Pretentii. Decizia nr. 1718/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1718/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 1334/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1718
Ședința publică de la 18.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
JUDECĂTOR: R. M. C.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T. ÎN N. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței civile nr. 377/25.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant A. I. P..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 04.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea succesiv la 11.04.2013 și la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr.377/25.04.2012, Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. I. P., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., a obligat pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. să plătească reclamantului A. I. P. suma de 5340 lei, plătită cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu rata inflației de la data plății (06.03.2012) și până la data achitării efective, precum și la plata dobânzilor legale aferente, conform OG 13/2011, de la data plății și până la data achitării efective și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul, în anul 2011 a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN, model PASSAT TDI 105, acesta fiind prima dată înmatriculat la data de 06.02.2006 în Marea Britanie și prin decizia nr. 7157/06.03.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice A. a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 5340 lei în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România.
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Or, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008.
Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Însă, față de împrejurarea că taxa a fost achitată de reclamant la data de 17.11.2010, compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, trebuie examinată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România .
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulul OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art 90 din Tratat, prin crearea unui tip similar de diferență de tratament, s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Or, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratat CE, precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP T. în numele pârâtei AFP A., invocând în drept disp. art. 304 pct.9 C.pr.civ.
În motivarea cererii de recurs a arătat că reclamanta nu a contestat decizia de calcul al taxei de poluare și nu a făcut cerere de restituire a taxei în termen de 30 de zile de la emiterea deciziei, la organul emitent, pentru a se putea considera îndeplinită procedura prealabilă.
Contrar celor reținute de instanță, dispozițiile legale în baza cărora a fost calculată taxa de poluare, respectiv art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare nu contravin prevederilor art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene.
Nu se poate vorbi de încălcarea principiului nediscriminării produselor importate față de produsele interne atâta timp cât potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art.90 din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.
Conformându-se acestei cerințe, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M. Of. nr. 327/25.04.2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008.
A invocat disp. HG 686/2008(Cap. VI, Secțiunea 1, art. 6 din Anexă) susținând că în speță nu se poate vorbi de restituire, întrucât reclamantul nu face dovada că a scos autoturismul din parcul auto național, conform art. 8 din OUG 50/2008.
Recurenta a menționat că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 117 din OG 92/2003, având în vedere că taxa de poluare plătită de reclamantă intră într-un cont deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, taxa nu constituie venit la bugetul general consolidat al statului.
S-a mai susținut că acțiunea a fost admisă în mod eronat cu aplicarea greșită a disp. art. 25 și art.90 din Tratatul Comunității Europene, în raport de disp. art. 6 pct. 161 și pct. 162 din OUG 195/2002, art. 7 alin.1 lit. a-n din Ordinul MAI nr.1501/2006, art.2141 – 2143 Cod fiscal.
Recurenta a mai criticat și soluția de obligare la plata dobânzii legale, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată susținând că nu sunt aplicabile disp. art. 117 și art. 124 din OG 92/2003, taxa nefiind venit la bugetul de stat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din 26.06.2012, pe rolul Tribunalului T. reclamantul A. I. P. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice A. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată să-i restituie contravaloarea taxei de poluare în cuantum de 5.340 lei, cu actualizare la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente conform O.G. nr. 13/2011.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat un autovehicul marca Volkswagen P., înmatriculat pentru prima dată într-un stat al Uniunii Europene la data de 06.02.2006, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 5.340 lei.
Taxa a fost percepută în temeiul art. 214¹ - 214³ Cod fiscal și OUG nr. 50/2008, texte care nu mai sunt în vigoare ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratat, astfel că taxa specială achitată pentru înmatricularea automobilului a fost încasată în mod nelegal.
De asemenea, reclamantul a arătat că în cauză sunt aplicabile în mod direct prevederile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul intern, așa cum rezultă din art. 148 din Constituție, care stipulează în mod expres faptul că reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legislația internă, dată fiind și împrejurarea că, prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare la U.E., România și-a sumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele comunității.
Întrucât în România, stat comunitar, nu se percep taxe de poluare pentru autoturismele produse în România, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate într-un stat comunitar, reclamantul a susținut că există o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine prevederilor Tratatului CE, încălcând principiul liberei circulații a mărfurilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 23, art. 25, art. 28, art. 90 din Tratatul CE, art. 16, art. 148 din Constituția României, art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de Procedură Fiscală, iar în dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța de plată a taxei și înscrisuri privind achiziționarea autoturismului.
Prin sentința civilă nr.711/16.08.2012, Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. I. – P., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5.340 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, cu actualizare la data plății și a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale.
Sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.1329/25.03.2012 a Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de pârâta AFP A..
Curtea constată că, în ceea ce privește acțiunea soluționată prin sentința nr.711/16.08.2012 a Tribunalului T., pronunțată în dosarul nr._ și acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar există tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Aceste dispoziții sunt aplicabile în speță față de împrejurarea că la data de 06.04.2011 – data sesizării instanței cu prezenta acțiune nu intrase în vigoare noul Cod de procedură civilă în care își găsește reglementare autoritatea de lucru judecat, astfel că până la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă sunt incidente disp. art. 1201 din vechiul Cod civil.
În raport de aceste prevederi legale, existând între cele două litigii identitate de obiect, părți și cauză. Curtea apreciază că este întemeiată excepția autorității de lucru judecat.
În consecință, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge acțiunea pentru existența autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N. LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T. ÎN N. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței civile nr. 377/25.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant A. I. P..
Modifică sentința în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat și respinge acțiunea pentru existența autorității de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. C. R. M. C. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.C.C.M.
Tehnored.M.R./2ex./09.05.2013
Jud.fond: T. I., Tribunalul T. - SCMASCAF
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5963/2013.... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 06-03-2013, Curtea de... → |
|---|
