflecția pe plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”, principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, avea această obligație.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. În esență, Curtea reține că în Cauza T. c. România, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 (versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimatul reclamant) este contrară art. 110 din T.F.U.E. în privința autovehiculelor second hand cumpărate în alte state membre ale U.E. (răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, fără echivoc, că ,,articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”), precum în speță (aspect necontestat în cauză și dovedit cu înscrisurile de la filele 7-13 dosar fond), în condițiile în care legiuitorul român nu a intervenit corespunzător pentru a reglementa proporția în care regimul acestei măsuri fiscale nu descurajează punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre, aspect nerezolvat nici prin Legea nr.9/2012, intervenind între timp și o decizie în interesul legii, care, practic constată nelegalitatea taxei de poluare și impune resituirea ei, astfel că în virtutea principiului priorității dreptului comunitar, consacrat de art. 148 din Constituția României, plata acestei taxe nu poate reprezenta o cerință legală pentru înmatricularea unor astfel de autovehicule.
Rezultă, deci, că sunt neîntemeiate toate susținerile recurentei privind legalitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr.50/2008( versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimata reclamantă) și privind legalitatea cerinței de plată a taxei în discuție pentru înscrierea autoturismului second-hand, marca Opel număr de identificare WOLOAHL_, înmatriculat la data de 3 septembrie 2007, în alt stat membru al Uniunii Europene.
Totodată, în raport de argumentele expuse anterior și forța juridică superioară a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, urmează a fi înlăturată opinia exprimată de reprezentanta Institutului Național al Magistraturii cu ocazia dezbaterii pe tema aplicarii hotararii preliminare a C.J.U.E. in cauza C-402/09, T..
Nu mai puțin, constatând și împrejurarea că judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, atunci când constată necorelarea sa cu dreptul intern, obligație dedusă din prevederile exprese ale art.148 al.2 și 4 din Constituție, Curtea apreciază că criticile sunt neîntemeiate și sub acest aspect. De altfel, obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
2. De asemenea, Curtea observă că prin Decizia în interesul legii nr.24 din 14.11.2011 din dosarul nr. 9/2011, obligatorie pentru instanțe potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, s-a statuat de către instanța supremă, admițându-se recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj că: „2. Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod”.
Având în vedere împrejurarea că în prezenta cauză, sunt îndeplinite toate condițiile anterior evocate, iar decizia este aplicabilă după data publicării sale, și cauzelor în curs de soluționare, cum este cazul prezent, Curtea apreciază că nu prezintă relevanță argumentele recurentei relative stabilirii taxei de poluare prin act administrativ fiscal.
3. Întrucât cererea de restituire formulată de către intimată vizează în mod clar, cazul de restituire prevăzut de dispozițiile art. 117 al.1 lit. d din Codul de Procedură Fiscală (Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale), în mod eronat recurenta apreciază că în privința intimatei, nu ar fi incidentă nici una dintre situațiile de restituire reglementate de textul de lege în discuție.
4. Referitor la incidența în cauză a Legii nr.9/2012, Curtea constată că acest act normativ nu a reglementat expres proporția în care regimul taxei de poluare instituit prin O.U.G. nr.50/2008, nu descurajează punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre, prevăzând necircumstanțiat restituirea diferenței dintre suma rezultată din modul de calcul stabilit de noua lege și suma rezultată din modul de calcul stabilit de O.U.G. nr.50/2008. Prin urmare, întrucât Legea nr.9/2012 nu înlătură viciul de neconformitate cu dreptul comunitar al taxei de poluare plătite pentru autoturismele second hand în temeiul O.U.G. nr.50/2008, concluzia logică este că Legea nr.9/2012 instituie dispoziții de favoare doar pentru cei care au achitat în mod legal, inclusiv din perspectiva dreptului comunitar, taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr.50/2008, neprezentând, deci, relevanță pentru situația acelora cărora li s-a încasat taxa de poluare cu încălcarea dreptului comunitar, ipoteză în care se regăsește și intimatul reclamant.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive întemeiate de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., cu sediul în A., ., Județul TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr. 138/01.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman-S.C.M.A.S.C.A.F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. M., domiciliat în comuna POROSCHIA, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. I. D. G. H. V.
GREFIER
B. ANIȘOARA
Red./Tehnored./H.V./2ex.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2401/2013. Curtea de... → |
|---|
